contribuții la studiul reticulitei traumatice la vaci de lapte

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢEAGRICOLE ŞI MEDICINĂVETERINARĂCLUJ – NAPOCAFACULTATEA DE MEDICINĂVETERINARĂȘCOALA DOCTORALĂMed. Vet. Mesteșanu CrinuCONTRIBUȚII LA STUDIUL RETICULITEITRAUMATICE LA VACI DE LAPTE(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFICProf. Univ. dr. Aurel MusteCluj- Napoca2011SCOPUL LUCRĂRII

Scopul acestui studiu a fost de a evalua incidența și evoluția reticulitei traumatice,posibilitățile de diagnostic rapid și facil dar și de a găsi cele mai eficiente metode deprofilaxie şi tratament.Reticulita traumatică rămâne o tehnopatie întâlnită la bovine datorată în generalmanagementului defectuoas atât al păşunilor cât şi al procesului tehnologic de furajare aanimalelor.Pierderile economice se datorează atât scăderii producţiei de lapte, scăderii îngreutate, a fertilităţii, evoluției de durată mai ales dacă apariția și evoluția afecțiunii seevidențiază prea târziu, cât şi datorită tratamentului care trebuie aplicat. Mai mult, încazuri avansate de boală se pot produce modificări morfopatologice grave la nivelulorganelor interne, modificări care fac improprie pentru consum carcasa rezultată în urmasacrificării de necesitate.În acest scop ne-am propus ca într-un areal cunoscut și cu tradiție în creștereavacilor de lapte să efectuăm un studiu cât mai complet asupra multiplelor aspecte pe carele cunoaște această afecțiune iar în final să putem să recomandăm medicilor veterinaripracticieni câteva sfaturi utile pentru recuperarea exemplarelor bolnave și profilaxiapentru celelalte animale.

CAPITOLUL VINCIDENŢA RETICULITEI TRAUMATICE PE RAZACIRCUMSCRIPŢIEI SANTĂUMATERIAL ŞI METODĂStudiul a fost realizat în perioada de 4 ani (mai 2006 – mai 2009) pe razacircumscriptiei sanitare veterinare Santău, pe un număr de 1464 de bovine, de vârstediferite, din rasele Holstein, Brună de Maramureş, Bălţată românească şi metişi aiacestora.Analiza epidemiologică a constat din investigarea factorilor intrinseci şi extrinsecicare intervin în producerea reticulitei traumatice, distribuţia spaţială şi temporală, studiulretrospectiv şi prospectiv, factorii de risc.REZULTATE PARŢIALEPe parcursul celor 4 ani de studiu, din totalul celor 1464 de bovine luate înobservaţie, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice.În funcţie de forma evolutivă cele 56 de bovine afectate au fost împărţite în treiloturi, după cum urmează (fig. 1):‣ lotul A alcătuit din 29 (51,78%) cazuri care prezentau simptomele formeievolutive acute a reticulitei traumatice.‣ lotul B alcătuit din 12 (21,42%) cazuri care prezentau simptomele formei acuterecidivante a reticulitei traumatice.‣ lotul C alcătuit din 15 (26,78%) cazuri care prezentau simptomele formeievolutive cronice a reticulitei traumatice.15 (26.78%)12 (21.42%)Fig. 1. Distribuţia procentuală a cazurilor de reticulită traumatică dupăforma evolutivăPercentage distribution of traumatic reticulitis cases by evolutionary type29cazuri cu evoluție acutăcases with acute avolutioncazuri cu evoluție acută recidivantăcases with acute recurent evolutioncazuri cu evoluție cronicăcases with cronic evolution

Distribuţia temporală a cazurilor de reticulităDistribuţia temporală a cazurilor în cadrul studiului efectut este prezentată întabelul nr. 1 şi graficul din fig. nr. 2.Tabel 1Distribuţia temporală a cazurilor de reticulităTemporal distribution of reticulitid casesTotal cazuri 2006 2007 2008 2009Total cases Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %56 19 33,92 16 28,57 14 25,0 7 12,5%2018161412108642019161472006 2007 2008 2009Fig. 2. Distribuţia anuală a cazurilor de reticulită traumaticăAnnual distribution of traumatic reticulitis casesDin analiza tabelului nr. 2.1 şi a fig. nr. 2.2 se poate consta o evoluţiedescrescătoare a numărului de cazuri. Astfel în 2006 s-a înregistrat cel mai mare numărde cazuri, respectiv 19 (33,92%), pentru ca în anii următori numărul cazurilor să scadătreptat, respectiv 16 (28,57%) în 2007, 14 (25,0%) în 2008 şi 7 (12,5%) în 2009.Din analiza distribuţiei lunare a cazurilor de reticulită traumatică se poate constataexistenţa a două picuri, unul de primăvară-vară cu cea mai ridicată valoare în luna mai(17,85%) şi cel de al doilea de toamnă cu cea mai ridicată valoare în luna octombrie(23,21%).Distribuţia spaţială a cazurilor de reticulităÎn funcţie de localităţile în care s-au înregistrat cazuri se arată următoareadistribuţie: localitatea Santău 31 (55,35%), localitatea Sudurău 17 (30,35%) şi înlocalitatea Chereuşa 8 (14,28%). Distribuţia geografică pe localităţi este prezentată îngraficul din figura nr. 3.

8 (14,28%)17 (30,35%)31 (55,35)%SantăuSudurăuChereușaFig. 3. Frecvenţa cazurilor de reticulită traumatică pe localităţiFrequency of traumatic reticulitis cases by localitiesEvoluţia în funcţie de factorii intrinseci şi extrinseciÎn contextul investigaţiilor din cadrul tezei, s-a procedat la analiza incidenţeicazurilor în funcţie de următorii factori intrinseci: vârsta, starea fiziologică, starea deîntreţinere. Aspectele sunt prezentate în tabelele nr. 2, 3, 4.Tabel 2Incidenţa în funcţie de vârstă / Incidence by ageCategoria de vârstă (ani)Age category (years)Total0-1 1-4 4-8 > 8Număr/Number 0 33 15 4 56% 0 66,07 26,78 7,14 99,9Din analiza distribuţiei cazurilor în funcţie de vârstă, se poate constata că acesteaau avut următorea incidenţă: 0 (0%) la categoria 0 la 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1 la 4ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria de peste 8 ani.Analiza incidenţei cazurilor în funcţie de rasă, ne permite să constatăm că seînregistrează variabilitate destul de pronunţată. În funcţie de acest indicator se poateevidenţia următoarea incidenţă, în ordinea descrescătoare a sensibilităţii: categoria metişi26 (46,42%) cazuri, rasa Bălţată Românească 17 (30,35%) cazuri, rasa Brună deMaramurş 11 (19,64%) şi rasa Holstein 7 (12,5%).Tabel 3

Stareafiziologică/PhysiologicalstateIncidenţa în funcţie de starea fiziologicăIncidence depending on the physiological state1-3 luni1-3 monthsGestaţie/Gestation4-6 luni4-6 months7-9 luni7-9 monthsDupăfătare/After calvingTotalTotalNumăr/ 26 11 0 19 56Number% 46,42 19,64 0 33,92 99,9În cazul gestaţiei, apare mai sensibilă perioada 1 la 3 luni când s-a înregistrat celmai mare număr de cazuri 26 (46,42%), urmată de perioada 4 la 6 luni cu 11 (19,64%)cazuri şi lipsa cazurilor în perioada avansată de gestaţie, respectiv perioada 7 la 9 luni,când nu s-a înregistrat nici un caz. După fătare până la montă, s-a constatat o incidenţăsporită a cazurilor, respectiv 19 (33,92%), probabil involuţia uterină poate constitui unfactor favorizant, care crează condiţii favorabile mobilizării şi deplasării corpurilorstrăine fixate în peretele reţelei.Incidenţa în corelaţie cu starea de întreţinere a animalelorThe incidence correlated with the maintenance status of animalsStarea de întreţinere a animalelorMaintenance status of animalsBună / GoodRea / BadNumăr / Number 39 17Procente / Percent 69,64 30,35Tabel 4Din analiza datelor în relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat căcele aflate în stare bună de întreţinere au făcut mai frecvent boala. Astfel din cele 56 decazuri, 39 (69,64%) s-au înregistrat la animalele în stare bună de întreţinere, iar 17(30,35%) la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare. Explicaţia ar putea consta înfaptul că animalele în stare bună de întreţinere, consumând o cantitate mai mare defuraje, există şi riscul de a înghiţi un număr mai mare de corpi străini cauzatori dereticulită traumatică.CAPITOLUL VISIMPTOMATOLOGIA RETICULITEI TRAUMATICE

