Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
BULETIN SĂPTĂMÂNAL AL PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNEŞTI SF. APOSTOL TOMA<br />
LUMINĂ LINĂ<br />
<strong>27</strong><br />
<strong>martie</strong><br />
2016<br />
Anul 18<br />
Duminica II-a a <strong>Postului</strong> Paştilor<br />
Duminica lui Grigorie Palama
Biserica ortodox[ românå<br />
Sfântul apostol toma<br />
Sfinte Apostole Toma,<br />
Roagă pe milostivul Dumnezeu,<br />
Ca să dea iertare de greșeli<br />
Sufletelor noastre!<br />
Troparul Sfântului Apostol Toma<br />
3<br />
4<br />
5<br />
6<br />
7<br />
8<br />
Troparele duminicii acesteia<br />
Troparele Învierii și ale Praznicului<br />
Apostolul Învierii<br />
EVREI 1; 10 — 14; 2; 1 — 3; EVREI 7, 26 — 28; 8; 1 — 2<br />
Evanghelia duminicii<br />
MARCU 2, 1 - 12; IOAN 10; 9 — 16<br />
Sinaxarul duminicii<br />
Sinaxarul din Triod<br />
Programul slujbelor; anunţuri<br />
Știri parohiale<br />
Predica duminicii<br />
Lumina vieții în credință<br />
10 Interviu<br />
Prof. Dumitru Constantin Dulcan<br />
Grünewald şi icoana, două feluri de a privi suferinţa<br />
12 Costion Nicolescu<br />
Buletinul parohial<br />
Al bisericii ortodoxe RomÂne<br />
Sfîntul apostol toma<br />
APARIŢIE SĂPTĂMÎNALĂ ŞI GRATUITĂ<br />
APARE CU<br />
BINECUVÂNTAREA<br />
PREOTULUI PAROH<br />
TEOFAN KOJA<br />
https://www.facebook.com/groups/308755979201040<br />
Poezie : Liliana Ursu<br />
14 Poezii<br />
„În România, lumea se mută de la oraş la sat”<br />
15 Oana Nistor<br />
Coperta 1,<br />
Icoana Praznicului<br />
Duminicii<br />
Sf. Grigorie Palama<br />
Coperta 2,<br />
Iisus rugându-se<br />
în grădina Getsimani<br />
Imagine preluată din<br />
filmul Patimile lui Iisus<br />
Adresa Bisericii:<br />
Nottingham ave.,<br />
St. Louis<br />
Missouri, 63109-2659<br />
Phone & fax: (314)353-0841<br />
2<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
tipicul duminicii<br />
<strong>27</strong> <strong>martie</strong>, 2016<br />
Duminica a 2-a din Post. Sf. Grigorie Palama. Glasul 2. Voscr. 10. Urmează Triodul.<br />
Vecernie Mare: Vohod. Troparul Învierii, plus al Sfântului.<br />
Utrenie: După Ps. 50 se cântă Ușile pocăinții... Catavasiile din Triod.<br />
Liturghie Sf. Vasile cel Mare: Ap. Evrei 1,10-14; 2,1-3; Evrei 7,26-28; 8,1-2. Ev. Marcu 2,1-12; Ioan10,9-16. Axionul:<br />
De Tine se bucură...<br />
troparele duminicii<br />
TROPARUL ÎNVIERII, <strong>glasul</strong> 2<br />
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela a ce eşti<br />
Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât<br />
cu stră-lucirea Dumnezeirii; şi când ai înviat pe cei<br />
morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti<br />
au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul<br />
nostru, mărire Ţie.<br />
TROPARUL PRAZNICULUI, <strong>glasul</strong> 8<br />
Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii<br />
şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorule<br />
cel nebiruit al teologilor, făcătorule de<br />
minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule<br />
al harului, roagă-te pururea să se mântuiască<br />
sufletele noastre.<br />
CONDACUL TRIODULUI, <strong>glasul</strong> 8:<br />
Podobie: Apărătoare Doamnă...<br />
Pe tine, organul înțelepciunii, cel sfințit și dumnezeiesc,<br />
trâmbița cuvântării de Dumnezeu cea<br />
strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie de Dumnezeu<br />
grăitorule. Ci, cel ce stai ca o minte înaintea<br />
Minții celei dintâi, către Dânsul îndreptează mintea<br />
noastră, Părinte Grigorie, ca să strigăm ție: Bucură-te,<br />
propovăitorule al harului.<br />
TROPARUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU, <strong>glasul</strong> 8<br />
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară<br />
şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moarte pe<br />
moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu,<br />
nu trece cu vederea pe cei ce I-ai zidit cu<br />
mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive,<br />
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a<br />
născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule,<br />
pe poporul cel deznădăjduit.<br />
IPACOIUL ÎNVIERII, <strong>glasul</strong> 2<br />
După patimă, mergând femeile la mormânt<br />
ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase Dumnezeule,<br />
văzut-au îngeri în mormânt şi s-au spăimântat:<br />
că glas au auzit de la dânşii, că a înviat<br />
Domnul, dăruind lumii mare milă<br />
CONDACUL ÎNVIERII, <strong>glasul</strong> 2<br />
Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormânt întru<br />
mărire şi lumea împreună o ai înviat şi firea<br />
oamenilor Te laudă, ca pe Cel ce eşti Dumnezeu.<br />
Moartea a pierit şi Adam dănţuieşte, Stăpâne,<br />
iar Eva acum, izbăvită fiind din legături, se bucură,<br />
strigând: Tu eşti, Hristoase, Cel ce dai tuturor<br />
învierea.<br />
AXIONUL DUMINICAL<br />
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de daruri<br />
toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc.<br />
Ceea ce eşti Biserica sfinţită şi rai cuvântător,<br />
lauda fecioriei pe care Dumnezeu L-ai întrupat,<br />
şi tron te-ai făcut, ceea ce e mai înainte de<br />
veci Dumnezeul nostru. Că mitrasul tău scaun<br />
s-a făcut. Şi mai minunat, mai minunat, decât<br />
cerurile, decât cerurile l-ai născut. De tine se bucură<br />
ceea ce eşti plină de daruri, toată făptura,<br />
mărire ţie , mărire ţie !<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA<br />
3
DUMINICA<br />
A DOUA A POSTULUI MARE, A LUI GRIGORIE PALAMA<br />
PROCHIMEN, GLASUL 5<br />
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. (Ps. 11,7)<br />
Stih: Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios. (Ps.11,1)<br />
DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI<br />
A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:<br />
