Retrospectivă necesară 65şi pentru totdeauna: încercările întreprinseîn perioada sovietică de acrea o nouă limbă romanică diferităde română n-au dat nici un fel derezultate.– În continuare vă rog săvă referiţi la corelaţia dintreprincipialitate, consecvenţă înpromovarea adevărului ştiinţificşi putere. Au putut oare oameniinoştri de ştiinţă, mulţi dintreei oneşti, de la ’40 încoace săimpună adevărata denumire alimbii sau premisele reale auapărut abia acum câţiva ani?– Puterea politică a unui singurpartid – în condiţiile unei democraţiiveritabile, care se extinde tot maimult pe întreg globul pământesc–, deşi poate să se impună pentruo anumită perioadă şi în domeniulliterar lingvistic (în cazul nostru – ladenumirea limbii), – tocmai datorităfaptului că nu se sprijină peargumente, pe dovezi ştiinţifice şiadevăr, pe cunoaşterea istoriei, afaptelor concrete ale limbii noastreşi a multor alte limbi, nu are şansede izbândă definitivă, ci doar temporară.Oamenii de ştiinţă nu potfi acuzaţi de lipsă de principialitatesau de onestitate într-o anumităperioadă a vieţii lor. În condiţiile deabsolutism politic şi de dictatură eravorba de evitarea unor consecinţenefaste, adeseori chiar tragice,consecinţe referitoare nu numaila anumite persoane, ci chiar lapopoare întregi, care puteau fi supusedeportărilor, surghiunurilor,exterminării fizice. În asemeneaîmprejurări se recurgea la limbajullui Esop, pentru a se evita uneleafirmaţii directe, deşi aluziile demulte ori erau înţelese adecvat decei vizaţi direct. În acele condiţii,era greu să menţii trează conştiinţade neam şi de credinţă, de apartenenţăla unul şi acelaşi popor, la unaşi aceeaşi entitate naţională. Încăînţeleptul călugăr şi medic al EvuluiMediu francez François Rabelais,care credea în esenţa umană şi înştiinţa generatoare a progresului,afirma pe bună dreptate că „ştiinţafără conştiinţă înseamnă ruinasufletului”.– Domnule academician, înce context limba vorbită şi scrisăîn stânga Prutului ar puteasă funcţioneze nestingherit, săatingă nivelul de dezvoltare dindreapta Prutului?– Neavând posibilitatea de ase dezvolta liber, în strâns contactcu matca românească în perioada1812-1918 şi apoi în anii de stăpâniresovietică, limbajul vorbit şi maiales limba literară au fost lipsite deo evoluţie normală, în special înprivinţa îmbogăţirii vocabularului cucaracter romanic, a însuşirii terminologieiştiinţifice şi tehnice. <strong>Limba</strong>julvorbit pe malul stâng al Prutuluişi mai ales pe cel al Nistrului a fostinundat de multe elemente alogeneruseşti, forme calchiate, cuvintecreate artificial, care ameninţaudestrămarea lui completă în lipsatradiţiei lingvistice şi literare clasiceşi a dezvoltării limbii literare încorespundere cu procesele comunicativespecifice epocii modernedin viaţa popoarelor civilizate.În încheierea interviului m-aşreferi la unele aspecte ale compor
66tării noastre într-un stat care a pornitde curând pe calea democraţiei şi aindependenţei. În diverse ţări contemporaneau loc mari schimburide populaţie, datorită unor fapte şievenimente ce se produc în viaţacurentă (războaie civile, conflicteinteretnice, persecuţii, deportări,acte teroriste etc.). În acest modse creează situaţia când trebuie săconvieţuiască oameni de diverseorigini etnice, adică să trăiascăpaşnic împreună în cadrul aceluiaşistat. Drepturile şi obligaţiile convieţuitorilortrebuie să aibă un caracterreciproc: majoritatea să respecteprin toate legile patrimoniul lingvisticşi cultural al etniilor minoritare înstatul dat şi invers – minorităţile suntdatoare nu numai să nu neglijezeîn nici un fel moştenirea literară,lingvistică şi culturală a populaţieide bază, majoritare, ci şi s-o respecte.În lipsa unei atare înţelegeria fenomenelor sunt inevitabileşi conflictele. Cu alte cuvinte, secere creată o unitate în diversitate,inclusiv în plan lingvistic şi literar.Ideea aceasta nu este nouă. Laea s-au gândit predecesorii noştri.Astfel, marele ierarh-cărturar Dosoftei,aflându-se în a doua jumătate asecolului al XVII-lea în condiţii grele,poate chiar mai grele decât alenoastre de astăzi, a găsit totuşicuvinte înţelepte de propovăduirea bunei înţelegeri nu numai întrefraţii de aceeaşi limbă şi neam, cişi între aceştia şi străini:Cine face zid de pace,Turnuri de frăţieDuce viaţă fără greaţălimba Română’Ntr-a sa bogăţie,Că-i mai bună, depreună,Viaţa cea frăţeascăDecât arma ce destramăOaste vitejească.Să luăm aminte la sfaturileînaintaşilor, căci ele pot avea efectebenefice şi asupra comportamentuluinostru acum, la sfârşit demileniu, când se impune în modimperios frăţia între cei de un neamşi de-o lege:Fraţilor, rămâneţi fraţiÎntr-o ţară, într-o lume,Într-o limbă, într-un nume.Asta v-o doresc anume –Fraţilor, rămâneţi fraţi.(V. Romanciuc)