MATERIAL ŞI METODĂPe parcursul celor patru ani în care s-a desfăşurat studiul, din totalul de 1464 debovine examinate, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice. Cele 56 debovine au fost împărţite în trei loturi în funcţie de simptomatologia din forma evolutivă abolii după cum urmează: lotul A a fost alcătuit din 29 (51,78%) de animale care prezentau simptomeleformei acute evolutive a reticulitei traumatice. lotul B a fost alcătuit din 12 (21,42%) animale care prezentau simptomele formeiacute recidivante a reticulitei traumatice. lotul C a fost alcătuit din 15 (26,78) animale care prezentau simptomele formeicronice a reticulitei traumatice.REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALESimptomele reticulitei traumatice se manifestă foarte divers în funcţie de natura,forma şi lungimea corpului străin dar şi de starea fiziologică sau de întreţinereaanimalelor.Simptomatologia reticulitei traumatice acute evolutiveDebutul bolii s-a manifestat prin inapetenţă sau chiar anorexie, oprirea rumegării,bruxism, cifozare, horipilaţie şi gemete în special în expiraţie. Faciesul exprima o priviretristă, abătută iar pereţii abdominali erau în tensiune, respiraţia fiind de tip costalfrecventă şi superficială (fig. 4).Fig. 4. Contracţia pereţilor abdominali şi aparitia respiraţiei costaleThe contraction of the abdominal wall and costal breathing appearanceÎn unele situaţii, animalul chiar dacă are intenţia de a se hrăni, evită prehensiuneafurajelor, retrăgându-se brusc odată ce ajunge la nivelul lor.

Poziția capului este caracteristică în sensul că animalul ţine capul şi gâtul în jos,membrele anterioare sunt mai îndepărtate pentru a degaja zona reticulară (fig. 5) iarrespirația este superficială.Fig. 5. Depărtarea membrelor în reticulita traumatică acutăRemoteness of the limbs in the acute traumaic reticulitisLa unele animale am observat pe lângă poziţia campată şi o îndepărtare aolecranului stâng de peretele toracic (fig. 6).Fig. 6. Îndepărtarea olecranului de regiunea toracicăRemoteness of olecranon from the chest regionÎn urma efectuării termometriei rectale, toate animalele au prezentat hipertermiemajoritatea acestor simptome sugerând instalarea sindromului febril.Un aspect foarte important care se întâlneşte în această formă de boală estescăderea producţiei de lapte fapt consemnat în urma efectuării anamnezei. Scădereaproducţiei de lapte s-a constatat încă din prima zi a apariţiei simptomelor şi a ajuns înunele cazuri până la peste 50% din producţia iniţială.

Prezenta acestor simptome sugerează un proces inflamator acut datorat migrăriicorpului străin prin peretele reticular.Simptomatologia reticulitei traumatice acute recidivanteLa inspecţie am pus în evidenţă colici de intensităţi diferite manifestate prinnelinişte, adoptarea şi părăsirea decubitului în mod repetat, facies crispat care sugera osuferinţă acută (fig. 7).Apetitul animalelor bolnave era modificat ele având un apetit selectiv, capricios înunele situaţii iar în altele animalele prezentau anorexie.Durerea din regiunea reticulară s-a pus în evidenţă prin adoptarea unei poziţiicampate a membrelor anterioare. La unele animale, pe lângă campare am observat oîndepărtarea accentuată a olecranului stâng de peretele costal (fig. 8)Fig. 7. Bovină cu reticulită traumatică acută recidivantăCattle with acute relapsing traumatic reticulitis

Fig. 8. Îndepărtarea olecranului de peretele costalRemoteness of olecranon from rib wallBovinele prezinta de obicei un păr hirsut fiind într-o stare de întreţinere de la bună,mediocră până la rea (fig. 9).Fig. 9. Hirsutism la bovinele cu reticulită traumatică acuta recidivantăHirsutism in cattle with traumatic acute relapsing reticulitisÎn studiul nostru am întâlnit reticulită traumatică la 2 zile postpartum. Acestexemplar a prezentat simptome digestive grave cu 5 luni în urmă (simptome tratatesimptomatic). Acest lucru s-a datorat perforării capsulei conjunctive în care corpul străina fost izolat, în urma contracţiilor abdominale necesare expulzării fătului.Simptomatologia reticulitei traumatice croniceForma cronică de reticulită traumatică s-a manifestat prin simptome clinice deobicei şterse şi rareori observate de îngrijitori.Boala a evoluat insidios, apetitul a fost mai scăzut, producţia de lapte a scăzut iaranimalele au pierdut în greutate.Din anamneză a reieşit faptul că într-o perioadă de 2-4 săptămâni tulburăriledigestive uşoare au alternat cu perioade în care animalele nu au prezentat nici unsimptom de boală.Pe acest fond, starea de întreţinere s-a înrăutăţit treptat, iar producţia de lapte ascăzut. Animalele au ajuns într-o starea rea de întreţinere cu evidenţierea razelor osoase(fig. 10.).

Fig. 10. Bovină cu reticulită traumatică cronicăCattle with chronic traumatic reticulitisCAPITOLUL VIIDIAGNOSTICUL RETICULITEI TRAUMATICEMATERIAL ŞI METODĂStudiul a fost realizat în perioada mai 2006 – mai 2009 pe raza circumscriptieiSantău pe un număr de 1464 de bovine de vârste diferite din rasele Holstein, Brună deMaramureş, Balţată Românească şi metişi ai acestora. Pe parcursul celor patru ani, dintotalul de 1464 de bovine, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice.

Cele 56 de bovine au fost împarţite în trei loturi în funcţie de forma evolutivă a bolii dupăcum urmează: lotul A a fost alcătuit din 29 (51,78%) de animale care prezentau simptomeleformei acute evolutive a reticulitei traumatice. lotul B a fost alcătuit din 12 (21,42%) animale care prezentau simptomele formeiacute recidivante a reticulitei traumatice. lotul C a fost alcătuit din 15 (26,78) animale care prezentau simptomele formeicronice a reticulitei traumatice.REZULTATE PARŢIALEExamenul clinic general al animaluluiExamenul clinic s-a efectuat prin inspecţie, ascultaţie şi termometrare. Inspecţia s-a realizat atât de la distanţă cât şi din apropiere.Pentru început am consemnat temperatura rectală, frecvenţa pulsului şi arespiraţiei fiecărui animal. După aceasta am efectuat examenul clinic apreciind starea deîntreţinere a animalelor, modul în care se efectuează deplasarea, apetitul, prezenţa sauabsenţa gemetelor spontane şi prezenţa sau absenţa fasciculaţiilor la nivelul anconaţilor(tab. 5.).ParametrulstudiatStarea deîntreținereTemperatura°CPuls. /minRezultatele examenului generalGeneral examination resultsStări/Valori Lotul A Lotul B Lotul CTabelul 5.Bună 20 animale 6 animale 0 animaleMediocră 9 animale 6 animale 6 animaleRea 0 animale 0 animale 9 animale37,5- 38,4 0 animale 0 animale 0 animale38,5- 39,4 5 animale 5 animale 15 animale> 39,4 24 animale 7 animale 0 animale40-70 3 animale 2 animale 15 animale71-90 21 animale 8 animale 0 animale>90 5 animale 2 animale 0 animale