Cap. I,10-14 ; II-3<br />
ntru început Tu, Doamne, pământul L-ai<br />
întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor<br />
Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca<br />
o haină se vor învechi; ca pe un vesmânt<br />
le vei schimba şi schimbate vor fi. Dar Tu<br />
acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Şi căruia dintre<br />
îngeri a zis Dumnezeu vreodată: Şezi de-a dreapta<br />
Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut<br />
picioarelor Tale? Îngerii oare nu sunt toţi duhuri<br />
slujitoare, trimişi ca să slujească, pentru cei ce vor fi<br />
moştenitorii mântuirii? Pentru aceea cade-se ca noi<br />
să ascultăm cu atât mai mult de cele auzite, ca nu<br />
cumva să alunecăm pe alături. Căci dacă s-a adeverit<br />
cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă<br />
şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire.<br />
Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel<br />
de mântuire, care, luând început din propovăduirea<br />
Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o.<br />
DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI<br />
A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:<br />
Cap. 7,v. 26-28 şi Cap. 8, v. 1-2<br />
raţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să<br />
avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată,<br />
osebit de păcătoşi, şi mai presus decât cerurile.<br />
El nu mai are, în fiecare zi, nevoie,<br />
ca acei arhierei, să aducă jertfe, întâi pentru<br />
păcatele sale apoi pentru ale poporului, căci a făcut<br />
aceasta odată, aducându-se jertfă pe sine însuşi.<br />
Legea pune ca arhierei oameni care au neputinţe,<br />
pe când cuvântul jurământului, venit în urma legii,<br />
pune pe Fiul, desăvârşire în veacul veacului. Lucrul<br />
de căpetenie din cele spuse că avem astfel de Arhiereu,<br />
care s-a aşezat de-a dreapta scaunului măririi, în<br />
ceruri, slujitor altarului şi cortului celui adevărat, pe<br />
care l-a făcut Dumnezeu şi nu omul.<br />
Aliluia, <strong>glasul</strong> 1<br />
Gura dreptului grăiește înțelepciune.<br />
Stih: Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor.<br />
4<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
DUMINICA<br />
A DOUA A SFÂNTULUI ȘI MARELUI POST<br />
DIN SFÂNTA EVANGHELIE DE LA MARCU, CITIRE:<br />
n vremea aceea, a intrat iarăși Iisus în<br />
Capernaum după câteva zile și s-a auzit<br />
că este în casă. Și îndată s-au adunat<br />
așa de mulți, că nu mai încăpeau nici pe<br />
locul dinaintea ușii, iar Dânsul le grăia<br />
cuvântul lui Dumnezeu. Și au venit la<br />
Dânsul aducând un slăbănog, pe care îl purtau patru<br />
inși. Dar, neputând ei să se apropie de Dânsul<br />
din cauza mulțimii, au desfăcut acoperișul casei<br />
unde era Iisus și prin spărtură au coborât patul în<br />
care zăcea slăbănogul. Atunci, văzând credința lor,<br />
Iisus a zis slăbănogului: fiule, iartă-se ție păcatele<br />
tale. Dar unii dintre cărturarii care erau acolo de<br />
Cap. I, 44 - 51<br />
față cugetau în inimile lor: de ce grăiește Acesta astfel<br />
de blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, decât<br />
numai singur Dumnezeu? Însă Iisus, cunoscând îndată<br />
cu duhu Său că așa gândeau ei în sinea lor, le-a<br />
zis: de ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este<br />
mai lesne: a zice slăbănogului: iartă-se ție păcatele<br />
tale, sau a zice: scoală-te, ia-ți patul tău și umblă?<br />
Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ<br />
să ierte păcatele, a zis slăbănogului: ție îți poruncesc,<br />
scoală-te ia-ți patul tău și mergi la casa ta. Și<br />
s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit afară înaintea<br />
tuturor, încât erau toți uimiți și preamăreau pe<br />
Dumnezeu, zicând: niciodată n-am văzut așa ceva.<br />
DIN SFÂNTA EVANGHELIE DE LA IOAN, CITIRE:<br />
Cap. X, 9 - 16<br />
is-a Domnul: Eu sunt ușa; dacă va intra<br />
cineva prin Mine, se va mântui; și va intra<br />
și va ieși, și pășune va afla. Furul nu<br />
vine decât numai să fure, să junghie și să<br />
piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă<br />
viață, și s-o aibe din belșug. Eu sunt păstorul<br />
cel bun; păstorul cel bun își pune viața pentru<br />
oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui<br />
oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă<br />
oile și fuge, iar lupul răpește și risipește oile. Cel<br />
plătit fuge, pentru că este plătit și nu-l doare inima<br />
de oi. Eu sunt păstorul cel bun și cunosc oile Mele<br />
și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe<br />
Mine Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl; și Eu îmi dau viața<br />
pentru oile Mele. Mai am și alte oi, care nu sunt<br />
din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc;<br />
ele vor asculta de <strong>glasul</strong> Meu și va fi o turmă și un<br />
păstor.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 5
6<br />
<strong>27</strong> <strong>martie</strong><br />
În această zi, în Duminica a doua a Sfântului şi Marelui Post,<br />
facem pomenirea între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama,<br />
arhiepiscopul Tesalonicului<br />
Acest fiu al dumnezeieştii şi neânseratei lumini, cu adevărat om al lui Dumnezeu<br />
şi minunat serv şi slujitor al lui Dumnezeu era originar din Asia, din părinţi de neam şi<br />
slăviţi. S-a silit să-şi împodobească cu virtute şi cu învăţătură nu numai pe omul cel din<br />
afară şi văzut, ci cu mult mai mult pe cel lăuntric şi nevăzut. Pe când era încă în fragedă<br />
copilărie a murit tatăl lui. Mama sa l-a învăţat şi l-a crescut atât pe el, cât şi pe fraţii şi<br />
surorile lui în învăţătura şi în legea Domnului şi în Sfintele Scripturi. A ajuns însă bun<br />
cunoscător şi al învăţăturii laice, căci a urmat la dascăli învăţaţi. Grigorie, isteţ din fire,<br />
