MIC GHID AL PLANTELOR DIN PEPINIERA GREENTIME - www

www.greentime.ro
MIC GHID AL PLANTELOR DIN
PEPINIERA GREENTIME
2011
SC. GREENTIME SRL
Str. Dumitru Mărtinaş, Nr. 4
Roman, jud. Neamţ

MIC GHID AL PLANTELOR DIN PEPINIERA
SC GreenTime SRL

UTILIZAREA PLANTELOR ORNAMENTALE
Este de înţeles că rolul plantelor ornamentale, cum se deduce din însăşi numele lor, este
acela de a înfrumuseţa, ornamenta, oricare element arhitectonic, intern sau extern oricare ar fi,
ca şi orice spaţiu deschis precum parcuri, grădini, terase etc. De exemplu, ziduri, scări, drenări
făcute din piatră, devin elemente decorative când sunt acoperite de tufe verzi şi de cascade din
flori care creează imagini sugestive. Plantele adaptate la astfel de roluri, sunt cele care în descrieri
vor fi indicate cu termenul „pentru grădini stâncoase”. De asemenea când în descrieri
folosim termenul „pentru borduri” vrem să arătăm că acea plantă este indicată pentru delimitarea
grădinilor de stradă sau cărări, poteci etc. Însă alte plante, pentru specificul lor caracteristic,
trebuie să fie lăsate singure sau, cum se va indica mai departe „izolate”. Mă gândesc să fac mai
utilă explicaţia mea (chiar cu exemple si imagini), termenii care se vor folosi în descriere când
vom face referire la destinaţia lor.
Plante cultivate în vaze
Plantele cultivate în vaze se pot planta în orice perioadă a anului; adică permite de a realiza
compoziţii extraordinare în orice anotimp. Multe plante de mici dimensiuni sau de medie
dezvoltare, deasemenea se poate adapta atât într-un spaţiu adecvat în grădină cât şi pentru ornamentul
balconului, teraselor, sau spaţiile urbane, etc.
Arbuşti ornamentali
Prin termenul arbust se denumeşte planta cu tulpină lemnoasă care produce ramuri nenumărate
de la bază. În comparaţie cu pomii, care de obicei au o singură tulpină, un arbust posedă
mai multe tulpine care pornesc de la rădăcină. Cu toate acestea este o anumită suprapunere între
arbuşti şi alte grupe de plante. În mod particular anumite specii şi varietăţi vor fi explicate atât
în acest capitol cât şi în cel dedicat arborilor. Ne referim la plantele pe care pepenieriştii prin
anumite tăieri de înfrumuseţare reuşesc să formeze fie arbuşti fie copaci. Printre arbuşti am adăugat
şi unele specii fructifere şi anume lemnoasele vegetale numai la bază a căror parte superioară
vestejeşte iarna. Graţie înfloririi eşalonate de-alungul întregului an, al frunzelor decorative,
căzătoare sau perene, al vergilor colorate, arbuştii constituie principalul element de „viaţă” a
grădinii pentru că se schimbă mereu aspectul şi culoarea. Au nevoie de o minimă îngrijire şi
oferă vastă varietate de specii şi între care am selectat cele mai importante.
În descrieri vom face aproape mereu referinţă la termenii ilustraţi în această pagină în
ceea ce priveşte forma plantelor şi anume: Rotunjită, dreaptă, arcuită, extinsă.
3

UNELE SFATURI DE CARACTER GENERAL PENTRU PLANTĂRI
Când se plantează?
Pentru toate plantele din gradina, momentul ideal pentru plantare este în timpul odihnei
vegetale, de la sfărşitul lui august până în mai, excluzand perioada de îngheţ. Aceste date
pot să varieze de la anotimpuri la anotimpuri. Respectarea acestor date este necesară dacă se
achiziţionează sau se folosesc plante cu rădăcină goală sau cu pământ; nu se aplică însă pentru
plantele cultivate în ghiveci care se pot planta în tot timpul anului, chiar dacă ar fi în plină
înflorire; ar fi mai bine totuşi dacă s-ar evita zilele de caniculă, perioadele prelungite de secetă
şi zilele ploioase.
Dacă pentru anumite raţiuni nu puteţi planta imediat plantele trebuie să:
- Pentru plantele cu rădăcina goală, se sapă o groapă într-un loc bine protejat de vânt şi
îngropat provizoriu având grijă să se acopere rădăcina în aşa fel ca sa nu pătrundă aerul. Dacă
se preferă se poate pune şi într-un loc răcoros având grijă să se acopere bine rădăcinile cu paie
umede.
- Pentru plante în balot sau în ghiveci, se pun într-o încăpere răcoroasă chiar şi la aer,
dar într-un loc bine protejat de vânt, menţinând pământul umed constant.
Unde se plantează?
Plantele care le plantaţi în încăperi vor creşte, asa că gândiţi-vă! Trebuie să evitaţi plantarea
arborilor sau a coniferelor cu dezvoltare rapidă aproape de clădiri. Între plantă şi plantă
trebuie să aveţi în vedere distanţa potrivită, legea prevede distanţe minime de plantare faţă de
proprietăţi şi faţă de străzile publice.
Ce se plantează?
Clima, natura terenului, spaţiile disponibile, apropierea locuinţelor sau construcţiilor, căile
de acces, sunt toate elemente de care trebuie să ţineţi cont în alegerea voastră a felului plantelor.
Ţineţi cont de asemenea că o grădină nu este niciodată completă şi că este bine ca mereu să
se înfrumuseţeze în fiecare an. În mod rar cantitatea de plante fac frumoasă gradină; în schimb
sunt determinante calitatea palntelor şi modul lor de aranjare.
Îngrijirea
După plantare aproape toate plantele nu necesită îngrijiri excesive şi frecvente; întreţinerea
lor este uşoară. În timpul perioadei de vegetaţie, mai ales în primul an după plantare,
trebuiesc udate frecvent în perioadele secetoase. Udarea nu trebuie să aibă loc în perioada cea
mai călduroasă a zilei pentru a evita evaporarea. Terenul din vecinătatea plantelor trebuie să
fie săpat şi fără buruieni. Este foarte necesar, în timpul primăverii, o adăugare de îngrăşământ
natural sau artificial, în timp ce se sapă terenul.
4

UNELE SFATURI PENTRU PLANTARE ŞI ÎNGRIJIREA ARBUŞTILOR
Plantarea
Săpaţi o groapă de circa 50 cm şi fărămaţi bine pamântul. Se pune un pic de baligă sau
îngraşământ pe fundul gropii şi se acoperă cu pământ, dar să nu intre în contact direct cu rădăcina.
Pentru plantările în grupuri, distanţa dintre plante trebuie să se ţină cont de dezvoltarea
fiecărei varietăţi. Plantările prea largi sunt urâte la vedere, iar cele prea restrănse împiedică
plantele să se dezvolte normal. Se recomandă a se prevedea pentru fiecare plantă o distanţă
medie necesară precum este indicată în descrierea fiecărei plante.
Arbuşti cu pământ
Puneţi planta în groapă, tăiaţi legăturile care ţin învelitoarea de protecţie a rădăcinii. Se
poate lăsa materialul chiar în groapă numai dacă este biodegradabil, umpleţi groapa cu pamântul
scos, dar aveţi grijă să nu distrugeţi pământul de pe rădăcină.
Arbuşti în ghiveci
Dacă aveţi senzaţia că rădăcina nu iese din ghiveci, loviţi sec ghiveciul la bază. Introduceţi
rădăcina cu pământ în apă pentru căteva minute, după care puneţi o aşezaţi în groapă şi o
umpleţi cu pământul scos. Udaţi abundent şi frecvent mai ales în perioadele secetoase.
Arbuşti cu rădăcina goală
Reînnoiţi taieturile de la rădăcină şi introduceţi-o în apă pentru căteva minute. Introduceţi
rădăcina în groapa făcută în aşa fel ca tulpina să rămână afară. Umpleţi cu pământ foarte mărunt
ca să treacă printre rădăcini. Apăsaţi uşor pământul şi formaţi împrejurul trunchiului un mic dig
în aşa fel ca să menţină cât mai multă apă atunci când se udă abundent.
Plante în balot închis
Balotul, constituit dintr-o amestecătură de torbă şi humus, este învelit cu o plasă biodegradabilă.
În momentul plantării este suficient să îndepărtăm săculeţul de plastic care ţine de
protecţie şi se plantează, după care se udă abundent.
Scurtarea şi îngrijirea plantelor
Arbuştii cu înflorirea primăvăratică: scurtaţi imediat după înflorire.
Arbuşti cu înflorire vara sau toamna: scurtaţi la sfărşitul iernii. Căteva tăieturi se pot
face la sfârşitul toamnei, pentru a înlătura ramurile prea viguroase şi invadatoare care produc
frunze uscate.
Arbuştii cu frunzele decorative: scurtaţile în toate anotimpurile, după necesităţi.
Arbuştii pereni: scurtaţile primăvara, după trecerea pericolului îngheţului.
Tratamentul
Cu puţine excepţii, arbuştii sunt destul de rezistenţi la boli şi insecte. Cu toate acestea pot
să apară atacuri de paraziţi la frunze. În acest caz este necesar să vă adresaţi specialistului care
vă va indica produsele necesare pentru combaterea dăunătorilor.
5

Arbuşti ornAmentAli
Acer pAlmAtum sAu ArţArul jAponez
Acer palmatum atropurpurea
Denumire ştiinţifică: Acer palmatum „Rubrum”
Denumiri comune: Arţarul japonez sau Arţarul roşu
Aspect şi prezentare:
Acer palmatum este o specie de arţar
ce atrage atenţia prin frunzişul sau foarte elegant
şi care constituie o piesă de rezistenţă în
grădinile însorite. Este pus în evidenţă, de la
începutul primăverii, când ramurile suple şi
lucioase încep să se îmbrace cu frunze dense,
palmate, cu 7-11 lobi ascuţiţi, nervuri vizibile
şi margini dinţate, de culoare roşiatică intensă.
Condiţii de îngrijire/cultivare: Arbust
ce atinge 2 m înălţime, se poate acomoda în
aproape orice locaţie, cu condiţia să aibă umiditate
atmosferică şi să fie ferit de vânturi puternice.
Lumina este un factor important pentru Arţarul japonez. Pentru a forma un port compact
şi spectaculos are nevoie de spaţii însorite, plantarea în semiumbră afectând calitatea frunzişului
şi intensitatea culorii.
7
Se dezvoltă bine la căldură, temperatura
potrivită situându-se între 18 şi 24 de grade
Celsius. Poate fi cultivat uşor, în zone cu ierni
blânde, ferite de vânt şi geruri puternice, tolerând
temperaturi minime de minus 10 grade C.
Nu ridică pretenţii nici în ce priveşte
substratul de cultură, suportand la fel de bine
un pământ de gradină ca şi unul humos. Totuşi
o condiţie de cultivare absolut necesară, o reprezintă
nivelul pH-ului ce nu trebuie să depăşească
7,5. Solurile uşor acide sunt de preferat
celor alcaline, într-ucât accentuează nuanţa roşiatică
a frunzişului atât de decorativ.
Pe perioada verii, când temperaturile depăşesc 24 de grade Celsius, are nevoie de udare
abundentă, în restul anului, mulţumindu-se cu foarte puţină apă.
Nu necesită fertilizare, fiind şi din acest punct de vedere adaptabil şi nepretenţios.