Resp./ minEfectuareadeplasăriiApetitGemeteFasciculații lanivelulanconațilorTabelul 5. continuare10-30 3 animale 8 animale 15 animale31-40 26 animale 4 animale 0 animale>40 0 animale 0 animale 0 animaleUșoară 7 animale 6 animale 9 animaleGreoaie 15 animale 3 animale 6 animaleImobilitate 7 animale 3 animale 0 animalePrezent 5 animale 4 animale 15 animaleAbsent 24 animale 8 animale 0 animalePrezente 27 animale 6 animale 0 animaleAbsente 2 animale 6 animale 15 animalePrezente 11 animale 6 animale 4 animaleAbsente 18 animale 6 animale 11 animaleDeterminarea scăderii producţiei de lapteUn alt aspect foarte important a fost aprecierea cantitativă a scăderii producţiei delapte la toate animalele din lotul A ţinând cont că literatura de specialitate specifică faptulcă acesta este primul simptom care apare în cazurile de reticulită traumatică acută.Măsurarea acestui parametru a fost efectuată pe patru zile, ziua „0” reprezentândziua dinaintea exprimării simptomelor reticulitei traumatice acute (tab. 6.).Tabelul 6.Producţia de lapte/zi a animalelor din lotul A înainte şi după apariţia boliiMilk production/day of animals from group A before and after the disease appearanceNr. Anim. Ziua 0(litri)Day 0(l)Ziua 1(litri)Day 1(l)Ziua 2(litri)Day 2(l)Ziua 3(litri)Day 3(l)A1 24 14 12 13A2 19 12 11 8A3 23 11 13 12A4 31 23 21 15A5 27 26 12 11A6 42 27 24 23A7 32 17 14 11A8 23 15 16 17A9 35 26 21 22A10 28 21 15 16A11 36 24 21 20A12 34 28 21 19A13 46 34 23 19A14 24 22 13 12

Tabelul 6. continuareA15 38 22 23 19A16 25 19 14 14A17 27 23 21 17A18 33 27 23 17A19 39 23 21 19A20 44 37 27 18A21 28 23 19 14A22 24 16 13 11A23 26 18 17 14A24 28 25 18 13A25 37 32 24 20A26 28 24 15 16A27 20 16 12 8A28 24 21 17 15A29 42 32 28 23Se observă că producţia de lapte scade la toate animalele lotului A începând dinprima zi în care apar simptomele reticulitei traumatice acute. Scăderea producţiei de lapteîn prima zi a avut valori cuprinse între 9,33% şi 52,7%. Scăderea producţiei de lapte aavut o evoluţie constantă pe parcursul următoarelor două zile, în ziua a treia având valoricuprinse între 37,03% şi 65,62 %.Examenul extern al reţeleiExamenul fizic extern al reţelei a constat în utilizarea metodelor generale deexaminare: inspecţia, palpaţia, percuţia, ascultaţia, precum şi a unor metode speciale prinintermediul cărora se pot obţine date de mare importanţă în diagnosticul reticuliteitraumatice.Inspecţia directăInspecţia directă a reţelei nu oferă date deosebite, deoarece prin poziţia saanatomică organul este practic inaccesibil unei bune observaţii clinice.În urma inspecţiei directe a reţelei nu au fost observate modificări la nici unanimal luat în studiu.Palpaţia rețeleiPalpaţia a fost una profundă şi s-a realizat cu pumnul, apăsând în unghiul costoxifoidianîn direcţie cranială, direct asupra reţelei.În urma efectuării acestei manopere au răspuns pozitiv, 29 (100%) din animaleledin lotul A, 12 (100%) animale din lotul B şi 5 (33,33%) animale din lotul C (fig. 11).

Fig. 11. Repartiţia procentuală a rezultatelor palpaţiei profundePercentage distribution of deep palpation resultsPercuţia rețeleiPercuţia directă s-a executat în scop palpator, pentru a evidenţia sensibilitateareţelei, a peritoneului sau a organelor învecinate.La 27 (93,10%) de animalele din lotul A, 10 (83,33%) animalele de lotul B şi 3(20%) animale din lotul C s-a obţinut pe zona xifoidiană un sunet cu rezonanţă “decutie”, o rezonanţă specială datorită formării la acest nivel a unui pneumoperitoneu şi acontracturii musculaturii abdominale (fig. 12).Fig. 12. Repartiţia procentuală a rezultatelor percuţiei indirectePercentage distribution of the results for the indirect percussionAscultaţia rețelei

La lotul A, în urma ascultaţiei reţelei, 24 de animale (72,41%) au prezentat,hipotonie iar 5 animale (27,59%) atonie a acestor compartimente pregastrice.La lotul B, 8 animale (66,66%) prezentau hipotonie, 2 (16,66%)prezentau atonieiar 2 (16,665) hipertonie a acestor compartimente pregastrice.La lotul C, 10 animale (66,66%) prezentau hipertonie, 4 animale (26,66%)prezentau hipotonie iar unul (6,66%) prezenta atonie a rețelei.Diagnosticul reticulitei prin metode specialeDiagnosticul reticulitei traumatice prin probede presiune cu exprimarea dureriiProba bastonului. Proba a constat în compresiunea abdominală, ventrală, întreapendicele xifoidian şi ombilic prin intermediul unei bare de lemn, de 1,80-2 mlungime cu profil rotund, dispusă transversal pe linia mediană a abdomenului.În cazul lotului A, 27 animale (93,1%) au răspuns pozitiv la această din lotulB, 10 (83,33%) au răspuns pozitiv la această proba în timp ce în cazul lotului C, 3animale (20%) au răspuns.Proba planului înclinat.Pentru această probă, animalele suspecte de reticulită au fost forţate să coboareo pantă pe o lungime de aproximativ 25 de metri. La această probă au răspuns pozitiv25 de animale (86,2%) din lotul A, 9 animale (75%) din lotul B şi 7 animale (46,66%)din lotul C.Proba chingii. Această probă s-a realizat prin strângerea moderată a unei chingi lanivelul apendicelui xifoidian. La această probă au răspuns pozitiv toate animalele dinlotul A, toate animalele din lotul B şi 11 animale (73,33%) din lotul.Diagnosticul reticulitei traumatice prin probe care se bazează pereflexele viscero-cutanateProba plierii pielii greabănului. Pentru această probă am recurs la pliereapielii de la nivelul greabănului la toate animalele luate în studiu.La această probă au răspuns pozitiv 28 de animale (96,55%) din lotul A, 11animale (91,66%) din lotul B şi 10 animale (66,66%)din lotul CProba combinată a greabănului (proba Falke). Această probă este o combinaţieîntre proba planului înclinat şi proba ciupirii grabănului.La această probă au reacţionat pozitiv toate animalele din lotul A, 11 animale(91,66%) din lotul B şi 8 animale (53,33%) din lotul C.Diagnosticul paraclinic al reticulitei traumaticeExamenul lichidului rumenal

Lichidul rumenal a fost recoltat cu patru ore înaite de rumenotomie cu ajutorulunei sonde la care s-a adaptat o seringă. Imediat după recoltare am măsurat pH-ulprobelor cu ajutorul pH - metrului portabil „Vario”.Compararea valorilor obţinute s-a efectuat cu valori de referinţă (tab. 7).După consemnarea pH - ului am analizat lichidul rumenal urmărind viabilitatea,numărul de infuzori pe mililitru, procentul de acid acetic, procentul de acid butiric şiprocentul de acid lactic (tab. 8).ParametrulcercetatInvestigatedparameterValoareanormalăNormal valueValorile normale ale parametrilor lichidului rumenalNormal values of rumen fluid parameterspH-ul Nr. Infuz./mlInfuz. Nr./mlAcidacetic %Aceticacid %Acid butiric%Butiric acid%Tabelul 7.Acid lactic%Lactic acid%6-6,5 40x10 4 –70x10 4 60-65 15 10-40Parametrul cercetatInvestigatedparameterpH-ulpHViabilitateaInfuzorilorInfusors viabilityNr. infuz./mlInfuz. Nr./mlAcid acetic %Acetic acid %Acid butiric %Buthiric acid %Acid lactic %Lactic acid %Rezultatele examinării lichidului ruminalRumen fluid examination resultsLotul AGroup ALotul BGroup BLotul CGroup C6,56 ± 1,15 6,71 ± 0,41 7,79 ± 0,6411 redusă 10 redusă 3 redusă18 normală 2 normală 12 normalăTabelul 8.94100 ± 80900 91400 ± 59140 58025 ± 4757515,5 ± 8,5 36,5 ± 10,5 41,5 ± 8,521,5 ± 13,5 16,5 ± 7,5 29 ± 1863,5 ± 15,5 38,5 ± 18,5 22 ± 16Examenul hematologicSângele a fost recoltat în vacutainere sterile de la nivelul venelor jugulare indimineata premergatoare intervenţiei chirurgicale.