având o râvnă potrivită, a adunat în scurtă vreme tot felul de cunoştinţe, încât, ajungând<br />
la vârsta de douăzeci de ani şi socotind pe toate o nimica şi mai înşelătoare decât visurile,<br />
căuta să alerge sus la Dumnezeu, pricina şi dătătorul oricărei înţelepciuni, şi printr-o<br />
vieţuire mai desăvârşită să-şi afierorească lui Dumnezeu toată fiinţa sa. De aceea a<br />
descoperit mamei sale scopul său iubitor de Dumnezeu, dorul şi dragostea înflăcărată<br />
de Dumnezeu, ce-o avea de multă vreme. Cu acest prilej a aflat că şi ea nutreşte de mult<br />
aceleaşi gânduri şi că-şi găseşte desfătarea în aceleaşi lucruri ca şi el. A adunat deci<br />
mama îndată în jurul ei pe copiii săi şi le-a zis cu veselie: »Iată eu şi pruncii pe care mi<br />
i-a dat Dumnezeu!« Apoi a încercat să afle ce părere au ei despre cele bune şi le-a descoperit<br />
ţelul fratelui lor mai mare. Acesta, întrebuinţând tot mai mult cuvinte din inimă<br />
decât din minte, i-a convins să urmeze cu bucurie aceleaşi dorinţe ca şi el şi să fugă în<br />
lume. De aceea, după ce şi-a împărţit, după sfatul evanghelic, toată averea la săraci şi a<br />
părăsit cu sufletul uşurat favorurile împărăţeşti şi cinstea şi zgomotele din palatele împărăteşti,<br />
a urmat lui Hristos. Pe mama şi surorile sale le-a dus într-o mânăstire de călugăriţe,<br />
iar el împreună cu fraţii săi s-au dus în muntele sfinţeniei, supranumit Athos. Dar<br />
pentru că timpul n-a îngăduit să trăiască la un loc, a sfătuit pe fraţii săi să rămână în alte<br />
mânăstiri şi acolo să-şi ducă viaţa în ascultare de Dumnezeu, iar el s-a dat în ascultarea<br />
unui bătrân minunat numit Nicodim, care trăia în isihie numai pentru Dumnezeu. De<br />
la acesta a învăţat cu fapta, în umilinţa sufletului, toată porunca şi toată virtutea. A mai<br />
dobândit aici, în descoperire tainică, şi sprijinul şi ajutorul nebiruit de nimeni al Preacuratei<br />
Născătoarei de Dumnezeu. După mutarea lui Nicodim către Dumnezeu, a trăit<br />
câţiva ani în Marea Larvră cu multă râvnă în cele duhovniceşti. De dragul isihiei însă a<br />
plecat din Marea Lavră şi a îmbrăţişat pustia. Fiind sârguincios şi dorind necontenit cu<br />
tărie să fie cu Dumnezeu, s-a dat pe sineşi unei vieţi covârşitor de aspre. Înfrânându-şi<br />
prin rugăciune stăruitoare simţurile, înălţându-şi mintea la Dumnezeu, petrecându-şi<br />
tot timpul în rugăciune, studiind cele dumnezeieşti şi întocmindu-şi într-un chip foarte<br />
bun viaţa, învingea cu mare putere, cu ajutorul lui Dumnezeu, atacul demonilor; curăţindu-şi<br />
sufletul cu izvoare de lacrimi prin privegheri de nopţi întregi, a ajuns vas ales<br />
al harurilor, dumnezeiescul Duh şi avea adeseori vedenii dumnezeieşti. Şi ceea ce-i mai<br />
minunat este că nu şi-a schimbat felul lui aspru de viaţă, cu toate că a plecat, din pricina<br />
năvălirilor ismailiţilor, în Tesalonic şi a fost silit să locuiască în alte oraşe.<br />
După mulţi ani, după ce şi-a curăţit desăvârşit şi trupul şi sufletul, cu voia lui<br />
Dumnezeu, a primit marele har al preoţiei. Şi săvârşea tainele preoţiei ca unul care<br />
n-avea trup şi era, ca să spun aşa, în afară de el însuşi, încât sufletele celor care se uitau<br />
la el se pocăiau numai văzându-l. Era cu adevărat mare şi era cunoscut de cei care trăiau<br />
după rânduiala lui Dumnezeu ca un purtător de Duh. Se arăta un astfel de om şi celor<br />
care vedeau faptele lui: avea putere împotriva demonilor; izbăvea pe cei cuprinşi de înşelăciunea<br />
şi uneltirea lor; făcea ca pomii neroditori să dea roade; vedea numai dinainte<br />
cele viitoare şi era împodobit şi cu celelalte haruri ale dumnezeiescului Duh. Dar pentru<br />
că săvârşirea virtuţii stă în puterea noastră, şi fără încercări nu este nici desăvârşire şi<br />
nici arătarea credinţei noastre în Dumnezeu – căci împreună-lucrarea faptei bune şi a<br />
dorinţei de bine desăvârşeşte pe omul care trăieşte după Dumnezeu -, a îngăduit Dumnezeu<br />
să cadă acest mare bărbat în felurite încercări, pentru ca prin toate acestea să se<br />
arate cu adevărat desăvârşit. Ce minte poate să-şi închipuie câte i s-au întâmplat? Ce<br />
cuvânt poate să rostească uneltirile mai mari decât cele dinainte ale cumplitului vrăjmaş<br />
şi acuzaţiile şi bărfelile aduse de noii luptători împotriva lui Dumnezeu? Cine poate să<br />
spună cât de mult a luptat pentru credinţă timp de douăzeci şi trei de ani, suferind din<br />
partea vrăjmaşilor vătămări şi felurite necazuri?<br />
Ereticul Varlaam din Calabria, care se credea grozav în înţelepciunea laică şi socotea,<br />
în deşertăciunea propriilor lui gânduri, că ştie toate lucrurile, a pornit război<br />
cumplit împotriva Bisericii lui Hristos, a dreptei noastre credinţe şi a tuturor celor care<br />
o ţineau cu tărie. Varlaam învăţa nebuneşte că harul comun Tatălui şi Fiului şi sfântului<br />
Duh şi lumina veacului ce va să fie, prin care vor străluci şi drepţii ca soarele, în chipul<br />
în care şi Hristos a arătat-o strălucind ca soarele pe Muntele Taborului, şi, pe scurt,<br />
toată puterea şi lucrarea Dumnezeirii triipostatice, este cu totul deosebită de firea dumnezeiască<br />
şi este creată. Iar pe cei care cugetau drept, că acea dumnezeiască lumină este<br />
necreată şi că toată puterea şi lucrarea dumnezeiască nu sunt nicidecum însuşiri noi<br />
printre însuşirile fireşti ale lui Dumnezeu, pe toţi aceştia, prin cuvinte şi prin scrieri<br />
mari, îi numea închinători la doi dumnezei şi închinători la mai mulţi dumnezei, după<br />
sinaxar<br />
cum se numesc şi iudeii, Sabelie şi Arie.<br />
Pentru a vădi rătăcirea lui Varlaam, Biserica a trimis la Constantinopole pe dumnezeiescul<br />
Grigorie, ca un luptător al credinţei şi ca un cunoscut apărător, dar, mai<br />
bine-spus, şi ca acuzator şi ca acuzat. Dumnezeiescul împărat Andronic al patrulea<br />
