6 martie, duminica a 35-a dupa rusalii, glasul 7

BULETIN SĂPTĂMÂNAL AL PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNEŞTI SF. APOSTOL TOMA
LUMINĂ LINĂ
6
martie
2015
Anul 17
Duminica a 35-a după Rusalii
A înfricoşătoarei judecăţi

Biserica ortodox[ românå
Sfântul apostol toma
Sfinte Apostole Toma,
Roagă pe milostivul Dumnezeu,
Ca să dea iertare de greșeli
Sufletelor noastre!
Troparul Sfântului Apostol Toma
3
4
5
6
7
8
Troparele duminicii acesteia
Troparele Învierii și ale Praznicului
Apostolul Învierii
1 CORINTENI 8; 8 — 13; 9, 1 — 2
Evanghelia duminicii
MATEI 25, 31 - 46
Sinaxarul duminicii
Sinaxarul din Triod
Programul slujbelor; anunţuri
Știri parohiale
Predica duminicii
Paşi spre Împărăţie, paşi spre Înviere
10 Interviu
Mihai Pleşa, 16 ani, olimpic
Şi eu cred în Dumnezeu, în felul meu”
12 IEROMONAH SAVATIE BAȘTOVOI
Buletinul parohial
Al bisericii ortodoxe RomÂne
Sfîntul apostol toma
APARIŢIE SĂPTĂMÎNALĂ ŞI GRATUITĂ
APARE CU
BINECUVÂNTAREA
PREOTULUI PAROH
TEOFAN KOJA
https://www.facebook.com/groups/308755979201040
Înjurătura este crima crimelor
13 Părintele Efrem Filotheiul
Credinţa într-o lume a sceptismului
15 Lucian Filip
Coperta 1,
Icoană rusească
reprezentând
Judecata de apoi
Adresa Bisericii:
Nottingham ave.,
St. Louis
Missouri, 63109-2659
Coperta 2,
Icoana care reprezintă
Judecata de apoi
Phone & fax: (314)353-0841
2
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

tipicul duminicii
6 martie, 2016
Duminica a 35-a după Rusalii. A lăsatului de sec de carne. A Înfricoșătoarei Judecăți. Martirii prigoanei comuniste.
Glas 7. Voscr. 7. Se combină Octoihul și Triodul.
Vecernie Mare: Vohod.
Utrenie: Polieleul: Robii Domnului…, la care adăugăm și Polieleul: La râul Babilonului…. Binecuvântările Învierii. Ev.
Învierii. Învierea lui Hristos văzând…, și Psalmul 50. Slava…, Ușile pocăinței…, Și acum…, Cărările mântuirii…, și Stihira
La mulțimea faptelor mele celor rele…. Catavasiile Triodului. Laudele. Doxologie mare.
Liturghie: Ap. 1 Corinteni 8,8-13; 9,1-2. Ev. Matei 25,31-46. Axionul: Cuvine-se cu adevărat...
După Liturghie, Parastas pentru martirii prigoanei comuniste.
troparele duminicii
TROPARUL ÎNVIERII, glasul 7
Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai
tâlharului Raiul. Plângerea mironosiţelor o ai
schimbat şi Apostolilor a propovădui le-ai poruncit,
că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind
lumii mare milă.
CONDACUL TRIODULUI, glasul 1
Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu mărire și
toate se vor cutremura, și râul cel de foc înaintea divanului
va curege, cărțile se vor deschide și cele ascunse
se vor vădi; atunci să măp izbăvești de foc cel nestins și
mă învrednicești a sta de-a ddreapta Ta, Judecătorule
Preadrepte.
TROPARUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU, glasul 7
Ca ceea ce eşti vistieria Învieri noastre, pe cei
ce nădăjduiesc întru tine, Prealăudată, scoate-i
din prăpastie şi din adâncul greşealelor. Că tu,
născând Mântuirea, pe cei vinovaţi păcatului i-ai
mântuit, ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară,
şi în naştere fecioară, şi după naştere iarăşi
ai rămas fecioară.
IPACOIUL ÎNVIERII, glasul 7
Cel ce chipul nostru ai luat şi ai răbdat Crucea
trupeşte, mântuieşte-mă cu învierea Ta,
Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
CONDACUL ÎNVIERII, glasul 7
Nu va mai putea încă stăpânia morţii cu puterea
să ţină pe oameni, că Hristos S-a pogorât,
sfărâmând şi stricând puterile ei. Legat este iadul.
Proorocii cu un glas se bucură, zicând celor
ce erau în credinţă: Sosit-a Mântuitorul! Ieşiţi,
credincioşilor, la înviere.
AXIONUL DUMINICAL
Cuvine-se cu adevărat, să te fericim Născătoare
de Dumnezeu. Cea pururea fericită, şi
prea nevinovată, şi maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi eşti
mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pre tine cea cu adevărat, născătoare de
Dumnezeu te mărim.
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
3

aţilor, nu mâncarea ne va pune
înaintea lui Dumnezeu. Că nici
dacă vom mânca, nu ne prisoseşte,
nici dacă nu vom mânca, nu
ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această
libertate a voastră să ajungă poticnire
pentru cei slabi. Căci dacă cineva te-ar vedea
pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la
masă în templul irolilor, oare conştiinţa
lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce
din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin
cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru
DUMINICA
A TREIZECI ȘI CINCEA DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT
A LĂSATULUI SEC DE CARNE
PROCHIMEN, GLASUL 2
Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire. (Ps.117,14)
Stih: Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. (Ps.117,18)
DIN ÎNTÂIA EPISTOLĂCĂTRE CORINTENI
A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
CAP. VIII; 8 — 13; IX, 1 — 2
care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind
împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor
slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea,
dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu,
nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc
sminteală fratelui meu. Oare, nu sunt eu
liber? Nu sunt eu Apostol? N-am văzut eu
pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi
lucrul meu întru Domnul? Dacă altora nu
le sunt Apostol, vouă, negreşit, vă sunt.
Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele
întru Domnul.
Aleluia, glasul 1
Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacov. (Ps.19,1)
Stih: Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema. (ps.19,10)
4
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE CARNE
DIN SFÂNTA EVANGHELIE DE LA MATEI, CITIRE:
Cap. XXV, 31 - 46
is-a Domnul: când va veni Fiul Omului în
slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va
ședea pe scaunul slavei Sale. Și se vor aduna
înaintea Sa toate neamurile și-i va despărți
pe unii de alții, cum desparte păstorul oile
de capre; și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele
de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a
dreapta Sa: veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți
împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea
lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc;
însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și
M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav
am fost și M-ați căutat; în temniță am fost și ați venit
la Mine. Atunci drepții îi vor răspunde, zicând:
Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit,
sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut
străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și
când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit
la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei:
adevărat vă spun că, întrucât ați făcut unuia dintre
acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci
va zice și celor de-a stânga Sa: duceți-vă de la Mine,
blestemaților, în focul cel veșnic care este pregătit
diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și
nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați
dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și
nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați
cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne,
când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau
gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit Ție?
El însă le va răspunde și le va zice: adevărat vă spun
că, întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici,
nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la chinurile
veșnice, iar drepții la viața veșnică.
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 5

