PDF - Limba Romana

44respectarea ritmului, a aceluiaşipicior de ritm printr-o succesiunearmonioasă a silabelor accentuateşi neaccentuate (Bate vântul frunzandungă / Cântăreţii mi-i alungă),la care se mai adaugă anumiterepetări ale aceloraşi vocale sau silabe(Căci unde-ajunge nu-i hotar,M. Eminescu) ori consoane (Prinvârfuri vântul viu vuia, G. Coşbuc),numite, respectiv, asonanţe şi aliteraţii,ambele fenomene cu efecteeufonice, imitative (onomatopeice)şi expresive. Nu mai vorbim aicidespre legătura foneticii cu ştiinţelenelingvistice: fizica (acustica), fiziologia,logopedia.Dacă spuneam supra că mariilingvişti au fost şi buni fonetişti, săurmărim în continuare care suntpărerile lor despre fonetică, ştiinţăcare „este mai legată de realităţi,de materia naturală a limbii” [10,p. 270].Privitor la importanţa incontestabilăa foneticii pentru cercetărilelingvistice s-au pronunţat gramaticieniidin antichitate, marii lingvişti aisecolelor al XIX-lea – al XX-lea. Încăîn gramatica sanscrită a lui Panini(sec. V-IV p. Hr.) găsim informaţiidespre consoane ca unităţi foneticeşi despre funcţia distinctivă (fonologică)a sunetelor vorbirii. Astfel,într-un comentariu la Vede putemciti următoarele: „Nu este nici o îndoialăcă o consoană are existenţăîn sine, căci sensul cuvintelor seschimbă în funcţie de modificareaconsoanelor” [6, p. 15]. În termenimetaforici, lingvistul şi filologulgerman, întemeietorul gramaticiiistorice, Iakob Grimm (1785-1863),limba Românăspunea şi el că „gândul este fulger,cuvântul – tunet, consoanele reprezintăscheletul, iar vocalele – sângelelimbii” [6, p. 15]. Dar ce asigurăsângele, ne întrebăm noi, dacă nufuncţionarea organelor, aparatelorşi a ţesuturilor organismelor vii, iarfuncţia e însăşi activitatea fiecăruiorgan. Şi aici S. Puşcariu parcă arveni să ne scoată din metaforă larealitatea lucrurilor: „preocupărilede natură fonologică îmi îndreptauatenţia spre ceea ce e funcţional înlimbă” [13, p. 8].Lingvistul comparativist, cunoscutteoretician şi filozof al limbii,Wilhelm von Humboldt (1767-1835)insista asupra cunoaşterii particularităţilorreale ale sunetelor ca bazăîn cercetările lingvistice: „Pentru a-ţicrea o idee asupra formei unei limbi,trebuie să atragi o atenţie deosebităparticularităţilor reale ale sunetelorei. De la alfabet (citeşte: sistemulsonor – n.n., Vl. Z.) trebuie să porneascăcercetarea formei limbii, eltrebuie să servească baza în cercetareatuturor compartimentelorlimbii”. În altă formulare, acelaşiprincipiu este susţinut şi de cătrecunoscutul filolog rus, fondatorulŞcolii lingvistice din Moscova, FilippFiodorovici Fortunatov (1848-1914), care este ferm convins că„de la fonetică trebuie să se înceapăcercetarea ştiinţifică a oricărei limbi”(„Ń ôîíĺňčęč äîëćíî áűňü íŕ÷číŕĺěîíŕó÷íîĺ čçó÷ĺíčĺ ęŕęîăî-áű ňî íč áűëî˙çűęŕ”) [8, p. 10].Reputatul lingvist Sextil Puşcariu(1877-1848), fondatorul „MuzeuluiLimbii Române” de la Cluj,autorul volumului Limba română.