BerBeris cAndidulA
Plantă cu creştere ovală. Arbust ce se dezvoltă până
la înălţimea de 60 - 100 cm. Suportă bine aerul poluat al
oraşelor şi al împrejurimilor căilor rutiere.
Creştere lentă, de aceea pot fi plantate şi în grădini de
dimensiune mai mică.
Arbustul este plantat
în primul rând pentru
frumuseţea florală pe
care o are. Culoarea
florilor este galbenă.
Perioada de înflorire
este de obicei în luna mai. În sol cu pH neutru sau cu pH
puţin acid sau alcalin, se dezvoltă bine. În perioadă secetei
de vară merită udare mai des. Să-l plantăm în locurile însorite
sau în semiumbră. Veşnic verde.
BuddlejA sAu ArBorele fluturilor
(Liliacul) În zilele de vară, mereu se pot vedea agăţaţi 4-5 fluturi de florile ei... datorită
nectarului lor... de unde îi şi vine denumirea respectivă. Este un arbust cu frunze semipersistente.
Face flori parfumate sub forma unor panicule (fiind
vorba de var. davidii)... dar există varietăţi a căror flori au
forma sferică.
Gama de culori şi nuanţe este destul de largă: alb,
purpuriu, liliachiu, roz închis şi o varietate cu flori portocalii.
Locul de amplasare este cel cu mult soare, apărat de
vânturi şi în sol cu drenare bună.
Mai ştiu că se
tunde primăvara tocmai
pentru a se conserva forma compactă şi puternică lăstărire,
pe care se vor forma florile. Merge bine înmulţită, în
perioadele calde ale anului prin butaşi semi-lemnoşi.
8

BUXUS
Aspect: arbust
Perioada de înflorire:aprilie
Expunere:oriunde
Specii:
Buxus balearica
Buxus microphylla var.japonic
Buxus sempervirens
Datorită uşurinţei deosebite de adaptare a
devenit foarte apreciat. În timp poate ajunge la
dimensiuni de până la 5 m înalţime. Prezintă o coroană compactă de culoare verde intens,
compusă din frunze mici, opus ovale, persistente. Florile de culoare galbenă au un miros specific
puţin plăcut. Lemnul are culoarea gălbuie fiind tare şi greu, fiind foarte căutat datorită valorii
sale comerciale deosebite. Toate părţile plantei sunt toxice!!!
Cultivarea
Este relativ simplă adaptandu-se oricărui tip de sol: fertil, bogat în humus sau sărac şi
calcaros. Poate fi expus atât direct în soare cât şi în penumbră permanentă fiind folosit şi ca gard
viu şi borduri.
În cazul plantelor crescute în ghiveci înlocuiţi la începutul primăverii un strat superficial
de pământ gros de 5-10 cm cu compost proaspăt.
În cazul amplasării direct pe sol pentru gardurile vii se vor aranja butaşii înrădăcinaţi la
o distanţă de 30 cm între ei. Pentru a stimula ramificarea lor tăiaţi lăstarii principali la o treime
din lungime. După înflorire tundeţi din nou, Buxusul suportând foarte bine modelarea formelor.
Gardul viu trebuie modelat periodic pentru a se îndesi. Nu este afectat de frig.
Udarea
În timpul vegetaţiei terenul trebuie să fie umed permanent, dar nu băltit. În timpul iernii
udatul va fi redus. Administraţi îngraşământ lichid pentru a se fortifia cel puţin de 2 ori pe lună.
Reproducerea
Există 2 modalităţi de înmulţire: prin seminţe şi prin butaşi. Folosirea seminţelor este puţin
productivă astfel că butăşirea plantei este cea mai des utilizată metodă pentru a se propaga.
Butaşii necesită o perioadă de cel puţin 2 ani pentru a-şi dezvolta rădăcini sănătoase şi pentru a
suporta replantarea. Mutarea lor în noul teren se va face în perioada august-februarie cu tot cu
balotul de pământ al fiecărui butaş.
Specii şi soiuri:
Buxus balearica este originar din insulele Baleare putând creşte până la 5 m înălţime,
frunzele lui fiind mari iar florile de culoare albă.
Buxus microphylla var japonica este un arbust cu frunze strălucitoare de culoare verde albastră.
Buxus sempervirens are o creştere înceată, frunzele acestuia fiind de culoare verde închis strălucitor.
9

cornus AlBA siBiricA VAriegAtA
Este o plantă cu formă neregulată perfectă pentru amenajarea
de gard tuns. Arbust de statură mijlocie ce ajunge până la
înălţimea de 100 - 200 cm. Cu creştere medie. Pe lângă frunziş
ne încântă şi cu florile şi roadele ei, devenind un punct de atracţie
al grădinii. Specie cu frunze tărcate. Culoarea florilor este
albă. Perioada de înflorire este din mai până în iunie. Rodul este
alb şi albastru. În sol cu pH aproape neutru se dezvoltă foarte
bine. Cel mai bine creşte în solul bine aprovizionat cu apă. Aşezarea
plantei de preferat să fie în locuri semiumbrite. Cu frunze
căzătoare.
cotinus royAl
Familie: Anacardiaceae
Origine: Sud-Estul Statelor Unite ale Americii, Europa, Nordul şi Centrul Asiei
Arbust cu port stufos şi elegant, Cotinus este căutat şi apreciat în special de cei ce îndrăgesc
grădinile rustice, datorită frunzelor sale mari, late, de forma ovală, aşezate pe ramuri
asemeni petalelor unei flori şi coloritului deosebit al acestora.
Condiţii de îngrijire/cultivare
Cotinus nu este foarte pretenţios în privinţa
condiţiilor de cultivare.
Asiguraţi-i o poziţie foarte însorită în
grădina dumneavoastră, şi mai ales ferită de
curenţi puternici de aer. Lumina intensă îl
va ajuta să dezvolte un frunziş foarte bogat,
în culori deosebite şi intense. Deşi tolerează
o gamă largă de temperaturi, totuşi nu are
nevoie de foarte multă căldură . Se descurcă
foarte bine între 14 si 28 grade Celsius, tolerând
pentru perioade scurte şi cateva grade în
afara limitelor menţionate.
Udarea este una din condiţiile pentru care nu este bine să faceţi rabat. Lipsa apei sau
insuficienţa udărilor, în perioada verilor caniculare, va afecta creşterea frunzişului şi implicit
formarea coroanei decorative.
În restul anului, udarea se va face cu moderaţie, avându-se grijă să nu se suprasatureze
solul la nivelul rădăcinilor.
Nu are nevoie de umiditate ridicată, dar pretinde un spaţiu foarte bine aerisit. Lipsa unei
ventilaţii corespunzatoare în grădină, pe fondul unei uscăciuni exagerate a aerului va duce la
uscarea frunzelor şi va mări riscul unor invazii de insecte.
Se poate planta în orice tip de substrat, Cotinus tolerand aproape orice pământ de grădină.
10

Înflorirea nu este foarte spectaculoasă,
ci mai degrabă interesantă, cu inflorescenţe
bogate, paniculate, de 15 - 30 cm, de culoare
gri-gălbuie sau roz şi aspect pufos.
Se înmulţeşte prin butaşi de vârf sau
lăstari cu calcai, semilemnificaţi. Procedura
de butăşire este relativ dificilă, fiind necesare
condiţii de căldură şi umiditate controlată.
Trucuri şi sfaturi speciale:
Tundeţi ramurile uscate sau îngheţate,
primăvara şi toamna şi menţineţi prin tăieri de
corectare a coroanei un aspect elegant şi simetric.
Protejaţi trunchiul de îngheţ şi de vânturile puternice din timpul iernii.
cytisus
Salcâm galben
11
Familia:Leguminosae
Aspect: tufă
Perioada de înflorire:aprilie-mai
Expunere: plin soare
Udare: redusă
Originar din Europa, Asia mică şi Africa
de Nord, se cultivă în grădini şi pe terase înfloresc
primăvara în culori galben sau alb.
Cultivare: Se plantează în lunile maiiunie
într-un loc aerisit şi la soare şi se udă din
abundenţă din mai până în octombrie, adăugând
fertilizant lichid odată la două săptămâni.
Reproducere: Din lastarii tineri semilemnoşi împreună cu o porţiune din tulpina se obţin
butaşii, între aprilie şi mai. Se plantează într-un compost special amestecat cu nisip, se păstrează
la temeratura de 21 grade C, umiditate potrivită şi departe de razele directe ale soarelui pânăcând
apar primele rădăcini. Însămânţarea se face în martie, într-un compost pentru seminţe, la
o adâncime de 5-6 mm.
Pericole: Planta poate fi afectată de păduchele verde şi de paianjenul roşu. Pot fi combătute
cu produse specifice.
Specii şi soiuri: Cytisus canariensis şi Cytisus racemosus, ating înălţimi de 1,8 m şi au
flori galbene. Cytisus canariensis, Cytisus filipes, Cytisus supranubius, Cytisus scoparius, Cytusus
x praecox, sunt arbuşti la fel de frumoşi cu flori parfumate de la galben pal la galben intens.

deutziA
Familia:Saxifragaceae
Aspect: arbust
Perioada de înflorire: primăvara
Expunere: plin soare, penumbră
Udare: medie
Genul Deutzia este originar din China şi
Japonia. Se adaptează perfect la cultivarea în
grădini sau pe terase, creşterea lor putând fi dirijată
prin tăieri anuale. Cuprinde aproximativ
50 de specii de arbuşti.
Cultivare : Deutziile se adaptează uşor la orice fel de teren în condiţiile în care are acesta
un drenaj bun. Primăvara trebuie udate din abundenţă. La sfârşitul perioadei de înflorire se poate
face scurtarea ramurilor florale adulte şi eliminarea celor îmbătrânite. Este indicat ca tăierea
să fie făcută într-o zi ploioasă.
Reproducere: Se înmulţesc doar prin butaşi, selcţionaţi primăvara sau toamna.
Pericole: Deutziile pot fi atacate de ciuperci, păduchi negri, larvele fluturelui Gracillaria
syringhella.
Specii şi soiuri: Deutzia crenata, Deutzia gracilis, Deutzia longifolia, Deutzia x rosea,
Deutzia x elegantissima, Deutzia x hybrida, Deutzia scabra.
forsythiA
Familia: Oleaceae
Aspect: Arbust
Perioada de înflorire: Primăvara
Expunere: Plin soare
Udare: Medie
Cuprinde 5-7 specii, arbuşti cu frunze
căzătoare de diferite forme şi dimensiuni. Au
frunze opuse, simple şi flori galbene, care se
desfac înainte de apariţia frunzelor.
Cultivare : uşoară. Speciile de Forsythia se adaptează la orice fel de teren. Ajustarea
trebuie efectuată după perioada de înflorire, florile apărând primăvara pe ramurile crescute în
anul precedent. O dată la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. Udarea se face de fiecare dată când
terenul o cere, iar îngrăşămintele se vor administra la începutul primăverii. Pe măsură ce zilele
se scurtează se răresc udările.
Reproducere : Se realizează mai ales prin butaşi . Se ia un butaş lemnos (pentru plantare
în timpul iernii) sau unul semilemnos (primăvara sau vara). Se înmulţeşte prin îngroparea butaşilor.
12

Pericole : Acste specii pot fi atacate de o ciupercă din genul Phomopsis, care priovoacă
negi pe tulpină şi pe ramuri. În acest caz trebuie tăiate şi arse parţile afectate. Ciupercile Alternaria
si Phyllosticta provoacă pete şi puncte pe frunze, care se combat prin folosirea unor fungicide
pe bază de cupru sau dithiocarbamat. Aceste plante mai pot fi atacate şi de unele hemiptere
din genurile Lygus şi Poecilcapsus, care provoacă apariţia unor pete maro-închis. Acestea se
combat cu insecticide pe bază de malathion.
idal.
Specii şi soiuri: Forsytia suspensa, Forsytia viridissima, Forsytia x intermedia.
genistA
Planta perenă, 10-100 cm.
Tulpini erecte, brăzdate.
Frunze subsesile, lanceolate sau eliptice.
Flori zigomorfe, bisexuate; petale galbene; vexil ovo-
Fruct păstaie glabra. VI-VII.
Habitat: liziere şi rărişti de păduri, tufărişuri, pajişti,
stâncării inierbate.
Bioecol.: camefit - nanofanerofit eurasiatic; specie xeromezofila, mezoterma, acidofila.
Descriere : Plantă perenă cu partea de jos lemnoasă, frecventă pe pajişti pe lângă păduri.
Are frunze simple, eliptice. Florile galbene, sunt grupate în raceme terminale.
Denumire populară : drobita
Subarbust înalt de 10 – 60 cm cu tulpini erecte sau ascendente, ramificate şi ramuri tinere
striate, verzi, moale păroase spre partea superioară. În axilele f 10410w2215k frunzelor se află
spini verzi striaţi, proveniţi din transformarea ramurilor scurte, cei superiori ramificaţi, cei inferiori
de obicei simpli. Frunze aproape sesile, eliptice sau eliptic lanceolate, lungi de 1 – 1,5cm
şi late până la 5mm, acute, cu nervuri laterale, neînsemnate, pe margini aspru păroase. Inflorescenţe
în raceme lungi până la 5 cm; pediceli florali scurţi, cu bractei înguste, subulate, aspru
păroşi. Caliciul aspru păros, bilabiat, cu labiul inferior 3–dinţat, iar cel superior profund divizat.
Corolă lungă de 8 – 10cm, galbenă–aurie, la uscare verde; vexil ovat, acut, cu unguiculă scurtă,
mai scurt decât carena. Fruct păstaie alungit romboidală.
mAgnoliA
Magnolia sudică (Magnolia grandiflora) este o emblema
sudului, cu o statură mare pe măsura florilor albe magnifice.
Dar acest gen include şi multe alte soiuri înfloritoare. Magnolia
Soulangeana, înfloreşte primăvara în nuanţe de alb şi purpuriu.
Magnolia Liliiflora produce flori pline de viaţă, purpurii la mijlocul
primăverii.
13

