PDF - Limba Romana

46parte” [7, p. 95].Se ştie, de asemenea, căînvăţarea unei limbi moderne este,pur şi simplu, de neconceput fărăo cunoaştere în prealabil şi înamănunte a structurii ei fonetice(sunete, structură silabică, accent,intonaţie ş.a.). „Ştiind exact cumse produc sunetele când vorbim, –scrie S. Puşcariu, – putem învăţauşor pronunţarea unor limbi străine”,căci „în opoziţie cu urechea,asupra căreia nu suntem stăpâni,organul cu care producem sunetelepoate fi dirijat de noi. Deşi mişcărilelui sunt în general automatizate,totuşi ele pot fi modificate, augmentatesau oprite de noi” [14, p. 45].Lingvistul american H. A. Gleasonaduce interesante şi instructivedate statistice din care se vede că„pentru o însuşire activă a unei limbie nevoie de cunoştinţe de foneticăîn volum de 100%, gramatică – decel puţin 50%-90% (în dependenţăde structura tipologică a limbii: izolantă,cum este chineza, analitică,cum este engleza, analitică-sintetică,cum este franceza, românasau sintetică, cum a fost latina, cumeste rusa – n.n., Vl. Z.). Cât priveştecunoaşterea vocabularului, aicideseori ne putem descurca uşorcu doar 1% sau chiar uneori şi maipuţin” [9, p. 339]. Într-adevăr, cevolum de vocabular ar trebui să posede,spre exemplu, o bucătăreasă,o casieriţă, o chelneriţă ,o taxatoare,pentru a-şi putea îndeplini funcţia şia se putea încadra în societate? Al.Graur e de aceeaşi părere: „Suntlimbi a căror morfologie se poateînvăţa comod în câteva zile”, câtlimba Românăpriveşte fonetica, ea se însuşeşteanevoios şi „nu este destul să ştimteoretic care sunt fonemele uneilimbi, ci trebuie să izbutim să lerostim corect, în orice context şifără sforţare. Pentru aceasta secer totdeauna mulţi ani” [10, p.273]. (Spre regret, în programelenoastre şcolare este prevăzut unnumăr infim de ore la fonetică.Acest obiect se predă în cl. a V-a înluna septembrie, timp de doar douăsăptămâni. În restul anului, dar şiîn anii următori, se face numai gramatică.Să nu uităm însă că, dupăcum spune S. Puşcariu, „gramaticaeste schelet fără carne” [13, p. 8].)Un alt lingvist şi specialistîn predarea limbilor moderne,profesorul clujean Mihail Bogdan,înaintează serioase exigenţe faţăde cei implicaţi în procesul depredare-însuşire a limbilor: „Cunoştinţeleaprofundate de foneticăsunt de mare folos nu numai specialistuluilingvist, ci şi celui carevrea să o predea. Un profesor delimbă străină fără o pregătire foneticăeste la fel de incompetent înmateria lui, ca şi un medic căruia îilipsesc cunoştinţele elementare deanatomie” [1, p. 8]. Într-adevăr, cumsă-ţi închipui un chirurg, care să nucunoască, în cele mai mici detalii,structura anatomică a organismuluiomenesc? Tot aşa în fonetică (înpronunţare), de la o limbă la alta,există subtilităţi. Să demonstrămdoar câteva cazuri: vocalele posterioarelabiale o şi u sunt cunoscuteîn majoritatea absolută a limbilor.Cu atât mai mult sunt cunoscute înlimbile europene. Oricum, trebuie