Profilul sanguin a fost realizat în maximum două ore de la recoltarea probelor lalaboratorul DSV Satu-Mare.Profilul hematologic a fost efectuat pe loturi, şi a fost axat pe pe verificareahemogramei, a leucogramei si a plachetelor sanguine (tab. 9 - 12).Parametrul cercetatInvestigatedparameterWBC (x10 3 /µl)WBC (x10 3 /µl)Neutrofile(%)Neutrophils %Limfocite (%)Limphocites %Monocite (%)Monocites %Eozinofile (%)Eosinofils %Bazofile (%)Basofiles%Val. norm.Norm. valueLeucogramaLeucogramaLotul AGroup ALotul BGroup BTabelul 9Lotul CGroup A4 -12 17,12 ± 4,72 17,55 ± 4,01 10,15 ± 3,3515 - 45 58,85 ± 6,25 52,4 ± 2,5 31,75 ± 5,8545 - 75 37,2 ± 6,1 42,3 ± 2,5 54 ± 6,82 - 7 3,2 ± 2 3,75 ± 1,75 8,65 ± 1,252 - 12 1,1 ± 0,5 2,5 ± 1,4 2,75 ± 0,950 - 2 0,8 ± 0,5 0,65 ± 0,25 0,55 ± 0,35ParametrulcercetatInvestigatedparameterVal. norm.Norm. valueHemoleucogramaCBCLotul AGroup ALotul BGroup BTabelul 10Lotul CGroup CRBC (x10 6 /µl) 5-10 7,92 ± 2,19 7,68 ± 1,77 4,12 ± 1,01HGB (g/dl) 8-15 11,27 ± 2,93 8,54 ± 0,67 6,61 ± 1,27HCT (%) 24-46 34,4 ± 8,63 29,18 ± 9,88 46,22 ± 5VEM (fL) 40-60 47,93 ± 6,38 43,88 ± 2,56 40,96 ± 1,71HEM (pg) 11-17 15,07 ± 3,84 12,89 ± 1,5 15,24 ± 1,68CHEM (g/dl) 30-36 39,83 ± 6,31 33,41 ± 1,95 34,27 ± 2,16RDW-SD (fL) 20-35 20,93 ± 2,61 18,43 ± 0,99 18,33 ± 1,1Parametrul cercetatInvestigatedPlachetele sanguine, fibrinogenul şi T Quick pentru lotul APlatelets, fibrinogen and T Quick for A lotVal. norm. Lotul A Lotul BNorm. value Group A Group BTabelul 11Lotul CGroup B

parameterPLT (x10 3 /µl) 100-800 509 ± 273 459 ± 103,5 422 ± 77,5MPV (fL) 3-7 6,45 ± 0,45 5,75 ± 0,55 5,4 ± 0,4Fibrinogen (mg/dl) 100-600 749 ± 95,5 760 ± 178,5 1088,5 ± 154,4T. Quick (s) 10-27 30,6 ± 2,5 25,7 ± 4,5 20,34 ± 3,15Parametrul cercetatInvestigatedparameterParametrii biochimici ai sângelul la lotul ABlood biochemical parameters in group AVal. norm.Norm. valueLotul AGroup ALotul BGroup BTabelul 12Lotul CGroup CGlicemia (mg/dl) 35-55 42,5 ± 11,5 43 ± 8 34 ± 3Calcemia (mg/dl) 14-40 34,4 ± 11,5 29,5 ± 9,4 20,45 ± 3,35Proteine (g/l) 65-75 67,6 ± 3,1 72,35 ± 4,95 104,5 ± 16,8Colesterol (mg/dl) 186-286 315 ± 97 245 ± 108 139 ± 72,5Bilirubina totală(µmol/l)Creatinină(µmol/l)0,17-8,03 3,65 ± 2,75 3,5 ± 1,9 3,25 ± 2,4535-280 59,85 ± 17,25 142,3 ± 53,1 229,7 ± 34,9Examenul radiologicExamenul radiologic poate oferi date foarte prețioase asupra poziției, formei șimărimii corpilor străini de la nivelul rețeleiExamenul radiologic a fost efectuat cu o oră înainte de fiecare intervenţiechirurgicală pentru a stabili prezenţa şi direcţia unor corpuri străine perforante sauneperforante, radioopace de la nivelul reţelei.În urma efectuării radiografiilor toţi corpii străini radioopaci au putut fi identificaţiputându-se aprecia direcţia lor precum şi dacă ei sunt sau nu sunt perforanţi.În cazul lotului A, 32 de corpuri străine din 47 erau perforante în timp ce 13 eraulibere la nivelul reţelei.În cazul lotului B, din cele 23 de corpuri străine radioopace, 16 erau perforante întimp ce 7 erau libere la nivelul reţelei.În cazul lotului C, din cele 53 de corpuri radioopace, 32 erau perforante în timp ce21 erau libere la nivelul reţelei.Examenul cu feroscopulExaminarea animalelor cu feroscopul (Ferroskop 3) s-a efectuat pe loturi într-oîncăpere fără zgomot şi cu o iluminare bună.

În urma examenului cu feroscopul la toate animalele luate în studiu am identificatcorpi străini metalici la nivelul rețelei. Inconvenientul acestei metode a fost că, doar pebaza ei, nu am putut stabili numărul corpurilor metalice şi nici direcţia lor de deplasare.Examenul ecografic al rețeleiExaminarea zonei perireticulare s-a efectuat cu o sondă sectorială de 5 MHz pe lanivelul spaţiilor intercostale 5 şi 6 orientând sonda în aşa fel încât să fie acoperită toatăzona.În urma efectuării ecografiei, atât la animalele din lotul a cât şi la cele din lotul Bnu s-au pus în evidenţă modificări iar corpurile perforante au fost identificate greu. Înschimb corpurile cu forma neregulată de genul pietrelor şi a sticlei au fost uşoridentificate ultrasonografic daca au dpasit 0,5 cm în diametru.La animalele din lotul C s-au pus în evidenţă abcese de diferite dimensiuni careînglobau în interiorul lor corpul perforant.DISCUŢII PARŢIALEÎn urma studiului efectuat în cadrul circumscripţiei Santău, dintr-un total de 1464de bovine luate în studiu, 56 (3,82%) au prezentat reticulită traumatică. Procentulîmbolnăvirilor este mult mai mic faţă de cel stabilit de Whitlock R.H. (1980) carestabilește diagnostic de reticulită traumatică la 21% din totalul animalelor studiate de el.În ceea ce priveşte semnele clinice, acestea confirmă datele din literatura despecialitate cu menţiunea că în forma cronică a bolii se produce o slăbire extremă aanimalului care presupune stabilirea unui prognostic grav animalul nemaiputând fireintrodus în circuitul productiv deoarece nu este rentabil din punct de vedere financiar(Maddy K. T., 1954; Mircean M., 2007 ; Muste A., 2009).La animalele lotului A, scaderea productiei de lapte in prima zi a avut valoricuprinse intre 9,33% si 52,7%. Scaderea productiei de lapte a avut o evolutie constanta peparcursul urmatoarelor doua zile, in ziua a treia avand valori cuprinse intre 37,03% si65,62 %.Inspecţia directă a reţelei nu a oferit nici un element de diagnostic neidentificândusenici o modificare în zona de proiecţie a reţelei.Palpaţia directă a reţelei este o probă foarte fidelă în forma acuta evolutivă şi acutărecidivantă fiind pozitivă în 100% din cazuri şi mai puţin fidelă în cazurile cronice atuncicând ea este pozitivă în aproximativ 33% din cazuri. Răspunsul foarte slab la aceastăprobă în forma cronică a bolii se datorează încapsulării corpului vulnerant, acestanemaiputând fi deplasat prin palpaţie profundă.În ceea ce priveşte percuţia indirectă, aceasta are o sensibilitate maximă în formaacută evolutivă a bolii când s-au înregistrat aproximativ 93% de răspunsuri pozitive faţăde 20% înregistrate în forma cronică. Scăderea sensibilităţii probei în cazurile cronice sedatorează pe de o parte limitării procesului infecţios iar pe de altă parte dispariţieicontracturii abdominale.La ascultaţie s-a observat o reducere a activităţii reticulare la aproximativ 72% dinanimalele care prezentau forma acută evolutivă a bolii şi o hipotonie la aproximativ 28din animale. În cazul lotului B, atonia s-a observat în aproximativ 17% din cazuri,

