PDF - Limba Romana

Retrospectivă necesară 65celor mai diverse popoare ca săajungă la stabilizarea normelorliterare. Două exemple în aceastăprivinţă: francezilor le-au trebuitopt secole ca să ajungă la scriitoriiclasici – P. Corneille, J. Racine şiJ.-B. Molière – consideraţi modelede folosire a mijloacelor expresiveale limbii franceze, devenită limbăliterară, iar ruşii au avut nevoie decinci secole ca să citească şi săscrie aşa ca A. Puşkin, F. Dostoievski,L. Tolstoi.De la primele texte scrise înlimba română şi până la clasiciiliteraturii române au trecut nu maipuţin de patru sau cinci secole.Până la 1812 limbajul vorbit pe teritoriuldintre Prut şi Nistru, precumşi dincolo de Nistru, a fost inclusîn procesul general de dezvoltare alimbajului vorbit pe tot arealul romanicest-european. După acea datălimbajul vorbit în Basarabia timp de106 ani s-a dezvoltat incidental, cuintermitenţe, fără să participe efectivla perioada clasicismului român,neavând posibilitatea – aflându-seîn condiţii vitrege – să dea la ivealăanumiţi scriitori ce ar fi putut punebazele unei noi limbi literare, deosebitede cea română. În Basarabiaşi în Transnistria au rămas să fie înuz mijloacele de conversaţie, subforma unor graiuri ale subdialectuluimoldovenesc, care – ca elementcomponent alături de celelalte graiuridacoromâne – era inclus pestePrut în limba literară română.– Deşi prin anii ’20 ai secoluluial XIX-lea în Basarabias-au deschis unele şcoli în limbabăştinaşilor, a fost editat şi unabecedar moldovenesc, au fosttipărite cărţi bisericeşti în limbanoastră, după un timp relativscurt a început procesul de rusificaremasivă, de altfel ca şi înoricare altă gubernie ţaristă.– În cunoscuta sa lucraredin 1952 academicianul rus Vl. F.Şişmariov descrie amănunţit acestproces. Din 1878 Prutul a fost închis,devenind un hotar de netrecut.Abia după 1905 s-au făcut simţiteşi în Basarabia unele semne timidede renaştere naţională, inclusivpredarea limbii materne a moldovenilorîn şcoli, însă fără prea marirezultate din cauza revenirii din şoca ţarismului, care, până la urmă,s-a prăbuşit, în 1917. Între 1918 şi1940 limbajul vorbit în Basarabiaa fost inclus din nou în procesulgeneral de dezvoltare a limbii române,dar cu o restanţă de 106ani de existenţă precară în timpulrusificării ţariste, care a continuat,poate chiar mai intensiv, în timpuldominaţiei totalitarismului (1940-1989). Este o realitate istoricăpe care trebuie s-o conştientizămşi care impune, în special acum,îmbinarea strânsă a tradiţiei cultural-lingvisticea patrimoniuluinaţional general românesc cuceea ce s-a conservat în vorbireamaselor populare ale românilor dinBasarabia şi Transnisnistria dintimpurile de stăpânire rusească şisovietică. Vl. F. Şişmariov subliniaîn mod deosebit că, deşi populaţiabăştinaşă din R.S.S.M. se află înstrânse legături cu ruşii şi cu altepopoare, ea nu trebuie să uite căvorbeşte o limbă romanică domina­