PDF - Limba Romana

36menţionate, demonstrând spiritulromanic de dezvoltare a „limbiimoldoveneşti”. Dar peste un anpromotorii „şantismului” agresivorganizează o nouă conferinţă,cu participarea unor savanţi de laAcademia unională, în cadrul căreias-a reactualizat problema „limbiimoldoveneşti” ca limbă „osăghită”,cu trăsăturile ei „individuale”, cunormele ei ortografice şi ortoepicedeosebite de normele româneşti. N.Corlăteanu însă, în calitatea sa deprofesor de limbă la Universitateade Stat, respinge normele şantisteşi continuă să pregătească cadrede filologi în spiritul adevăratelornorme literare ale limbii române– fonetice, lexicale şi gramaticale.Pledoaria profesorului Corlăteanupentru perfecţionareaortografiei „limbii moldoveneşti”,pentru promovarea românismului,munca de pregătire a cadrelor deviitori promotori ai limbii române şiactivitatea ştiinţifică s-a soldat, în1957, cu rezultatele scontate cânda avut loc reforma ortografiei şirecunoaşterea faptului că aceeaşientitate glotică e denumită cu doitermeni diferiţi: limba moldoveneascăşi limba română (4, p. 31).Tentativele ideologilor românofobide a lichida discrepanţa dintrelimba literară şi vorbirea colocvială,năpădită de rusisme şi calcuri dinlimba rusă, au continuat, dar pe ance trecea se făcea tot mai simţit rolulpedagogului-filolog, al omului deştiinţă-filolog în acţiunea de veghereasupra corectitudinii vorbirii, a limbiiscrise, unica susceptibilă de îmbunătăţiriîn condiţiile „bilingvismuluiarmonios”. Afirmarea normei literares-a intensificat în stânga Prutului maiales după 1960, când acelaşi NicolaeCorlăteanu s-a angajat public,limba Românăîn fruntea noii generaţii de lingvişti,pe care tot Domnia sa i-a educat, săcombată utilizarea în limba scrisăa elementelor dialectale, a împrumuturilorşi a calcurilor nemotivate.La Institutul de Limbă şi Literatură,pe care îl conducea, pregăteştepublicarea culegerilor de articoleCultivarea limbii, în care suntexaminate greşelile din ziarele republicaneşi raionale, emisiunile deradio şi televiziune, propunându-semodelele corecte.În articolul-program Ce estecultivarea limbii?, publicat în primulnumăr al seriei Cultivarea limbiidin 1961, Domnia sa menţionează:„Cultivarea limbii trebuie să ducă laformarea simţului limbii la toţi aceicare vorbesc limba dată. Omul careare un dezvoltat simţ al limbii ştiesă folosească un anumit cuvânt,vechi sau nou, la locul potrivit. Caşi muzicianul, care tresare la fiecarenotă falsă, auzită într-un ansamblumuzical, vorbitorul cu un fin simţal limbii prinde orice abatere de lanormele limbii literare”. În continuare,scrie că cei ce se ocupă decultivarea limbii „trebuie să aibăîn grijă curăţirea ogorului lingvisticde tot ce împiedică exprimareacorectă, adecvată a gândurilor şi asentimentelor vorbitorilor. Tendinţade a-şi cultiva limba trebuie să intreîn preocupările tuturor acelora carese folosesc de limbă ca de cel maide seamă mijloc de comunicare”.Savantul-lingvist Nicolae Corlăteanuîşi dădea bine seama şi cereaşi colegilor săi să conştientizezeun lucru simplu: pentru a ne integraîn familia popoarelor civilizate e nevoiede o muncă enormă, or, „mareamajoritate sau chiar întregul colectivde vorbitori ai unei limbi trebuie săfolosească atât oral, cât şi în scris