Dimensiune: variata; majoritatea sunt copaci de statură mică
sau medie.
Unul dintre cei mai spectaculoşi arbori din grădina ar fi Magnolia
care ne poate surprinde atât prin culorile florilor, parfumul lor,
forma florilor sau a coroanei pe care o iau în timp şi altele.
nerium oleAnder (leAndru)
Nu necesită taiere
toamna sau primăvara.
Daca i-aţi nimerit
locul în grădină atunci o
să trăiască mulţi ani.
În zonele de origine creşte 7-8 m înălţime având
coroana rotundă sau ovală. La plantare în ghiveci trece
uşor de 2 m în înălţime iar aspectul sau poate fi controlat
prin tăiere periodică. Pe orizontală se întinde cam jumătate
din cât a crescut în înălţime.
Lumina şi temperatura:
Este o plantă mediteraneană care iubeşte lumina şi
chiar soarele direct. Este plantat şi în ghivece mari pentru
terase şi balcoane. Cele mai multe varietăţi de Leandru
rezistă de la temperaturi de 5 grade până la peste 40.
Doar câteva rezistă şi la temperaturi negative.
Flori, frunze, fructe:
Spectaculos, când
înfloreşte primăvara, 99% din ele işi deschid florile
mai întai şi apoi după o lună de înflorire apar
frunzele. Dacă nu fac flori din primul an de plantare
mai aveţi de aşteptat cam încă 2 ani deoarece îi
ia minim 3 ani de maturizare. Dăunători sunt prea
puţini cei tipic pomilor ca urmare se dă primăvara
cu piatră vânătă. Primăvara se stropesc ca şi pomii
fructiferi. Locul ideal de plantare este semi-umbra.
La umbra ei pot creşte bulbii care vor arăta frumos
chiar la începutul primăverii cu ei infloriţi. Arată
bine ca pom solitar fiind foarte decorativ. Magnolia
cu floare galbenă şi înca un soi de Magnolie cu
floare albă au un parfum puternic.
Florile nu sunt spectaculoase dar te atrag prin abundenţa lor şi prin parfumul discret.
Florile au în general 5 petale pline cu margini drepte, răsucite sau dantelate. Culoarea florilor
variază de la alb la crem şi galben, de la roz la grena şi violet trecând prin multe nuanţe de roşu.
Frunzele sunt lunguieţe cu nervura principală puternic marcată şi petiol scurt.
Solul: Nu este pretenţios în privinţa solului dar este indicat să aibă un drenaj bun. În lipsa
14

drenajului adecvat pot să apară dereglari de udare care să ducă la căderea masivă a florilor şi a
frunzelor. Crengile rămân golaşe şi neinteresante.
Udarea:
În perioada caldă, când planta creşte în ritm alert, apa se administrează din belsug. Toamna
şi iarna udările se răresc şi scad cantitativ. Planta este relativ rezistentă şi la secetă şi la udare
prea abundentă dar e bine să nu abuzaţi.
Înmulţire:
Se înmulţeşte prin seminţe, lăstari sau separarea unor tufe
cu mulţi lăstari la baza. Seminţele se folosesc atunci când se
doreşte obţinerea de noi soiuri. Separarea nu prea se practică
datorită dimensiunii plantei. Aşa că înmulţirea prin lăstari este
larg răspândită. Primăvara şi toamna se practică butăşirea cu
rezultate bune.
Condiţii de iernare:
Dacă aveţi un Leandru plantat în ghiveci ţineţi-l peste iarnă într-o cameră luminoasă
dar neîncălzită. Dacă aveţi 5-10 grade acolo e foarte bine. Planta intră într-un repaus uşor.
Dacă nu vreţi s-o lăsaţi în repaus puteţi s-o ţineţi în spaţii încălzite. Temperatura mai ridicată
din timpul iernii poate induce o înflorire în aprilie, adică mai devreme decât de obicei.
Boli şi dăunători:
Dacă veţi avea grijă la factorii de mediu, să-i păstraţi între nişte
limite tolerabile, nu veţi avea probleme ani de zile cu bolile şi dăunătorii.
Iar atunci când ele apar se rezolvă administrând substanţa potrivită.
Plantele tinere sunt mai expuse la boli şi dăunători.
Îngrijire, particularităţi:
Planta este otrăvitoare (mai ales seva). N-o lăsaţi în preajma
copiilor sau a animalelor (nici a celor de companie şi nici a celor de
curte). În perioada de primăvară-vară pot să apară dereglări de udare
aşa că aveţi grijă să asociaţi atent udarea cu temperatura.
philAdelphus sAxifrAgAceAe
Iasomia
Arbustul de iasomie este înalt de până la 3 m, având o tufă bine dezvoltată, plină de flori
mari sau mărunte, albe-galbui, semibătute sau bătute, cu parfum plăcut care se accentuează
spre seară. Planta este puţin pretenţioasă, rezistentă la umbră, dar se dezvoltă mai bine în locuri
deschise însorite.
Printre speciile mai interesante ca valoare decorativă,
se numară:
Ph. coronarius : un arbust înalt de până la 3 m, cu
flori alb-gălbui, pe lujeri noi, porniţi din creşterile anului
precedent, foarte parfumate, în special în lunile mai-iunie.
15

Ph. gordonianus : mai înalt, mai viguros si mai erect decât specia precedentă, cu flori
mari şi albe, mai puţin parfumate şi mai târzii cu cca 15 zile.
Ph. lemoinei: mai scund decât speciile menţionate mai sus, cu lujerii subţiri, încărcaţi de
flori de culoare crem, foarte parfumate. Are varietăţi cu flori duble, ca Avalanche sau Dame
blanche.
Speciile de Philadelphus se înmulţesc foarte uşor prin butaşi, lăstari, seminţe şi prin divizarea
tufei. Butaşii prelucraţi iarna sau primăvara, înainte de a se desface mugurii, sunt plantaţi
afară, fiind îngropaţi în pământ până la mugurele superior. După un an sau doi pot fi plantaţi
definitiv în locuri stabile, în grădină. ădină. . După cum am spus, se pot înmulţi şi prin sămânţă, sămânţă, marco- marcotaj
prin muşuroire sau arcuit, însă prin aceste procedee înrădăcinarea se produce mult mai lent.
În ceea ce priveşte solul speciile de Philadelphus nu sunt deloc pretenţioase. Au o largă
întrebuinţare în spaţiile verzi. In grădinile mici sunt poziţionate în special în apropierea ferestrelor
locuinţei, graţie mirosului deosebit al florilor.
Este recomandat ca tăierea să nu se execute primăvara, pentru a nu pierde majoritatea
mugurilor florali care se formează prin creşterile anului precedent. Asfel că se taie imediat după
înflorire, de preferinţă deasupra lăstarilor noi care nu au înflorit încă.
hiBiscus
Descrierea plantei
Hibiscus syriacus este un arbust, cu creştere foarte rapidă, care poate ajunge la înălţimi
de 2-3 m.
Frunzele: căzătoare, adesea trilobate, cu marginile dinţate sau ondulate.
Florile: de 6-8 cm (la unele varietăţi chiar de 10 cm), formate din 5 petale. Culoarea
iniţială era mov, dar prin hibridizări s-a obţinut o mare varietate coloristică: roz, alb, albastru,
roşu, cu flori simple sau duble. Arbustul înfloreşte bogat din iulie până în octombrie, fiind un
spectacol de culoare.
Fructele: sunt nişte capsule pline cu seminţe.
Înmulţirea: se poate face prin seminţe, dar nu este
asigurată conservarea varietăţii. Pentru mai multă siguranţă
este indicată folosirea metodei de înmulţire prin butaşi.
Factorii de vegetaţie:
Solul: bine drenat (nisipos), neutru, suportă şi solurile
calcaroase.
soare.
Expunerea: trebuie amplasat la semiumbră sau la
Temperatura: este foarte rezistent la frig, putând rezista
până la -20 (partea aeriana)-25 (rădăcina) grade Celsius.
16

Apa/umiditatea: vara necesită multă apă, dar rezistă destul de bine şi la secetă.
Boli şi dăunători: primăvara, mai ales, este invadat de purici negri.
Sfaturi de cultivare:
Arbustul, pentru a căpăta o coroană frumoasă, necesită tăieri anuale, la sfarşitul iernii.
Tăierea trebuie să fie severă, păstrându-se doar 3-4 noduri pe fiecare ramură. Primăvara, pentru
a-i asigura înflorirea, necesită îngrăşăminte: bălegar compostat sau îngrăşăminte sub forma granulată,
bogate în azot şi potasiu. Varietăţile comune pot fi folosite pentru garduri vii. Varietăţile
deosebite, pentru a putea fi bine puse în valoare, este bine să fie amplasate izolat.
Întrebuinţări:
Floarea este comestibilă şi are proprietăţi emoliente.
Din flori se pot face ceaiuri.
Observaţii:
Hibiscus syriacus este floarea naţională a Coreei de
Sud. Numele sau în Coreea este mugunghwa, mugung însemnând
nemuritor.
Varietăţi:
Se cunosc în jur de 360 de varietăţi, splendide prin
colorit: “Red Heart” (alb, cu mijloc roşu), “Mercure” (roz,
cu mijloc roşu), “Hambo” (al-roz, cu mijloc roşu), “Oiseau
bleu” (albastru – mov, cu mijloc violet).
potentillA fruticosA
Plantă cu creştere aproape perfect sferică. Arbust ce se
dezvoltă până la înălţimea de 60 - 100 cm.
Dezvoltarea este rapidă de aceea foarte repede poate
deveni după plantare centrul de atracţie a grădinii. Arbustul
este plantat în primul rând pentru frumuseţea florală pe care
o are. Culoarea frunzelor este verde-albăstrui. Floarea este de
culoare galbenă. Înfloreşte din mai până în octombrie. Nu
este pretenţios în ceea ce priveşte acţiunea chimică a solului.
În perioada secetei de vară merită udare mai des. Poate fi plantată în locurile semiumbrite sau
însorite ale grădinii. Cu frunze căzătoare.
Potentilla fruticosa este un arbust foios cu creştere rapidă de formă
neregulată folosit în lucrările de ornamentare a grădinilor, suportă tunsul.
Arbustul de potentilla are frunze de un verde intens, florile având culori
diferite. Cea mai uzuală varietate are culoarea galbenă dar sunt şi
cu flori albe, roz sau roşii. Arbustul preferă plantarea în semiumbră dar
suportă foarte bine şi soarele plin. Are necesităţi medii faţă de umezeală
mai ales în perioadele de secetă necesită udare pentru înflorire puternică.
17