Paleologul, apărător al dreptei credinţe, a adunat un sfânt sinod. Când a venit la acest<br />
sinod şi Varlaam – cu învăţăturile lui eretice spuse mai sus şi cu acuzaţiile aduse împotriva<br />
credincioşilor -, marele Grigorie, plin de dumnezeiescul Duh şi îmbrăcat cu putere<br />
nebiruită de sus, a astupat acea gură deschisă împotriva lui Dumnezeu şi în sfârşit a<br />
biruit-o; a prefăcut în cenuşă, prin cuvântări arzătoare şi prin scrieri, ereziile lui asemănătoare<br />
spinilor. Pentru că n-a mai putut suferi ruşinea, vrăjmaşul dreptei credinţe<br />
a fugit la latini, de unde a şi venit. În sinod Grigorie, după ce a mustrat pe Varlaam, a<br />
mustrat şi pe Polichindin, şi prin cuvântări împotriva lui, a nimicit scrierile acestuia.<br />
Cu toate acestea, partizanii pierzaniei acestora nu încetau de a purta război Bisericii<br />
lui Dumnezeu. Spre a le fi stavilă, silit mai mult de sfântul sinod şi chiar de împărat, şi<br />
înainte de toate prin voia dumnezeiască, Grigorie a fost înduplecat să se urce pe scaunul<br />
arhiepiscopal şi să fie păstor sfintei Biserici a Tesalonicului. Îmbrăcat cu acest har, a dat<br />
cu bărbăţie şi stăruinţă cu mult mai multe lupte decât înainte pentru credinţa ortodoxă.<br />
Pe mulţii, cumpliţii şi viclenii partizani ai lui Achindin şi Varlaam, care se arătau ca nişte<br />
pui înverşunaţi ai unor înverşunate fiare sălbatice, ca şi învăţăturile şi scrierile lor, i-a<br />
combătut cu fel de fel de argumente, pri n cuvântări şi scrieri de Dumnezeu insuflate,<br />
nu o dată sau de două ori, sau de trei ori, ci de mai multe ori şi în multe împrejurări,<br />
nu numai în timpul unui împărat sau patriarh, ci în timpul a trei împăraţi, care au luat<br />
sceptrul împărăţiei unul după altul, şi în timpul tot atâtor patriarhi şi a multor sinoade.<br />
Dar în sfârşit i-a biruit. Unii îndărătnici, socotind o nimică dreptatea dumnezeiască, au<br />
rămas în rătăcirea lor. Aşa s-a întâmplat cu toate ereziile.<br />
Pe scurt, acestea şi atât de mari sunt biruinţele marelui Grigorie împotriva răucredincioşilor.<br />
Dar Dumnezeu, pe căi nespuse, l-a trimis învăţător şi în Răsărit. Din<br />
Tesalonic a fost trimis sol în Constantinopol ca să potolească certurile dintre împăraţi.<br />
A fost prins însă de agarinieni şi ţinut în stăpânirea lor un an întreg. Ca un luptător a<br />
mers din loc în loc şi din oraş în oraş, învăţând cu mult curaj Evanghelia lui Hristos. Pe<br />
cei tari îi întărea însă şi mai mult şi-i sfătuia să stăruie în credinţă, iar pe cei şovăielnici,<br />
care aveau unele îndoieli şi-i puneau întrebări cu privire la cele ce se petreceau în acea<br />
vreme, îi sprijinea cu înţelepciunea dumnezeiască şi le dădea cea mai bună dezlegare<br />
tuturor întrebărilor ce i le puneau. Iar celorlalţi, care s-au rupt în chip nenorocit de creştini<br />
şi îşi bat joc de dogmele noastre: de iconomia întrupării Domnului şi Dumnezeului<br />
nostru, de cinstita cruce, de cinstitele icoane cărora ne închinăm, de multe ori le vorbea<br />
cu îndrăzneală. Mai mult încă vorbea şi despre Mahomed şi sespre multe alte întrebări<br />
ce-i erau puse. Prin răspunsurile pe care le dădea, pe unii îi uimea, iar pe alţii îi înfuria<br />
împotriva lui, şi îşî întindeau mâinile spre el şi i-ar fi pus muceniceşte capăt zilelor dacă,<br />
prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, n-ar fi fost cruţat de nădejdea răscumpărării<br />
sale cu bani. Acest lucru s-a întâmplat, şi marele Grigorie a fost eliberat de nişte creştini<br />
iubitori de Hristos. Şi aşa a plecat indată, mucenic nesângerat, la turma sa.<br />
Pe lângă multe şi mari daruri şi merite deosebite ce avea, a fost împodobit şi el<br />
cu semnele lui Hristos, având în el, după cum spune Pavel, lipsurile lui Hristos (Col. I,<br />
24). Iar ca să arătăm însuşirile lui deosebite, le vom numi pe acestea: era peste măsură<br />
de blând şi smerit, însă nu când era vorba de Dumnezeu şi de cele dumnezeieşti, în<br />
acestea era mare luptător; era fără ură şi îngăduitor; căuta, atât cât îi sta în putinţă, să<br />
răsplătească cu bine pe cei care se purtau rău cu el; nu primea cu uşurinţă cuvintele ce se<br />
spuneau împotriva unora; era răbdător şi cu suflet mare în greutăţile ce veneau asupra<br />
lui de fiecare dată; era mai presus de orice plăcere şi slavă deşartă; era totdeauna simplu<br />
în toate trebuinţele trupului, deşi cu timpul trupul lui se slăbise cu totul; blândeţea,<br />
liniştea şi necontenita lui bunăvoinţă a tăriei sufletului său se desăvârşiseră atât de mult<br />
în el, încât aceste însuşiri se arătau şi pe dinafară celor care-l priveau; în toate totdeauna<br />
înţelegător, atent şi ordonat. Ca o urmare a acestor însuşiri, aproape niciodată ochii lui<br />
nu-i erau seci de lacrimi, ci purtau în ei izvoare de lacrimi.<br />
Deci aşa a luptat vitejeşte de la început până la sfârşit împotriva patimilor şi a<br />
demonilor; a alungat departe de Biserica lui Hristos pe cei eretici, înfăţişând limpede în<br />
cuvântări şi în scrieri credinţa ortodoxă, iar prin ele a pecetluit oarecum toată scriptura<br />
cea insuflată de Dumnezeu, după cum şi ea, care-i sfârşit şi pecete a vieţii şi cuvântului<br />
sfinţilor, a pecetluit viaţa şi cuvântul lui; a păstorit apoi, apostoleşte şi bine-plăcut lui<br />
Dumnezeu, turma lui timp de treisprezece ani, a împodobit-o cu predici morale şi a<br />
condus-o spre staulul cel ceresc. Şi, ca să spunem aşa, spre a se arăta ajutător de obşte<br />
şi al ortodocşilor in viaţă şi al celor ce vor veni, s-a mutat la viaţa cea mai presus de<br />
lume în anul 1362 de la Hristos, trăind în total 63 de ani. Duhul şi l-a dat în mâinile<br />
lui Dumnezeu, iar trupul, sfintele lui moaşte, le-a lăsat turmei. Sfintele lui moaşte şi<br />
astăzi se păstrează în Mitropolia din Tesalonic, neobişnuit de strălucite şi de slăvite, ca<br />
o moştenire şi comoară nepreţuită. De fiecare dată fac minuni celor ce se apropie de ele<br />