sinaxar
6 martie
În aceeaşi zi facem pomenirea venirii a doua, întru slavă,
a Domnului nostru Iisus Hristos.
După cele două pilde din duminicile trecute, pilda Vameşului şi a Fariseului
şi pilda Fiului risipitor, dumnezeieştii Părinţi au rânduit în această duminică
pomenirea celei de a doua veniri a Domnului, pentru ca nu cumva omul, aflând
din acele pilde despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, să trăiască fără nici o
grijă, spunându-şi: »Dumnezeu este iubitor de oameni! Dacă mă voi depărta de
păcat, îndată voi dobândi totul«. Au rânduit deci dumnezeieştii Părinţi în această
duminică pomenirea înfricoşătoarei zilei a celei de a doua veniri a domnului,
ca, înfricoşându-i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să
fie, să-i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nici o grijă şi să nu se încreadă
numai în iubirea Sa de oameni, ci să ţină seama şi de aceea că Dumnezeu este un
Judecător drept, care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. De altfel, trebuia să vină
şi Judecătorul sufletelor care au mers mai înainte. Într-un fel oarecare, sărbătoarea
de azi pune oarecum astăzi sfârşit tuturor sărbătorilor, deoarece a doua venire va fi
cea din urmă faptă din toate cele săvârşite de Dumnezeu pentru noi. Căci trebuie
să avem în vedere că în duminica viitoare, dumnezeieştii Părinţi au aşezat pomenirea
începutului lumii şi a izgonirii lui Adam din rai, iar în sărbătoarea de astăzi
este pomenirea sfârşitului tuturor faptelor noastre şi a lumii înseşi. Socotesc că au
aşezat această sărbătoare în duminica lăsatului sec de carne pentru a ne opri, de
frica judecăţii, de la desfătări şi de la mâncăruri prea multe şi pentru a ne îndemna
spre dragostea de aproapele. Şi astfel: se pune aici sărbătoarea de faţă, pentru că
din pricina desfătării am fost izgoniţi din rai şi am ajuns sub judeca-tă şi blestem,
şi pentru că în duminica viitoare avem să fim izgoniţi din rai, în chip simbolic, prin
Adam, până când va veni Hristos spre a ne duce iarăşi în rai.
Se numeşte a doua venire, pentru motivul că întâia oară Hristos a trăit cu
trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a doua venire însă va veni din cer cu
minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni în trup ca să fie cunoscut
de toţi că El este Cel care a venit âia oară spre a mântui neamul omenesc, iar acum,
a doua oară, ca să-l judece dacă a păzit poruncile ce i-au fost date. Nimeni nu ştie
când va fi venirea lui. Domnul a ascuns-o chiar apostolilor Săi. Cu toate acestea,
a arătat că înainte de venirea Sa vor fi unele semne, lămurite mai pe larg de unii
dintre sfinţi. Se spune că a doua venire va fi după trecerea celor şapte mii de ani.
Înainte de venirea Lui va veni Antihrist. Se va naşte, după cum spune Sfântul Ipolit
al Romei, dintr-o femeie desfrânată, fecioară cu numele, dintre evrei, din seminţia
lui Dan, fiul lui Iacov. Se va purta ca şi cum ar trăi după Hristos, va face minuni,
câte a făcut şi Hristos, şi va învia morţi. Totuşi pe toate le va face în chip mincinos,
nu cu adevărat; şi naşterea, şi viaţa, şi toate celelalte minuni, după cum zice
Apostolul. »Atunci, zice el, se va descoperi fiul pierzării, cu toată puterea şi semne
şi minuni mincinoase«. Dar, după cum spune Ioan Damaschin, nu se va întrupa
diavolul, ci va fi un om născut din desfrânare. Va lua asupra sa toată lucrarea Satanei
şi se va arăta pe neaşteptate. Apoi se va arăta bun şi blând tuturor. Va fi atunci
foamete mare. Va veni, aşa-zicând, în ajutorul poporului; va cerceta dumnezeieştile
Scripturi; va ţine post şi va fi silit de oameni să primească a fi ales împărat. Va iubi
mai cu seamă pe poporul evreu, se va aşeza în Ierusalim şi va zidi templul iudeilor.
Cu şapte timpurui înainte, după cum zice Daniel, vor veni Enoh şi Ilie, propovăduind
poporului să nu-l primească. Antihrist însă îi va prinde şi-i va chinui, apoi le
va tăia capetele. Cei care vor voi să rămână credincioşi vor fugi departe; pe cei pe
care îi va găsi în munţi îi va ispiti prin demoni. Dar, din pricina celor aleşi, se vor
micşora cele şapte timpuri. Va fi foamete mare; toate stihiile lumii se vor schimba,
încât aproape să dispară toate.
După aceasta va fi pe neaşteptare venirea Domnului din cer, ca un fulger,
mergând înainte cinstita Lui Cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curăţind
tot pământul de necurăţii. Îndată, va fi prins Antihrist şi slugile lui şi vor
fi daţi focului veşnic. La sunetele de trâmbiţă ale îngerilor, va veni deodată, de la
marginile pământului şi din toate stihiile, tot neamul omenesc în Ierusalim, căci
acesta este centrul lumii, şi acolo vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se vor
schimba întru nestricăciune cu propriile lor trupuri şi suflete, şi vor avea ace-eaşi
formă. Înseşi stihiile lumii vor primi o schimbare în mai bine. Domnul, printr-un
singur cuvânt, va despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi. Şi vor merge lucră-torii
faptelor bunespre a primi viaţa veşnică, iar păcătoşii, spre a primi chinul veşnic. Şi
nu vor înceta niciodată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul veşnic.
Dar trebuie să se ştie că Hristos nu va întreba atunci nici de post, nici de sărăcie,
nici de minuni, cu toate că sunt fapte bune şi acestea, ci de cele ce sunt cu mult
mai bune decât acestea, de milostenie şi de milă. Va spune drepţilor şi păcătoşilor
şase lucruri: »Am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să
beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost
şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Întrucât aţi făcut unuia
dintre aceştia mai mici, Mie aţi făcut!«. Aceste fapte bune poate să le facă oricine
după puterea sa.
Aşadar, atunci toată limba va mărturisi că Domnul este Iisus hristos întru
slava lui Dumnezeu-Tatăl.
Chinurile despre care vorbeşte Sfânta Evanghelie sunt acestea: acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor; viermele chinurilor lor nu se va sfârşi şi focul durerilor
lor nu se va stinge; şi »aruncaţi-i în întunericul cel mai din afara!«. Pe toate
acestea Biserica lui Dumnezeu hotărât le primeşte.
Biserica lui Dumnezeu socoteşte că desfrânarea şi Împărăţia cerurilor este
petrecerea sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor avea şi urcarea la Dumnezeu;
iar chinul şi întunericul şi cele asemenea sunt depărtarea de la Dumnezeu şi
mustrarea sufletelor pricinuită de conştiinţa că au fost lipsite, din pricina nepăsării
şi a desfătării trecătoare, de strălucirea dumnezeiască.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase Dumnezeule,
învredniceşte-ne de glasul Tău cel dorit, numără-ne în rândul
celor de-a dreapta Ta şi ne miluieşte pe noi. Amin.
6
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

Programul slujbelor din această săptămînă
Duminică, 6 februarie 9:00 UTRENIA. Duminica a 35-a, Judecata de apoi. Lăsatul sec de carne.
10:00 Sfânta Liturghie.
Marți, 9 martie 17:00 Vecernia mică.
Sâmbătă, 12 martie 9:00 UTRENIA. Sâmbăta morților.
10:00 Sfânta Liturghie, urmată de slujbă de parastas.
Duminică, 13 martie 9:00 UTRENIA. Duminica a 36-a. Alungarea lui Adam și a Evei din Rai.
10:00 Sfânta Liturghie.
Anunțuri parohiale săptămânale
Ora cafelei: este sponsorizată pentru această duminică de Cătălina Belean și Mioara Neagu. Vă mulțimim și Dumnezeu
să vă binecuvânteze pentru efortul dumneavoastră. Duminica viitoare, 13 martie, „Ora cafelei“ va fi sponsorizată de Flora
Peludat și Dianne Shola.
Felicitări: noului concisliu parohial ales pentru anul 2016: Stephen Shekas, președinte; Charles Jr. (Bud) Ulrich, vicepreședinte;
Robin Ahmann, secretar; Cristiana Smith, contabil; Aaron Ulrich, cenzor 1; and *)Dale Ireland, cenzor 2.
Membrii din oficiu sunt: Părintele Teofan Koja; Robin Ahmann, președinte AURORA.
*)Persoane numite pentru sarcini speciale înafara consiliului sunt: : Dale Ireland, epitrop I; Nick Jr. Argint, epitrop II;
Nick Theodorou, asistent epitrop I; Mark Simaku, asistent epitrop II.
Buletinul parohial: este disponibil pentru sponsorizare. O sponsorizare costă 10 dolari. Doritorii sunt rugați să-l contacteze
pe părintele paroh Teofan Koja.
Calendarul de perete în limba engleză pe anul 2015: este disponibil acum și este gratuit, însă orice donație din partea
dumneavoastră ar fi apreciată și binevenită!
Calendarul slujbelor: în timpul Marelui Post al Paștilor, slujbe speciale vor fi săvârșite în Biserica noastră. Un calendar
cu aceste slujbe este disponibil la standul unde sunt expuse buletinele duminicale. Vă rugăm să vă informați din aceste calendare
pentru a participa la slujbe.
Ședinaț consiliului parohial: va avea loc duminică, 20 martie, după „Ora cafelei“.
Mâncare rămasă de la Festivalul Bisericii în vederea vânzării! Excelentă mâncare la prețuri excepționale. Toate bucatele
sunt congelate. Banii colectați vor fi donați Bisericii și societății doamnelor AURORA.
Sarmale: 12bucăți pentru 24 dolari; 18 bucăți pentru 36 dolari; 24 bucăți pentru 48 dolari;
SUMARUL FINANCIAR AL BISERICII LA 6 martie-2016
Venitul săptămânii.....................................$1.125,00 Venitul pe anul în curs.................................$14.751,37 Venitul anual bugetat...............................$15.759,00
Cheltuielile săptămânii...............................$2.511,02 Cheltuieli pe anul în curs.........................$16.500,63 Balanța din contul bancar...........................$4.423,61
Balanța...................................................$-1.386,02 Balanța pe anul în curs................................$1.749,26 Săptămâna fiscală.................................................10
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 7