prunus pissArdii
Are o dezvoltare dreaptă, cu trecerea anilor, devine un
copac. Este de talie mică şi poate sa ajungă 3,5 m înălţime.
Primăvara devine o culoare roză datorită florilor. Aceste
plante nu sunt perene, de aceea îşi pierd frunzele începând
din toamnă. Au dimensiunile unui mic arbore, cu un trunchi
mic care se termină cu o coroană care se poate tunde.
Fertilizarea: în timpul lunilor de toamnă se recomandă
de a pune la rădăcină o bună cantitate de gunoi bine fermentată,
sau humus.
Udarea: dacă se cultivă în vază, se recomandă udarea
mai des, faţă de cele cultivate în pământ. La fiecare 2-3 ani
se schimbă substratul din vază, sau se îmbogăţeşte cu îngrăşământ
organic. Să se ude la fiecare 2-3 săptămâni cu 1-2
găleţi de apă, când pământul este uscat de câteva zile. Este
de recomandat să se evite excesul, evitând să fie expuse la
prea multă apă, ploaie.
Expunerea: nu au probleme cu frigul, de eceea se pot pune în grădină pentru tot restul
anului. Au nevoie de lumina soarelui pe parcursul întregii zile.
Tratamentul: înainte de sosirea zilelor reci se recomandă un tratament fungicid. Plantele
care au fost bolnave sau atinse de diferite boli trebuiesc îngrijite aparte, recomandându-se a se
strânge toate frunzele şi a le distruge.
Terenul: pentru aceşti arbuşti este necesar să se aleagă un teren cu substrat bogat şi profund,
care prezintă un drenaj optim.
prunus serrulAtA
Cireş japonez.
Areal natural: China, Japonia.
Arbore cu talia mică până la 10-12 m, cu tulpina
dreaptă acoperită cu scoarţă ce se exfoliază inelar.
Frunzele sunt ovat – lanceolate. Florile sunt albe sau
roz, grupate câte 3-5 în raceme.
Cireş japonez - Arbore de talie mică, cu ramuri pendule,
frunze eliptice, de culoare bronz la apariţie, mai târziu
devenind verzi. Florile sunt roz închis, duble, dispuse
în buchete dese. Atinge înălţimi de 4-6 m, diametrul coroanei
de 4-6 m, are o creştere moderată şi se dezvoltă bine în
plin soare. Preferă soluri profunde, afânate şi fertile.
18

spireA ArgutA
Primăvara, în afară de zile însorite avem parte şi de
frumuseţea florilor ce an de an ne lumineaza grădinile şi chipurile.
Spiraea arguta, cunoscut sub numele de „Cununa” -
este un arbust graţios, acoperit cu flori mici şi albe, în formă
de farfurie. Se dezvoltă dacă este plantat într-un sol fertil,
bine drenat şi beneficiază de mult soare.
WeigelA
Weigela (denumire ştiinţifică Weigela florida) este
un arbust foios care creşte sub forma de tufă, poate ajunge
la 1,8 – 2 metri înălţime. Planta de weigela preferă
zona însorită cu solul fertil, poros cu umiditate medie. Se
poate folosi solitar sau în grupuri asociată cu alte plante
similare. Înfloreşte la sfarşitul primăverii şi până la începutul
toamnei ,cele mai multe flori sunt în mai – iunie,
culoarea florilor variază de la roşu la roz, alb eventual
galben. Decorează şi prin frunze care pot fi roşii, galbene,
vărgate sau verzi.
Înfloreşte spre toamnă şi ţine floarea mai mult la
specia New Port Red.
Dacă va gândiţi să plantaţi măcar un arbust în grădina
dumneavoastră, indiferent că nu dispuneţi de prea mult
spaţiu, acesta va aduce în grădina dumneavoastră un aer
vesel şi multă culoare.
19

Arbuşti căţărători
Indispensabili pentru a acoperi ziduri, porticuri, tuneluri şi pentru a acoperii orice element
mai puţin estetic; pentru a forma pereţi verzi şi a îndosii garduri sau despărţituri mai ales în oraşe
unde spaţiul nu permite plantarea de arbuşti sau conifere garduri vii. Unele specii şi varietăţi
sunt foarte utile ca şi plante tapet, pentru a acoperi terenul acolo unde ar fi imposibilă viaţa sau
îngrijirea pajiştilor erboase. Unii susţin că plantele căţărătoare distrug zidurile, în schimb din
contra, ele contribuie la menţinerea în condiţii bune pentru că absorb umiditatea. Important este
să se aibă grijă de ramurile noi şi de a le împiedica, prin tăiere şi scurtarea lor, să nu înfunde
ulucele şi să nu ajungă pe acoperiş. Deasemenea să se dea atenţie ca frunzele să nu înfunde
scurgerile de apă fluvială. Puţine, foarte simple precauţii pentru a obţine rezultate bune.
Unele sfaturi pentru plantarea şi îngrijirea arbuştilor căţărători
Plantarea
Plantele căţărătoare se găsesc de vânzare aproape mereu în vaze de plastic; se pot planta
astfel pe toată perioada anului, în afară de perioadele mari de ariditate sau îngheţ. Procedaţi
precum este indicat pentru arbuşti în ceea ce priveşte pregătirea terenului şi plantarea.
hederA
Este o plantă cu tulpini şi cu ramificaţii lemnificate,
subţiri şi lungi, care pot fi lăsate să atârne sau, dimpotrivă,
se dirijează pe diverse suporturi de care, fie se fixează cu ajutorul
rădăcinilor adventive ce se formează pe tulpina, fie se
palisează.
Hedera helix este specia comună, indigenă, ce creşte
agăţată de trunchiul copacilor sau de zidurile vechi. Are frunze
persistente cu rezistenţă foarte bună peste iarnă.
La aceasta specie s-au creat numeroase cultivaturi, cultivate
ca plante de interior, deosebite între ele prin vigoare,
formă şi marimea frunzelor sau culoarea lor. Frunza de iederă
are frunză sectată mai mult sau mai puţin profund cu trei–
cinci lobi ascuţiţi sau rotunjiţi.
Iedera este semipervirescentă, capabilă să vegeteze
continuu multă vreme. Iarna, se simte bine la 10 -12 grade C,
temperatura care îi asigură o uşoară stare de repaus.
Este o plantă puţin exigentă la căldură. Se simte bine în
spaţii temperate şi chiar răcoroase. Îi place umbra pe perioada
de vară, însă iarna este bine să i se rezerve un loc luminos, mai ales dacă are frunzele pătate cu
alb şi galben.
Iedera necesită apă multă vara şi puţină iarna, fară să se lase pamântul să se usuce complet.
Frunzele trebuie stropite frecvent cu apă, în special, în camerele călduroase şi uscate.
20

Căldura şi aerul uscat provoacă brunificarea frunzelor pe margine
şi căderea lor. Substratul poate fi un pământ proaspăt de
grădină cu puţin adaus de pământ, frunze si nisip.
Plantele de iederă se produc foarte uşor din butaşi de
tronsoane de tulpină, lungi de 3-6 cm, dacă este posibil cu rădăcini
adventive prezente. Foarte buni sunt butaşii de vârfuri.
Butaşii de iederă pot fi plantaţi direct în ghivece de 8 cm,
câte 5-6 la un ghiveci, apoi li se asigură căldura şi umiditate
relativă ridicată; înrădăcinarea are loc în circa 3 săptămâni; butaşii
de iederă, făcuţi în special toamna, înrădăcinează foarte
bine şi în pahare cu apă. Ghivecele cu butaşii înrădăcinaţi se
ţin apoi într-o seră temperată sau chiar rece.
Fertilizarea se aplică la interval de doua săptămâni pe toată perioada de vară, transplantarea
fiind necesară numai atunci când rădăcinile ocupă bine spaţiul ghiveciului, executandu-se
primăvara în martie-aprilie.
Ciupirea vârfurilor tinere şi tăierea de scurtare mai severa a tulpinilor au drept scop de a
induce lăstărirea bogată. Caderea frunzelor pe măsura îmbătrânirii lor este un proces fiziologic
normal.
lAVAndA
Perioada de înflorire:din mai până în august, în
funcţie de varietate.
Flori parfumate şi melifere care atrag albinele.
Culoarea florilor: bleu, mov, violet, alb
Expunere:în plin soare
Tip de sol: ordinar, lejer, uscat
Aciditate: neutră
Umiditatea solului: normal spre sec
Utilizarea: masivă, bordură, flori gata de tăiat înainte
de deschidere.
Înalţime: de la 30-100 cm, după varietate
Tip de plantă: copăcel
Tip de vegetaţie: vivace
Tip de frunziş:persistent
Plantare, cules:primăvara
Metoda de înmulţire: semănat primăvara, butaşi în iulie-august, rupând crenguţe de 5
cm pe care le plantaţi într-o miniseră.
Tăiere: indispensabilă. Taiaţi după înflorire ca să păstraţi forma rotundă. Îmbătrânind,
lavanda are tendinţa de a se răspândi la bază, mai ales dacă nu este taiata regulat. Este mai bine
să înlocuiţi picioruşul, căci o tăiere severă nu dă rezultate bune, bobocii pe crenguţe fiind rari.
Lavanda se plantează în zonele greu de ajuns. Un frumos efect decorativ cere puţină îngrijire.
21

DECOR de 4 anotimpuri !
Primele lavande înfloresc din mai - dacă ştiţi decalajul înfloririi diferitelor specii, puteţi
beneficia de un covor de flori până la sfarşitul verii. Lavanda va înflori o lună întreagă şi va
avea un efect decorativ pentru un timp lung. Frunzele sale argintii păstrează un aspect frumos
până la înflorirea următoare. Chiar în plină iarnă, forma lavandei şi culoarea sa atrag privirile.
COMBINAŢII reuşite. Lavanda merge bine cu trandafirii şi cu plantele vivace, dar şi cu
gramineele. După inspiraţia dvs., puteţi creea tonuri proprii, clasice sau moderme, ambiante
dulci sau tonice.
GRĂDINA ŞIC. Lavanda merge foarte bine în straturi sau plantată la umbra trandafirilor.
O plantă mai puţin exigentă. Lavandei dvs. îi va plăcea într-un teren lejer şi uscat, fertil,
mai ales calcaros (în afară de Lavandula stoechas). Pământul sărac, sec, chiar arid îi va plăcea
la fel.
Plantaţi lavanda primăvara, când nu mai este ger. Lăsaţi loc liber între plantă cam 40-50
cm. Plantele aşezate în continuare trebuie rărite, scoţând rădăcinile (cele prea lungi din vase
riscă să o sufoce). Dacă o plantaţi toamna, e nevoie de un climat blând. Puneţi deasupra terenului
sol organic (2 pumni la un şir). În cazul unui sol mai greu, aruncaţi nişte nisip. Întreţineţi
înălţimea florii!
Creşterea nu este foarte rapidă, ca să aveţi o tufă generoasă, aşteptaţi 3 ani. Pentru un sol
cu o calitate normală este inutil să fertilizezi lavanda. Udaţi doar dacă solul este cu adevărat
uscat.
Kerria
FAMILIA:Rosaceae
DESCRIEREA PLANTEI:
Tip de plantă: arbust cu formă de tufă
Dimensiuni: are o creştere rapidă şi poate atinge
înălţimi cuprinse între 1,5 şi 3 m.
Frunzele: sunt ovale, cu marginea foarte zimţată,
aspre la pipăit. Cad toamna.
Florile: sunt simple sau duble, de culoare galben
intens, cu tentă portocalie. Cele duble seamănă cu nişte
pomponi sferici. Înfloreşte în aprilie-mai şi spre toamnă,
în august -septembrie.
ÎNMULŢIREA: se poate face fie prin despărţirea
tufei, iarna, fie prin butaşi, primăvara. La înmulţirea prin butaşi, se lasă doar cateva frunze
dinspre vârful butaşului . Frunzele se taie la jumătate şi se elimină şi vârful. Butaşii se
pun în pământ şi se acoperă cu un borcan. Perioada de înrădăcinare este de 2-3 săptămâni.
CONDIŢII DE CULTIVARE:
Solul:planta nu este deloc pretenţioasă, aşa că se acomodează cu orice tip de sol, înclusiv
cu cele calcaroase.
22