cu credinţă, dăruind izbăvire de tot felul de boli.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA<br />
Cu ale lui rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Programul slujbelor din această săptămînă<br />
Duminică, <strong>27</strong> februarie 9:00 UTRENIA. Duminica II-a a <strong>Postului</strong>. Duminica lui Grigorie Palama.<br />
10:00 Sfânta Liturghie.<br />
17:00 Vecernie pan ortodoxă la Biserica Sf, Arhanghel Mihail<br />
Miercuri, 23 <strong>martie</strong> 18:00 Sf. Liturghie a darurilor mai înainte sfințite.<br />
Vineri, 25 <strong>martie</strong> 9:00 Acatistul Maicii Domnului<br />
Sâmbătă, 26 <strong>martie</strong> 9:00 UTRENIA. Sâmbăta morților.<br />
10:00 Sf. Liturghie, parastas.<br />
Duminică, 2 aprilie 9:00 UTRENIA. Duminica III-a a <strong>Postului</strong>. A Sfintei Cruci.<br />
10:00 Sfânta Liturghie.<br />
17:00 Vecernie panortodoxă la Biserica Sf. Apostol Toma.<br />
Anunțuri parohiale săptămânale<br />
Ora cafelei: este sponsorizată pentru această duminică de Malon și Julie Argint. Vă mulțimim și Dumnezeu să vă binecuvânteze<br />
pentru efortul dumneavoastră. Duminica viitoare, 2 aprilie, „Ora cafelei“ va fi sponsorizată de Mirela Marcu și<br />
Christiana Smith.<br />
Buletinul parohial: este sponsorizat în această săptămână de Alexandra Tsoulis, în memoria iubitului ei soț, Constantine<br />
Tsoulis, la împlinirea a 5 ani de la răposarea întru Domnul. Ne rugăm pentru ca bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul<br />
său în rândul celor drepți ai Lui și vie veșnică pomenirea lui.<br />
Calendarul slujbelor: în timpul Marelui Post al Paștilor, slujbe speciale vor fi săvârșite în Biserica noastră. Un calendar<br />
cu aceste slujbe este disponibil la standul unde sunt expuse buletinele duminicale. Vă rugăm să vă informați din aceste calendare<br />
pentru a participa la slujbe.<br />
SUMARUL FINANCIAR AL BISERICII LA <strong>27</strong> <strong>martie</strong>-2016<br />
Venitul săptămânii......................................$2.668,00 Venitul pe anul în curs.................................$16.955,76 Venitul anual bugetat...............................$17.000,00<br />
Cheltuielile săptămânii...............................$1.957,66 Cheltuieli pe anul în curs.........................$21.931,63 Balanța din contul bancar...........................$2.546,95<br />
Balanța.........................................................$ 710,34 Balanța pe anul în curs................................$-4.975,87 Săptămâna fiscală.................................................13<br />
Notați-vă în calendarele d-stră<br />
■ Duminică, <strong>27</strong> <strong>martie</strong> - 17:00 - Duminica lui Grigorie Palama - Vecernie panorotodoxă la biserica Sfântul Arhanghel Mihail;<br />
■ Duminică, 3 aprilie - 17:00 - Duminica Sfintei Cruci - Vecernie panortodoxă la Biserica Sfintului Apostol Toma;<br />
■ Miercuri, 6 aprilie - 18:30 - Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite la Biserica Sfibții Chiril și Metodie;<br />
■ Duminică, 10 aprilie - 17:00 - Duminica Sf. Ioan Scăraru - Vecernie panortodoxă la Biserica Sf. Constantin și Elena<br />
■ Duminică, 17 aprilie - 17:00 - Duminica Sf. Maria a Egiptului - Vecernie panrotodoxă la Biserica<br />
Fecioara Maria, Ocrotitoarea.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 7
Predica duminicii a pr. prof. dr. Valer Bel<br />
Lumina vieţii în credinţă<br />
Duminica a doua din Postul<br />
Sfintelor Paşti este dedicată<br />
puterii vindecătoare a credinţei<br />
şi luminii dumnezeieşti necreate,<br />
pentru a arăta că dreapta credinţă, căreia<br />
i-a fost consacrată prima duminică a<br />
Sfântului şi Marelui Post, nu este o credinţă<br />
teoretică, ci este credinţa care duce<br />
pe credinciosul ortodox, trăitor al acestei<br />
credinţe, la viaţa şi lumina veşnică a Prea<br />
Sfintei Treimi.<br />
Mai întâi, Evanghelia duminicii ne<br />
arată în mod deosebit puterea vindecătoare<br />
a Mântuitorului, prin care Îşi manifestă<br />
dumnezeirea Sa, dar şi puterea<br />
vindecătoare a credinţei lucrătoare (Marcu<br />
2, 1-12). Mântuitorul vindecă un om<br />
paralizat - numit slăbănog, în limbajul<br />
Evangheliei. Cei patru bărbaţi, cunoscând<br />
boala semenului lor şi încredinţaţi<br />
că numai Mântuitorul îl putea vindeca,<br />
au dovedit receptivitate şi solicitudine,<br />
deci aveau o credinţă lucrătoare. Ei s-au<br />
arătat receptivi la suferinţa semenului<br />
lor. Evanghelia nu ne spune că erau în<br />
vreun fel apropiaţi celui bolnav, că erau<br />
rudenii, prieteni sau vecini, poate tocmai<br />
pentru a sublinia generozitatea de care ei<br />
au dat dovadă. I-au oferit timp şi energie<br />
pentru a-l aduce în casa unde era Iisus.<br />
Iar când au constatat că uşa era blocată<br />
de o mulţime mare de oameni, n-au renunţat a-l ajuta până la capăt.<br />
Şi-au pus în lucrare inteligenţa şi au depus tot efortul pentru<br />
a găsi rezolvarea: l-au introdus în casă prin acoperişul plat, în care<br />
au făcut o spărtură ca să încapă patul bolnavului, şi l-au lăsat drept<br />
în faţa lui Iisus pentru a beneficia de puterea Lui vindecătoare.<br />
8<br />
În credinţă, omul nu mai este singur, ci lucrează din<br />
puterea lui Dumnezeu<br />
Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate<br />
îţi sunt păcatele tale!“ (Marcu 2, 4). Credinţa în puterea vindecătoare<br />
a lui Iisus le-a dat celor patru puterea să-şi pună în lucrare<br />
această credinţă. Căci credinţa este transpunerea omului într-o<br />
nouă ordine de existenţă, în existenţa de comuniune cu Dumnezeu.<br />
Credinţa este, astfel, o experiere directă şi nemijlocită a tainei<br />
lui Dumnezeu, a lucrării şi Împărăţiei Sale. Ea este o lumină spirituală<br />
pe care ne-o dă Dumnezeu Însuşi pentru a-L vedea în propria<br />
Sa lumină: „întru lumina Ta vom vedea lumină“. În credinţă,<br />
