PDF - Limba Romana

62acel „cabinet verde” al meu de laChişinău voi vorbi, din motive demodestie, mai puţin, oferindu-i, înacest sens, cuvântul poetului NicolaeDabija: „Acolo (adică în Bucovina– N.C.), menţionează el, cerulse prelinge pe cupolele mănăstirilorvoievodale, dealurile de piatră suiecu tot cu sate deasupra lumii, maiaproape de munte, timpul curgealtfel, râurile se prăvălesc altfel,oamenii sunt altfel. Şi din motiv căDumnezeu e mai aproape. Acolo,dacă ai la îndemână un toc şi o filăde hârtie, poezia se scrie singură”(Literatura şi arta, 1999, 17 iunie).Cu o anume doză de convenţionalitate,am putea admite că spuselese referă şi la munca ştiinţifică.Într-adevăr, priveliştile bucovineneau constituit prototipul acelui„cabinet verde”, unde, cum observăcritica, mi-am scris toate lucrărileştiinţifice. Nimic deosebit, dacă negândim la spusele lui Albrecht Dürercă „...arta se ascunde în natură” şică „cine ştie să o extragă de acoloacela o şi posedă”. Spusele, credeu, pot fi raportate în egală măsurăşi la rezultatele muncii ştiinţifice.– „Un peisaj oarecare este ostare de suflet”, zicea scriitorulelveţian de limbă franceză H. F.Amiel. Cum credeţi, schimbândpeisajul moldovenesc pe cel bucovinean,v-aţi ales cu anumitestări de suflet noi?– Fără îndoială. În primul rândmă gândesc că m-am ales cu obonomie aparte, dar şi cu o tăriede caracter proprie oamenilor dela munte.– Ştiindu-vă, între altele, pedant– în sensul bun al cuvântului– mă întreb şi vă întreb dacă nucumva bucovinenii, cu meticulozitatealor de esenţă austriacă,limba Românăv-au cultivat această calitate.Insist asupra presupunerii, căciconsider că o asemenea calitatee absolut necesară în activitateaştiinţifică şi că e capabilă săexplice multe particularităţi frumoaseale ei.– Pedanteria am moştenit-ode la părinţi, dar Bucovina mi-aşlefuit-o, ceea ce, cred, se poatevedea şi în firea mea, şi în scrisulmeu.– Cernăuţii din prima jumătatea secolului XX, universitateadin acest oraş dispuneau de unpotenţial artistic şi ştiinţific deosebitde interesant şi de bogat.Pe cine dintre profesorii universitari,dintre colegii-studenţi deatunci i-aţi înscrie, azi, în primulrând, în lista care a constituitanturajul dumneavoastră ştiinţific?Cum s-a imprimat în sufletuldumneavoastră acest anturaj?– În primul rând l-aş numi peSextil Puşcariu. Dumnealui, ce edrept, nu mi-a fost profesor, înaintede a veni eu la universitate, s-amutat cu traiul la Cluj-Napoca. Afost însă profesorul lui Alexe Procopovici,care mi-a predat foarteadânc şi frumos limba română şiprin care am simţit că spiritul luiSextil Puşcariu domina atmosferaştiinţifică cernăuţeană şi după plecarealui. Apoi l-aş numi pe vestitulprofesor de slavistică GrigoreNandriş, care a avut o influenţăfoarte puternică în formarea meaca om şi ca personalitate ştiinţifică.Îmi amintesc cu recunoştinţăde profesorul de limba latină RaduSbiera, de profesorul de istoriaromânilor Ion Nistor, de eruditulşi elegantul profesor de literaturaromână şi folclor Leca Morariu.„Fără a cunoaşte puterea cuvinte­