Expunerea: în plin soare sau la semiumbră.
Temperatura: este foarte rezistentă la ger. În iernile foarte friguroase, pot, eventual,
îngheţa parţile aeriene, dar rădăcina rezistă.
Umiditatea/apa: normală
SFATURI DE ÎNGRIJIRE: Planta necesită tăieri. O prima tăiere se face după prima înflorire,
când se vor tăia vârfurile tijelor care au făcut flori. O a doua tăiere, mai drastică, se face
toamna când planta se poate tăia la jumatate din înălţimea iniţială. Primăvara trebuiesc eliminate
tijele care au îngheţat peste iarnă.
BOLI ŞI DĂUNĂTORI: este o plantă extrem de rezistentă la boli şi dăunători.
OBSERVAŢII: Planta se foloseşte în amenajarea grădinilor şi parcurilor, fiind dispusă fie
solitară, fie în grupuri. Ea se poate cultiva şi pe terasă dar trebuiesc folosite ghivece mari, cu
diametre de 40-50 de cm. Cultivată în ghiveci necesită o udare mai intensă pe timpul verii.
Wisteria
Plantă agăţătoare ce poate fi agăţată pe garduri
şi pereţi cu ajutorul unui sistem de sprijin. Cu creştere
extrem de rapidă. Arbustul este plantat în primul rând
pentru frumuseţea florală pe care o are. Floarea este
de culoare lila. Perioada de înflorire: aprilie - iunie.
În sol neutru (6,5 - 7,5 pH) se dezvoltă foarte bine. În
solul proaspăt udat creşte cel mai bine. Are exigenţă
mare la lumină de aceea este preferabil să-i alegem
un loc însorit. Cu frunze căzătoare.
Wisteria floribunda
Liana cu tulpina volubilă ce poate creşte în lungime până la 8 m. Frunzele sunt imparipenat
compuse, cu 13-19 foliole eliptice, lungi de 4-8 cm. Florile glicinei au culoarea violet, sunt
grupate în racene cu lungimea de 20-50 cm, înfloresc în mai-iunie. Fructele sunt lungi de 10-15
cm, pubescente.
Înmulţirea se poate face prin urmatoarele moduri:
� prin seminţe (mai puţin indicată deoarece plantele cresc lent);
� prin marcotaj şerpuit;
� prin altoire la masă pe fragmente de rădăcină.
Glicina se taie de 2 ori pe an: în martie când se păstrează lăstarii formaţi pe ramurile
bătrâne.
� în luna august, când se scurtează creşterile lăstarilor prea lungi care se întrepatrund
şi se deranjează reciproc.
Glicina înfloreşte în mai şi puţin în septembrie. Frunzele sunt căzătoare.
23

abies
conifere
Denumire populară: brad
Familie: Pinaceae
Expunere: plin soare
Temperaturi: bradul este un arbust mereu verde care
preferă zonele mai reci, deşi majoritatea speciilor recomandate
pentru bonsai sunt destul de tolerante la căldură.
Descriere
Bradul are o formă generală conică, ramuri dispuse pe
orizontală, cele de mai jos căzând înspre pământ.În mediul lor
natural pot atinge înălţimi de 12-18 metri. Foliajul este frumos
colorat în nuanţe de albăstru-gri sau verde-albastru. Bradul se
aseamănă cu molidul, diferenţa dintre cei doi fiind că bradul
are conurile drepte pe ramuri, pe când la molid acestea atârnă.
Îngrijire şi cultivare
Udare: bradul preferă pământul puţin mai uscat; udarea
din abundenţă face mai mult rău decât pământul uscat de secetă.
Tratarea cu substanţe fertilizatoare
Bradul trebuie tratat primăvara şi toamna. În rest, specialiştii nu au cazut de acord în ceea
ce priveşte frecvenţa tratărilor - unii recomandă să se facă la două săptămâni, alţii la o lună.
Bradul preferă pământul uşor acid.
Tăierea şi legarea (în cazul bonsaiului)
Lăstarii tineri trebuie îndepărtaţi pe măsură ce apar. Bradul se leagă cel mai bine primăvara.
Este remarcabil de versatil şi se poate adapta oricărui stil de bonsai.
Transplantarea
Bradul trebuie mai întâi aclimatizat pentru cultivarea în ghiveci, astfel că trebuie plantat
la început în ghivece mari şi treptat în ghivece de dimeniuni din ce în ce mai mici. Se transplantează
primăvara sau toamna, iar ghiveciul se schimbă la intervale de 2 ani. Este recomandabil
să folosiţi un amestec normal de pământ, deşi, având în vedere preferinţa
bradului pentru mediul de plantare uscat, puteţi încerca şi un
amestec special care lasă apa să se scurgă mai uşor.
Înmulţirea
Prin seminţe, marcotaj sau butaşi, mai puţin în cazul bradului
pitic Abies koreana, care nu produce conuri.
24

cedrus pendulA
Caracteristici: Planta ornamentală permanent verde. Subtratul
trebuie să fie acid (turba acida).
Explicaţii:
Udare: Moderată, de 1-2 ori pe săptămână şi mai frecvent
vara mai ales la plantele care sunt în ghivece.
Fertilizare: O dată pe lună cu SUBSTRAL ÎNGRĂŞĂ-
MÂNT UNIVERSAL PENTRU PLANTE DE GRĂDINĂ sau o
data pe sezon cu Substral Îngrăşământ pentru Conifere.
Înmulţire: Prin butaşi, dificil de realizat.
Înălţime: de la 1.5m până la 5m.
chAmAecypAris lAWsoniAnA
Specie cu formă regulată de coloană. Brad cu creştere încetă,
în cazul plantelor mai în vârstă de 5 ani, bine înrădăcinate,
creşterea este de 15 - 24 cm. În condiţii optime planta creşte pînă
la 2 - 3 m înălţime. Culoarea frunzelor conifere este gri-albăstrui.
Frunzele de 0,5 - 1 cm a coniferelor se situează circular câte unu.
În sol cu pH neutru sau cu pH puţin acid sau alcalin, se dezvoltă
bine. Cel mai bine creşte în solul bine aprovizionat cu apă. Este
puţin sensibil la ger, în iernile geroase poate fi afectat parţial, dar
îşi v-a reveni. Să-l plantăm în locurile însorite sau în semiumbră.
Chiparosul de california este o specie exotică originară din
vestul Americii de Nord, unde este întâlnită de pe litoral şi până
la 2000 m.
La noi a fost introdusă în scop ornamental, iar în culturi
forestiere experimental a fost introdus la Vidacut-Sighişoara, Simeria,
unde vegetează la 600 m altitudine,
în partea inferioară a etajului fagului, în amestec cu alte
specii care îi asigură elagajul.
Scoarţa subţire, brun-roşcată formează ritidom cu solzi rotunzi.
Frunze solziforme, opuse, cele laterale mai scurte, carenate,
iar cele de pe feţe mai mici, rombice, pe dos albăstrui brumate cu
x-uri albicioase.
Conurile sunt sferice, sub 1 cm, brune, cu 8-10 solzi scutiformi,
inegali, rombici, cu un mucron plasat central.
Seminţele sunt alungite, cu 2 aripioare laterale; maturaţia
este anuală, prin septembrie.
25

juniperus
Denumirea plantei: Ienupar (Juniperus communis)
Fam. Cupressaceae
Ecologie şi răspândire: Ienuparul preferă locurile luminoase,
cu umiditate atmosferică ridicată, rezistă la ger şi secetă,
nepretenţios faţă de sol.
Perioada de vegetaţie: Plantă multianuală.
liBocedrus decurrens
Copac lat, cu formă conică. Brad cu creştere normală, în cazul
plantelor mai în vârstă de 5 ani, bine înrădăcinate, creşterea
este de 25 - 50 cm. În condiţii optime planta creşte pînă la 10 - 20
m înălţime. Culoarea vlăstarilor plantei este galben-verzui. Frunzele
sunt solziforme, lungi de 0,3 - 1,4
cm. Altoit, de nu este sensibil la pHul
solului. Cel mai bine creşte în solul
proaspăt umezit. Este puţin sensibil la ger, în iernile geroase poate
fi afectat parţial, dar îşi v-a reveni. Poate fi plantată la fel în locuri
însorite şi în semiumbră.
piceA pungens
Glauca sau molid albastru
Coroana este globuloasă, acele sunt verzi-albastre.
Bradul ţinut pe terasă descoperită (în aer liber) se poate
planta oricând, preferabil în lunile ianuarie, februarie, martie.
Prezentare produs
A devenit foarte popular în amenajarea parcurilor şi
grădinilor, datorită coroanei sale dense şi simetrice şi a culorii
puternice, care variază de la verde deschis până la albastru-argintiu.
Frunzele au lungimea de 2-3 cm, sunt ascuţite şi
dispuse radial faţă de ramuri.
Este un soi care rezistă bine la schimbări de temperatură
şi umiditate, fiind uşor de aclimatizat, în special în zonele cu
26

sol argilos-nisipos. Nu necesită ingrijire specială, deparazitare sau cosmetizare periodică.
Vârsta ideală pentru replantare este între 2-4 ani, atingând înălţimi cuprinse între 60 - 120cm.
Replantarea se face în lunile martie-aprilie, în condiţii de temperatură de 5-10 grade Celsius.
Pomii se plantează la o distanţă de 1,5-2,0 metri, pe un pat subţire de argilă şi nisip.
piceA pungens glAucA KAiBAB
Copac lat, cu formă conică. Brad cu creştere înceată, în cazul plantelor mai în vârstă de 5
ani, bine înrădăcinate, creşterea este de 15 - 24 cm. În condiţii optime planta creşte pînă la 2 - 4
m înălţime. Culoarea frunzelor conifere este gri - albăstrui. Frunzele de 1,5 - 3 cm a coniferelor
se situează circular câte unu. Plantă altoită în plantă rezistă bine solului calcaros. Cel mai bine
creşte în solul bine aprovizionat cu apă. Suportă bine frigul şi perioada de iarnă, nici temperaturile
de -30ºC nu îl afectează. E de preferat să - l plantăm în locurile însorite ale grădinii pentru
a asigura lumina.
piceA pungens hoopsii
Copac lat, cu formă conică. Brad cu creştere normală, în cazul
plantelor mai în vârstă de 5 ani, bine înrădăcinate, creşterea este de
25 - 50 cm. În condiţii optime planta creşte pînă la 8 - 14 m înălţime.
Culoarea frunzelor conifere este gri - albăstrui. Frunzele de 1,5 - 3
cm a coniferelor se situează circular câte unu. Plantă altoită în plantă
rezistă bine solului calcaros, de aceea nu este prea sensibilă la acţiunea
chimică a solului. În solul proaspăt udat creşte cel mai bine.
Suportă bine frigul şi perioada de iarnă, nici temperaturile de -30ºC
nu îl afectează. Are exigenţă mare la lumină de aceea este preferabil
să - i alegem un loc însorit.
pinus stroBus
- pin neted (strob):
originar din America de Nord; creşte ca arbore mare; coroana
piramidală; ramuri flexibile; scoarţa netedă; acele moi, subţiri,
câte 5, de 10 cm lungime. Există mai multe varietăţi:
Cerinţe ecologice pentru pini:
• suportă clima aspră:
• majoritata preferă terenurile acide
Folosirea pinilor:
• amenajari peisagistice - pentru frumuseţe şi adaptabilitate
la condiţiile de teren;
27

