numărul 9 - Noua literatura

scriitorul discret28cezarpaul -b`descudelocliteratur`ru[iiAcum ceva timp, Vasile Ernu m\ invita s\ scriu o proz\ despre ce înseamn\ Rusia pentrumine – proz\ care ar fi urmat s\ fie tradus\ [i publicat\ la Moscova. Din p\cate, Rusianu reprezint\ pentru mine lucruri prea pl\cute, a[a c\ m-am ab]inut s\-i vorbesc der\u pe ru[i, la ei acas\.Familia mea a avut de-a face cu ru[ii imediat dup\ ’44, cînd Armata Ro[ie a venit s\ ne eliberezede jug [i a trecut [i prin c\tunul bunicilor mei, p\rin]ii mamei. Au întrebat din sat în sat unde eofi]erul de care auziser\ ei, [i a[a au ajuns la casa bunicii mele.Bunic\-meu, înv\]\torul satului, fusese trimis pe frontul de Est [i, pentru c\ era obi[nuit s\ fac\lucrurile temeinic, se pare c\ se eviden]iase în lupt\ [i fusese avansat în grad. El era ofi]erul pecare-l c\utau ru[ii. Nu l-au g\sit pe el, pentru c\ deja murise: fusese r\nit pe front, ajunsese laspitalul din Ia[i, loc unde-[i aflase sfîr[itul în urma unui bombardament american care distrusese toat\cl\direa.Solda]ii n-au g\sit-o nici pe bunic\-mea, pentru c\ oamenii îi spuseser\ c\ ru[ii întreab\ de b\rbatus\u[i avusese timp s\ fug\ de-acas\. Î[i dusese fetele prin vecini, iar ea se ascunsese în porumb.Odat\ ce-au ajuns la casa pe care-o c\utau, ru[ii [i-au f\cut acolo „cartierul general”. Adic\ au devastattotul, au dus mobilele în curte [i au f\cut un foc de tab\r\ cu ele, iar pe foc au fript animalele pe care leluaser\ cu japca de la s\teni. Din cînd în cînd, mai era adus\ [i cîte o femeie, pentru un viol nevinovat.Bunic\-mea a privit o noapte întreag\, din lanul de porumb, cum se distreaz\ tov\r\[e[te prietenii dela R\s\rit. Nu mai insist asupra ororilor pe care le-a v\zut.Peste cî]iva ani, maic\-mea, pe cînd era elev\ în clasele primare, avea s\ plîng\ sincer la moartea luiStalin.Peste al]i cî]iva ani, dup\ ’89, cînd m\ aflam în Occident, eu aveam s\ primesc mai multe mesajedisperate de la ni[te rusoaice tinere pe care nu le cuno[team [i care nu m\ cuno[teau, dar care-mi identificaser\– nu [tiu cum – adresa de e-mail de Germania. Ele-mi spuneau c\-n ]ara lor nu se mai poate tr\i [i c\ arfi foarte fericite s\ vin\-n Occident s\ se c\s\toreasc\ cu mine. Dup\ jum\tate de secol de cînd ArmataRo[ie î[i f\cea de cap prin ograda bunicii mele, ru[ii ajunseser\ – prin cîteva vl\stare foarte fragede alemarelui popor de la R\s\rit – la mîna mea.Cezar Paul-B\descu, 38 de ani, colaboreaz\ în presa scris\ [i audio-vizual\, la revistele 22, Secolul XXI, Observator cultural,Adev\rul literar [i artistic, Radio Europa Liber\ [.a., iar în prezent este redactor la Dilema veche [i redactor-[ef la suplimentulMedia&Cultur\ al ziarului Cotidianul. A debutat în 1995 în volumul colectiv Tablou de familie. Este coordonatorul antologiei depublicistic\ intitulate Cazul Eminescu (Editura Paralela 45, Pite[ti, 1999). A mai publicat: Tinere]ile lui Daniel Abagiu (2004) [i Lumini]a,mon amour (2006).lumini]avoina-r`u]Excursie \n copil`rieS`nt invitat\ în Straelen, Nordrhein-Westfalen; Germaniaa[adar. Locuiesc o lun\ întreag\ în limba lui Goethe[i a lui Kafka. {i am brusc acea senza]ie, unic\, cu nimiccomparabil\, c-am putut p\c\li timpul, c\ facdrumul înd\r\t, într-un mod nea[teptat, înspre copil\rie.Germana este limba copil\riei mele [i vorbirea ei înseamn\pentru mine întoarcerea în edenul acela miniaturial, unde totule pur, curat, nevinovat. Aveam cinci ani [i sora mea, Carmen, m\înv\]ase s\ r\spund, ca un automat, la 3-4 întreb\ri, Wie hei?tdu? (Cum te nume[ti), Was machst du? (Ce faci) Wie alt bistdu? (C`]i ani ai) [i mai ales: Was ist das? (Ce e asta?). Asta eratot. M\ [i v\d. O mog`ldea]\ cu gura p`n\ la urechi, destul deboln\vicioas\, breton à la Cicero, deloc timid\, m\ duc cu mamade m`n\, urc ni[te trepte, examenul de limb\ pentru a fiadmis\ la gr\dini]a german\ se d\ într-o rulot\ în curte. Intrusingur\, f\r\ mama. Mi se pune prima întrebare: Was ist das? (Cee asta?) [i r\spund hot\r`t\, cu toat\ gura: Voina Lumini]a! Hohotede r`s. Fire[te, mi se indicase un obiect al c\rui nume oricumnu-l cuno[team; tot ce [tiam era s\ r\spund, papagalice[te, lacele 4 întreb\ri mai-sus pomenite. A[a c\ mi-am rostitfrumu[el numele. Dup\ r`sul lor general, m-am blocat. Credc-am f\cut a[a o mutri]\ c\ bie]ii oameni - erau cel pu]in trei [ito]i nem]i - au renun]at s\ m\ mai întrebe [i altceva. Mi-aumul]umit [i m-au l\sat în pace; nu ]in minte s\-mi mai fi pus vreoîntrebare. Am fost convins\ c\ nu m\ vor primi.Ini]ial nu-mi d\dusem seama ce gre[isem, v-am spus doarc\ înv\]asem pe dinafar\ c`teva întreb\ri; c`nd i-am v\zut îns\r`z`nd am în]eles, dar mai [tiu c\ în clipa aceea, chiar dac\ a[ ficunoscut mai multe cuvinte în limba german\, tot a[a a[ fivrut s\ r\spund: Das ist Voina Lumini]a. Adica da, asta e VoinaLumini]a, asta s`nt eu [i at`ta [tiu, m\ vre]i, bine, nu m\ vre]i,asta e, dar v\ rog, nu mai r`de]i de mine.Fire[te c\ dup\ ce-am revenit l`ng\ mama, hohotele de r`sau continuat, a r`s mama, au r`s toate cuno[tin]ele, mul]i anis-au amuzat cu to]ii pe seama mea, chicotind de fiecare dat\ca de o glum\ bun\. Probabil c\ n-au existat foarte mul]i candida]iori poate examenul de limb\ era doar o formalitate (azi nu [tiudac\ se mai d\ vreun examen c`nd intri, tu, copil rom