Predica duminicii aparţine preot doctor Ioan Chirilă
Paşi spre Împărăţie, paşi spre Înviere
Suntem pe calea care du ce spre înviere, oa re avem de ce să ne
înfricoşăm? Cel ca re a găsit smerita rugăciune a vameşului
va spune: nicidecum, vino Doamne! Cel care şi-a venit în
sine ne arată că pă șim spre braţele părinteşti şi ne în deamnă zicând
şi el: nicidecum, ci vino, Hristoase, şi as cun de-Mi cu Tine în Tatăl
veș ni cia firii mele! Iar cei care as tăzi am auzit cuvântul E van ghe liei şi
suntem încredinţaţi că Fiul lui Dumnezeu vine a do ua oară, spunem:
Nicidecum, căci, din cuvintele Evangheliei, ce le dulci buzelor mele,
din ca re am dobândit toată price pe rea şi văd calea, căci lumină îmi
sunt, şi întrevăd iarăşi fă clia vâlvâietoare a heruvimului şi ştiu să grăiesc
şi să spun că Dom nul, iată Domnul vine! Şi nu ne înfricoşăm, căci
ştim că El este plinirea nădejdii noastre.
Cuvintele Domnului, cuvin te lămurite în foc ca aurul în topitoare,
sunt, pentru noi, în cre dinţare şi izvor de înmulţire a credinţei,
căci nu ai cum să nu te cutremuri şi nici cum să nu te înfricoşezi
când, în susurul rugăciunii, Îi auzi paşii pe ca le şi în jur vezi cădere,
sfărâ ma re, dezbinare, suficienţă de si ne, nepăsare. Te înspăimântezi
deoarece fiecare cădere es te şi căderea ta, fiecare rupere es te şi o sfâşiere
din tine. Te în fri coşezi deoarece îi vezi chipul fru mos cum e sluţit
în lut şi cum e înecat în foc şi lăcrimezi şi strigi: Ai milă de noi, nu-ţi
în toar ce faţa Ta, nu ne uita până în sfârşit, iar dacă ei se duc, se duc
acolo, Tu Cel care ai fost ră coare în cuptor şi lumină în ia dul cel mai
de jos, fii nouă totul întru toate! E un paradox, El vine, Împărăţia Sa
se apro pie şi noi nu venim. Oare, chiar nu mai ştim să păşim în în vie
re? De aceea, fraţilor, să do bân dim şi să ne înmulţim price pe rea din
cuvintele Lui.
Ziua Domnului, zi de încercare
Imaginea şi ideea înfricoşă toa rei judecăţi ne vine din cu vin tele
vestirilor profetice. Ei, pro feţii, au vestit venirea zilei Dom nului şi,
într-adevăr, nu au numit-o o zi de bucurie, ci o zi întunecată, de încercare,
fiind asociată cu o suită de acte sau evenimente dramatice şi
ca tastrofice. Acestea toate le pu teţi vedea citind Isaia 13, 6.9; Iezechiel
13, 5; Ioil 1, 15; 2, 1.11; 3, 14; Amos 5, 18-20, So fo nie 1, 7.14 şi celelalte
locuri. Dar, pentru noi, cuvântul lui Isa ia din capitolul 9, 1 are
pu te rea de a ne încredinţa că, pes te tot, cel care crede în lumină va
străluci. Ziua aceasta este un ultim pas de încercare, aşa cum se poate
vedea în icoana mă năstirilor moldave, o în cer ca re din care se poate
cădea, şi, de aceea, rămâne în străfundul su fletului nostru un dram
de ne încredere în noi înşine, dram ce nu poate fi spulberat decât prin
rugăciunea care-i semn al le găturii noastre neîncetate cu El. De aceea,
să ne îndemnăm zi când: Înmulţeşte-ne credinţa, spo reşte cuvintele
Tale în ini ma şi pe buzele noastre, când mă plec ridică-mă, Tu, Cel ce
8
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

