Nicolae Corlăteanu – 90 11arhivele Universităţii, nici în cele aleAcademiei, nici în bibliotecile personale.Fiind adunate în volum, eledevin acum patrimoniu inalienabil alfilologiei româneşti din Basarabia.Tot în anul 2000 hebdomaderulSăptămâna inserează la rubrica„<strong>Limba</strong> moldovenească monumentde limbă literară românească”, subsemnificativul titlu <strong>Limba</strong> moldoveneascăa fost limba lui Arghezivorbită în R.S.S. Moldovenească,un articol semnat de redactorulsăptămânalului Viorel Mihail în careacad. N. Corlăteanu este reabilitatpe deplin, de această dată nu numaide discipolii şi colegii săi, operaDomniei sale fiind apreciată la justaei valoare. „Citiţi, scrie autorul, Lexicologialui N. Corlăteanu…, găsiţiîn ea ceva care nu e în spiritul limbiiromâne? Nu veţi găsi, domnii mei”.Şi la p. 9 a Săptămânii îi publicăfotografia împreună cu doi din primiisăi discipoli, ce nu l-au părăsit şi nul-au lăsat singur niciodată. (Vezi maisus cele spuse de ucenicii săi înrevista L.R. nr. 3 din 1995.)Aşadar, N. Corlăteanu a organizatprocesul de studiere a limbii,literaturii şi folclorului românescatunci, când, în condiţiile spaţiuluidintre Prut şi Nistru, acest lucruera extrem de dificil, orice acţiuneîntreprinsă în direcţia dată fiind pemuchie de cuţit, căci riscai să intri înconflict fie cu forurile diriguitoare, fiecu adevărul istoric. Academicianulşi-a asumat acest risc, dar nu fărăa plăti tribut regimului.Se poate spune de aceea, cutoată convingerea, că, chiar şi subdenumirea de „moldovenească”,patriarhul filologiei basarabene apromovat întotdeauna limba literarăromână, ducând după sine şi întreagacohortă de continuatori, multmai descătuşaţi azi în noile condiţii(ceea ce e vădit mai uşor, desigur!).Aşa l-am cunoscut noi, discipolii,şi aşa va rămâne el în istoriaştiinţei noastre despre limbă, pecare o vor scrie tot ucenicii săi.
14Anatol CIOBANUVIR DOCTISSIMUSET MAGISTERILLUSTRISSIMUSDecanul de vârstă al filologilordin Republica Moldova, doctorhabilitat, profesor universitar, academicianal A.Ş.M. Nicolae Corlăteanus-a născut la 14 mai 1915într-o familie de ţărani din satulCaracui. În anul 1934 a absolvitliceul „Al. Donici” din Chişinău,iar în 1939, 1940 facultăţile delitere şi filozofie şi cea de dreptale Universităţii din Cernăuţi. Între1940-1941 a fost învăţător într-oşcoală medie din orăşelul Ocniţa.Pe timpul războiului munceşte la ouzină militară din Rusia, iar din 1943e angajat la Institutul Moldovenescde Cercetări Ştiinţifice, evacuat laBuguruslan, regiunea Orenburg.După război revine la Chişinău,susţine în 1949, la Kiev, tezade candidat în ştiinţe filologice,devine şef de secţie, apoi director(1961-1969) la Institutul de Limbăşi Literatură al Filialei Moldoveneştia A.Ş. din U.R.S.S. (din 1961 – alA.Ş.M.). În 1965 susţine la Moscovateza de doctor habilitat în ştiinţefilologice. Din 1961 este membrucorespondent, iar din 1965 academicianal A.Ş.M. Din 1946 şi până în1988 a muncit fără întrerupere, princumul, şi la Universitatea de Statdin Chişinău în calitate de lector,limba Românălector superior, docent, profesoruniversitar.Acad. N. Corlăteanu a fostprimul şef al catedrei de limbă şiliteratură la U.S.M., fondată în anul1946. A condus catedra 3 ani (pânăîn 1949).Pe parcursul lungii salecariere ştiinţifice şi pedagogice(de mai mult de 60 de ani),acad. N. Corlăteanu a publicatcirca 800 de denumiri de lucrări(monografii, studii, manuale,programe, crestomaţii, articole,recenzii, tablete, rezumate, noteetc.). A fost decorat cu câtevaordine şi medalii. Este „Eminental Învăţământului din U.R.S.S.”şi „Eminent al Învăţământuluidin Republica Moldova”, Laureatal premiului de Stat al Moldoveiîn domeniul Ştiinţei şi Tehnicii,Om Emerit în Ştiinţă şi Tehnicădin Republica Moldova, membrual Uniunii Scriitorilor, Cavaler alOrdinului Republicii.Direcţiile de investigare şitematica abordată de acad. N.Corlăteanu sunt extrem de largi,ele fiind acoperite de lucrări valoroaseşi înalt apreciate. Vom numidoar unele din aceste direcţii şicele mai cunoscute lucrări ale autorului.Conform analizei noastre,am putea delimita, în mod convenţional,10 direcţii în activitatea decercetare:1. Latina vulgară ca bază alimbilor neoromanice şi romanistica.E cazul să amintim aicimonografia „Issledovanie narodnoilatâni i eio otnoşenii s romanskimiiazâkami” (editată la Moscova în