hipotonia la aproximativ 66% din cazuri în timp ce hipertonia s-a identificat înaproximativ 17% din cazuri. La lotul C, atonia prestomacelor a fost întâlnită în 7% dincazuri, hipotonia în 27%, în timp ce hipertonia în aproximativ 66% din cazuri. Aceastăcreştere a hipertoniei prestomacelor pe măsura ce boala se cronicizează se datoreazămodificărilor pH-ului rumenal cu apariţia indigestiilor pe de o parte iar pe de altă partedatorită toxinelor care se acumulează odată cu înmulţirea bacteriilor rezistente la un pHacid.În cazul probei bastonului, cele mai bune rezultate s-au obţinut în cazul formeiacute a bolii atunci când au răspuns pozitiv aproximativ 91% din animalele lotului A,sensibiliatatea probei scăzaând odată cu cronicizarea afecţiunii.Proba planului înclinat a fost mai puţin sensibilă decât proba bastonului laanimalele cu formă acută, aceastea reacţionand pozitiv în 86% din cazuri pentru lotul Aşi 75% în cazul lotului B. În cazul lotului C rezultate pozitive s-au înregistrat în 46% dincazuri. Această probă nu este o probă sigură deoarece se bazează foarte mult pe gradul deplenitudine al prestomacelor.Proba chingii este o probă foarte fidelă deoarece se aplică o forţă constantă asuprareţelei eliminându-se astfel rezultatele fals negative. Nu toate animalele din lotul C aurăspuns pozitiv la această probă probabil datorită unei bune încapsulari a corpului străinsau probabil datorită faptului că chinga nu exercită presiunea direct asupra corpuluivulnerant.În ceea ce priveşte rezultatele probelor de diagnosticare a reticulitei traumaticebazate pe reflexele viscero-cutanate s-a observat că acestea sunt foarte precise în cazulformelor acute de boală pierzându-şi sensibilitatea odată cu cronicizarea bolii. Cu toateacestea, scăderea sensibilităţii acestei probe nu este atât de drastică în cazurile cronice eapăstrându-şi fidelitatea într-un procent destul de mare (53-66%). Dintre aceste probe, ceamai puţin fidelă este proba Solomatin a cărei precizie nu depăşeşte 35% la niciunul dintreloturile luate în studiu.În urma examenului conţinutului rumenal am observat diferenţe marcante întreloturi în ceea ce priveşte pH – ul, numărul de infuzori şi viabilitatea lor precum şi în ceeace priveşte concentraţia acizilor care se găsesc la nivel rumenal.La lotul A, pH-ul este cuprins între 5,42 şi 7,71 cu o medie a valorilor situatăundeva la 6,5. Această valoare a pH- ului arată că exudatul inflamator încă nu a produs oscădere a valorii lui şi că deocamdată el se află în jurul valorilor normale. În ceea cepriveşte infuzorii rumenali se constată atât o scădere a numărului acestora cât şi oviabilitate scăzută a lor probabil datorită uşoarei schimbări de pH de la nivelulprestomacelor. În ceea ce priveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal s-aconstatat o creştere importantă a acidului lactic care a avut valori cuprinse între 55% şi71%. Acest lucru confirmă faptul că la un pH scăzut are loc o multiplicare intensă abacteriilor producătoare de acid lactic care-i măresc concentraţia rumenală. Concentraţiaacidului butiric s-a aflat în limite normale însă s-a înregistrat o scădere a concentraţieiacidului acetic care a ajuns până la valori cuprinse între 8% şi 24%.La lotul B, valoarea pH- ului scade şi mai mult datorită creşterii concentraţiei deacizi rumenali iar animalul prezintă acidoză rumenală subacută. De asemenea numărulinfuzorilor scade şi el iar viabilitatea lor este în mare parte foarte redusă. În ceea cepriveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat aceeaşi creştere a

valorii acidului lactic dar valorile sale nu au depăşit valoarea de 57%. În schimb, valoareaacidului acetic şi a celui butiric a avut tendinţa să se apropie de limitele sale normale.În ceea ce priveşte lotul C, s-a constatat o creştere a valorii pH-ului peste valoarede 7,15 unităţi cu scăderea dramatică a numărului de infuzori.Cu toate că infuzorii se prezintă într-un număr foarte mic aceştia prezintă oviabilitate normală datorată acomodării lor în timp la un pH crescut. În ceea ce priveşteconcentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat o creştere importantă aconcentraţiei acidului butiric care a ajuns la valoarea de 47%. Concomitent cu aceasta,valoarea celorlalţi acizi a scăzut sub limita normală.În urma examenul hematologic, leucograma a evidenţiat la lotul A o creştere anumărului de neutrofile şi de limfocite fapt caracteristic unei inflamaţii acute. La lotul B,numărul de neutrofile prezintă o uşoară scădere faţă de lotul A, menţinându-se totuşipeste limita normală. La lotul C, numărul de neutrofile ajunge la limite normale, deasemenea şi cel de limfocite dar are loc creşterea numărului de monocite, faptcaracteristic cronicizării unui proces inflamator.În ceea ce priveşte hemograma, în cazul lotului A, s-a observat o uşoară scădere atuturor parametrilor hematologici. La lotul B, această scădere a parametrilor hematologicise accentuează pentru ca la lotul C aceştia să se situeze cu mult sub limitele normale. Odiferenţă se constată la lotul C şi se caracterizează prin creşterea hematocritului pestelimita normală. Aceasta se datorează unei hemoconcentraţii consecutiv exicozei.Scăderea numărului de hematii la toate animalele aparţinând celor trei loturi nu sedatorează unei hemodepleţii ci datorită incapacităţii maduvei hematogene de a le maiproduce în cantitatea necesară.În ceea ce priveşte plachetele sangvine se observă o uşoară scădere a număruluiacestora pe masură ce boala se cronicizează. În schimb, nivelul fibrinogenului creştefoarte mult la toate loturile luate în studiu. Astfel dacă la loturile A şi B, el are valoricuprinse între 582 şi 934 mg/dl, la lotul C valoarea lui depaşeşte 1000 de mg/dl.Creşterea drastică a valorii fibrinogenului sugerează existenţa unui proces inflamatorîntins la nivelul organismului. Această creştere a fibrinogenului se asociază şi cucreşterea valorii parametrului T Quick.Dintre parametrii biochimici cercetaţi, cea mai mare creştere au înregistrat-oproteinele totale la toate loturile luate în studiu fapt normal din moment ce fibrinogenulplasmatic are o valoare atât de crescută.Glicemia, deşi se încadrează în limite normale atât la lotul A cât şi la lotul B, aînregistrat o scădere în cazul lotului C. Acest lucru se explică prin faptul că în urmacronicizării bolii, capacitatea organismului de a menţine glicemia în limite normale esteîngreunată pe de o parte de încetinirea gluconeogenezei dar şi a glicogenolizei iar pe dealtă parte de apetitul capricios şi selectiv pe care îl prezintă aceşti pacienţi.Bilirubina totală se încadrează în limite normale ceea ce confirmă faptul cănumărul scăzut de hematii nu se datorează unei depleţii masive de hematii ci datorită uneiproducţii scăzute.În urma efectuării examenului radiologic am identificat toate corpurile străineradioopace existente la nivel reticular. De asemenea am putut stabili numărul de corpuristrăine precum şi dacă sunt sau nu sunt perforante.Examinarea animalelor cu feroscopul deşi foarte eficientă în identificareacorpurilor străine metalice nu ne oferă informaţii cu privire la numărul lor şi nici la

