PDF - Limba Romana

20tan, Cazahstan, Tagikistan, România,Bulgaria, fosta Cehoslovacie,Italia, Armenia, Lituania, Estonia,Letonia, Georgia etc.Istoria a făcut în aşa fel casavantul şi profesorul Nicolae Corlăteanusă-şi desfăşoare activitateaîn perioada totalitarismului, cândera „promovată” aşa-zisa teoriedespre existenţa celor două limbiest-romanice diferite: româna şi„moldoveneasca”. Fiind o comandăsocială venită direct de la dictatorulStalin, „teoria” în cauză apare înR.A.S.S.M. (1924). Se urmăreauscopuri de „eliberare”, mai precis– de recucerire a Basarabiei „subjugate”de români (1918-1940).Astăzi sunt cunoscute tristelerezultate ale politicii lingvistice (şia celei naţionale) din ex-UniuneaSovietică, în general, şi din fostaR.S.S.M., în particular. La 28 iunie1940 basarabenii s-au trezit cu onouă limbă – „moldovenească” –împânzită cu rusizme.Cine îndrăznea să se împotriveascăacestei linghi sau, doamnefereşte, să pună la îndoială existenţaei în Moldova Sovietică, eradeclarat „duşman al poporului” şiostracizat pe veci.Ei bine, în asemenea ambianţeconcrete, trăind sub un regimantinaţional, ce ar fi putut faceun savant de talia profesorului N.Corlăteanu, care a absolvit douăfacultăţi „pe timpul românilor” şicunoştea întreaga moştenire literară?Răspunsul stă la suprafaţă:trebuia să se acomodeze la absurdasituaţie politico-socială. Asupralui se îndreptau însă ochii ageri şilimba Românănecruţători ai partidului (şi nu numaiai partidului), iscodind ce scrie, cespune, cum tratează problemelealfabetului, ortografiei, limbii, literaturii,istoriei ş.a.În aceste condiţii vitrege savantulşi pedagogul Corlăteanu s-avăzut constrâns a face uneori târgde conştiinţă, a susţine unele ideiinconsistente, acestea fiindu-i impusede „cursul politic al partidului”.Cele spuse se referă la afirmaţiiledeplasate cu privire la bilingvismulmoldo-rus, „înflorirea” aşa-ziseilimbi moldoveneşti, îmbogăţireacontinuă a vocabularului şi sintaxeiîn urma calchierilor şi împrumuturilordin limba lui Puşkin etc.Şi cu toate acestea, meritulomagiatului nostru ca savant şi cacetăţean constă în faptul că Dlui n-aelogiat în public pseudoteoria despreaşa-zisa limbă moldovenească.N. Corlăteanu utiliza glotonimul„limba moldovenească” (pentru căaltfel nici nu se putea pe timpurileacelea!), dar conţinutul acestui termenera „umplut” de facto cu toatăistoria limbii române literare unice,arătându-se mereu rolul cărturarilor(Gr. Ureche, I. Neculce, M. Costin,N. Costin, N. Milescu-Spătaru, D.Cantemir ş.a.) şi al scriitorilorclasici (Al. Russo, I. Creangă, M.Eminescu, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu,Al. Mateevici şi mulţi alţii).Apelând deseori la un limbajesopic, ambiguu şi chiar sibilic, N.Corlăteanu reuşea să rostească şiadevăruri importante. Acest lucruîl recunoaşte şi omagiatul: „Numaiastfel se putea, în acele condiţii,menţine trează conştiinţa de neam