Nicolae Corlăteanu – 90 9Casa Limbii Române, 2000. Nicolae Corlăteanu vorbeşte la festivitateadedicată aniversării a 85 de ani de la naştere1996. Ion Ungureanu, Nicolae Mătcaş şi Nicolae Corlăteanu la revista<strong>Limba</strong> Română
10Silviu BEREJANUN PROMOTORCONSTANTAL LIMBII LITERAREROMÂNEÎn nr. 4 din 1988 al revistei Nistrua apărut binecunoscutul articolVeşmântul fiinţei noastre semnat deValentin Mândâcanu, în care acad.N. Corlăteanu era blamat ca unulce a promovat „teoria” celor douălimbi romanice orientale – românaşi „moldoveneasca”. Mai târziu,spre onoarea autorului, el „a găsitcuraj – după cum menţionează N.Mătcaş – să-şi ceară scuze publicîn faţa dlui Corlăteanu pentru tonulcam ofensator al articolului” (veziL.R., nr. 3, 1995).În luna mai 1990, la cea de a75-a aniversare a academicianului,Revista de Lingvistică şi ŞtiinţăLiterară (nr. 4) a inserat la rubrica„Aniversări” un material omagialsub semnătura Colegiului de redacţie,unde dă explicaţiile de rigoare,absolvindu-l pe colegul nostru maiîn vârstă de acuzele ce i s-au adusîn presă, care se refereau, de fapt,la toţi lingviştii din republică.Iată ce se spunea în acelmaterial:„Deşi ştia mai bine decât toţică e vorba de aceeaşi limbă literarăpe care o folosesc şi dincolo delimba RomânăPrut, sub acţiunea împrejurărilorvitrege N. Corlăteanu, ca şi mulţialţii, cu toată împotrivirea interioară,a acordat – în teorie – sprijinpoliticii oficiale de preconizare adouă limbi, în practică însă contribuindla promovarea (sau celpuţin neîmpotrivindu-se promovării)faptelor de limbă ce veneau încontradicţie flagrantă cu aşa-zisa„teorie”. El n-a încercat să exercitepresiuni asupra colegilor şisubalternilor în vederea orientăriicercetărilor în făgaşul denaturăriirealităţii sau al măsluirii materialuluide limbă întru susţinereaideilor teoretic-eronate. Tocmaiprin aceasta se şi explică în bunămăsură faptul că astăzi, cândgândirea lingvistică s-a eliberat, însfârşit, din încorsetarea ideologicăşi politică de până nu demult, sepoate constata cu satisfacţie că,în afară de un număr restrâns dearticole şi broşuri de circumstanţă,aproape toate celelalte lucrărilingvistice de sinteză, precum şistudiile concrete de aprofundarerealizate în ultimele două-trei deceniiîn republică, demonstreazăcu prisosinţă identitatea gloticămoldo-română, căci materialulcercetat în ele, deşi numit moldovenesc,este – la scară generală– singurul care putea fi: cel unicromânesc. Drept incontestabilădovadă în acest sens pot servinumeroasele recenzii şi ecouri,apărute mai ales în străinătate,în care aceste lucrări sunt tratate