Principiul oportunitatii.Necesitatea introducerii in legislatia ...

Principiul oportunităţii. Necesitatea introduceriiîn legislaţia procesual penală româneascăI. Necesitatea reglementării principiului oportunităţii în legislaţiaromână derivă din creşterea permanentă a volumului de activitate, carereprezintă în prezent cel mai important impediment pentru funcţionarea normalăa Ministerului Public.Numărul de dosare de soluţionat este de peste 6 ori mai mare decât în 1989şi aproape dublu faţă de anul 2004, ajungând în 2010 la 1,5 milioane, încondiţiile în care schemele de personal sunt practic nemodificate.Evoluţia este nesustenabilă, iar în condiţiile în care nu au loc modificări desubstanţă va conduce la blocarea sistemului. Din acest motiv, prioritateasistemului judiciar trebuie să fie identificarea de soluţii care să permită limitareanumărului de dosare.Una din aceste soluţii este reglementarea principiului oportunităţiiacţiunii penale într-o modalitate care să permită procurorului să închidădosarele de importanţă redusa chiar înainte de a efectua cercetări, pentru caresursele investigative să fie canalizate spre dosarele importante.Prevederile legale actuale ale Codului penal şi ale Codului de procedurăpenală, aşa cum au fost modificate prin dispoziţiile din mica reformă, permitpractic procurorului să aprecieze asupra oportunităţii efectuării urmăririi penaleîntr-o cauză, deşi nu există o consacrare expresă a acestui principiu. Astfel, prinmodificarea conţinutului art. 18 1 C.pen, textul este incident şi în situaţia în carefăptuitorul nu este cunoscut. Totodată, modificarea instituţiilor de dreptprocesual corelative permit ca într-o cauză să se dispună neînceperea urmăririipenale atunci când faptei îi lipseşte gradul deÎn noul Cod de procedură penală, principiul oportunităţii este consacratexpres prin art. 7 alin. 2, care prevede că în cazurile şi în condiţiile prevăzuteexpres de lege, procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, înraport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizareaobiectului acesteia.”Sub aspectul infracţiunilor pentru care poate fi dispusă, noua reglementareeste mai restrictivă decât situaţia actuală, fiind incidentă numai în cazulinfracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsaînchisorii de cel mult 5 ani. Totodată, renunţarea la urmărirea penală poate avealoc numai după punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte de sesizareacamerei preliminare.Având în vedere aceste condiţii, posibilitatea procurorului a aprecia asupraoportunităţii urmăririi penale este în fapt mai restrânsă decât în reglementarea

actuală şi nu este de natură a asigura acea flexibilitate în utilizarea resurselorinvestigative care să permită echilibrarea volumului de activitate.Proiectul Legii de punere în aplicare a Codului de procedură penală vizeazăaceste aspecte, prin extinderea sferei infracţiunilor pentru care poate fi dispusărenunţarea şi, mai ales, prin eliminarea condiţiei ca ea să fie dispusă numai dupăpunerea în mişcare a acţiunii penale sau după identificarea autorului.Cel mai important element de noutate al reglementării este posibilitatea caprocurorul să dispună ca inculpatul să îndeplinească, într-un termen stabilit,una sau mai multe obligaţii.Există ţări în care funcţionează un sistem de urmărire discreţionară(principiul oportunităţii) şi ţări în care funcţionează un sistem de urmărireobligatorie (principiul legalităţii) şi dacă în statele de drept cutumiar funcţioneazăun sistem discreţionar, sistemele de drept continental se pot încadra în fiecaredintre cele două categorii.Responsabilităţile procurorului în asigurarea unui proces organizatconform legii şi principiului supremaţiei legii sunt subliniate în RecomandareaRec (2000)19 "în toate sistemele de justiţie penală procurorii hotărăsc dacă săînceapă sau să continue urmărirea penală, efectuează actele de urmărire penalăîn faţa instanţei de judecată … pot declara apel …".Este evident că funcţia exercitată de procurori are în mod necesar unimpact esenţial asupra celor implicaţi în procesele penale.Dreptul la libertatea şi securitatea persoanei, dreptul la echitateprocedurală în stabilirea acuzaţiilor sunt esenţiale pentru asigurarea principiuluisupremaţiei legii în proced.p.Rec (2000)19 recunoaşte necesitatea în vederea promovării unei activităţicorecte constante şi eficiente a proc. ca statele să def. principiile şi criteriilegenerale de aplicat în funcţie de politica judiciară determ.ca emanaţie amajorităţii parlam.Este oportună existenţa unor excepţii de la principiul oficialităţii ?Ce reprezintă principiul oportunităţii ?- o descărcare a justiţiei de exam. unor cauze care privesc infracţionalitateaminoră, permiţând concentrarea pe infracţionalitatea gravă – crimă organizată,trafic, omor, tâlhării.Conform pct.1 al Recomandării Rec (2000)19, un principiu de organizare aactivităţii procurorului îl constituie principiul proporţionalităţii : "…procuraturaeste autoritatea publică împuternicită să asigure, în numele societăţii şi îninteresul public, aplicarea legii atunci când încălcarea ei atrage după sineimpunerea unei sancţiuni penale, ţinând cont pe de o parte de dreptul persoanei

