PDF - Limba Romana

26socot că, în condiţii social-politiceşi naţional-statale noi, graiul moldovenescdin R.S.S. Moldoveneascăs-a constituit într-o limbă aparte anaţiunii sovietice moldoveneşti:limba moldovenească. Pentruobiectivitate ar trebui să amintesccă, într-un interviu din 1985, acad.A. Graur, la întrebarea dacă s-arputea vorbi despre existenţa uneilimbi moldoveneşti aparte, cum afirmaseanterior, a răspuns prompt:„Bineînţeles că nu; moldoveneascaeste un dialect (sau subdialect) allimbii române (sau dacoromâne)”.Şi înţeleptul nostru Esop continuade la catedră: „Alţi romanişti, printrecare şi lingviştii sovietici R. A.Budagov, D. E. Mihalci, considerăcă limba moldovenească ar fi o varietateteritorială a limbii române”.Aici comentariul domnului profesorse termina. Cine are urechi de auzitsă audă, cine are capacitatea de ajudeca – să înţeleagă!Cursul de Lexicologie al domnuluiprofesor abundă în prezentareareflexelor romanice ale originalelorlatineşti. Când ajungea la aşazisele„limbi romanice răsăritene”,reflexul era dat în „moldoveneşte”cu caractere ruseşti şi în „româneşte”cu caractere latine. Domnul profesornu le comenta, însă studenţiiD-sale vedeau că regele numit înenciclopediile sovietice „moldavskiiiazâk” era gol.Regimul concentraţionar nuaccepta din partea savantului servilnici comportarea lui Diogene şi nicilimbajul lui Esop. Lui să-i spui dacăe albă sau neagră (altfel spus, cucine eşti: cu „ai noştri” sau cu „ailor”?). Deja în plin proces de restructuraregorbaciovistă, când obună parte din oamenii de culturalimba Românăşi de suflet românesc din Basarabiacrezuseră că adevărul trebuie rostitîntreg, aşa cum este, când cenaclulmedicului Anatol Şalaru luase proporţiileunui pojar, când multă lumerecunoştea deschis că suntem români,vorbim româneşte, de aceeatrebuie să revenim la scrisul nostrulatin, locotenenţii regimului, carese agăţau şi de un pai în apărareaideologiei oficiale, n-au pregetatsă-i expună oprobriului public pe ceicărora timp de o viaţă de om le inoculaserăîn oase răceala Siberiei.S-a pomenit atras în plasa acestoraşi iubitul nostru profesor, obligat săscrie, la comanda c.c.-ului, un articoldespre etapele dezvoltării limbiimoldoveneşti, mai ales despre „înflorireafără precedent” a acesteia înperioada sovietică. Penibilă situaţiaîn care, aidoma lui Galileo Galilei(1564-1642), adept al teoriei heliocentrice,care, în 1633, în faţa tribunaluluiinchizitorial, fusese umilitşi silit să-şi retracteze propriile idei,spunând că nu Pământul se-nvârteîn jurul Soarelui, ci invers, şi domnulprofesor Corlăteanu fu pus însituaţia umilitoare de a recunoaşteunivoc existenţa de sine stătătoarea aşa-zisei limbi moldoveneşti.Opinia publică, în persoanareputatului om de cultură şi de litereValentin Mândâcanu (Veşmântulfiinţei noastre, revista Nistru, nr.4, 1988), a fost necruţătoare cuslăbiciunea de moment a omuluiCorlăteanu. Timp de 8 ani de la întâmplareade tristă pomină obrazulsavantului Corlăteanu a ars de jenăîn faţa propriei conştiinţe, a ştiinţeipe care o reprezintă şi în ochii lumii.Am putea să ne închipuim cât degreu a suportat bunul nostru profesoracest supliciu? Ştie oare domnul