direcţia lor de implantare. De asemenea în urma examenului cu feroscopul nu se poatestabili dacă corpurile metalice sunt perforante sau sunt libere la nivel reticular.Examenul ecografic deşi foarte eficient în identificarea abceselor, a pericarditei şia pleuritei nu poate identifica corpurile străine mai ales daca acestea sunt reprezentate desârmă şi cuie. Prin ecografie se pot identifica corpurile străine libere de genul pietrelorcare sunt libere la nivelul reţelei.CAPITOLUL VIIIPROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL RETICULITEI TRAUMATICEMATERIAL ŞI METODĂStudiul a fost realizat în perioada mai 2006 – mai 2009 pe raza circumscripţieiSantău pe un număr de 1464 de bovine de vârste diferite din rasele Holstein, Brună deMaramureş, Balţată Românească şi metişi ai acestora.

Pe parcursul celor patru ani, din totalul de 1464 de bovine, 56 (3,82%) au fostdiagnosticate cu reticulită traumatică şi au fost supuse tratamentului.În decursul celor patru ani în care s-a realizat studiul, pe lângă identificarea şitratarea cazurilor de reticulită traumatică un loc aparte în preocupările noastre a ocupatprofilaxia acestei boli.REZULTATE PARŢIALEProfilaxia reticulitei traumaticeProfilaxia reticulitei traumatice a fost îndreptată în trei direcţii. În primul rând amefectuat instruirea fermierilor cu privire la depozitarea materialelor metalice ascuţite degenul cuielor şi sârmelor după efectuarea reparaţiilor la nivelul adăposturilor de animale.O a doua metodă de prevenire a reticulitei traumatice a fost aplicarea de magneţiintrareticulari care au rolul de a capta eventualii corpi străini metalici. Această metodă deprofilaxie am aplicat-o în primii doi ani ai studiului deoarece rezultatele obţinute nu aufost satisfăcătoare. După aplicarea magneţilor, majoritatea animalelor au prezentatsimptome digestive cu slăbire progresivă şi scăderea producţiilor.În al treilea rând am efectuat periodic examenul cu feroscopul la toate bovineleadulte, în timpul acţiunilor de tuberculinare sau la cererea proprietarilor.Din totalul de 1408 cazuri examinate care nu prezentau simptome de reticulitătraumatică am identificat corpi străini metalici la de 983 de animale ceea ce reprezintă unprocent foarte mare.Animalele care au răspuns pozitiv la examenul cu feroscopul au fost supuse uneimanopere de recuperare a corpurilor străne matalice cu ajutorul unei sonde magnetice.La 945 de animale, extragerea corpilor străini metalici s-a realizat din primaîncercare iar la 29 de animale aceasta s-a realizat din a doua încercare.Nouă dintre animalele care au răspuns pozitiv la examenul cu feroscopul au fostsupuse dietei alimentare timp de 48 de ore deoarece corpul străin metalic nu a putut fiscos nici după a doua încercare. După dietă, am reuşit să extragem corpurile străinemetalice şi de la cele nouă animale.Tratamentul conservativ al reticulitei traumaticeDatorită faptului că extragerea corpilor străini cu sonda magnetică a avut rezultatefoarte bune în cazul animalelor care nu prezentau simptome de reticulită dar posedaucorpuri metalice intrareticular am încercat să o aplicăm ca metodă conservativă detratament în cazul tuturor animalelor care prezentau simptome de reticulită traumaticăacută şi reticulită traumatică acută recidivantă.Cele 41 de bovine care se încadrau în aceste două categorii au fost supuse iniţialunei diete de 48 de ore pentru vidarea cât mai completă a cavităţii reticulare. Dupăaceasta, am încercat să extragem corpurile metalice străine cu ajutorul sondei magnetice.De la toate cele 41 de animale am reuşit să extragem corpuri străine metalice de lanivel reticular dar doar de la unul dintre aceastea am reuşit să le extragem pe toate faptconfirmat prin examenul cu feroscopul şi prin faptul că starea generală a animalului s-aîmbunătăţit vizibil.

Cele 40 de animale rămase din loturile A şi B au fost supuse unui tratamentconservativ combinat timp de 14 zile.Tratamentul conservativ a început prin supunerea animalelor bolnave unei dietealimentare timp de două zile. După aceasta, pentru următoarele 12 zile raţia furajeră afost redusă la jumătate şi îmbunătăţită din punct de vedere calitativ. Toate animalele aufost plasate pe planuri înclinate astfel încât trenul anterior să fie cu 20 de cm mai ridicatdecât trenul posterior.Concomitent cu aceste proceduri am instituit antibiotico-terapia pe cale generalătimp de 7 zile cu antibiotice cu spectru larg. În ziua 5 şi 10 a protocolului terapeutic aminsuflat intraabdominal, la fiecare animal, doi litri de oxigen. Concomitent cu aceastăprocedură am injectat intraabdominal alfachemotripsină (20 ml diluat în 200 ml ser fiziologiccălduț) pentru a preveni formarea eventualelor aderenţe.În urma acesui protocol terapeutic am obţinut vindecări la 28 de animale în timp ce la 12starea generală nu s-a imbunătăţit ele fiind supuse ulterior intervenţiei chirurgicale.Tratamentul chirurgical în reticulita traumaticăTratamentul chirurgical a fost efectuat pe un număr de 27 de animale (15 capetedin lotul C, şi 12 animale care nu au răspuns la tratamentul conservativ).Tratamentul chirurgical s-a făcut prin rumenotomie.Pregătirea animalelor pentru intervenţia chirurgicalăAnimalele au fost supuse unei diete alimentare timp de 48 de ore înainte deintervenţia chirurgicală.Tranchilizarea animalelor a fost efectuată cu xilazină (0,05 mg/ kc) iar analgeziacentrala a fost efectuata cu butorfanol (25-30mg/ animal) administrarea făcându-seintramuscular sau intravenos la nivelul venelor coccigiene (2.60).După instalarea neuroplegiei, am efectuat anestezia paralombară în spaţiileintervertebrale 2, 3, 4, cu procaină 2% (5-8 ml în fiecare punct).a) LaparatomiaTehnica chirurgicalăLaparatomia a fost efectuată în flancul stâng la 3-4 cm înapoia ultimei coaste şiparalel cu ea, prin incizia pielii pe o lungime de aproximativ 20-25 de cm (fig. 13).

Fig. 13. Incizia pieliiSkin incisionDupă incizia pielii am fixat marginile plăgii cu pense pe care două ajutoare le-auîndepartat prin tracţionare usoară în vederea secţionării celorlalte straturi anatomice (fig.14)Fig. 14. Evidenţierea straturilor subcutanateHighlighting the subcutaneous layerAm prins peritoneul în portiunea lui superioară cu o pensă hemostatică iar, lasfârşitul perioadei de expiraţie am efectuat o butonieră la nivelul lui.După aceasta, având grijă să nu perforăm rumenul, am prelungit inciziaperitoneului până în porţiunea declivă a plăgii operatorii evidenţiind rumenul (fig. 15.).