omul nu mai este singur, ci lucrează din puterea lui Dumnezeu.<br />
Această credinţă milostivă a declanşat apoi acţiunea vindecătoare<br />
a lui Iisus. În acest sens, Sfântul Evanghelist Ioan ne arată că<br />
credinţa creştină este deschiderea spiritului, prin puterea harului,<br />
pentru prezenţa iubirii lui Dumnezeu, care S-a descoperit în Iisus<br />
Hristos Cel răstignit şi înviat (1 Ioan 5, 2). Prin credinţă creştinul<br />
este pus pe calea Împărăţiei lui Dumnezeu cu Hristos Mântuitorul.<br />
În mod voit, Domnul a zis mai întâi: „Fiule, iertate îţi sunt<br />
păcatele tale“, pentru a arăta că El nu este numai om, ci este Dumnezeu-Omul,<br />
adică Fiul lui Dumnezeu făcut Om pentru a mântui<br />
pe oameni de păcate, de stricăciune şi de moarte. De aceea, El vindecă<br />
mai întâi sufletul omului paralizat, iar după aceea, ca o dovadă<br />
palpabilă că are puterea de a ierta păcatele, putere pe care o are<br />
numai Dumnezeu, îl vindecă şi de paralizia trupească, zicându-i:<br />
„Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!“ (Marcu 2, 11). Omul<br />
este cu adevărat sănătos numai dacă sufletul şi trupul îi sunt sănătoase.<br />
Între trup şi suflet există o strânsă interdependenţă, dată de<br />
Dumnezeu prin creaţie. Sufletul şi trupul se implică reciproc, de<br />
aceea îmbolnăvirea unuia atrage, adesea, şi îmbolnăvirea celuilalt.<br />
Iar sănătatea sufletească o întreţine şi pe cea trupească, şi invers.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA<br />
Vindecările săvârşite de Mântuitorul, „semne“ ale Împărăţiei<br />
lui Dumnezeu<br />
Evanghelia din duminica a doua a Sfântului şi Marelui Post al<br />
Paştilor ne arată legătura dintre păcat şi boală. Desigur, nu toate<br />
bolile sunt urmarea păcatelor. Este o mare greşeală să ne grăbim<br />
cu judecata, crezând că orice boală este o urmare a păcatului. Unele<br />
dintre boli sunt îngăduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri<br />
de păcate sau pentru a nu ne pune nădejdea în sănătatea noastră<br />
trupească mai mult decât în ajutorul lui Dumnezeu. Avem exemple<br />
concludente în Noul Testament în acest sens. Orbul din naştere<br />
s-a născut nevăzător nu pentru că a păcătuit; nici nu avea cum să<br />
păcătuiască înainte de a se naşte. La întrebarea Apostolilor, în legătură<br />
cu condiţia orbului, Mântuitorul răspunde de aceea: „Nici<br />
el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui<br />
Dumnezeu“ (Ioan 9, 3). Iar Sfântul Apostol Pavel, care pătimea<br />
de o boală grea şi de care L-a rugat pe Dumnezeu de trei ori să-l<br />
vindece, a primit acest răspuns: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci<br />
puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune“ (2 Corinteni 11, 9). Rezultă<br />
de aici că boala Sfântului Apostol Pavel a fost o pedagogie<br />
dumnezeiască, pentru a se evidenţia faptul că succesele sale misionare<br />
se datoresc în primul rând lucrării lui Dumnezeu, iar el să<br />
nu se mândrescă pentru multele daruri duhovniceşti pe care le-a<br />
primit (cf. 2 Corinteni 12, 7-9).<br />
Prin urmare, uneori boala cuiva poate fi o pedagogie tainică
a lui Dumnezeu în viaţa omului şi a societăţii, o lucrare pe care<br />
o înţelegem abia mai târziu, sau niciodată în cadrul acestei lumi,<br />
având o semnificaţie neprevăzută. În cazul de faţă însă, legătura<br />
dintre păcat şi boală este evidentă. De aceea, Iisus iartă întâi<br />
păcatele celui adus la El spre vindecare. El iartă, vindecă, dar nu<br />
judecă, nici nu divulgă păcatele celui iertat. El ridică pe om din<br />
păcat şi din boală, ca să-l reintegreze sănătos sufleteşte şi trupeşte<br />
în comunitatea celor credincioşi, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria<br />
celui vindecat şi a semenilor. Iisus iartă păcatele şi vindecă<br />
pe păcătos, dar tace în ce priveşte păcatul, fiindcă păcătosul iertat<br />
a fost reînfiat! Dintr-un rob al păcatului şi al suferinţei, slăbănogul<br />
devine prin iertare şi vindecare fiu al iubirii dumnezeieşti (Daniel,<br />
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Foame şi sete de Dumnezeu<br />
- înţelesul şi folosul postului -, Basilica, 2008, pp. 147-148). De<br />
aceea, vindecările minunate săvârşite de Mântuitorul sunt „semne“<br />
ale Împărăţiei lui Dumnezeu, anticipări ale vindecării finale<br />
totale: mântuirea.<br />
Evanghelia ne mai arată că avem datoria să ne îngrijim nu<br />
numai de vindecarea trupului, ci mai întâi să ne îngrijim de sănătatea<br />
sufletului. Sufletul nostru se îmbolnăveşte prin păcat, devine<br />
slăbănog şi slăbănogit. Păcatul slăbeşte puterea noastră de viaţă<br />
adevărată şi ne paralizează puterea de a iubi pe Dumnezeu şi pe<br />
oameni. De aceea, păcatul, ca boală a sufletului, trebuie curăţit<br />
prin pocăinţă, mărturisire şi iertare, iar după ce căutăm mai întâi<br />
sănătatea sufletului, putem căuta şi pe cea a trupului, şi încă cu<br />
mai mult succes.<br />
Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care a iertat păcatele oamenilor,<br />
după Învierea Sa, a dăruit această putere şi ucenicilor Săi, zicând:<br />
„Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate,<br />
şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (Ioan 20, 22-23). Această putere<br />
o dă în Biserică şi urmaşilor Apostolilor, episcopilor şi preoţilor,<br />
pentru ca prin ei să ierte păcatele tuturor celor care cu căinţă şi<br />
hotărâre de îndreptare şi le mărturisesc în Taina pocăinţei. Evanghelia<br />
ne cheamă să ne îngrijim mai întâi de iertarea păcatelor şi<br />
de vindecarea sufletului de păcatele cunoscute de alţii şi de cele<br />
necunoscute de ei, dar cunoscute de Dumnezeu şi de noi înşine.<br />
De aceea Taina mărturisirii este secretă şi se face în faţa lui Dumnezeu<br />
şi a preotului duhovnic, cel care în numele lui Hristos ne<br />
