MANUAL PENTRU EXAMENUL DE VÂNĂTOR - AGVPS

Iată, aşadar, câteva dintre motivele pentru care vânătorul trebuie să respectediversele limite impuse sau autoimpuse exercitării dreptului său de a vâna.Concis, cele detaliate mai sus pot fi enunţate ca reguli de comportamentvânătoresc, după cum urmează:• respectă întocmai perioadele, metodele şi mijloacele de vânătoare autorizate,precum şi limitele teritoriului tău de vânătoare;• nu trage asupra speciilor la care vânătoarea nu este autorizată;• nu lega plăcerea vânătorii de reuşita cantitativă, ci de caracterul sportiv încare s-a desfăşurat; cel mai bun vânător nu este acela care a realizat cel mai maretablou, ci cel care ştie să vâneze „frumos”, adică sportiv şi în deplină concordanţă cuetica vânătorească.5.3. Fii responsabil faţă de patrimoniul natural comun !Logo-ul celei de-a 51-a Adunări Generale a C.I.C., care s-a desfăşurat înRomânia în perioada 27 aprilie - 1 mai 2004, a fost „Vânat fără frontiere”. Într-adevărvânatul, îndeosebi cel migrator şi eratic, nu cunoaşte frontierele. El circulă liber dintr-oţară în alta, iar păsările migratoare şi dintr-un continent în altul. Vânatul sedentar semişcă mai puţin, dar totuşi circulă, acesta depăşind uneori frontierele, mai ales atuncicând habitează în apropierea lor.Din acest motiv, logo-ul precizat a fost considerat ca foarte inspirat, fiindcă aatras atenţia asupra faptului că vânatul nu poate fi considerat doar bun de interesnaţional ci, în egală măsură, bun de interes şi de patrimoniu internaţional.Mai este un motiv, chiar mai convingător, în acest sens. Există multe specii devânat cu păr şi pene, care, din cauza modernizării agriculturii, despăduririlor,desecărilor şi altor schimbări aduse de civilizaţie, precum şi datorită unui managementgreşit, şi-au diminuat exagerat efectivele şi şi-au restrâns foarte mult arealul. Este cazulspeciilor de vânat ameninţate, strict protejate prin Convenţii şi Acorduri Internaţionale,şi a celor vulnerabile, care pot ajunge în categoria celor ameninţate. Fie că este vorba devânat migrator sau eratic, fie că este vorba de vânat sedentar ameninţat, acesta aparţinepatrimoniului natural comun al umanităţii şi se impune a fi ocrotit acolo unde maivieţuieşte, prin efort, inclusiv financiar, colectiv.Problema speciilor sedentare trebuie tratată însă puţin diferit de cea a păsărilormigratoare. Speciile sedentare nu s-au putut retrage din faţa factorilor de mediunefavorabili, în general aduşi de „civilizaţie”, şi nici din faţa vânării în scopul extincţieiacestora. Este cazul marilor carnivore (urs, lup, râs), dar nu numai, exterminate în foartemulte ţări europene.România pare să fi rămas sanctuarul viu al Europei din acest punct de vedere,însă, din păcate, prin efort, mai ales financiar, propriu. Aceasta fiindcă existenţa marilorcarnivore, în efective uneori exagerate, costă doar vânătorii români, fiindcă doar aceştiatrebuie să împartă sporul natural al vânatului plantivor cu carnivorele existente,rămânând să beneficieze de cote de recoltă foarte reduse. La aceste costuri indirecte seadaugă şi cele directe legate de hrănirea complementară a acestor carnivore, de paza lorşi de plata prejudiciilor produse. Având în vedere că astfel de specii carnivoreameninţate nu mai pot fi reintroduse în habitatele de altădată, fie din cauza condiţiilornefavorabile care persistă, fie din cauza refuzului populaţiei umane de a le mai acceptadupă ani de lipsă, se impune ca efortul financiar pentru conservarea lor, acolo undeacesta mai vieţuiesc, să fie comun. Aşa ar fi normal, echitabil şi etic. Fără un astfel deefort financiar colectiv, reprezentanţii comunităţilor care se sustrag participăriiÎnapoi la CUPRINS 192