eşti începutul învierii tuturor.
Până la acea zi, ştiută doar de Tatăl, dar cunoscută-n Tre i mea
cea pururea fiitoare, să în ţe legem cât de necuprinsă şi ne ostoită este
iubirea lui Dum nezeu pentru noi. Şi de unde vom pricepe acestea de
nu din Scri pturi?
Mergem spre ceea ce cunoaştem
Când Mântuitorul s-a înăl ţat la cer - ne spune Sfântul E van ghelist
Luca (Lc. 24, 51 şi F. Ap. 1, 9-10) -, El ne binecuvân ta, iar îngerii ne
vesteau a doua ve nire. Aşadar, întregul orizont al mergerii noastre înspre
Îm pă răţia lui Dumnezeu este un ori zont al nădejdii animate de
cre dinţa noastră în cuvintele Lui, care ne spun: astfel va şi ve ni. Deci,
noi păşim constant spre încredinţarea cuvintelor Lui, spre venirea Lui.
Se cuvi ne, aşadar, să înţelegem că, ori când ar fi ziua şi ceasul acela, pe
noi trebuie să ne găsească mer gând înspre Sine. Cât de plin de adevăr
este cuvântul A pos tolului Pavel, care ne în deam nă ca, prin slujirea
noas tră, să ne îmbrăcăm cu platoşa drep tăţii, mijlocul să ne fie în cins
cu adevărul, picioarele să ne fie gata de drum pentru E van ghelia păcii
(Efes. 6, 14-15), căci şederea noastră aici este vre melnică şi se cuvine
ca me reu să păşim spre creşterea noas tră cea veşnică din har în har.
Aşadar, cuvintele cu care în ce pe pericopa de azi sunt cele ca re
creează joncţiunea de ima gi ne şi ideatică cu momentul Înăl ţării Domnului,
sunt cuvin te ce se cuvine a fi cunoscute no uă, căci ele reflectă
unitatea tran scendentă a slujirii hristi ce. Dar, pentru a înţelege a ceas -
tă unitate, este nevoie să ne ajutăm de două făgăduinţe fă cute nouă
de Hristos Dom nul: Unde sunt doi sau trei adu naţi în numele Meu,
acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Mt. 18, 20) şi celălalt cuvânt: Iată Eu
cu voi sunt în toate zilele, până la sfâr șitul veacurilor (Mt. 28, 20). Şi
din ele să înţelegem că a ceas tă prezenţă continuă a Lui cu noi este cea
care ne preci zea ză telosul mergerii noastre, a di că mergem spre ceea
ce cu noaș tem, spre Hristos Domnul sla vei taborice şi al slavei Înăl ţă rii
Sale. Acestea trebuie să le sta tornicim în noi înşine pentru a putea să
nu pierdem din noi izvorul nădejdii noastre, ca re nu este altul decât
Domnul Cel Înviat şi împreună cu noi ve cuitor. Când, însă, înţelegem
a ceasta, începem să pricepem de ce pericopa de azi foloseşte ex presia
„unuia dintre aceştia prea mici ai Mei“, fiindcă tot El ne-a spus: De
nu veţi fi ca şi co pii, nu veţi intra în Împărăţia ce rurilor. Vedem cum
se leagă în treolaltă cuvintele vestirilor şi putem înţelege că mergerea
noas tră spre Împărăţie este a ni mată de aceste cuvinte ale veș niciei
prin care noi putem simţi dulceaţa şi mângâierile ra iului atunci când
ele sunt a șe zate de buzele noastre pe ini mi le celor care sunt prea mici,
pe inimile celor care au nevoie de manifestarea responsabi li tăţii noastre
pentru întregul neam.
Scenariul judecăţii finale şi criteriile acesteia
Nu poţi să te mântuieşti singur, mântuirea este precum bu cu ria
pe care o aduce într-un am bient o floare; ea, floarea, o a duce cel puţin
pentru doi, la fel şi chipul duhovnicesc mân gâ ie şi îndeamnă pe mulţi
să se în toarcă la cuvintele mântui toa re, la aducerea aminte a fap tului
că şi-n cer avem Pă rin te şi că, de aceea, fiecare dintre noi prin slujirea
noastră trebuie să facem să se nască în ini mă şi pe buzele tuturor cuvân
tul: Abba, Părinte! Îţi mul ţu mesc pentru că, din iubirea fra telui,
am priceput că, iubin du-mă, mi-ai trimis om ca să mă curăţesc şi să
vin spre os pă ţul Casei Tale unde Fiu-Ţi mi se dăruieşte iar şi iar ca
să mâ nânc şi să nu înfometez şi să beau ca să nu mai însetez în veac.
Iată-mă, Doamne, păşesc cu fratele meu în veşnica Ta fe ri cire şi nu mă
voi teme când în tunericul se va revărsa, de oa re ce acum ştiu: la Tine,
pentru noi, este răsăritul cel de sus.
Fraţilor, să privim ce imagi ne ne aduce descoperirea de azi: Fiul
vine întru slavă încon ju rat de sfinţii îngeri şi stă pe tron. Să pricepem
de aici că es te vorba despre instaurarea în cre aţie a domniei Fiului,
a Îm pă răţiei Sale şi, pricepând a ceas ta, să ne alăturăm celor ca re, în
chipul vestirii lui Isaia 6, 2-5 şi Iezechiel 1, îi cântă neîn ce tat sfinţenia,
dar, în acelaşi timp, îşi mărturisesc micimea zi când: Vai mie, căci
sunt cu bu ze necurate. Să purcedem în spre a ne curăţi buzele dezli pindu-le
de tot cuvântul cel rău, de clevetire, de minciună, de judecată,
de injurii şi de cu vân tul necugetat, apoi să le a du cem spre cărbunele
cel cu ră ţi tor şi, din împărtăşire, pe ele să răsară din inimă cuvântul
dul ce ca mierea al vestirii Tale, cu care să-i luminăm pe cei fu raţi de
întunericul acestui veac pen tru ca, şi peste ei, să stră lu ceas că flacăra
vâlvâietoare a he ruvimului şi să-şi găsească îm preună cu noi creşterea
spre min tea lui Hristos. Căci El, cu timp şi fără de timp, este ală turi de
noi, iar noi îi arătăm căl dura conştiinţei noastre prin slu jirea cu timp
şi fără de timp a „celor prea mici“ ai Săi. Aici, în să, aş vrea să surprind,
pentru zilele rele de acum, câteva ele mente de înţeles spiritual.
Roadele Duhului şi faptele slujirii aproapelui
Se spune îndeobşte că, în a ceas tă pericopă, în chip profe tic ni se
prezintă scenariul ju de căţii finale şi criteriile aces te ia. Putem vedea
cum sunt des părţiţi cei răi de cei buni şi cum sunt puşi în întunericul
cel mai dinafară. Şi aşa este, dar aş dori să auzim cuvântul A pos tolului
Pavel, care zice: „În Du hul să umblaţi şi să nu îm pli niţi pofta trupului“
(Gal. 5, 17), deci, dincolo de fapta asis tă rii sociale a aproapelui, trebuie
să avem în vedere reali za rea roadelor Du hu lui: dragos tea, bucuria,
pacea, îndelungă-răb darea, facerea de bine, cre din ţa, blândeţea, înfrâ
na rea şi cu răţia (Gal. 5, 22-23). Pe acestea să le aşezăm alături de
fap ta hrănirii, adăpării, a os pi ta li tă ţii/xenofiliei, a cercetării ce lor din
temniţe şi de smerenia ce face ca în noi să se fi aşezat a devărul. Ele
arată că ne-am în cins mijloacele cu adevărul şi că suntem grăitori cu
apostolii, măr turisind că nu am făcut de cât ceea ce se cuvine şi că slugi
ne trebnice suntem. Şi iată de ce: pentru că am dat pâine, dar nu întotdeauna
l-am dus pe a proa pele spre „pâinea cea spre fi i n ţă“, pentru că
i-am stins se tea tru pului, dar încă nu i-am dat apa cea vie a izvorului
să pat în pu ţul ce nu se năruie al ini mii de către Însuşi Duhul Său, pentru
că l-am primit în ca să, dar încă nu era casa mea în chip de să vâr șit
locuire a Dom nului şi n-a gă sit încă cale spre Casa lui Dum nezeu. Aş
zi ce aici în chip mai apă sat: nu i-am fă cut loc aproa pe lui încă în chip
desăvârşit în ini mile noastre. Până nu vom lu cra această des chidere a
ini mii noastre spre toţi, încă vom ră tăci în dez binări. Să fim iubi tori
precum El, să ne facem tuturor toa te, rugându-ne neînce tat. I-am cercetat
pe cei din tem ni ţe şi din spitale, dar nu cu cu vân tul tă măduirii
Tale, ci cu să ră că cio sul nostru cuvânt şi apoi am zis în sinea noastră:
Am pli nit şi aceasta! Dar oare numai a tât? De aceea, să privim că
Dom nul vine, deoarece vedem că au început să se ridice neam pes te
neam, mulţi flămânzesc şi sunt loviţi de boli cumplite, creș tinii sunt
ucişi, se vând unii pe alţii, se înmulţeşte fără de le gea pretutindeni, corupţia
este, par că, firescul vieţuirii de a cum, dar mai sunt încă zile,
în că nu s-au plinit toate, nă dăj du iţi şi să ne rugăm: În mul ţeș te-ne
Doamne credinţa, în tă reș te-ne răbdarea şi revărsând Du hul Tău cel
Sfânt dă-ne înţe lep ciune ca să putem ţese pentru toţi veşmânt ales
pentru in tra rea la ospăţul Mirelui, căci la aceasta ne cheamă atunci
când zice: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia
cea pregătită vouă de la în te m e ierea lumii“ (Mt. 25, 34).
Pentru cel care trăieşte şi ro deș te în Duh, această zi nu este înfricoşătoare,
dar trebuie să fim conştienţi că ea vine şi să în cercăm,
măcar noi, să păşim spre Împărăţie. Paşii spre Îm pă răţie sunt paşi cu
adevărat re alizaţi în înviere atunci când ur căm prin slujirea semenului
nos tru către cer. Prin fiecare din tre semeni, Hristos este cu noi şi vine
înspre noi.
Aşadar, să ne silim ca, prin slu jirea noastră, să spulberăm nemergerea
spre El din pricina le gării de trup şi de pământ, să-i găsim
pe cei prea mici ai Săi şi, împreună cu ei, să ne sta tornicim în împlinirea
euha ris tică ce vine în inimi din cre din ţa lucrătoare prin iubire
ca re îi face să cânte împreună cu noi: Domnul este aici şi îm pă ră ţ ia
Sa peste toţi stăpâneşte, să ne plecăm genunchii şi să-i zi cem: Suntem
nevrednici, Doam ne, şi alunecători, de a ce ea, Te rugăm, stăpâneşte Tu
în tru noi în vecii vecilor, amin.
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 9

INTERVIU
Mihai Pleșa, 16 ani, olimpic: Pot
dovedi absolut pe orice cale că
Dumnezeu există
Interviu luat de : Came
sursa: http://www.cocoon.ro
Este olimpic naţional şi la greaca veche,
iar printre pasiunile lui se numără şi
istoria şi şahul. Drumul spre biserică i
l-a arătat bunica sa, în copilărie, iar cel spre credinţă
şi Dumnezeu, i l-a deschis figura vie a părintelui
pe care l-a întâlnit acolo. Apoi l-a căutat
pe Dumnezeu şi în cărţi, iar acum ştie că a crede
înseamnă a găsi un mod de a trăi după un set de
principii, un drum care i se oferă şi bogatului şi
săracului. Defineşte ortodoxia ca pe o religie a
libertăţii, iar pe Dumnezeu îl vede ca legătura
care se creează între el şi lume, o legătura care
dincolo de argumente are nevoie de o “sclipire”.
Cu toţii am auzit sau am cunoscut olimpici
la matematică, fizică sau informatică. Există însă
şi olimpici la Religie, iar Mihai Pleşa, un elev
de 16 ani originar din Prahova, este unul dintre
ei. Obişnuiţi cu manifestări şi comportamente
de multe ori aberante ale celor care se declară
credincioşi, normalitatea şi, în acelaşi timp, maturitatea
de care dă dovadă prin răspunsurile la
întrebări precum “Ce este Dumnezeu?” sau “Ce
este credinţa?” sunt o surpriză plăcută. Pentru
adolescentul olimpic care merge la biserică regulat
şi citeşte cărţi religioase zilnic, credinţa este
o alternativă de viaţă, un set de principii, iar
Dumnezeu, fiinţa prin care el creează o legătură
între el şi lume. Susţine că poate demonstra că
Dumnezeu există cu argumente de orice fel, dar
spune că în această experienţă este nevoie de
ceva mai mult decât logică şi raţiune.
Există două extreme în societatea noastră:
pe de o parte, sunt cei care nu cred în
Dumnezeu – ateii. Pe de altă parte, sunt superstiţioşii,
credincioşii devotaţi, care merg la
moaşte, la toate procesiunile religioase. Ce este
în opinia ta credinţa?
Credinţa în Dumnezeu nu înseamnă superstiţie,
dar nu înseamnă nici habotnicie. Fiecare
om este liber să aleagă ceea ce el doreşte. Religia
nu vine să îngrădească omul cu nimic, nu vine
să-l lege de reguli şi de tipare şi să-i spună: doar
pe calea asta mergi. Ortodoxia, care e atât de
plină de frumuseţe, vine doar ca să ofere o alternativă
de viaţă, vine să arate că viaţa se poate
clădi şi pe principii sănătoase.
Cum ar fi?
Cum ar fi băutura. Mulţi oameni beau foarte
mult. Băutura nu este rea, rea este întrebuinţarea
ei. La fel tutunul, la fel drogurile, la fel
abuzul de sexualitate, la fel ca lipsa de răbdare,
ca dezorganizarea din viaţă. Vorbeşti despre întrebuinţarea
drogurilor, în sensul că unele pot fi
folosite în scopuri medicale...
Da, unele sunt folosite în scopuri medicale,
iar alţii le folosesc în scopuri proaste. Când
omul caută o întrebuinţare rea acelui lucru,
deja lucrurile se denaturează şi aici vine creştinismul
care deschide un alt plan. Nu vine să
îndoctrineze, nu face prozelitism. Un om care
e adevărat creştin ortodox nu e un om obtuz,
un om confuz, îngrădit de canoane, de chestii
abstracte care nu au nicio legătură cu viaţa
de zi cu zi. Creştinismul are acel ceva pentru
toată lumea, fie un om simplu, fie un om bogat.
Dăruieşte sfaturi pentru a petrece o viaţă bună,
fără să îngrădească libertatea omului. Dacă este
creştin, asta nu înseamnă că omul încetează să
fie raţional sau să-şi descopere universul identitar,
sau nu înseamnă că extirpă cultura lumească.
Nu înseamnă acest lucru nici pe departe.
Dar ce înseamnă?
Că omul este liber să aleagă ceea ce doreşte.
Ortodoxia nu vine să îngrădească, doar oferă o
altă opţiune pentru a petrece viaţa. Cea de aici
şi cea de dincolo. Cum explică un adolescent de
16 ani pe Dumnezeu unui om matur care nu
crede în Dumnezeu? Un adolescent de 16 ani
din ziua de azi este un pic străin de Dumnezeu.
Depinde foarte mult de mediul în care a crescut,
de educaţia pe care a primit-o şi de mediul
pe care îl frecventeză. În general, cea mai mare
parte din copii se gândesc la Dumnezeu ca la
un tată, un tată bun, iubitor. Se gândesc la acea
persoană care ne iubeşte, care ne veghează şi are
grijă ca toate faptele noastre să se îndrepte spre
bine, să se deruleze în iubire, în dragoste. Unui
om matur i-aş spune că e foarte bine că nu crede,
dar că eu cred, deoarece lucrurile din lume
şi lucrurile care se întâmplă în interiorul nostru
arată că există Dumnezeu. Şi mai mult de atât,
i-aş spune că Dumnezeu este o fiinţă personală
care ne iubeşte extrem de mult. Eu personal,
aşa îl pot explica pe Dumnezeu: ca o fiinţă personală
prin care eu creez o legătură între mine
şi lumea divină. Eu am argumente de orice fel,
istorice, filosofice, raţionale. Pot dovedi absolut
pe orice cale că Dumnezeu există, dar asta
rămâne la nivel teoretic. Schimbarea trebuie să
vină însă din interior. Dacă schimbarea nu vine
din interior, oricâte argumente aş avea eu în
sprijinul existenţei lui Dumnezeu ar fi degeaba.
Despre schimbarea din interior auzim peste
tot, de la psihologi până la trainerii de dezvoltare
personală. Cum ar trebui să se petreacă
10
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

