PDF - Limba Romana

8limba RomânăNicolae CORLĂTEANU1989La sfârşit de deceniu, secol şi mileniu e pe deplin firesc să încercăm astabili ce a însemnat şi ce semnifică în raport cu fiinţarea noastră, a fiecăruiromân basarabean, trecerea de la un regim politic, social, economic, culturalla altul. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestei primeniri credcă trebuie să vizeze presa, rolul ei distinct în răspândirea ideii de libertateîn sensul adevărat al acestui cuvânt care înseamnă: a nu constrânge pecineva să acţioneze contrar dorinţei şi convingerilor sale. Presa nu maieste, nu are dreptul să mai fie, acum un tribunal ce condamnă pe cei cese abat de la normele prestabilite. Am scăpat, se pare, de indicaţiile şi hotărârilecc-ului (moscovit sau chişinăuian). Altfel vorbind, suntem pe calearedobândirii demnităţii de cetăţean, a drepturilor civice şi morale, deşi acestdeceniu nu a făcut să dispară încă teama revenirii (poate sub altă formă)la trecutul nu tocmai îndepărtat.În al doilea rând, în aceşti ani ne-am dat seama că limba pe care ovorbim noi, basarabenii, ca printr-un miracol a reînviat, asemeni păsăriiPhoenix, care a renăscut din propria cenuşă, datorită instinctului firesc desupravieţuire.La sfârşitul secolului al XVII-lea marele om de ştiinţă Dimitrie Cantemira subliniat, inclusiv în limbaj grafic, printr-o compoziţie alegorică, rolulcunoaşterii în aprecierea realităţii, constatând că omul se deosebeşte deanimale prin minte şi înţelepciune. Rolul minţii, al înţelepciunii şi al cugetăriieste specific fiinţei umane ce se remarcă printr-o atitudine raţională acomportamentului său. Neagoe Basarab (domnul Ţării Româneşti în anii1512-1521), în învăţăturile sale către fiul Theodosie, considera că: „Minteaeste cap şi învăţătură dulce. Sfârşitul ei este preamărit. Mintea este un darşi o comoară netrecătoare, care nu are sfârşit niciodată”. Intuiţia critică şidiscernământul sunt indispensabile accesului spre un mod de viaţă plin dedemnitate. Acestea şi alte precepte i-au determinat pe cei de la 1989 săajungă să perceapă şi să realizeze ceea ce au înfăptuit în ziua de 31 august.Fapta lor va rămâne înveşnicită în memoria urmaşilor.Revista Limba Română, nr. 6-8, 1999, p. 22.