dezleagă de păcate, dându-ne asigurarea că am primit iertarea de<br />
la Dumnezeu.<br />
Cei patru oameni care l-au adus pe slăbănog la Hristos<br />
simbolizează Biserica rugătoare pentru toţi<br />
Evanghelia duminicii ne mai arată cât de folositoare sunt credinţa<br />
şi rugăciunea altora pentru vindecare, nu numai ale noastre,<br />
personale. Cel paralizat este iertat de păcate şi vindecat pe baza<br />
credinţei altora, a celor care l-au adus la Mântuitorul Iisus Hristos,<br />
pentru că el nici nu se mai putea exprima, nici nu putea veni singur<br />
la Mântuitorul să ceară vindecarea. Când credinţa noastră a<br />
slăbit, când rugăciunea noastră s-a rărit, când sufletul nostru este<br />
paralizat de păcat, de mare folos sunt prezenţa şi rugăciunea celor<br />
credincioşi şi milostivi, prezenţa şi ajutorul celor ce au credinţă<br />
mai puternică decât noi, rugăciune mai fierbinte decât noi, râvnă<br />
mai mare decât avem noi şi un suflet mai curat. Cei patru oameni<br />
care l-au adus pe slăbănog la Mântuitorul Hristos reprezintă aici<br />
Biserica rugătoare pentru toţi. Rugăciunea Bisericii este deosebit<br />
de importantă pentru sănătatea şi mântuirea noastră, deoarece ea<br />
este însufleţită de iubirea jertfelnică a lui Hristos şi de puterea Duhului<br />
Sfânt. Biserica se roagă nu numai pentru cei prezenţi la rugăciunea<br />
ei, ci pentru toţi cei care au nevoie de ajutor, ea se roagă<br />
pentru sănătatea şi pentru mântuirea tuturor oamenilor şi pentru<br />
pacea a toată lumea. Toţi cei ce participă la viaţa şi rugăciunea ei<br />
primesc lumina lui Hristos, lumina vieţii.<br />
Aşadar, Evanghelia ne îndeamnă să ne îngrijim de vindecarea<br />
sufletelor noastre şi de vindecarea altora. Evanghelia Mântuitorului<br />
Iisus Hristos este Evanghelia iubirii şi ne îndeamnă, mai ales<br />
acum, în Postul Mare, ca, pe lângă mărturisirea păcatelor în Taina<br />
pocăinţei pentru a primi iertarea păcatelor noastre, să facem şi<br />
fapte bune; să ajutăm pe cei bolnavi şi să ne rugăm pentru toţi oamenii<br />
care suferă, într-un fel sau altul. Să-i ajutăm să treacă de la<br />
suferinţă la bucurie, de la o viaţă întunecată de păcat sau de boală<br />
la viaţa luminată de iubirea milostivă a lui Hristos Mântuitorul.<br />
În general, când oamenii dobândesc iertarea păcatelor de la<br />
Dumnezeu prin Taina pocăinţei, se apropie de El prin rugăciune<br />
şi prin fapte bune şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine, ei primesc<br />
lumina lui Hristos în suflet. Aceasta le dă sensul adevărat al vieţii,<br />
curajul şi puterea de a birui greutăţile ei şi energia de a urca pe<br />
treptele împlinirii şi desăvârşirii. Perioada <strong>Postului</strong> Mare este o<br />
perioadă rânduită de Biserică în care adunăm lumina lui Hristos<br />
în suflet. Oprim gândurile rele, ispitele şi poftele care ne înrobesc<br />
şi adunăm lumină din lumina Sfintelor Scripturi şi a Sfintelor<br />
Slujbe, adunăm lumina lui Hristos prin primirea şi împărtăşirea<br />
cu Sfintele Taine şi o dăm şi altora prin săvârşirea faptelor bune.<br />
Cu fiecare cuvânt pe care-l auzim din Sfânta Scriptură, îndrumându-ne<br />
calea vieţii, cu fiecare rugăciune pe care o facem, cu fiecare<br />
împărtăşire cu Sfintele Taine, noi ne luminăm mintea, ne curăţim<br />
simţirea şi ne îmbogăţim cu lumină, hrănind viaţa noastră cu lumina<br />
cea neapusă şi netrecătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu sau<br />
a Preasfintei Treimi.<br />
Biserica Ortodoxă preţuieşte mult experienţa şi învăţăturile<br />
sfinţilor, pentru că sfinţii pregustă încă din lumea aceasta lumina<br />
şi bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu, după ce s-au vindecat de patimi<br />
şi de păcate prin rugăciune şi nevoinţe, prin pocăinţă şi post<br />
şi au sporit în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.<br />
Lumina smerită şi tainică din sufletele sfinţilor<br />
În această duminică, Biserica face pomenirea marelui ierarh<br />
Sfântul Grigorie Palama, teologul luminii Taborului, al luminii<br />
dumnezeieşti necreate, dar şi al luminii din inimile sfinţilor, pentru<br />
a ne arăta că prin post şi rugăciune, prin împărtăşirea cu Sfintele<br />
Taine şi fapte bune, săvârşite din credinţă şi iubire, ne împărtăşim<br />
şi noi de această lumină.<br />
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi<br />
ai Bisericii Ortodoxe care a trăit în secolul al XIV-lea. După ce s-a<br />
nevoit ca monah, în post şi rugăciune, la Muntele Athos, a ajuns<br />
Arhiepiscop al Tesalonicului, trecând la Domnul în 14 noiembrie<br />
1362. El a învăţat că sfinţii, în lumea aceasta, când Dumnezeu voieşte,<br />
pentru credinţa lor puternică şi pentru multa lor rugăciune,<br />
pot pregusta lumina necreată şi netrecătoare a Împărăţiei cerurilor.<br />
Această lumină s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului<br />
nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (cf. Matei 17, 1-9; Marcu<br />
9, 1-9; Luca 9, <strong>27</strong>-36). Acum, lumina aceasta nu se arată nouă în<br />
mod obişnuit pentru că nu este lumină din lumea aceasta văzută,<br />
fizică, şi pentru că noi nu suntem în stare să o vedem cu ochii trupeşti,<br />
dar ea este, în mod tainic şi smerit, prezentă în sufletele sfinţilor,<br />
până la arătarea slavei lui Dumnezeu în „cerul şi pământul<br />
nou“ al Împărăţiei Sale, în „cetatea noului Ierusalim“ (Apocalipsa<br />
21, 1-7), care „nu are nevoie de soare, nici de lună ca să o lumineze,<br />
căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul“<br />
(Apocalipsa 21, 23). Din acest motiv, în această duminică a doua<br />
din Postul Mare, Sfântul Grigorie Palama este pomenit ca teologul<br />
luminii dumnezeieşti, necreate şi veşnice. El este numit în Triod<br />
„trâmbiţă a teologiei“, „stâlpul Bisericii cel nemişcat“, „sfeşnicul<br />
luminii“, „apărătorul adevăratei evlavii“, „vestitorul dumnezeieştii<br />