schimbarea asta? Omul, prin diferite lucruri
care se întâmplă în viaţa lui, îşi dă seama că
tot ce se întâmplă aici pe pământ e trecător, e
deşertăciune, cum spune în Sfintele Scripturi.
Omul trebuie să ajungă la această cunoaştere
că viaţa de aici se termină odată şi odată, că
e finită şi că obligatoriu trebuie să existe ceva
după. De ce obligatoriu? Sunt unii oameni care
spun că aici se termină totul. Acum mă gândesc
pur şi simplu la demnitatea mea de om, că sunt
creat de Dumnezeu sau de cine voi fi creat, sau
că sunt creat doar de părinţii mei şi atât. După
aceea mă gândesc la ordinea lucrurilor, că nu e
firesc să se întâmple aşa. Nu e firesc ca omul să
trăiască o perioadă de timp, mai mult sau mai
puţin fericit. Cât poate să trăiască? În medie 70
de ani. Şi după aceea lucrurile să rămână aşa,
suspendate în aer. În niciun caz nu pot rămâne
aşa, suspendate înaer.
Dar unui copil cum i-ai explica că există
Dumnezeu? Cum vă spuneam, ca să convingi
un om că Dumnezeu există trebuie să se
întâmple în interiorul lui acea sclipire. Căutarea
lui Dumnezeu o avem toţi, tendinţa
către Dumnezeu o avem toţi, dar trebuie să
se declanşeze acea trezire pentru a începe să-l
căutăm pe Dumnezeu. Dar unui bătrân ce i-ai
spune despre Dumnezeu? Cred că m-aş folosi
foarte mult de experienţa lui de viaţă şi i-aş
arăta exact momentele în care Dumnezeu a intervenit
în viaţa lui fără ca el să-şi dea seama.
Şi i-aş arăta armonia lucrurilor, desfăşurarea
lucrurilor, toate cauzele unor lucruri care duc la
dovedirea existenţei lui Dumnezeu.
Tu cum l-ai găsit pe Dumnezeu?
Eu de mic am fost dus la biserică de bunica
mea. Nici eu nu credeam în Dumnezeu, dar
mă duceam pentru că-mi plăcea la biserică şi
mi-a rămas în minte imaginea vie a părintelui,
cum predica pe Hristos. Şi atunci mi-am dat
seama că e imposibil ca un anume Hristos, care
se spune că e Dumnezeu, să adune în jurul lui
atâta lume. E imposibil ca el, ca persoană, să
creeze ceea ce este astăzi. De existenţa lui istorică
nu mă îndoiam, mă îndoiam cum poate
face el ca astăzi învăţătura lui să fie răspândită
în toată lumea, şi că sunt lăcaşuri de închinare
la tot locul şi mai ales că oamenii şi-au dat viaţa
tocmai pentru el de 2000 de ani încoace. Atunci
s-a petrecut aşa ceva în mine care m-a făcut să-l
caut, să văd cine e şi ce vrea de la mine. Am ascultat
predicile părintelui, am mai luat şi câte o
carte, am mers la slujbă şi am început să citesc
din Vieţile Sfinţilor Părinţi – oamenii care şi-au
dedicat viaţa lor lui Hristos. Am vrut să văd ce
au scris oamenii ăia, care sunt crezuţi că aveau
ochelari de cal, care vedeau numai înainte, numai
la Hristos şi atâta. Mi-am dat seama că ei
descriau nişte lucruri, nişte fenomene, care culmea
erau cât se poate de reale şi cele ce spuneau
în cărţile respective era de fapt realitatea la care
am ajuns uitându-mă la viaţa altor oameni. Aşa
miam dat seama că există Dumnezeu, că totul
e pus în ordine. Realitatea asta e dură uneori.
De ce crezi că lasă Dumnezeu să aibă loc
războaiele, foamete, ororile de pe lumea asta?
Eu am două păreri despre acest lucru. Pe de
o parte, m-am convins că Dumnezeu este bun,
este iubire, că este dragoste. Şi m-am gândit şi
eu că cineva care este iubire nu poate să lase să
se petreacă astfel de fenomene, astfel de lucruri.
Şi atunci m-am gândit că tocmai aici intervine
voinţa omului, liberul arbitru. Tocmai ce
spuneam, Dumnezeu a venit şi i-a spus omului
care este rostul lui, i-a oferit o alternativă
la viaţa lui. Dacă el a urmat-o, lucrurile au decurs
în mod benefic. Dacă nu, se întâmplă toate
faptele rele. Toată răutatea din lume este lipsa
lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. Oamenii
se îndepărtează de Dumnezeu, nu mai cred, şi
atunci dacă te desparţi de iubire nu mai poţi
face fapte de iubire, oricât de bune ar părea ele.
Aşa se explică răul – absenţa binelui, absenţa lui
Dumnezeu.
Cum ţi-l închipui tu pe Dumnezeu?
Ideea de Dumnezeu este foarte complexă.
Eu îl percep ca pe un duh, o fiinţă personală. Eu
cred că Dumnezeu este unul singur pentru orice
religie, fie că eu îi zic Allah, Budha, Dumnezeu.
El rămâne unul şi acelaşi. Părintele Paisie Aghioritul
spunea că Dumnezeu este unul singur,
dar unii stau în casă şi alţii rătăcesc pe afară.
Cum ar trebui găsit Dumnezeu de ceilalţi
oameni?
Ca să intrăm în legătură cu Dumnezeu
cred că trebuie să-l cunoaştem. Cea mai la îndemână
cunoaştere este cea existenţială, prin
evenimentele care se întâmplă în propria viaţă.
De exemplu, omul are un accident de maşină şi
în ultima secundă scapă. Atunci zice că uite că
Dumnezeu m-a ajutat. În privinţa religiei din
şcoli sunt acum două tabere: una care pledează
pentru scoaterea orei de religie şi alta care vrea
ca religia să rămână în programa şcolară. Ca
olimpic la religie, ce le-ai răspunde ambelor
părţi? În primul rând, cred că e normal să existe
o tensiune între cei care vor religia şi cei
care nu o vor. Religia are ceva în plus faţă de
toate celelalte materii – biologie, geografie,
matematică, istorie. Diferă de aceste materii
prin faptul că ţine de o opţiune intimă, de o
opţiune privată a omului, de propriile lui crezuri
şi convingeri. Un om dacă nu crede, nu
poate fi obligat să facă lucrul acesta. Organizaţiile
care vor să scoată religia din şcoli au
venit cu diferite argumente că elevii sunt traumatizaţi
la orele de religie pentru că anumiţi
profesori îi ameninţă cu chinurile Iadului. De
fapt, aici intervine lipsa de experienţă a unor
profesori de religie, proasta lor pregătire. De
fapt, acestor profesori le lipseşte vocaţia, ei
nu-şi fac treaba. La ora de religie lucrurile nu
se pot întâmpla ca la orice materie obişnuită.
Ora de religie este oră de educaţie religioasă,
depinde de profesor. Dacă ar fi să iei o decizie
privind religia în şcoli care ar fi? Eu cred că
orice copil la vârstă mică are nevoie de educaţie
religioasă. Când este mic, copilul nu ştie
ce e bine şi ce e rău. Educaţia primită la vârste
mici rămâne pe parcursul întregii vieţi. Or,
dacă de mic copilul a fost modelat întrun mod
nu tocmai bun, atunci el şi la maturitate nu va
fi un om tocmai bun. Dacă profesorul de religie
îşi face treaba cu adevărat bine el contribuie la
educaţia acelui copil. În mare parte, copiii nu
se simt obligaţi să stea la orele de religie. La
mine la şcoală de exemplu, din clasa întâi până
într-a opta, copiii erau dornici să afle mai mult
la orice temă de religie, puneau tot timpul întrebări.
O altă problemă sunt manualele de religie
care, pe lângă faptul că au greşeli, conţin
şi pedepse, cum ar fi că dacă treci strada printr-un
loc nepermis vei merge în Iad.
În aceste condiţii, cum crezi că ar trebui
predată religia?
Dacă manuale ar fi schimbate, într-adevăr
conţin unele chestii chiar stupide, fără niciun
temei biblic, atunci lucrurile s-ar rezolva. Pe de
altă parte, mai e şi problema profesorilor. Adică
ceea ce spune profesorul, ceea ce face. Aici cred
că este problema. Copilul vede dacă profesorul
lui îl trăieşte pe Hristos. Se simte când un profesor
crede ceea ce spune şi când profesorul e
doar un angajat care vine să-şi ia facă norma, să
semneze condica, apoi şi-a luat banii şi a plecat.
Pe de altă parte, cei care vor să scoată religia din
şcoli pleacă cu o preconcepţie. Ei nu vor să vadă
dacă e bine sau nu. Asta presupune ceva muncă.
Ar trebui să faci o cercetare foarte amplă ca să
ajungi într-un final la un răspuns.
Există o propunere din partea unor profesori
care spun că religia ar trebui înlocuită de
etică, sau cel puţin să fie alternativa pentru cei
care nu vor să participe la ora de religie. Chiar
dacă sunt teolog şi aş putea fi subiectiv, eu cred
că ora de religia vine să-l înveţe pe om să fie
bun, să fie un om moral. Ce e rău dacă eu vreau
să te conving să nu te mai enervezi, să nu mai fii
dezorganizat, să fii un om la locul lui, să nu mai
pierzi timpul în discuţii nefolositoare ca nu-ţi
aduc niciun fel de dezvoltare? Etica mi se pare
un lucru bun. Cunoaşterea tuturor oamenilor,
fie ei laici, fie ecleziaşti, e binevenită. Chiar
sfinţii mari ai bisericii cunoşteau foarte bine filosofia.
Atâta timp cât ora de religie sau ora de
etică te învaţă să fii un om moral, un om bun, eu
cred că este binevenită.
Ce părere ai despre relaţia dintre religie şi
ştiinţă?
Raportul dintre ştiinţă şi religie poate fi
privit din două puncte de vedere: benefic sau
distrugător. Ştiinţa poate veni în ajutorul religiei
prin tot ce se descoperă. Oamenii care merg
la biserică regulat au doar doi la sută şanse să se
îmbolnăvească de o boală gravă. Foarte multe
descoperiri ştiinţifice vin să afirme adevărurile
teologice. De exemplul postul este bun pentru
sănătate. Pe de altă parte, ştiinţa poate veni şi
împotriva religiei. Sunt oameni de ştiinţă care
vor să arăte că adevărurile biblice nu au temei.
Ce părere ai despre procesiunile cu moaştele la
care mii se oameni stau ore în şir, se înghesuie
să ajungă în faţă, leşină? Religia este legătura
liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu.
Ea se traduce prin o parte dogmatică – de învăţătură,
o parte de credinţă şi o parte de cultmanifestare
exterioară. Or, sfinţii care au sfinte
moaşte au ajuns să aibă sfinte moaşte prin credinţa
lor în Hristos. În mod normal, trupul putrezeşte.
Dar tocmai aici intervine anomalia, că
trupurile acestor oameni care au crezut în Hristos
rămân întregi. Sunt uşoare şi miros a mir, nu
se strică. Asupra lor nu acţionează factorii fizici
ca să se strice. La Sf Iacob Prozevitul trupul a
rămas intact se văd şi firicele de păr de pe mâini.
Dacă Dumnezeu nu voia să se întâmple asta
cu acel trup nu se întâmpla. Eu percep neputrezirea
trupului ca un dar pe care Dumnezeu l-a
dat acelui om care a crezut în învăţătura lui şi
i-a ajutat şi pe alţii să devină mai buni.
Biserica ortodoxă română, Sfântul Apostol TOMA 11

