PDF - Limba Romana

66dar acest patrimoniu cultural eraprezentat cu multe rezerve, fiinddivizat în cel din dreapta Prutului,adică din Moldova istorică, pe deo parte, şi în cel din Basarabia şiTransnistria, pe de alta, unde sestudiau cărturarii Varlaam şi Dosoftei,cronicarii moldoveni, dar nuse pomenea activitatea culturală adiaconului Coresi, care a pus bazelelimbii literare româneşti prin traducerilemai multor cărţi bisericeştiîn limba slavă şi română. Aceastanumai din cauza că el îşi tipăriselucrările la Târgovişte şi Braşov.Dintre cronicari se studiau numaiGrigore Ureche, Miron Costin, IonNeculce, dar erau uitate cronicile luiConstantin Cantacuzino stolnicul,Radu Hrizea Popescu, cea anonimăbrâncovenească. Perioadaclasică a literaturii era reprezentatădoar prin C. Negruzzi, V. Alecsandri,M. Eminescu, I. Creangă, B.P. Hasdeu ş.a., dar nu se vorbeadespre părintele limbii şi literaturiiromâne, I. Heliade-Rădulescu, careîmpreună cu C. Negruzzi şi cu ardeleanulG. Bariţiu au stabilit normelelimbii literare de pe întregul masivromanic oriental. Nu mai vorbimdespre scriitori ca M. Sadoveanu,L. Rebreanu, L. Blaga, ale căroropere erau puse la index. În felulacesta firul tradiţiei literar-culturaleera rupt.– Se ştie însă că între tradiţieşi modernitate există o legăturăindisolubilă. Dacă aceastalipseşte, are loc o izolare detradiţie, iar modernizarea mijloacelorexpresive devine efemeră,incompletă.limba Română– Exact! Şi atunci se recurgela o imitare sau un împrumut directnemotivat. Or, meritul mişcării noastrenaţionale are la temelie tendinţaactivă de a realiza o îngemănarereală şi completă a tradiţiei în toatăcomplexitatea ei cu modernizarearesurselor de vocabular, cu pronunţiaşi sintaxa limbii literare naţionaleromâneşti. Modernizarea poate şitrebuie să respire aerul, să simtăatmosfera vitală a tradiţiei literareşi culturale de pe întreg masivuldacoromân. S-ar putea spune căe vorba de realizarea unei tradiţiimoderne, ţinându-se cont de progresulştiinţific, tehnic, cultural alzilelor noastre şi prevăzându-se înmăsura posibilităţilor – în virtuteafaptelor prezente – evoluţia evenimentelorviitoare.– Chiar după ce au fost aduse– în special în 1994 – suficienteşi mult prea convingătoare argumenteştiinţifice privind unitatealimbii române, unii politicieni dinrepublică, sfidând adevărul, maicontinuă să susţină că realităţileistorice, sociale, politice ce ausurvenit după 1812 au determinatapariţia în Basarabia a unei limbidiferită de cea de peste Prut.Dumneavoastră, domnule academician,care cunoaşteţi legităţilede constituire a unei limbi, ce aţiavea de spus în problema dată?– Consolidarea fundamentului,dezvoltarea şi perfecţionareaunei limbi literare – care constituiechintesenţa, forma sublimată a uneilimbi naţionale – nu au loc în zecesau o sută de ani de existenţă.Secole întregi le-au fost necesare