şi pe de altă parte de eficacitatea necesară a sistemului de justiţie penală".Problema care apare constă în determinarea limitei între protejareadreptului şi stabilirea restricţiilor necesare realizării cu succes a sistemului dejustiţie penală. De atribuţia procurorului ţine respectarea dreptului şi aplicareaproporţională în condiţiile legii a restricţiilor, anume, acestuia îi revine sarcina dea decide proporţional, în baza unui studiu complet al cauzei.În multe sisteme de drept (exemplu al Olandei) principiul oportunităţii(cunoscut şi sub numele de principiul promptitudinii) este consacrat şiconsiderat deosebit de important.Ce reprezintă principiul oportunităţii ?O atribuţie a serviciului procuraturii de a stabili directive generale şispeciale în ceea ce priveşte depistarea şi urmărirea unui şir de infracţiuni. Estedestul de evident faptul că este imposibil să depistezi şi să cercetezi toateinfracţiunile. Astfel, priorităţile urmează a fi stabilite. Activitatea de urmăriretrebuie să fie concentrată asupra unui anumit tip de activitate infracţională.Astfel procurorul decide dacă să pornească sau nu urmărirea penală.Aceasta se explică prin prioritatea interesului public, când pentru apărareaacestui interes procurorul decide dacă porneşte sau nu urmărirea penală. Astfelse meditează politica de control a infracţiunilor săvârşite de către persoane carenu sunt periculoase societăţii şi cazurile când neaplicarea unei pedepse poateavea consecinţe mai favorabile asupra societăţii în general şi a individului înspecial decât atunci când se aplică.II. Din analiza comparativă a rezultat că acest principiu înseamnăcircumscrierea deciziilor procurorilor în raport cu politica naţională şi chiarcircumstanţele locale.OLANDA Procurorii nu iau decizii singuri ci au consultări cu poliţia, justiţia, înscopul folosirii resurselor în mod eficient şi justificat. Criterii se pot stabiliidar sunt necesare criterii generale( rezultate din lege , pentru categorii defapte, limite de pedeapsă) şi criterii speciale ( ţin seama de specificul zonalşi se bazează pe analiza datelor statistice, care pot releva că într-o zonăsunt frecvente într-o anumită perioadă anumite infracţiuni). Sunt categorii de fapte în care nu se poate aplica principiul oportunităţiidecât întemeiat pe acordul, viza parchetului superior. Procurorii trebuie să decidă dacă se instituie sau nu urmărirea penală Dacă există suficiente dovezi de vinovăţie procurorul poate suspendaurmărirea judiciară dacă aceasta întruneşte un „criteriu al inutilităţii”.