cuvinte duhovniceşti
„Și eu cred în Dumnezeu,
în felul meu”
Părintele Savatie Baştovoi, În căutarea aproapelui pierdut,
Editura Marineasa, Timişoara, 2002, pp. 69-71
După Liturghie, am mers cu toții la
masă. După ce au vorbit episcopii, că
mai erau încă trei, pe lângă Serghie, li
s-a dat cuvântul și altora, preoți și mireni.
La un moment dat, s-a ridicat unul
dintre binefăcătorii mănăstirii, un patron
oarecare, și cu o mimică tipică de
om de afaceri din Basarabia, și-a început
discursul cam așa: „Știți, și eu cred
în Dumnezeu în felul meu...”.
În toamna anului trecut, a fost invitat
la hramul Mănăstirii Noul Neamț Arhiepiscopul
Serghie al Ternopolului. Acest
episcop pur și simplu i-a fermecat pe toți
cu simplitatea sa aristocratică și duhul
rugăciunii pe care ți-l transmitea. El este
cunoscut și iubit în cercurile călugărești
și ale mirenilor din întreaga Patriarhie
Rusă ca unul care a dobândit darul rugăciunii
neîncetate și aceasta se simțea în
toate mișcările sale. După Liturghie, am
mers cu toții la masă. După ce au vorbit
episcopii, că mai erau încă trei, pe lângă
Serghie, li s-a dat cuvântul și altora, preoți
și mireni. La un moment dat, s-a ridicat
unul dintre binefăcătorii mănăstirii,
un patron oarecare, și cu o mimică tipică
de om de afaceri din Basarabia, și-a început
discursul cam așa: „Știți, și eu cred în
Dumnezeu în felul meu...”. Și îndată mintea
mea împătimită s-a gândit: „Unde se
mai bagă și ăsta, peste episcopi și preoți
cu credința lui «în felul lui în Dumnezeu»?”.
Atunci m-am uitat la Înaltul Serghie,
să văd cum arată când se plictisește.
Dar am fost umilit când am văzut
cum și-a lăsat tacâmurile la o parte și asculta
cu o atenție de copil ceea ce spunea
acel om, de parcă ar fi auzit cine știe ce
lucruri, pe care în altă parte n-ar mai fi
putut să le audă. Fața episcopului s-a luminat
de o bucurie negrăită când a auzit
cuvintele „cred și eu în Dumnezeu în felul
meu”. Atunci mi-am dat seama că așa
este dragostea și adevărata sfințenie.
12
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

