Nr. 1 (30) anul IX / ianuarie-martie 2011 - ROMDIDAC

Beţiv (sigur pe sine) – Da, o am.Lazăr (cu ton de pedagog) – Şi ai atestate, cum să spun pe înţelesul dumitale,diplome, fiindcă atunci când îţi faci C.V.-ul trebuie să ataşezi şi documente, altfel oricemitoman s-ar da Napoleon, sau chiar Mesia.Beţiv - Nu pângări.Lazăr (fără să-l ia în seamă) – Acum mulţi imbecili se laudă că au şcoala vieţii.Dar ia să-i vezi...Doctor - Tăind apendicele unul care are şcoala vieţii, făcându-ţi dinţi falşi cu caresă păcăleşti, la şaptezeci de ani, femeile de treizeci de ani, fără să-ţi cadă în gură, sausă rămână agăţaţi de buzele ei dulci, ei, ce zici? Ca nişte sâmburi în cireşe. Taci!Lazăr - Te-ai trezit?Doctor (agresiv şi vulgar) – Ei, (ezită) nea Bulache, te-ai duce să-ţi vadă boaşeleumflate unul care are doar şcoala vieţii, ei?Beţiv - Taci domnule, eu îi stimez pe doctori.Lazăr - M-a învins, m-a învins. Şi ce frumos eram şi ce deştept eram şi ce ideiaveam în ţeasta asta, capabile să schimbe lumea.Beţiv (mirat) - Cine te-a învins, domnule? Toţi suntem învinşi până la urmă.Lazăr (semeţ) - Viaţa m-a învins.Marina - Clovnule!Doctor (ca orice beţiv, insistent şi paranoic) – Nu mi-ai răspuns, nea Bulache,te-ai duce la unul care are doar şcoala vieţii, ei? Taci!Beţiv (categoric) – Nu m-aş duce.Doctor (adresându-se lui Lazăr) – Ei, ce zici, geniule? Nici nea Bulache nu s-arlăsa pipăit la boaşe de unul care are şcoala vieţii.Lazăr (aparte) - Băutor de horincă din Sighetul Marmaţiei ori Sarmaţiei, te dai şitu acum savant. Nu mai zici taci?Doctor - Habar n-ai cine ţi-a aranjat energiile pe spinare, geniule!Lazăr - Că n-oi fi fost chiar tu. (Neluându-l în seamă) – Marina, mai las-o în pacepe Marina Ţvetaeva şi pe soţul ei spion, şi vezi-ţi de viaţă.Beţiv - Chiar aşa, fetiţo!Marina - Nea Bu... (se opreşte), domnule, ce ştii dumneata despre tragedia celeimai mari poete a secolului trădată, ba nu, vândută de soţul iubit? O Efron, o Efron!Beţiv - Toţi bărbaţii sunt pezevenghi. Să-ţi spun eu, fetiţo, ce mi s-a întâmplat cuo, cum să spun, pardon, o amantă... pardon, ibovnică.Marina (brusc, energic se aşază în mijlocul scenei, salută, îşi împreunează mâinilea rugăciune şi recită):- De coaja de jimblă a mestecenilor Rusiei ţi-a fost dor, Marina Ţvetaeva/ Nemişcate,viclene, viperele stepei te chemau, Marina,/ Eu cred că braţele tale de halterofilar fi putut sugruma şarpele trădării,/ Braţele tale de halterofil cu care ai îmbrăţişat toatăpoezia lumii,/ Şi din când în când un poet de geniu, Rilke, Pasternak/ Dar ţi-a fost dorde coaja albilor mesteceni ai Rusiei/ Şi de iubire-ţi era dor...Ecologist t. – Tai chitanţă, cucoană!Beţiv - Mucles (aruncă pe masă nişte bani).Marina (puţin zăpăcită ca şi cum ar fi uitat textul):- Rătăcind prin cotloanele acestei lumi, închisă ca eroul tău, ducele de/ Reichstadt,băieţelul firav, Aiglon, fiu al lui Napoleon, el însuşi/ rătăcind prin cotloanele acesteilumi (se fâstâceşte) / – După blana de motan vărgat a mestecenilor Rusiei/ Şi dupăiubire ai venit, Marina... O Aiglon, mon prince douleureux.Lazăr - Bravo, îţi dau premiul Nobel.Marina (privind zăpăcită în jur, ca în transă) – Actriţele nu iau premiul Nobel.Lazăr (flegmatic) – Transfer de personalitate. Nu vă mai agitaţi.Marina - Marina Ţvetaeva a fost o mare poetă a Rusiei. A trăit mai mult în străinătateşi când s-a întors în ţara ei, a fost deportată undeva, într-o localitate, Elabuga, astadupă ce i-a fost împuşcat soţul învinuit de spionaj, închisă fiind, mă rog, tot tacâmul.S-a întors ca proasta în Rusia, într-o ţară cât jumătate de planetă care n-a găsit pentrupoetă un codru de pâine. (Speriată, se uită în jur, pune mâna la gură) - SSST’Ex Ponto nr.1, 201135