) Explorarea cavităţii abdominaleFig. 15. Evidenţierea rumenuluiHighlighting the rumenExplorarea cavităţii abdominale este obligatorie deoarece oferă posibilitateaconstatării eventualelor aderenţe, abcese peritoneale, splenice, hepatice sau apariţiaperitonitei.La patru bovine am identificat abcese localizate atât pe peretele reticular (3abcese) cât şi pe faţa viscerală a diafragmei (2 abcese) în imediata proximitate a reţelei şiam efectuat drenarea lor chirurgicală.c) Exteriorizarea rumenuluiExteriorizarea lui s-a facut in vederea prevenirii revărsării conţinutului rumenal încavitatea abdominală şi s-a realizat prin tracţiuni uşoare cu mâinile.După ce a fost adus în plaga operatorie acesta s-a fixat cu ajutorul unor penseovale pentru a evita zdrobirea ţesuturilor şi s-a izolat cu câmpuri sterile de jur împrejur(fig. 16.).

Fig. 16. Exteriorizarea rumenului şi fixarea lui cu pense ovaleExternalizing the rumen and fixation with oval forcepsd) Incizia rumenuluiDeschiderea rumenului s-a efectuat în mijlocul porţiunii sale bine exteriorizateprintr-o incizie de 15-20 cm lungime, pentru a permite trecerea lejeră a mâinii,antebraţului şi braţului chirurgului (fig. 17).Fig. 17. Incizia rumenuluiRumen incision

După definitivarea hemostazei, cu ajutorul a două pense ovale am prins buzelerănii rumenale şi le-am răsfrânt peste peretele flancului evidenţiind conţinutul rumenal.Daca in rumen s-a pus în evidenţă un conţinut abundent care facea dificilăpătrunderea mâinii chirurgului în reţea s-a efectuat golirea lui parţială.După ce rumenul a fost parţial golit de furaje am examinat minuțios reaţeauaidentificând şi extrăgând toţi corpii străini (fig. 18) inclusiv magneţii (la animalele careaveau magneţi intrareticulari).Fig. 18. Corpi străini extrași de la nivelulrețeleiForeign bodies extracted from reticulume) Închiderea rumenuluiSutura rumenului s-a efectuat de jos în sus pentru a asigura o bună etanşeizare ainciziei rumenale în porţiunea ei declivă. Pentru început am aplicat o sutură perforantă însurjet care a interesat întregul perete al rumenului cu fir de sutură neresorbabil.După aceasta am aplicat o sutură de înfundare de tip Lambert folosind fire desutură sintetice polifilamentoase resorbabile.f) Închiderea peretelui abdominalPeritoneul şi primul strat de muşchi s-a suturat în puncte separate cu fir resorbabil(fig. 19).Al doilea strat de muşchi l-am suturat tot în puncte separate cu fir resorbabilevitând formarea buzunarelor în care s-ar putea acumula exudate (fig. 20).Sutura pielii s-a efectuat în puncte separate cu fir gros de matăse de sus în jospentru a lăsa loc de dren în partea inferioară.

Fig. 19. Sutura peritoneului şi a muşchiului oblic internSuture of peritoneum and internal oblique muscleFig. 20. Sutura muşchiului oblic externSuture of the external oblique muscleTratamentul postoperatorTratamentul postoperator a constat în prevenirea peritonitei prin administrarea deantibiotice retard (PenStrep, Duphapen) intramuscular timp de 3 zile. Pentru prevenireaaderenţelor am efectuat două administrări de alfachemotripsină intraperitoneal la intervalde trei zile.DISCUŢII PARȚIALE

Profilaxia prin aplicarea magnţilor intrareticulari a avut rezultate modeste ţinândcont de evoluţia stării generale a animalelor după aplicare.O metodă foarte eficientă de profilaxie a reticulitei traumatice a fost examinareaperiodică a animalelor cu feroscopul şi extragerea precoce a corpurilor străine metaliceînainte de apariţia simptomelor bolii.În ceea ce priveşte tratamentul conservativ al reticulitei traumatice am început cuextragerea corpurilor metalice active folosind sonda magnetică la toate vacile careprezentau simptome de reticulită traumatică acută evolutivă şi reticulită traumatică acutărecidivantă.Înregistrarea unui procent de doar 3% de vindecări folosind această metodă deextragere a corpilor străini a fost pusă pe bază faptului că majoritatea corpurilor străinemetalice erau corpuri active care au fost sechestrate parţial la nivelul peretelui reticular.Tratamentul conservativ combinat aplicat de noi la un numar de 40 de animale aînregistrat succes în 70% dintre cazuri, 30 % dintre ele necesitând intervenţiechirurgicală. Rezultatele obţinute sunt bune în comparaţie cu datele regăsite în literaturade specialitate care încadrează rata de succes a metodelor conservative între 30% şi 60%.La sfârşitul studiului, din totalul celor 27 de animale care au fost supuseintervenţiei chirurgicale prin rumenotomie, 25 de animale au fost declarate sănătoase.Diferența a fost diferită în sensul că am înregistrat un singur insucces terapeutic la unanimal la care corpul străin a trecut prin peretele reticular nemaiputând fi identificat latimp (fig. 21).Fig. 21. Repartiţia procentuală a rezultatelor examenului chirurgicalPercentage distribution of surgical examination resultsCel de-al doilea caz a fost direcţionat spre sacrificare, rumenotomia sistându-sedeoarece după efectuarea laparatomiei s-au pus în evidenţă modificări morfopatologicegrave.Rezultatele descrise mai sus confirmă importanţa tratamentului chirurgical în cazulreticulitei traumatice, în urma aplicării lui fiind posibilă extragerea tuturor corpilor străinipenetranți şi examinarea întregii cavităţi abdominale.

CAPITOLUL IXEVALUAREA CORPILOR STRĂINI EXTRAŞIMATERIAL ŞI METODĂ

În perioada celor patru ani în care s-a desfăşurat studiul am inventariat toţi corpiistrăini extraşi de la bovinele de pe raza circumscripţiei Santau.Extragerea corpilor străini s-a efectuat în urma controlului periodic cu feroscopulla animalele care au răspuns pozitiv la acest examen, în urma intervenţiei chirurgicale derumenotomie (27 de cazuri) precum şi din prestomacele a 8 bovine operate şi sacrificateulterior din diferite motive care nu ţin de evoluţia lor postoperatorie.REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALEa) Extragerea corpilor străini cu sonda magneticăDe la cele 983 de animale am extras un număr de 2356 de corpi străini metalici(sârme şi cuie) de diferite forme şi dimensiuni pe care i-am împărţit în funcţie de lungimeîn trei categorii şi anume corpi cu lungimea de până la 5 cm, corpi cu lungime cuprinsăîntre 5 şi 7 cm şi corpi cu lungimea de peste 7 cm (tab. 13).Natura corpuluistrăinNature of foreignbodySârmăWireCuieNailsCorpii străini melalici extraşi cu sonda magneticăMetalic foreign bodies extracted with magnetic probeLungimea < 5 cm Lungimea 5-7 cmLength 7 cmLength > 7 cm1432 78 6782 56 2b) Extragerea corpilor străini prin rumenotomieCorpii străini metalici au fost reprezentaţi de sârme, cuie şi tablă de diferite formeşi dimensiuni. La 4 cazuri am identificat şi materiale din plastic reprezentate de porţiunide nylon.De la cele 27 de animale supuse intervenţiei chirurgicale am extras 167 de corpistrăini metalici. Dintre aceştia, 32 (19%) erau reprezentaţi de corpi străini activi careperforau în diferite grade peretele retelei în timp ce 135 (81%) erau corpi inactivi, liberila nivelul cavităţii reticulare.Corpii straini nemetalici (fig. 14) prezenţi la nivel reticular şi extraşi în urmarumenotomiei au fost în număr de 123 fiind reprezentaţi în principal de pietre şi sticlă dedimensiuni mici (fig. 22).Tabelul 14Numărul corpilor străini nemetalici extraşi de la nivel reticularNumber of non-metallic foreign body extracted from the reticulumNatura corpuluistrăinNature of foreignLungimea < 5 cmLength 7 cmLength > 7 cm

odyPietreStonesSticlăGlassSfoarăRopePlasticPlastic68 0 032 0 00 4 118 0 0Fig. 22. Corpi străini reprezentaţi de pietreForeign bodies represented by stonesc) Recoltarea corpilor străini de la animalele sacrificateÎn urma examinării minuţioase a peretelui reţelei am pus în evidenţă, în trei cazuri,existenţa unor corpi străini metalici fixaţi la nivelul mucoasei. Menţionăm faptul căanimalele inainte de sacrificare nu prezentau simptome de reticulită traumatică,sacrificarea efectuându-se din alte motive.Corpii străini au fost clasificaţi în funcţie de natura lor în corpi străini metalici şicorpi străini nemetalici.Corpii străini metalici au fost în număr de 15 şi au fost reprezentaţi de cuie, sârmăşi tablă (tab. 15) în timp ce corpii străini nemetalici au fost în număr de 47 şi au fostreprezentaţi de pietre, sticlă, plastic şi sfoară (tab. 16.).Natura corpuluistrăinNature of foreignbodyCorpii străini metalici prezenți la animalele sacrificateMetallic foreign bodies present in slaughtered animalsLungimea < 5 cm Lungimea 5-7 cmLength 7 cmLength > 7 cm