• capacitatea ornamentală - amplificată primăvara de creşterile tinere;
• pot fi plantaţi izolaţi şi în grupuri;
• nu sânt indicaţi ca aliniamente pentru că la bătrâneţe au forme neregulate;
Înmulţire pini:
• butaşi: se folosesc plante mame tinere; ramuri scurte de 2 ani; recoltate la sfârşitul
iernii; tratate cu hormoni de creştere.
• altoire: cele cu două ace se altoiesc pe pinul de pădure; celelalte se altoiesc pe
pinul neted.
Lucrări în pepinieră: pinii pot fi stimulaţi să se îndesească prin ciupirea mugurilor în faza
de alungire.
thujA
Tuia vegetează activ pe soluri uşoare şi se acomodează şi
cu cele uscate, sărace şi însorite, dar cu apă freatică accesibilă.
Ea rezistă la iernile geroase, la fum şi noxe şi suportă bine umbra.
Trebuie ştiut totodată că, iarna, frunzişul se înroşeşte, ceea
ce este un fenomen caracteristic şi nu o daună cauzată de ger sau
de vreun factor patogen.
Tuia poate fi amenajată în grădini şi chiar parcuri, iar din
tuia columnara sau fastigiata se pot realiza garduri vii, în grupaje
de 3 sau 5 bucăţi, fundaluri la baza cărora se pot planta varietăţi
de plante cu talie mică şi în forme de glob. Atingând până
la 12 metri înălţime, tuia se poate folosi şi ca zid verde pentru
a proteja intimitatea unui loc sau ca pavăză împotriva prafului,
noxelor etc.
Înmulţirea varietăţilor tipice se poate face prin seminţe,
iar hibrizii, cu forme şi colorit deosebite, se înmulţesc prin butaşi.
Plantarea se face atât primăvara, cât şi toamna. Tuia livrată
în containere (sau în ghivece din plastic) se plantează şi vara.
Varianta de grădină a speciei de bază, tip coloană. Brad cu
creştere normală, în cazul plantelor mai în vârstă de 5 ani, bine înrădăcinate,
creşterea este de 25 - 50 cm. În condiţii optime planta
creşte pînă la 4 - 8 m înălţime.
Culoarea vlăstarilor plantei este verde. Frunzele sunt solziforme,
lungi de 4 - 7 mm. Nu e sensibil la acţiunea chimică a solului.
În solul proaspăt udat creşte cel mai bine. Suportă bine frigul
şi perioada de iarnă, nici temperaturile de -30ºC nu îl afectează.
Aşezarea plantei de preferat să fie în locuri semiumbrite.
28

conifere nAne
juniperus horizontAlis
Specie cu întindere mare deasupra solului. Brad cu creştere înceată,
în cazul plantelor mai în vârstă de 5 ani, bine înrădăcinate,
creşterea este de 15 - 24 cm. În condiţii optime planta creşte până
la 0,3 - 0,5 m înălţime. Culoarea vlăstarilor plantei este gri-verzui.
Frunzele sunt solziforme, lungi de 3 - 5
mm. Nu este pretenţios în ceea ce priveşte
acţiunea chimică a solului. În solul
proaspăt udat creşte cel mai bine. Este
puţin sensibil la ger, în iernile geroase
poate fi afectat parţial, dar îşi v-a reveni.
Aşezarea plantei de preferat să fie în locuri
semiumbrite.
juniperus Blue stAr
Este un ienupar globular, de culoare albăstruie, cu creştere
joasă. Este o bijuterie în stâncării, se dezvoltă bine la soare.
juniperus sABinA
Arbust permanent verde, cu ramurile la început târâtoare,
apoi cu vârful oblic - ascendent. Frunzele sunt mici,
opuse de 2-3 mm lungime, conurile de 5-8 mm, sferice,
negre-albăstrui-brumate.
Cetina de negi, numită în unele locuri brădişor, este
un arbust cu tulpini târâtoare, care poate fi întâlnit, pe alocuri,
ca specie spontană sau, mai des, ca plantă ornamentală
prin parcuri, prin cimitire şi prin grădini.
Planta este lemnoasă, scundă, cu tulpini repente (târâtoare),
cu o dezvoltare mai mult pe orizontală, având aspect
de tufă deasă culcată.
29

Frunzele la cetina de negi, sunt solzoase alipite pe ramură,
semirigide, înguste, uneori, terminal, ascuţite şi dure. Dacă
frunzele sunt zdrobite, ele degajă un miros neplăcut, accentuat,
specific.
pinul negru
sau pinus nigra, este o specie de pin întâlnită în Europa.
Se cultivă frecvent ca arbust decorativ în spaţiile verzi.
Acest arbore are o înălţime de până la 50 m şi un diametru
de 1 - 1,5 m. Lemnul său este de o culoare cenuşie-maro. Frunzele
sale sunt aciforme, au o lungime de 15 cm şi sunt grupate
câte două. Conurile sunt ovale, cu o lungime de până la 10 cm.
Acest arbore are o înălţime de până la 50 m şi un diametru
de 1 - 1,5 m, în arealul sau mediteranean, însă la noi nu depăşeşte
30-32 m, cu un port caracteristic creşte pe stâncile calcaroase
din Banat şi Oltenia; cu coroana piramidală care se lăţeşte la batrâneţe;
lujerii viguroşi, brun-cenuşii până la negricioşi, glabrii;
acele câte două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide,
ascuţite, verde întunecat spre negricios. Conurile ovoid conice
sunt grupate câte 2 -4, cu o lungime de până la 10 cm, fiind sesile
sau scurt pedunculate; solzii au apofiza proeminentă, galbenă
-cafenie, umbelicul este uneori prevăzut cu un ghimpe scurt,
mai ales la solzii superiori. Seminţele aripate sunt relativ grele şi au până la 5-6 mm lungime.
Maturaţia conurilor este bienală, cu o periodicitate a fructuficaţiei de 2-3 ani. Lemnul său este
de o culoare cenuşie-maro.
Taxus
Familie:Taxaceae
Aspect: tufa mereu verde
Înălţime: 6-14 m
Diametru: 1,5-6 m
Expunere: plin soare sau parţial umbră
Pământ: argilos, lutos, nisipos, uşor alkalin, acid; umed, uşor
drenabil
Udare: medie
Descriere:
Taxus baccata (Tisa) este un arbust verde tot anul, care înfloreşte
din martie până în aprilie, iar seminţele sunt bune de recoltat
din septembrie până în noiembrie. Creşte încet, putând să atingă
chiar şi 14 metri şi un diametru de 6 metri sau chiar mai mult
30

dacă e amplasat în locuri propice. Este un arbust folosit pentru borduri, cu ramuri căzătoare
şi frunze lucioase, verde-închis la culoare, plate, aranjate în spirală şi lungi de 2-3 cm; lemnul
este roşu-purpuriu.
Cultivare şi îngrijire:
Taxus baccata (Tisa) este un arbust foarte uşor de cultivat, fiind foarte rezistent atât la
temperaturi ridicate cât şi scăzute; se dezvoltă bine în locuri însorite sau umbrite, în pământ
umed, jilav sau uscat, de orice tip (argilos, nisipos - acid sau alkalin), atâta timp cât este bine
drenat. Poate creşte şi în pământ greu, lutos. Nu este afectat de poluarea atmosferică. În general
rezistă cu bine în faţa vânturilor puternice, dar nu tolerează brizele marine. Taxus baccata (Tisa)
este foarte rezistent la frig atunci când e în stadiul de repaus, chiar si până la -25C. Ramurile tinere
care apar primăvara pot fi afectate de îngheţ. Fructul creşte în principal pe ramurile de 1 an.
Oricum, ritmul creşterii este lent şi de obicei durează în jur de 20 de ani până atinge o
înălţime de 4,5 metri. Arbuştii tineri cresc uneori chiar si 30 cm într-un an, dar apoi creşterea
stagnează şi în cele din urmă încetează după 100 de ani.
Înmulţire:
1.Semănaţi fiecare sămânţă separat, în câte un ghiveci,
şi puneţi-le într-un loc răcoros. Ele se vor dezvolta
greu, şi probabil că abia peste 2 ani vor putea fi plantaţi
afară. Momentul potrivit pentru plantarea arbustului în gradină
este primăvara târziu sau vara devreme, oricum după
ce nu mai există pericolul de îngheţ.
2. Butaşi terminali, cu fructe pe jumatate coapte,
lungi de 5-8 cm. Metoda se poate aplica din iulie până în
august, iar butaşul se plantează într-un loc umbrit. În mod
normal va prinde rădăcini până la sfârşitul lui septembrie
dar este bine să îl lasaţi în locul iniţial peste iarnă şi să îl
plantaţi afară de abia în primăvară. Această metodă are
mari şanse de reuşită.
3. Butaşi terminali cu fructe coapte. Se taie iarna, după
un îngheţ puternic şi se plantează într-un loc ferit.
31

BetulA pendulA
copAci ornAmentAli
Încrengătura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Fagales
Familia : Betulaceae
Genul : Betula
Specia : Betula pendula
32
(mesteacan)
Descriere: Creşte ca arbore în regiunea de dealuri şi de
munte, ocupând terenurile sterile, despădurite. Tulpina este
acoperită cu o scoarţă albă, caracteristică. Ramurile tinere sunt
pendule şi poartă frunze romboidale, glabre şi ascuţite la vârf.
Din lemnul de mesteacăn se lucrează obiecte de artizanat, dar
tratat chimic are o mare valoare şi în aviaţie. Tulpinile mai tinere,
cu scoarţă, se folosesc la construcţii de grădină şi chioşcuri,
mese, scaune. Este şi plantă medicinală, folosindu-se frunzele
şi seva ce se scurge primăvara („Birkenwasser”). Mestecănişurile
ocupă suprafeţe puţine şi rare la noi.
Malus
Măr ornamental
Creşte pănâ la 4-6 m înălţime, flori roz, aliniate pe
toată lungimea ramurilor, frunzele sunt roşcate.
Mărul este un arbore fructifer care poate atinge
chiar şi 15 metri înălţime, cultivat în ţara noastră în majoritatea
formelor de relief. Frunzele sunt mari ca dimensiune,
cu peri pe partea interioară. Florile sunt de culoare roz
pal, cu miros plăcut. Arborele înfloreşte în luna aprilie sau
în luna mai. Fructele diferă ca formă şi culoare în funcţie
de soi.
În scop fitoterapeutic se utilizează fructul recoltat la
maturitate, dar şi frunzele.

33
sorBus
Arbore, până la 15 m.
Lugeri tineri tomentoşi; muguri glabri, cleioşi.
Frunze imparipenate cu 6-10 perechi de foliole alungit
eliptice până la alungit obovate, serate.
Înflorescenţa corimb, alb tomentoasă.
Flori actinomorfe, bisexuate; petale unguiculate, albe sau roşietic
nuanţate.
morus AlBA, morus nigrA
Fruct fals piriform, galben sau portocaliu-bruniu.
Dudul alb sau negru
Dudul este un arbore înalt, ce poate ajunge până la 15 m înalţime şi face parte din familia
Moraceae. Dudul alb este originar din China, iar cel negru din Persia. La noi în ţară este
foarte răspândit în zonele de câmpie şi de deal, dar este
cultivat şi pe marginea drumurilor. Frunzele sale sunt
asimetric lobate, verzi, iar coroana este globulară. Florile
femeieşti sunt albe şi apar în mai - iunie, iar fructele
sunt cărnoase, zemoase şi sunt albe sau negre, au gust
dulceag şi se coc în august. Dudul are urmatoarea compoziţie
chimică: acizii aspartic, folic, folinic, compuşi
volatili, aldehide, cetone, beta-caroten, frunzele - tanin,
beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenina,
carbonat de calciu, glucozide ale argininei, în fructe:
tanin, antocianozide şi vitamina C, materii peptice,
grase şi săruri. În fitoterapie se folosesc frunzele, ce se
recoltează în mai şi iunie, şi fructele mature proaspete,
dar şi scoarţa. Dudul are urmatoarele calitati: laxativ, depurativ,
tonic, astringent, antidiabetic. Alte utilizări: distilarea
de băuturi alcoolice, gemuri, lemnul este folosit
pentru confecţionarea butoaielor, frunzele erau utilizate pentru creşterea viermilor de mătase.
Dudul (morus pendula) este un arbore înalt de 5 metri, cu ramurile mici plângătoare, cu
frunzele rotude şi lucitoare spre închis. Florile sunt nesemnificative, în timp ce fructele sunt
ovale cărnoase roze, roşi şi violete, comestibile, şi se coc vara.
Ecologia: Au nevoie de un teren bine drenat şi fertil, o climă temperată şi o bună poziţie
spre soare. Temperatura minima –20/30°C.

