PDF - Limba Romana

40utilitate nu poate fi minimalizată şi,mai mult, a căror continuare ni separe absolut necesară şi în condiţiileactuale. Numim, în ordineaapariţiei fascicolelor acelei colecţii,articolele datorate omagiatului:Normele literare şi chestiunile decultivare a limbii (1962, nr. 2),Cultivarea limbii la etapa actuală(1963, nr. 3), Note despre măiestriascriitorului (1966, nr. 4), Cultivarealimbii la un nivel mai înalt (1968, nr.6), Limba presei periodice moldoveneşti(1971, nr. 7).Preocupat de probleme ştiinţificefundamentale, ajuns profesoruniversitar şi academician, îndeplinindfuncţii de înaltă răspundere(şef de catedră, director de institutetc.), Domnia sa n-a ignorat importanţaarticolului de ziar sau revistă,aşa-zis de popularizare a ştiinţei.Or, N. Corlăteanu s-a produs în modexemplar nu numai ca autor al rubricilorde cultivare a limbii în revistaFemeia Moldovei, pe parcurs de 10(zece!) ani, dar şi în alte organe depresă, militând cu tot talentul săude publicist (pe teme de lingvistică)pentru cultivarea limbii româneliterare în republică. Probabil, nueste cazul să insistăm, aici, preaamănunţit asupra invaziei diabolice,în anii de după război, a rusismelorîn vocabularul şi limbajul unei multprea mari părţi a românilor moldoveniprin mijlocirea studiilor făcutede aceştia în ruseşte, a dominăriitiranice a limbii ruse în toate sferelede activitate, a obligativităţii de avorbi în limba „fratelui mai mare”nu numai la întruniri, simpozioane,conferinţe, dar chiar şi în stradă, lalimba Românăpiaţă etc. Anume într-un atare contextarticolele şi eseurile lui NicolaeCorlăteanu, care vor fi lăsat unorcolegi impresia că nu fac parte dinmarea şi adevărata ştiinţă, şi-audemonstrat acuta lor actualitate şinetrecătoarea lor importanţă. Zicemnetrecătoare, deoarece pericolulrusificării n-a dispărut nici în aniicare au urmat, inclusiv în prezent,când limba rusă încearcă să-şi reocupelocul în capul mesei, sfidândlimba acestui pământ. Vom treceîn revistă doar o mică parte dintrearticolele şi eseurile de cultivare alimbii, publicate de academicianulCorlăteanu în presa periodică:Cultivarea limbii şi şcoala (revistaÎnvăţătorul sovietic, 1966, nr. 6),Şi vorbirea orală trebuie cultivată(săptămânalul Cultura, 1970, 15august), Cultivarea limbi şi terminologiasportului (ziarul Cuvântul,1991, 14 şi 15 august), Ecologialimbajului (ziarul Pământ şi oameni,1993, 11 septembrie), Din avuţialimbii materne (săptămânalul Voceapoporului, 1994, 5 aprilie). Laolaltăcu alte microeseuri, acesteaconstituie şi azi nişte modele deintervenţie promptă a savantului înopera de apărare a fiinţei autenticea limbii române.Bineînţeles că în articolele şieseurile lui Nicolae Corlăteanu depână la 1989 limba noastră a fostnumită „moldovenească”, în conformitatecu „tradiţia” înrădăcinatăde ruşi după anul 1812. Însă multstimatul nostru dascăl cu studiitemeinice, făcute până în 1940 laChişinău şi Cernăuţi, ştia prea bineadevărul despre originea şi fiinţa