REPERE ŞI IDEI
Înjurătura este crima crimelor
Traducere şi adaptare : Laura Enache
Un om a venit în Munte având
ca la vreo 60 de ani și îmi zice:
„Părinte, știi, înjur. Am fost și
pe-aici și pe la părintele cutare și am continuat
să înjur și știu că e rău”. „Nu știi cât
de rău este!”, îi zic. Și încep să-i fac o analiză
a înjurăturii și a hulei, ce înfricoșător
păcat este acesta. Inima ta funcționează
ca un ceas, îi zic, tic-tac, tic-tac. Dar dacă
Dumnezeu îți va opri inima? „Nu știi cât
de rău este!”, îi zic. Și încep să-i fac o analiză
a înjurăturii și a hulei, ce înfricoșător păcat
este acesta. Inima ta funcționează ca un ceas,
îi zic, tic-tac, tic-tac. Dar dacă Dumnezeu îți
va opri inima? Dacă hotărăște asta în dreptatea
Lui? Acum te rabdă și te păzește. Dar dacă
mâine stă să ți se oprească inima și pleci din
viața aceasta? Îl vei vedea pe Judecătorul! Te
vei întoarcespre Preasfânta să-i ceri ajutorul,
dar nici pe Preasfânta nu ai lăsat-o în pace. Și
pe ea ai hulit-o! De la cine vei cere ajutorul? Te
vei afla față în față cu Dumnezeu pe care L-ai
hulit, cu Cel înjurat de tine în toată viața ta! Ce
milă? Deja vei primi sentința din conștiința ta.
Conștiința ta te va condamna! Nici nu vei avea
nevoie să-L vezi pe Judecător. Conștiința ta
este Judecător! Prin urmare, omule, acum ce
vei face? Iată, zici că ai adormit. Și în această
clipă se oprește inima și nu te mai scoli. Unde
te vei duce? Apoi cică ți-a greșit nevasta, ți-a
greșit copilul, ți-a greșit cutare sau cutare [și
de asta ai înjurat]. Bine, nimic de zis, dar dacă
un om ți-a făcut un bine pentru cel mai mic
lucru sau să presupunem că pentru un lucru
mare, ți-a scăpat viața ta, și să zicem că femeia
sau copilul tău îți greșește cu ceva, este cu putință
să-ți închipui că tu atunci te vei apuca
să-l înjuri pe binefăcătorul tău pentru că ți-au
greșit ei? Nu, îmi zice. Și ce este cel care ți-a
scăpat viața aceasta trupească pe lângă Cel
care te scoate din veșnica osândă, Acela Care
te-a făcut om? Aceast existență a ta este din
înseși mâinile lui Dumnezeu, de la Dumnezeu
este, și tu în continuu Îl hulești și Îl înjuri,
după ce că faci și alte nenumărate păcate? Stă
în mâinile lui Dumnezeu să-ți taie viața, să te
condamne și să te arunce în osândă. Ce vei
face?
Să zicem că se joacă afară copiii tăi și tu
stai și îi privești și într-o clipă încep să se ciondănească
între ei și încep să te înjure pe tine.
Tatăl meu așa și pe dincolo. Ce-ai face? Nu
i-ai omorî în bătaie? Și ești și om, și păcătos, și
pământesc și într-o clipă zici: „Nu este corect
ce mi-au făcut!” Și într-adevăr, nu este corect
ceea ce fac, să te înjure pe tine, tatăl lor, după
atâta adorare de care ai avut parte în jocul lor.
Și viața aceasta este un joc, aici jos, îi zic . Și
ție îți greșește cutare sau cutare și tu ajungi
să-L înjuri pe Tatăl tău cel ceresc și pe Mama
ta cea cerească! Cine este Preasfânta? Cine ne
păzește de urgia lui Dumnezeu? Nu ne păzește
Preasfânta? Și tu o înjuri! A venit, nenorocitul,
anul următor și îmi zice: „Părinte nu am
mai înjurat”. Când un agricultor ară ogorul
lui și îl seamănă și apoi începe să vadă rodul,
nu se bucură de rod? Așa este și duhovnicul,
când vede, să zicem, că mica lui încercare, cei
doi bani ai văduvei, au adus un rod lui Dumnezeu,
spre slava lui Dumnezeu, pentru că a
încetat să-L înjure pe Dumnezeu. Diavolul l-a
pus și La înjurat pe Dumnezeu în continuu.
Acesta este mare lucru, ca să se mântuiască
acest om! Și de îndată ce va înceta să-L înjure
pe Dumnezeu, va veni și binecuvântarea lui
Dumnezeu!
Nu poate înțelege cineva că păcatul păcatelor
și crima crimelor este hula. Diavolul Îl
hulește pe Dumnezeu pentru că acela Îl are
vrăjmaș deschis. Gata, zice, s-a sfârșit, este
vrăjmașul. Tu nu spui acestea. Tu zici că-L
iubești pe Dumnezeu. Dar eu Îl iubesc pe
Hristos. Atunci cum Îl înjuri? Dar îi spun,
omule al meu, acum, dacă te vede un om necredincios,
că tu Îl înjuri pe Dumnezeul tău,
va spune acesta: „Eu pe dumnezeul meu nu
îl înjur”, care este un idol. Înțelegi? Și te vede
pe tine, care spui că Dumnezeu Cel în care
crezi este adevăratul Dumnezeu, că atunci
când altcineva îți greșește cu ceva, tu îndată
Îl lovești pe Dumnezeu. Îți va spune acest om
că nici nebunul nu face asta, nici cel în toate
mințile. Acest lucru este un oximoron. Omul
hulitor este un monstru, ceva împotriva firii
. De vreme ce Îl înjură pe Dumnezeul lui, în
clipa în care altcineva îi greșește, omul este
un monstru, o pocitanie. Și chiar în mijlocul
acestei monstruozități vine Dumnezeu
pentru o clipă să-i spună: „Fiul meu, toate
ale tale le iert. M-ai înjurat, M-ai călcat în picioare,
M-ai făcut așa și așa, pe toate ți le iert,
treci înlăuntru. Numai spune- Mi că ai făcut
acestea. Este atât de greu să faci o recunoaștere
a greșelilor tale? Du-te și spune adevărul
că ai făcut-o, mărturisește-o la duhovnic! Și
de îndată ce o mărturisește omul, s-a dezlegat
nodul gordian. Datoria s-a uitat, s-a stins.A
trecut înlăuntru!
Să vezi acum în Împărăția cerurilor că sunt
două milioane de hulitori! Și spui, toți aceștia
sunt iertați? Minunile lui Dumnezeu! Minunile
lui Dumnezeu! De aceea zic și Părinții: Nu
din pricina amenințărilor lui Dumnezeu să te
temi, ci să te temi de El pentru dragostea Lui!
Când rănești dragostea Lui și o nesocotești.
Continuându-ți astfel viața îți aduni mânie
în ziua mâniei și descoperirii lui Dumnezeu!
După aceea s-a terminat! Iată! Își va zice ție
Dumnezeu: „Te-am iubit, te-am iertat, te-am
răbdat, te-am hrănit, ți-am dat bunătăți, și
tu ai continuat să mă hulești!Acum ce să-ți
fac? Te-am așteptat, team așteptat, ți-am dat
atâtea și atâtea prilejuri, și tu nu ai prins aceste
ocazii! Ce aștepți? Să iasă sufletul tău?”...
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 13

Repere şi idei
Credinţa într-o lume a sceptismului
Lucian Filip
Campanie ateistă în Anglia. Pe acest autobuz stă scris : Probabil că nu există Dumnezeu. Nu mai fiți îngrijorați și bucurați-vă de viață
Mărturisim credinţa în multe
feluri, mai întâi de toate prin
exemplul vieţii noastre, prin
felul în care ne rugăm, trăim şi iubim. Alteori,
pur şi simplu ne mărturisim credinţa
prin discuţii şi conversaţii purtate cu alţi
creştini ortodocşi sau cu cei de alte credințe
unde putem face referiri la Sfânta Scriptură,
Sfânta Tradiţie sau la Sfinţii Părinţi ai
Bisericii. Cu toate acestea, am putea de asemenea
discuta cu necredincioşii şi scepticii
iar apelul la aceleaşi surse precum Biblia,
Tradiţia şi Sfinţii Părinţi nu vor avea nici
o însemnătate pentru ei. În primul rând,
este evident faptul că aceştia nici nu cred în
divin. Nu poţi spune „Căci Dumnezeu aşa a
iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut
L-a dat ca oricine crede în El să nu piară,
ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3, 16), dacă nu
crezi mai întâi în Dumnezeu.
De asemenea, este important să ne dăm
seama că trăim într-o lume postmodernistă
pentru care nimic nu e mai confortabil
decât pierderea credinţei în Dumnezeu. Ei
spun că „Dumnezeu nu există” şi că Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh sunt doar miturile şi
superstiţiile unui popor needucat şi neiluminat.
Poate că prietenii noştri nu ne vor
spune acest lucru verde în faţă, dar, după
cum sugerează Sfântul Apostol Pavel, ei ne
cred nebuni şi cred că ne irosim timpul pe
pământ.
Ştim că acest fel de lovituri vin din toate
direcţiile, aproape în fiecare zi, în tot felul
de moduri: televiziunea, presa scrisă, sistemul
nostru educaţional, poate chiar şi
guvernul. Un uriaş război spiritual în care
nu avem voie să ne pierdem. Deci, luând
în seamă acest lucru, trebuie să discutăm
despre trei aspecte lumeşti de care ne-am
putea folosi atunci când vorbim despre existenţa
lui Dumnezeu cu cineva care nu crede
în El sau este oarecum sceptic. Acestea sunt
filosofia, ştiinţa şi matematica.
De curând, în Marea Britanie, un grup
de atei a iniţiat o campanie de reclame
numită „Campania autobuzului ateu”. Aceştia
au lipit bannere şi slogane pe autobuze
cu mesajul „Dumnezeu, probabil nici nu
există. Nu vă mai faceţi griji şi bucuraţi-vă
de viaţă”. Oare acest lucru nu ne pune la îndoială
credinţa? Nu ne călăuzește pe o cale
sau pe alta? Fiind creştini ortodocşi, putem
vedea cum acest lucru poate rezona cu oamenii,
nu? Războiul spiritual este reînnoit
şi o altă salvă este aruncată spre noi. Din
păcate, diavolul este foarte dibace și se poate
ca așa să câștige câţiva oameni de partea sa.
Cum răspundem?
Analizând ceea ce au spus, putem observa
imediat că ateii și-au recunoscut propria
îndoială deoarece spun că „Dumnezeu,
probabil nici nu există”. Cuvântul „probabil”
deschide calea posibilităţilor. Adevărul
este că nimeni nu poate cerceta sau explora
întregul univers. Nimeni nu poate studia
cosmosul încercând, într-un fel sau altul, să
dovedească existenţa lui Dumnezeu. Dacă
suntem oameni cu gândire logică vom trage
concluzii din toate dovezile disponibile. La
ora de economie am învăţat că legea cererii
şi ofertei poate fi folosită cu certitudine,
doar atunci când o cunoaștem la perfecție.
Noi nu posedăm o înțelegere perfectă,
14
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA

deplină şi nu putem analiza toate dovezile
posibile ale cosmosului referitoare la Dumnezeu.
Aşadar, nu putem trage concluzia
finală cu privire la existenţa lui Dumnezeu
din punctul de vedere al logicii.
Există, de asemenea, un principiu filosofic,
care spune că dacă Dumnezeu nu există,
atunci nu există nici un viitor pentru noi.
Existenţa noastră nu este decât un accident,
o consecinţă a relaţiei cauză-efect, fiind destinată
pieririi. Suntem un rezultat al mişcării
aleatorii a unor atomi ce se ciocnesc.
Dar să ne gândim la exemplul următor, la o
frumoasă icoană a lui Hristos. Dacă ar fi să
punem pe o podea un blat de lemn şi puţină
vopsea şi, să presupunem, că am face culorile
exact ca cele din icoană, dacă am arunca
blatul și culorile în aer așa încât acestea să se
ciocnească care ar fi probabilitatea să apară
această icoană a lui Hristos? Cum ar fi dacă
aş spune că am încercat acest lucru în nenumărate
rânduri? Cred că suntem de acord
că aşa ceva nu s-ar putea întâmpla vreodată.
Nu are niciun sens. La fel cum nu are
sens nici să susţinem că suntem un produs
al hazardului, o consecinţă a ciocnirii unor
atomi din acest univers nesfârșit. Nu. Mai
degrabă suntem fiinţe dorite şi iubite de un
Creator. Doar un Creator ar putea să ne plaseze
aici, iar acesta este Dumnezeu. Chiar
dacă este ironic, la aceeaşi concluzie a ajuns
spre sfârşitul vieţii sale şi binecunoscutul filozof
ateu Bertrand Russell.
Pe lângă o abordare filosofică, există şi
una ştiinţifică în ceea ce priveşte existenţa
lui Dumnezeu. Ştiinţa care duce către credinţă.
Mulţi oameni cred că limitele ştiinţei
se intersectează cu cele ale religiei şi, desigur,
există mulţi cei care sunt atât de partea
ştiinţei cât şi de cea a religiei. Un lucru sigur
este acela că nu tot ceea ce vedem şi întâmpinăm
poate fi explicat prin intermediul ştiinţei.
Când ştiinţa încearcă să justifice un
lucru, dar fără a-l putea demonstra, apare
termenul de teorie, precum teoria macroevoluţiei.
Validarea teoriei macroevoluţiei
permite doar două abordări sau explicaţii,
iar dacă cineva ar demonta una din ele, cealaltă
ar fi imediat abordată. Chiar şi astăzi
comunitatea ştiinţifică este încă indecisă în
ceea ce priveşte elementele esenţiale ale teoriei
macroevoluţiei.
Tiparul creaţiei este diferit. Prima carte
a Sfintei Scripturi spune că la început totul
era în perfectă ordine, dar de atunci lucrurile
au început, încetul cu încetul, să se îndrepte
spre o stare de dezordine. În limbaj
bisericesc spunem că am trecut de la tihna
divină la decădere şi corupţie. Acest lucru
îl confirmă, de fapt, şi ştiinţa însăşi, că lucrurile
nu progresează, ci, mai degrabă,
au tendinţa de a se lăsa purtate la voia întâmplării.
Dacă evoluţioniştii au dreptate,
ar trebui să existe o abundenţă de probe şi
pentru unele forme intermediare, nu doar
pentru oameni, ci pentru toate animalele
şi plantele care există. Cu toate acestea, pe
pământ nu se află doar o rădăcină pentru
toată creaţia. Vedem cum apar, brusc, familii,
ordine, categorii ale formelor de
viaţă. Nu există nicio dovadă pentru a susţine
prezenţa unor grupuri intermediare de
care teoria evoluţionistă are nevoie pentru a
sta în picioare. Cum s-ar putea dezvolta din
neant alte ordine? Acest lucru nu poate fi
demonstrat, rămâne doar la nivel de teorie.
Un ultim argument care ar putea fi folosit
pentru a arăta unui sceptic că Dumnezeu
există este unul matematic, în principiu,
unul al probabilităţii şi statisticii. Acesta ar
lua în considerare vârsta universului şi numărul
de particule care se găsesc acolo. Câte
particule există în Univers? Cine ştie precis?
Se estimează că sunt 10 la puterea 130, adică
10 urmat de 130 de zerouri. Asta înseamnă
foarte mult. Despre vârsta Universului se
presupune că ar fi 3 ori 10 la puterea 130,
asta însemnând 30 urmat de 12 zerouri înmulţit
cu numărul secundelor dintr-un an,
totalul fiind de 10 la puterea 20, de atâta
timp există particulele. Şi acesta este un
număr extrem de mare şi o foarte lungă perioadă
de timp. Următorul lucru este puţin
mai complicat: numărul posibilelor evenimente
sau ciocniri pe secundă, care ar putea
avea loc pentru fiecare particulă. Numărul
coliziunilor pe secundă, la fiecare particulă.
Gândiţi-vă la icoana de care am pomenit
mai devreme! Acest număr se preconizează
că ar fi 10 la puterea 20, un 10 urmat de
20 de zerouri. Adunaţi aceste numere şi rezultatul
va arăta totalul evenimentelor care
ar putea apărea în spaţiu şi timp, pentru a
aduce ordine, adică viață în Univers, rezultat
care este 10 la puterea 170 adică 10 cu
170 de zerouri după el. Aceasta este doar
prima parte.
Partea a 2-a este la celălalt capăt al
spectrului, posibilitatea apariţiei vieţii prin
întâmplare. Posibilitatea formării din întâmplare
a unei particule care să se structureze
în molecule care se divid de la sine,
fără a lua măcar în considerare un grup de
molecule cu viaţă, conştiente. Această posibilitate,
acest număr este 10 la puterea -450,
care este zero, apoi 450 de zero apoi 1. Prin
urmare, posibilitatea apariţiei din întâmplare
a unei molecule care se multiplică în
tot spaţiul şi timpul este de 10 la puterea
170 împărţit la 10 la puterea -450, care este
egal cu 10 la puterea -280, iar acest lucru,
pentru orice matematician educat şi logic
este zero, imposibil. Nu este nicio şansă ca
toate acestea să aibă loc în această ordine a
lucrurilor.
Acestea sunt elemente simple, dar de
bază, şi probabil, cel mai bun lucru la care
cineva ar putea spera este să îl facă pe sceptic
să se îndoiască. Mai mult decât probabil,
răspunsul lor va fi că nu pot să creadă în
ceva ce nu pot vedea; lăsându-L deoparte pe
Fiul Lui Dumnezeu, Iisus Hristos, e adevărat
că pe El nu-L putem vedea. Dar Dumnezeu
nu S-a lăsat fără de martori. Sfinții sunt
martorii Său. Natura este martorul Său, etc.
Nu suntem obligaţi să credem. Credem
în Dumnezeu, nu pentru că trebuie, ci
pentru că suntem convinşi de validitatea
Lui şi de adevărul Lui. Prin promisiunile,
moartea şi învierea Lui, Dumnezeu ne oferă
câte ceva fiecăruia dintre noi, nu doar în
această lume ci – mai important - în cea de
dincolo.
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
15

În ziua judecății aspre
Traian DORZ
În Ziua Judecăţii aspre
n-o să vă judece Iisus,
ci-o să vă judece Cuvântul
ce voi l-aţi auzit – sau spus!
O să vă judece copilul
pe care l-aţi crescut tâlhar,
o să vă judece clipita
ce-aţi risipit-o în zadar.
O să vă judece prilejul
lăsat să treacă fără rost,
o să vă judece străinul
rămas în drum fără-adăpost.
O să vă judece orfanul
pe care nu l-aţi cunoscut
şi orbul, şi nefericitul
pe lângă care aţi trecut.
O să vă judece unealta
cu care n-aţi lucrat cinstit
şi bunătatea, şi iubirea
pe care le-aţi dispreţuit…
O să vă judecaţi voi singuri
cu tot ce-i sus şi tot ce-i jos,
c-aţi fi putut avea viaţa,
dar n-aţi căutat-o în Hristos!