plAtAnus
Platan
Arbore cu origine prezumtiv hibridogenă între Platanus occidentalis
şi Platanus orientalis, la noi este cultivat foarte mult în
parcuri şi grădini, izolat sau în aliniamente.
Rezistă bine la ger, preferă soluri fertile, profunde, afânate,
revene sau chiar umede; poate vegeta şi pe soluri relativ uscate şi
compacte. Are temperament de lumină.
Arbore de dimensiuni mari, până la 30 m înălţime şi peste
1 m diametru. Înrădăcinare puternică, rădăcinile laterale se dezvoltă
mult.
Tulpina este scurtă şi groasă, cu scoarţa caracteristică, se
exfoliază în placi mari, cenuşiu-gălbui, la unele exemplare bătrâne
formează ritidom cenuşiu, mărunt crăpat. Coroana are ramuri
groase, cu lujeri bruni-verzui, geniculaţi. Mugurii sunt alterni,
conici, cenuşii sau brun-roşcaţi, glabri. Frunzele sunt mari, palmat-lobate,
cu 3-5 lobi triunghiulari, întregi sau rar dinţaţi. Florile
sunt unisexuat-monoice, grupate în inflorescenţe mari, globuloase, pendente. Fructul este
compus, pluriachenă sferică, rămâne pe arbore peste iarnă. Are o creştere viguroasă, longevitate
de câteva sute de ani. Rezistă bine la fum, praf şi poluanţi.
Platanus orientalis L. - platan oriental
Originar din Grecia, Asia Mică şi Caucaz. La noi este foarte putin cultivat, chiar în scop
ornamental. Necesită un climat moderat, cu multă căldură estivală, preferă soluri bogate şi
umede.
Arbore de până la 30 m înălţime, scoarţa se exfoliază în plăci mari, lăsând cea mai mare
parte a trunchiului netedă, frunzele au 5 lobi mici la bază, cu marginea lobilor dinţat-lobulată,
la bază frunzele sunt cuneate, pe dos cu smocuri de perişori în axilele nervurilor, fructele sunt
pluriachenă, grupate câte 3-4 pe un peduncul lung, iar perii de la suprafaţa capitulului ies la
suprafată, dându-i un aspect ţepos.
Este o specie cu valoare ornamentală deosebită, mai ales datorită trunchiului cu scoarţa
puternic exfoliată.
Arbori de alei şi străzi, cultivat izolat, dar şi în forme tunse în aliniamente.
Se obţine din seminţe sau marcote (marcotaj chinezesc – Platanus orientalis). Semănatul
se face primăvara în pepiniere, după stratificarea seminţelor (1-2 săptămâni).
Butăşirea se recomandă la hibrid (Platanus x acerifolia), butaşii se recoltează de la exemplarele
foarte tinere, se confecţionează iarna şi se conservă până primăvara, când se plantează
direct în pepinieră.
34

Quercus rubra
stejAr
Specie exotică ce poate atinge 25 m înălţime, cu creştere
rapidă, mai ales în tinereţe.
Are coroana globuloasă iar ramurile tinere au culoarea roşu
- închis, lucioase.
Frunzele sunt alungite (20 cm lungime), lobat - fidate, pe
partea superioară verzi închis lucioase, iar pe cea inferioară verzi
palid.
Tulpina este dreaptă, scoarţa netedă, subţire, doar la batraneţe
formează ritidom crăpat adânc de culoarea brun închis.
Fructul - ghinda ovoidă, iar cupa ce-i înconjoară baza are formă
de taler sau este uşor conică.
Este o specie de lumină, dar poate
suporta şi o umbrire laterală.
Poate creşte pe soluri nisipoase, sărace (degradate), dar şi pe soluri
luto-argiloase şi argiloase şi chiar pe soluri calcaroase. Preferate
rămân însă solurile nisipo-lutoase, bogate, afânate, reavene. Nu suportă
uscăciunea şi nici umiditatea excesivă din sol.
Rezistă la ger şi la îngheţurile târzii, dar este sensibil la îngheţurile
timpurii.
Apreciat din punct de vedere ornamental pentru coroana globuloasă,
frunzişul bogat şi frumos colorat în special toamna (galben-roşu,
galben-portocaliu).
Se pot planta arbori solitari, în grupe sau în aliniamente pe marginea
aleilor.
sAlix cApreeA
Salcia căprească
Are un areal vast, se întâlneşte în Europa şi Asia, altitudini ajungând până spre limita
superioară a vegetaţiei forestiere.
În România, apare frecvent în zona colinară, comună în
zona montană, rar coboară la câmpie; în etajul molidişurilor,
la altitudini mari.
Specie indigenă, cu talie de până la 10 m, deseori arbust.
Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, des ramificată superficial.
35

Coroană rară, luminoasă. Tulpina este obişnuit strâmbă, cu scoarţa la început netedă,
cenuşie, ce formează un ritidom puţin dezvoltat cenuşiu-deschis, verzui, cu crăpături ondulate.
Lemnul este roşiatic deschis, mai greu, mai tare şi mai rezistent decât la alte sălcii.
Lujerii sunt groşi, verzui-roşcaţi până la roşii-purpurii, cenuşiu-tomentoşi la început, apoi
glabri.
Muguri alterni, cei foliacei ovo-conici, roşcaţi, cei floriferi mai mari, ovoid-globuloşi.
Frunze lat-eliptice, 4-12 cm, groase, acute, pe margini întregi sau neregulat sinuat-dinţate,
cu nervaţiune proeminentă (aspect zbârcit), pe dos cenuşii tomentoase, pe faţă numai la început,
apoi glabre; petiolul are 2 cm, cu stipele reniforme.
Amenţi erecţi, apar devreme înaintea frunzelor prin martie-aprilie, cei masculi elipsoidali,
2-3 cm, cei femeli de 6-10 cm; ovar lung pedicelat şi cenuşiu păros.
tilia
Teiul
Ecologie şi răspândire:
Tilia cordata este cel mai răspândit în ţara noastră. Rezistent
la geruri, suportă mai greu seceta, crescând bine unde
media precipitaţiilor este de 600—700 mm ; relativ pretenţios
faţă de sol, fiind un indicator al fertilităţii acestora, întâlninduse
pe cele brune sau brun-roşcate de pădure, cu textură nisipolutoasă
pînă la lutoasă; este specie de semiumbră. Altitudinal
se întâlneşte în zona de deal la 500-600 m de preferinţă fie în
amestecuri, fie în arborete pure („teişuri”), mai rar în păduri
din câmpie sau montane. Frecvent în special în Transilvania
şi Banat (Arad, Caraş-Severin, Maramureş, Timiş), Muntenia
(Argeş, Prahova), Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava).
Tilia tomentosa are pretenţiile cele mai ridicate faţă de temperatură ; destul de rezistent
la secetă ; vegetează bine pe soluri fertile reverie, dar rezistă şi la cele ceva mai compacte. Altitudinal
se cantonează cel mai jos dintre toate speciile de tei, în pădurile de câmpie, cu deosebire
în sudul şi estul ţării.
Tilia platyphyllos - Mai rar, mai pretenţios faţă de căldură şi lumină decît T. cordata. Se
întâlneşte la limita dintre câmpie şi deal, pe soluri fertile, uşoare, evitând pe cele compacte sau
inundabile.
Toate speciile se cultivă- dat fiind portul lor frumos şi mai ales mirosul plăcut din timpul
înfloririi datorat mior glande nectarifere din floare - şi în localităţi, pe marginea şoselelor, în
parcuri, grădini, curţi.
36

ulMus
CARACTERISTICI PEDOCLIMATICE – Plantă foarte rusticăcu
o rată medie de creştere, rezistentă la vânt, îngheţ, la terenuri saline
şi poluare atmosferică. Nu îi place umbra sau
terenurile apoase.
ASPECT GENERAL – Arbore mare
(poate ajunge şi la 35-40 m). Rădăcini dezvoltate
şi profunde.
FRUNZA – Este de culoare verde închis.
CULTIVARE - ULMUS MINOR „SAPPORO AUTUMN GOLD”
– este caracterizată de culoarea galben-auriu ce o capătă frunzele toamna.
trAndAfiri în ghiVeci
Despre trandafiri se ştie că sunt plante greu de îngrijit. Dar la urma urmei sunt doar nişte
tulpine. Unii trandafiri au nevoie de mai multă atenţie decât alţii dar uneori chiar şi un începător
poate cultiva trandafiri.
Îngrijirea trandafirilor primăvara
Tăiaţi trandafirii primăvara devreme atunci când aceştia încep să arate semne de creştere,
de obicei sub formă de umflături roşii. Aceste umflături vor deveni ramuri noi.
Tăiaţi orice ramuri ce par rănite. Apoi tăiaţi toate tulpinile, lăsând doar 4 sau 5 ce par
sănătoase, toate având grosimea unui creion.
Tăiaţi o tufă de trandafiri cu 1/3 sau ½ în funcţie de cât de înaltă este aceasta. Faceţi aceste
tăieturi deasupra unui bulb ce este orientat în afară. Astfel noul boboc va creşte în sus şi în afară
lasând centrul trandafirului deschis, creând astfel o formă mai frumoasă.
În timpul sezonului de creştere încercaţi să siguraţi îngrăşământ. Trandafirii sunt plante
care necesită multe resurse şi au nevoie de o grămadă
de elemente nutritive pentru a creşte şi pentru a
face flori. Una din cele mai simple metode este de a
cumpăra un îngrăşământ cu eliberare treptată. În caz
contrar putetţi aplica un îngrăşământ lichid la fiecare
3-4 săptămâni, în timpul sezonului de creştere.
Udaţi în mod regulat. Trandafirii au nevoie de o
sursă regulată de apă în timpul sezonului de creştere.
În zonele mai aride ale tării dacă aveţi mai mulţi trandafiri
puteţi instala un sistem de irigare.
Sfaturi: Pentru a face tăieturi exacte folosiţi
37

foarfeci ascuţite. Pentru a tăia ramuri ce au o grosime de peste 1.5 cm folosiţi o foarfecă cu
mânere lungi.
Atenţie: Dacă trandafirul dvs. este unul care se întinde mult tăiaţi cu grijă. Unii trandafiri
vor înflori numai pe tulpini vechi de anul trecut.
Îngrijirea trandafirilor pe timpul verii
Puneţi un strat protector. Trandafirii vor avea foarte puţine plante dăunatoare şi solul va
fi umed dacă folosiţi un strat protector. Puneţi un strat de 5 cm de îngrăşământ organic sau de
material biodegradabil.
În cazul capetelor moarte, va trebui să tăiaţi capetele uscate pentru a încuraja creşterea
unor capete noi. În timp ce unii trandafiri înfloresc doar o data în iunie alţii se înmulţesc şi înfloresc
pe tot parcursul sezonului.
Pulverizaţi dacă trandafirul dvs. are boli sau este atacat de insecte este posibil să vreţi
să le rezolvaţi pulverizând diverse soluţii. (Însă mai întâi încercaţi să tăiaţi porţiunea infectată
după care curăţaţi bine planta cu furtunul cu apă). Dacă alegeţi varianta de a pulveriza mai întâi
identificaţi problema tăind partea bolnavă şi ducând-o la un centru specializat unde personalul
vă poate prescrie soluţia necesară.
Atenţie: Multe pesticide şi ierbicide făcute pentru trandafiri sunt organice. Citiţi cu atenţie
etichetele şi întrebaţi dacă soluţia este organică. Însa chiar şi aceste soluţii organice pot fi toxice
atunci când sunt folosite în mod necorespunzător, aşa că urmaţi instrucţiunile de pe ambalaj.
Îngrijirea trandafirilor pe timp de toamnă şi iarnă
Nu mai daţi îngrăşământ trandafirilor încă de la începutul toamnei, cu cel putin o lună de
primul îngheţ. Dacă daţi îngrăşământ în continuare, trandafirii vor produce noi boboci ce vor
îngheţa iarna.
Protejaţi trandafirii. Dacă temperaturile sunt foarte scăzute, este recomandat să acoperiţi
zona tulpinei cu câţiva centimetri de pământ. Dacă vremea foarte rece se menţine pe o perioadă
îndelungată este bine să înveliţi întreaga plantă cu o folie de protecţie.
Atenţie: Este bine să evitaţi conurile albe de plastic pentru protecţia pe timp de iarnă. Nu
numai că arată rău dar pot reţine şi umiditatea, făcând astfel rău trandafirului.
38