Procurorii pot stabilii condiţii suspectului ( plata unei sume de bani pentrua preveni acuzarea) Dacă este reţinut la poliţie pentru o infracţiune minoră procurorul poatedecide imediat ce sumă trebuie plătită şi banii ajung imediat la trezorerie.SPANIA La infracţiunile urmărite din oficiu nu este aplicabil principiul oportunităţii Principiul simplităţii maxime pentru a fi eliminate toate actele şi activităţileneesenţiale pentru îndeplinirea exigenţelor privind viteza înfăptuirii actuluide justiţie.ITALIA Procurorul poate investiga orice infracţiune supusă atenţiei prin plângereapărţii vătămate ori din oficiu ( dar existenţa plângerii nu-l obligă ladeclanşarea urmăririi penale. AUSTRIA Instituie proceduri în cazurile importante şi le prezintă judecătorului sauîncetează urmărirea judiciară Principiul legalităţii presupune urmărirea tuturor infracţiunilor depistate ,ori pentru infracţiuni minore se aplică principiul oportunităţiiANGLIA şi ŢARA GALILOR Procurorii în cauze neimportante poate administra un avertismentneoficial, o cauţiune oficială, să nu ia alte măsuri şi procurorul nu vaefectua o urmărire penală dacă nu este în interes public( ex: există puţinedovezi şi nu e cazul să răspundă, ori este mult sub interesul public , înraport cu tipul infracţiunii).AŞADAR, oportunitatea este o chestiune de politică penală şi aparţine şiMinisterului Public. Se pot avea în vedere natura infracţiunii , valoareaprejudiciului , criteriile oricum trebuie să fie previzibile şi de aceea ghidul cucriterii este util şi trebuie bazat pe evaluarea practicii , deja conturate pe 18 1pentru a avea criterii obiective în raport cu soluţiile de trimitere sau denetrimitere în judecată şi să întărească autoritatea şi eficienţa organelor judiciarecare intervin ferm , de îndată cu măsuri adecvate tipului de cauză .Din analiza practică efectuată pe 3 tipuri de cauze s-au conturat criteriipentru principiul oportunităţii întemeiate pe valoarea bunului, autor, tipulfaptei.

La speţa 1 este de importanţă redusă şi deci nu există interes public încauză pentru a efectua cheltuieli în aplicarea măsurii muncii în folosulcomunităţii ori cererii de scuze publice managerului supermarchetului , carepentru a fi puse în practică a rnecesita costuri în continuare( măruntă- furtulunui spray din supermarket nu justifică efectuarea de cheltuieli; clasare fără alteverificări; într-o altă interpretare s-a susţinut că această faptă este măruntă darimpune aplicarea unei măsuri , respectiv muncă neremunerată în folosulcomunităţii ori scuze publice pentru patronului magazinului şi de aceea audiem ,depunem cazier şi caracterizarea autorului).Kendel- ( procuror american) muncă în folosul comunităţii sau scuzeînseamnă un mecanism pentru încheierea cauzei, deci cheltuieli. Ori trebuiestabilite praguri, în funcţie de realităţile locale- ex: furturi de bunuri până la1000 ron în mediul rural sau obiecte de valoare în mediul urban, 1000 ron.La speţa 2 deşi fapta nu este derizorie, se impune renunţarea la urmăriredeoarece dacă în acel interval nu s-a putut identifica autorul am fi în situaţiaunei risipe de resurse, deşi nu se mai poate face nimic. Deci , mai multe criterii ,inclusiv urmărirea posibilităţii de a recupera prejudiciul• Ori, deşi nu avem autor nu avem nici posibilităţi rezonabile de a-iidentifica, deoarece după 9 luni nu mai putem audia, reaudia şi trecereatimpului disipează importanţa. Trebuie ţinut seama şi de locul comiterii ( înmediul rural are un alt impact faţă de mediul urban). Trebuie reţinut şi căpartea vătămată are obligaţie de diligenţăşi să –şi păzează bunurile să nu lelase mult timp în grija altora• Dacă s-ar identifica autorul ar trebui trimis în judecată. Însă trebuie oprecauţie specială pentru a nu ajunge să legalizăm furtul din necesitate şisă nu interpretăm de maniera a se crea senzaţia că stimulăm o ,, haiduciemodernă,, .La speţa 3 , trimitere în judecată , este o chestiune serioasă care a dus la 4zile medicale, diferenţa de vârstă , cum putea provoca partea vătămată cu 20 animai mare decât autorul, factor important alcoolul, toate circumstanţeleagresorului sunt importante, tratament medical. O persoană agresivă învecinătatea cuiva oricare ar fi ea necesită o intervenţie fermă şi imediată, decitrebuie reacţie şi intervenţie a autorităţilor.