MANUAL PENTRU EXAMENUL DE VÂNĂTOR - AGVPS

atât cu raţa catifelată, cu deosebirea că nu are oglindă albă, cât şi cu raţa cu cap alb, decare se distinge prin forma ciocului (planşa 40).2.4.11. Raţa-de-gheţuri (Clangula hyemalis L.)Apare foarte rar în România, exclusiv iarna. Răţoiul are mult alb în penaj, cucapul, pieptul şi spatele brune, iar oglinda evident albă. Coada lungă, în formă defurculiţă, are culoare brună. Raţa este brună pe spate şi piept, albă pe abdomen, cuoglinda şi gâtul, de asemenea, albe. Doar pe creştet şi pe obraz are uşoare pete brune.Picioarele raţei sunt cenuşii-albastre, ca şi ciocul acesteia, ciocul răţoiului fiind galben,în degrade către negru spre vârf şi bază (planşa 39).2.4.12. Ferăstraşul mare (Mergus merganser L.)Alte denumiri: Bâldan mare.Recunoaştere: Este un oaspete de iarnă, destul de rar întâlnit în România, caresoseşte în octombrie şi pleacă la sfârşitul lunii martie. Ca ordin de mărime, aregreutatea puţin peste cea a raţei mari (1,3-1,9 kg masculul, 1-1,4 kg - femela). Prezintăînsă un corpul mult mai zvelt. Ciocul este zimţat pe margine, roşu-portocaliu aprins, iarpicioarele galbene-portocalii îl fac inconfundabil. Masculul, în haină de nuntă, are capulşi gâtul de culoare verde-închis, spatele negru, abdomenul şi flancurile nuanţate în rozgalbenşi moţul, cu un singur vârf, lins. Femela are capul şi gâtul de culoare brună,moţul cu un singur vârf, de aceeaşi culoare, spatele şi flancurile cenuşii, cu nuanţebrune şi albastre, iar abdomenul alb. Linia de demarcaţie a gâtului de restul culoriicapului este tranşantă. Oglinda este albă, fără dungi negre (planşa 40). Ferestraşul marepreferă lagunele de pe malul mării, dar poate fi întâlnit şi în Delta Dunării. Hrana esteconstituită în principal din peşte, după care se scufundă până la 4 m adâncime. Poaterezista în apă până la 2 minute.2.4.13. Ferăstraşul moţat (Mergus serrator L.)Alte denumiri: Ferăstraş mijlociu, bâldan moţat.Recunoaştere: Este, ca şi ferăstraşul mare, oaspete de iarnă, mai rar întâlnit şiceva mai mic decât acesta (1-1,4 kg - masculul, 0,7-1,1 kg - femela). Soseşte tot înoctombrie şi pleacă în martie. Are ciocul şi picioarele roşii. Masculul prezintă nuanţemai închise decât cele ale ferăstraşului mare, ciuful fiind mai evident şi având douăvârfuri. Peste piept prezintă o tentă brună galbenă cu dungi mai închise. Femela are şiea moţul cu două vârfuri. Oglinda, la ambele sexe, este albă, cu două dungi negretransversale, vizibile şi în timpul zborului (planşa 40). Spatele are culoarea mai închisădecât la ferăstraşul mare.2.4.14. Ferăstraşul mic (Mergus albellus L.)Este oaspete de iarnă, ca şi ceilalţi ferăstraşi, şi se întâlneşte, de regulă, în DeltaDunării. Se deosebeşte de aceştia prin mărimea mai redusă şi coloraţie. De asemenea, sedeosebeşte de ceilalţi ferăstraşi prin moţul care, atât la mascul cât şi la femelă, este abiaschiţat şi prin ciocul mai scurt, asemănător ciocului de raţă. Masculul este alb, cu excepţiasprâncenei, unei pete pe ceafă şi spatelui, care sunt negre. Femela şi exemplarele juvenileÎnapoi la CUPRINS 105