specie prun
Soiul TULEU GRAS
pomi fructiferi
Este un soi de prun românesc cultivat foarte mult la noi în ţară.
Referitor la gustul fructelor, este considerat cel mai bun soi cultivat
în ţara noastră. Este autosteril necesitand polenizator se maturează la
sfârşit de august început de septembrie.
Pomul este de vigoare mijlocie, are trunchiul netorsionat şi rodeşte
în principal pe ramuri mijlocii care sunt foarte bine garnisite cu
buchete de mai.
Fructele sunt mijlocii, invers ovoide sau ovale, de culoare vânătă-închisă,
cu o pruină albastră. Pulpa este galbena-verzuie, crocantă,
suculentă, neaderentă la sâmbure.
Referitor la gustul fructelor, este considerat cel mai bun soi cultivat
în ţara noastră. Este autosteril necesitând polenizator.
Se maturează la sfarşit de august început de septembrie.
- Soi originar din S.U.A.
Soiul STANLEY
- Pomul de vigoare medie, cu coroană conic-răsturnată, ramuri
de schelet semiviguroase, garnisite în special cu buchete de
mai. Este precoce, productiv (25 t/ha), tolerant la Plum-pox, autofertil
şi foarte bun polenizator.
- Fructul mediu (30-40 g), elipsoidal, asimetric, vânăt-închis,
acoperit cu pruină albăstruie. Fructele se colorează cu mult înainte
de maturitatea deplină. Fructul este de calitate medie, mai ales
dacă este recoltat în avans. Pulpa este galbuie, consistentă, dulceagă,
slab aromată, neaderentă.
- Perioada de maturare prima jumatate a lunii septembrie, la
130-140 zile de la înflorire.
39

specie cireş
Soiul VAN
Caracteristicile fructului: mărime mijlocie (4-7 g), de formă sferică
turtită. Coaja de culoare roşu-bordo închisă, rezistentă. Pulpa tare,
crocantă, suculentă, nu devine moale nici la maturitatea completă. Gust
dulce - acidulat. Sâmbure mic.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie - mică. Formează o coroană
piramidală, aerisită, cu ramuri erecte. Nu este predispus nici la îndesire,
nici la elagare. Fructifică pe ramuri de rod scurte. Polenizatori
recomandaţi: Germersdorf, Katalin, Hedelfingen, Bigarreau Burlat, etc. Rezista bine la gerurile
de peste iarnă.
Maturitatea de consum: se recoltează în jurul datei de 15/20 iunie.
Soiul STELLA
Descriere:
Este un soi cu fructe excelente de masă, rezistent la dăunători şi la boli.
Pomul fructifică devreme. La maturitate atinge înălţimea de 4,5 - 5
metri. Soi de vigoare mare, primul soi autofertil. Are coroana largă,
ramificată, bine garnisită cu ramuri de rod. Primul soi autofertil, bun
polenizator pentru toate celelante soiuri, sensibil la crăparea fructului,
rezistent la ger. Fructul este mare, cordiform, cu pieliţa de culoare roşie
strălucitoare. Pulpa pietroasă, fermitate medie, suculentă, dulce şi
acidulată, neaderentă la sâmbure de calitate foarte bună pentru masă,
dulceţuri şi compoturi. Se recoltează în a II-a jumătate a lunii iunie
- Soi originar din Romania.
Amar de Maxut
- Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, cu fructificare predominantă pe
buchete de mai şi înflorire timpurie.
- Fructul este mediu spre mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagră, cu pulpa intens colorată,
sucul roşu închis, fermitate medie, cu gust intens amar.
- Maturitatea de recoltare: târzie, prima jumătate a lunii iulie.
specie cais
Soiul GOLDRICH
Origine: americană, soi obţinut de H. Fogle în Washington.
Pomul: de vigoare medie, coroană înălţată, productivitate medie; parţial autofertil, necesită
polenizatori precum „Bella d’Imola”, „Portici”, „Sabbatani”.
40

specie gutui
Fructifică pe buchete de mai. Fructul: mare, oval-triunghiular,
de culoare orange intens; pulpa orange, cu o consistenţă
ridicată, neaderentă; discrete calităţi gustative; epidermă acidă
şi sucozitate scăzută.
Epoca de maturare: a III-a decadă a lunii iunie. Aprecieri
generale: se adaptează atât în zonele de câmpie cât şi colinare.
Necesită polenizatori.
Soiul BERECZKI
Caracteristicile fructului: mărime mare (300 - 500 g), formă de pară
alungită. Coaja unsuroasă, aurie. Pulpa alb-gălbuie, consistenţa, puţin zemoasă,
foarte parfumată, gust dulce. Cavitatea seminală este mare.
Caracteristicile pomului: vigoare mare. Coroana globulos turtită.
Maturitatea de consum: se recoltează începând cu a doua jumatate a
lunii septembrie. Se poate consuma pâna în ianuarie.
specie păr
Soi CURE
- Soi originar din Franţa
- Pomul viguros, cu bună capacitate de ramificare, compatibil
cu gutuiul, foarte productiv, dar inconstant; sensibil la rapăn şi ger;
soi triploid, fructifică în general partenocarpic. Soi foarte răspândit
şi la noi în ţară.
- Fructul este mare, piriform, alungit, asimetric, cu o dungă
de rugină longitudinală şi un sant discret. Epiderma este verde-gălbuie
la maturitate. Pulpa este albă-gălbuie, densă, slab parfumată şi potrivit de dulce cu sclereide
fine şi gust uşor astrigent, plăcut, la maturitatea de consum.
- Soi de iarnă: Se recoltează la începutul lunii octombrie; păstrarea: 100-150 zile.
Soi WILLIAMS
Este cel mai cultivat soi de pere în toate ţările. Fructul are o
formă de clopot, considerată forma tradiţională de pară în partea
de vest. Coaja verde se transformă în galben odată ce fructul este
copt deşi există şi exemplare din acest soi care au coaja de culoare
roşie. Este considerat un fruct de vară care nu este la fel de tolerant
ca alte soiuri. Se mănâncă crud dar este preferat de către consumatori
atunci când optează pentru compot de pere.
41

specie măr
Soi JONAGOLD
Este un soi cu creştere viguroasă, fructul este mare (aprox. 230
gr.), sferic, uşor conic către caliciu. Are coaja de culoare roşu intens,
mai deschis. Coaja este subţire, netedă, cerată. Pulpa alb-gălbuie, zemoasă,
cu gust foarte aromat. Se dezvoltă mai ales în zonele bine expuse
la soare. În depozite cu aer condiţionat se păstrează timp îndelungat.
Se coace în a doua jumătate a lui septembrie, respectiv începutul
lui octombrie. Productivitatea este bună. Produce de timpuriu şi sistematic.
Soi GENEROS
- Soi originar din România.
- Soi rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare.
- Pomul de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rară, aerisită,
este precoce şi productiv, fructifică în principal pe ramuri scurte.
- Fructele sunt mari (160-200g), culoarea de fond galben-verzuie
iar cea de acoperire roşie-rubinie, 2/3 din suprafaţă, cu multă
ceară. Pulpa fermă, potrivit de suculentă, aromată, cu gust plăcut.
- Soi de iarnă: Se recoltează în septembrie.
Soi originar din S.U.A.
Soi GOLD SPUR
Pomul are vigoare mică, fructifică pe ramuri de rod scurte,
destinat plantaţiilor superintensive. Precoce, productiv, are tendinţa
de supraâncărcare cu fructe. Prefera zonele cu umiditate relativă
mai scazută.
Fructele sunt mijlocii spre mari ovosferice, cu cinci coaste
largi, puţin proeminente, de culoare galben-aurie cu puncte de rugină
mari, rare. Este sensibil la rapăn şi se deshidratează uşor în spaţii
de păstrare improvizate. Pulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab
acidulată, cu aromă specifică.
Maturitatea de recoltare: Se recoltează în octombrie.
42

Soi IDARED
Pom de vigoare mijlocie, cu fructe sferic turtite, destul de asimetrice.
Pieliţa subţire, galbenă ca paiul este acoperită aproape în
întregime cu roşu zmeuriu, viu, cu dungi late roşii-intens. Pulpa este
albă, destul de consistentă, foarte fină, suculentă, acidulat-dulce, cu
aromă intensă, de calitate foarte bună pentru masă. Maturitatea de
recoltare - în luna octombrie iar fructele se păstrează şi se consumă
din noiembrie până în aprilie -mai.
43

Cuprins
Utilizarea plantelor ornamentale .............................................................................3
Arbuşti ornamentali .................................................................................................3
Unele sfaturi de caracter general pentru plantări ....................................................4
Unele sfaturi pentru plantare şi îngrijirea arbuştilor ................................................5
Arbuşti ornamentali .................................................................................................7
Buddleja sau arborele fluturilor -15 ºC ..............................................................8
Buxus -15 ºC ......................................................................................................9
Cornus alba Sibirica Variegata -15 ºC .............................................................10
Cotinus royal -15 ºC ........................................................................................10
Cytisus -15 ºC .................................................................................................14
Deutzia -15 ºC ..................................................................................................11
Forsythia -15 ºC ..............................................................................................12
Magnolia -15 ºC ...............................................................................................13
Nerium oleander (Leandru) 0 ºC ......................................................................14
Philadelphus saxifragaceae -15 ºC ...................................................................15
Hibiscus ............................................................................................................16
Potentilla fruticosa -15 ºC ................................................................................17
Prunus Pissardii -15 ºC ....................................................................................18
Prunus serrulata -15 ºC .....................................................................................18
Spirea arguta -15 ºC .........................................................................................19
Weigela -15 ºC ..................................................................................................19
Arbuşti căţărători ...................................................................................................20
Hedera 0 ºC ......................................................................................................20
Lavanda .............................................................................................................21
Kerria ................................................................................................................22
Wisteria .............................................................................................................23
Conifere .................................................................................................................24
Abies -15 ºC .....................................................................................................24
Cedrus pendula -15 ºC ....................................................................................25
Chamaecyparis lawsoniana -15 ºC .................................................................25
Juniperus -15 ºC ...............................................................................................26
Libocedrus decurrens -15 ºC ............................................................................26
Picea Pungens -15 ºC .......................................................................................26
Picea pungens Hoopsii -15 ºC .........................................................................27
Pinus strobus -15 ºC .........................................................................................27
Thuja -15 ºC .....................................................................................................28
44

Conifere Nane ........................................................................................................29
Juniperus horizontalis -15 ºC ..........................................................................29
Juniperus Blue Star -15 ºC ...............................................................................29
Juniperus sabina -15 ºC ....................................................................................29
Pinul negru ........................................................................................................30
Taxus -15 ºC .....................................................................................................30
Copaci ornamentali ................................................................................................32
Betula pendula -15 ºC ......................................................................................32
Malus -15 ºC ....................................................................................................32
Sorbus ...............................................................................................................33
Morus alba, Morus nigra -15 ºC ......................................................................33
Platanus -15 ºC ..................................................................................................34
Quercus rubra -15 ºC ........................................................................................35
Stejar .................................................................................................................35
Salix capreea -15 ºC .........................................................................................35
Tilia -15 ºC .......................................................................................................36
Ulmus -15 ºC ...................................................................................................37
Trandafiri în ghiveci ..........................................................................................37
Pomi fructiferi .......................................................................................................39
Specie Prun ............................................................................................................39
Soiul TULEU GRAS ......................................................................................39
Soiul STANLEY .............................................................................................39
Specie cireş ............................................................................................................40
Soiul VAN ......................................................................................................40
Soiul STELLA ................................................................................................40
Amar de Maxut ..............................................................................................40
Specie cais .............................................................................................................40
Soiul GOLDRICH ..........................................................................................40
Specie gutui ...........................................................................................................41
Soiul BERECZKI ...........................................................................................41
Specie păr ..............................................................................................................41
Soi CURE .......................................................................................................41
Soi WILLIAMS .............................................................................................41
Specie măr .............................................................................................................42
Soi JONAGOLD ............................................................................................42
Soi GENEROS ...............................................................................................42
Soi GOLD SPUR ...........................................................................................42
Soi IDARED ..................................................................................................43
45