Cuie/Nails 5 1 0Sarma/Wire 2 4 1Tabla/Metal sheet 2 0 0Natura corpuluistrăinNature of foreignbodyCorpii străini nemetalici prezenți la animalele sacrificateNon-metallic foreign bodies present in slaughtered animalsLungimea < 5 cm Lungimea 5-7 cmLength < 5 cm Length 5-7 cmTabel 16Lungimea > 7 cmLength > 7 cmPietre/Stones 30 0 0Sticla/Glass 9 0 0Plastic/Plastic 2 0 0Sfoara/Rope 3 0 3Prezenţa corpilor străini intrareticulari la animalele care au suferit intervenţiechirurgicală de rumenotomie denotă faptul că ingerarea lor s-a realizat postoperator. Deşinumărul corpilor străini a fost mic, aceştia au provocat leziuni care puteau duce lasimptomele reticulitei traumatice.CAPITOLUL XMODIFICĂRI MORFOPATOLOGICEMATERIAL ŞI METODĂPentru examenul histologic, au fost recoltate conform protocolului de lucru, probe(compartimente pregastrice şi biopsii tisulare din rumen şi reţea) provenite de la 8 bovinedupă rumenotomie, sacrificate în puncte de abatorizare. Preparatele histologice au fost

efectuate la disciplina de Anatomie Patologică a Facultăţii de Medicină Veterinară, Cluj-Napoca.REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALEÎn cazul tuturor prestomacelor examinate, am pus în evidenţă cicatricea rumenalăpostoperatorie (fig. 23). Cicatricile postoperatorii au fost formate din ţesut conjunctiv încantitate mare şi au fost caracterizate prin lipsa mucoasei rumenale de de nivelul lor.Fig. 23. Aspectul cicatricei rumenale post-operator. Bovină BR, 11 ani, F.The appearance of rumen scar post-operatively. BR Cattle, 11 years, F.Tot în urma examenului histopatologic am pus în evidenţă lipsa epiteliului de lanivelul cicatricii rumenale (fig. 24.).În figura 25 (chenar negru) se poate evidenţia ţesut de granulaţie care se află înstadiu inţial cu proliferare fibroblastică, vase de neoformaţie şi infiltrat inflamator intenscu limfocite, macrofage, plasmocite şi rare eozinofile. Spre periferia zonei centrale(chenar albastru sus) se poate observa ţesut conjunctiv fibros cu fibrocite, fibre decolagen şi infiltrat inflamator redus.

Fig. 24. Cicatrizare rumenală. Proliferare conjunctivă fibroasă, lipsa epiteliului (săgeată),TM x 200. Bovină BR, 11 ani, F.Rumen healing. Fibrous connective proliferation, lack of epithelium (arrow), TM x 200.BR Cattle, 11years, F.Fig. 25. Cicatrizare reticulară. HE x 200. Bovină BR, 11 ani, F.Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.În figura 26 şi figura 27 se observă un proces de cicatrizare mai avansat,caracterizat prin apariţia unui ţesut de granulaţie, proliferare fibroblastică, rare fibre decolagen şi puţine vase de neoformaţie, infiltrat inflamator cu mononucleare şi rareeozinofile.

Fig. 26. Cicatrizare reticulară.HE x 400. Bovină BR, 11 ani, F.Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.Fig. 27. Cicatrizare reticulară. HE x 200. Bovină BR, 11 ani, F.Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.CONCLUZII GENERALE

Studiul epidemiologic a fost efectuat în perioada 2006–2009, pe razacircumscripţiei sanitar veterinare Santău, pe un număr de 1464 bovine, aparținândunor ferme de creștere a vacilor de lapte și gospodăriilor populației, fiinddiagnosticate cu reticulită traumatică 56 de animale ceea ce reprezintă (3,82%) dintotalui efectivului examinat. Din analiza distribuţiei cazurilor în funcţie de vârstă, se poate constata că boala aavut următorea incidenţă: 0 (0%) la categoria 0 la 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1la 4 ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria de peste 8ani. În relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat că cele aflate în starebună de întreţinere au făcut mai frecvent boala. Astfel din cele 56 de cazuri, 39(69,64%) s-au înregistrat la animalele în stare bună de întreţinere, iar 17 (30,35%)la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare. În forma acută evolutivă a reticulitei traumatice toate constantele fiziologice suntmărite peste limita normală întâlnindu-se hipertermie, tahicardie şi tahipnee întimp ce în forma acută recidivantă creşterea acelorași constante fiziologice nu esteatât de mare Scăderea producţiei de lapte în forma acută evolutivă a reticulitei traumatice seproduce la toate animalele încă din prima zi a apariţiei semnelor clinice. Reticulita traumatică acută recidivantă poate apare în primele zile postpartumdatorită decapsulării corpului străin, urmare a contracţiilor abdominale necesareexpulzării fătului iar semnele clinice fiind caracteristice şi altor boli digestive suntnecesare investigaţii complexe pentru un diagnostic de certitudine. Metodele speciale de diagnosticare a reticulitei traumatice sunt foarte precise maiales în formele acute de boală ele pierzându-şi fidelitatea odată cu cronicizareaprocesului. Examinarea lichidului rumenal ne oferă informaţii suplimentare, pe baza luiputându-se stabili foarte precis forma evolutiva în care a ajuns boala și ne poateorienta în vederea pregătirii din timp a îngrijirilor postoperatorii. Examenul radiologic este cel mai precis examen paraclinic în identificareacorpurilor străine radioopace. Neajunsul lui este că nu putem identifica corpurilestrăine neradioopace. Examinarea animalelor cu feroscopul deşi foarte eficientă în identificareacorpurilor străine metalice nu ne oferă informaţii cu privire la numărul lor şi nici ladirecţia lor de implantare. Examenul ecografic, deşi util în identificarea abceselor, pericarditei şi pleuritei nueste eficient în identificarea corpurilor străine subţiri şi lungi. În urma măsurilor de profilaxie pentru limitarea reticulitei traumatice aplicate peraza circumscripţiei Santău procentul de îmbolnaviri a scazut pana la 3,82 %. Profilaxia reticulitei traumatice prin aplicarea magneţilor intrareticulari, metodăfoarte agreată cu cățiva ani în urmă, are rezultate limitate putând duce la apariţiasimptomelor de reticulită datorate magnetului.

Cea mai bună metodă de profilaxie este utilizarea feroscopiei asociată cuextragerea corpurilor metalice cu sonda megnetică cu precizarea ca este ineficientăîn captarea şi extragerea corpurilor metalice active. Tratamentul conservativ combinat a avut o rată de succes de 70 % iar tratamentulchirurgical a avut o rată de succes de 93 %. Practicarea rumenotomiei nu numai căprezintă avantajul extragerii corpului strain dar oferă şi posibilitatea explorăriicavităţii abdominale şi astfel exprimarea unui prognostic obiectiv. Din totalul animalelor care nu prezentau simptomele reticulitei traumatice, 69,81%prezentau intrareticular corpuri străine metalice.