PDF - Limba Romana

60„Bucovinae o istorie vie...”Dialog:Nicolae Bileţchi –acad. Nicolae Corlăteanu– Stimate dle academician,fiind născut în Bucovina, nupot să nu ştiu că sunteţi legatprin mii de fibre de acest colţal Moldovei istorice. Am observatcă de fiecare dată, la auzulcuvintelor Bucovina şi Cernăuţi,faţa vi se luminează, iar gândurile,probabil, călătoresc spreacele meleaguri încântătoare.Sunt ferm convins că în pragulacestui frumos jubileu de 90 deani o călătorie imaginară pe meleagurileBucovinei ar avea darulde a vă reînvia vârsta tinereţii.Acceptaţi să pornim la drum pecalea amintirilor?– Fără îndoială! La Cernăuţi semai aud paşii lui Ştefan cel Mare şiai lui Mihai Eminescu, mai distingi însusurul Prutului şi al Siretului voceablândă a lui Aron Pumnul. Cum sănu tresari de bucurie când ai acestesenzaţii plăcute?! Apoi, acolo amabsolvit cele două facultăţi – de litereşi filozofie şi de drept – acumulândcunoştinţe şi deprinderi, m-am formatca cetăţean şi ca om de ştiinţă.Se poate să nu rămâi recunoscătoracestui pământ binecuvântat deDumnezeu?!– Se ştie că dintru începutvisaţi să deveniţi medic. Însăajuns la Cernăuţi, aţi îmbrăţişatfilologia. Cum explicaţi aceastămetamorfoză? Să fie la mijloclimba Românăzicerea lui Al. Donici (aţi absolvitliceul din Chişinău care îi purtanumele) că totul „atârnă de larădăcină”, adică de condiţiilemateriale, ori poate v-a fascinatparfumul poeziei lui M. Eminescucare, cum se ştie, se mai resimteîn aerul Cernăuţiului?– Parfumul poeziei lui Eminescuîntr-adevăr s-a resimţit şi seresimte până acum în aerul Cernăuţiuluişi eu nu puteam să nu fiufascinat de el. Problema însă eracă, dincolo de acest aer romantic,de această poezie miraculoasă,exista, din păcate, şi proza vieţii.Să ştii că prin gestul tău îi redaiomului bucuria de a fi sănătos. Săai conştiinţa că de tine depindedestinul lui fericit – e ceva ce ţinede domeniul fantasticului. Cum sănu aspiri spre un atare ideal, maiales când ai convingerea – şi euam avut-o! – că în acest sens mi-apus Dumnezeu mâna pe creştet.Dar, vorba cronicarului, omul mai eşi sub vremi. Iar vremurile, pe cândeu îmi căutam fericirea, erau grele.Fabulistul a avut dreptate. Pentrumedicină se cereau bani grei şieu nu îi aveam. Am ales, aşadar,filologia, care necesita mai puţineparale, adică era mai pe măsurabuzunarului părinţilor. Nu regretînsă alegerea. Pentru că, avânddouă mâini, Dumnezeu mi-a pusope creştet şi pe a Lui, dăruindu-mifericirea de a vindeca oamenii princuvânt. Să ne amintim în acest sensde afirmaţia lui Martin Heidegger:„Vorbirea este păstrătorul fiinţei”,deci are puterea de regenerare,proprie medicinii.– Lumea vă cunoaşte, înaintede toate, ca filolog. Despre a douaspecialitate – cea de drept – pecare aţi obţinut-o la Cernăuţi nu