lumini“ şi „cunoscătorul tainei celei cereşti a Treimii“.<br />
În această duminică, Biserica ne îndreaptă spre lumina Învierii<br />
sau spre lumina cea neînserată din Împărăţia lui Dumnezeu.<br />
Această lumină o primim tainic în sufletele noastre în relaţia sau<br />
comuniunea noastră cu Dumnezeu-Sfânta Treime, ea este harul<br />
Domnului nostru Iisus Hristos Cel necreat şi veşnic, dragostea<br />
lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, este însăşi<br />
prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în oameni. Această lumină se<br />
revarsă în sufletele noastre şi ne luminează viaţa când mărturisim<br />
şi trăim în dreapta credinţă, postim, ne căim pentru păcatele<br />
noastre şi primim iertarea lui Dumnezeu în Taina pocăinţei,<br />
când ne rugăm fierbinte şi ne împărtăşim cu Sfintele Taine, când<br />
credinţa noastră devine lucrătoare prin iubirea aproapelui (Galateni<br />
5, 6) în fapte de milostenie. Atunci Hristos-Lumina lumii,<br />
prin lucrarea Duhului Său cel Sfânt, ne luminează viaţa şi ne<br />
conduce, prin aceasta, spre lumina cea veşnică a Împărăţiei Sale.<br />
A lui să fie slava, stăpânirea şi împărăţia, a Tatălui şi a Fiului şi a<br />
Sfântului Duh în veci. Amin.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 9
Ştiinţa şi religia pe acelaşi glas<br />
Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan – medic neurolog<br />
și psihiatru – „UN OM VALOREAZĂ ATÂT CÂT IUBEŞTE!“<br />
Articol preluat de portalul Lavi Enrose.<br />
„În spatele tuturor lucrurilor se<br />
află<br />
Dumnezeu!“<br />
„Nu conştiinţa e produsul creierului,<br />
ci cre ie rul este produsul<br />
con şti inţei.“<br />
Dumitru Constantin Dulcan este medic<br />
neurolog şi psihiatru, doctor în ştiinţe<br />
medicale, bun cunoscător al filosofiei<br />
ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul<br />
conștiinţei.<br />
O minte strălucită, cu o curiozitate ştiin<br />
ţifică ieşită din comun, care nu încetează<br />
să caute răs puns la marile întrebări ale<br />
existenţei. Nu doar distinc ţiile medicale<br />
internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci<br />
şi curajul de a răsturna viziunea materialistă<br />
asupra lumii, demonstrând, într-o<br />
carte publicată prima oară în 1981, că<br />
există o „minte uni versală“ care ordonează<br />
şi co or donează toate lucrurile din jur.<br />
„In teligenţa materiei“, cartea ca re a bulversat<br />
lumea ştiinţifică ro mâ nească, a fost<br />
bestsellerul ace lor ani. Au existat chiar<br />
voci care au considerat-o demnă de premiul<br />
Nobel. Ascensiunea ei a fost curma tă<br />
brusc de regimul co mu nist, speriat de ideile<br />
prea îndrăz neţe pe care le susţinea. A<br />
fost re tra să de la Premiul Academiei Române,<br />
care i s-a înmânat abia la a doua<br />
ediţie, în 1992. După mai bine de trei<br />
decenii de la apariţie, cele mai multe dintre<br />
intuiţiile dom nu lui profesor Dulcan au<br />
fost con firmate de ştiinţa actuală. Dacă<br />
destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi<br />
beneficiat la timp de o traducere, numele<br />
lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi<br />
repre zentat azi la nivel internaţional, aşezat<br />
cu mândrie alături de al celorlalţi trei<br />
mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav<br />
Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.<br />
Dimineaţă de vară…<br />
– Domnule doctor, vă propun să pornim<br />
pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi<br />
dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea<br />
ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru<br />
cunoaştere de mic?<br />
– De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă<br />
de vară din satul meu argeşean, Mârghia.<br />
Eram copil. Dormi sem pe prispă şi<br />
m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea<br />
o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l,<br />
mi se părea că mi se adresează, că<br />
vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar<br />
nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic<br />
ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro pus<br />
atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar<br />
de la vârsta aceea mi-am făcut, pas cu pas,<br />
un program de instruire pe care nu l-am<br />
mai abandonat niciodată.<br />
– Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate<br />
disci pli nele, aţi ales tocmai neurologia?<br />
– Era parte din planul făcut în copilărie.<br />
Am intuit de mic că medicina îmi poate<br />
oferi ceea ce eu nu pu team afla doar din<br />
cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez<br />
complexitatea creierului uman. Creierul<br />
e cel care deţine misterul întregii noastre<br />
existenţe. Înţele gând creierul, înţelegem, în<br />
bună parte, funcţionalitatea organismului<br />
viu. După absolvirea Medicinei, am ur mat<br />
însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală,<br />
de isto ria culturii şi civilizaţiei. Am citit<br />
fizică, matematică, is toria religiilor şi filosofie.<br />
Şcoala îmi impunea con cepţia ei<br />
materialistă, religiile îmi spuneau că există<br />
un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate<br />
în toate că ută rile mele: să aflu cine are<br />
dreptate şi să răspund în trebării din copilărie:<br />
cine sunt eu? După ce am ter mi nat<br />
facultatea, căutând să văd dacă e adevărat<br />
ce pos tu lează ştiinţa, cum că lumea anorganică<br />
(pietrele, apa) face, la un moment<br />
dat, saltul spre lumea organică (spre viu),<br />
într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia<br />
răs punsului. Dacă nu introducem<br />
în această ecuaţie, o ra ţiune de dincolo<br />
de noi, pietrele niciodată n-or să ajun gă<br />
Adam şi Eva.<br />
Există o inteligenţă a materiei<br />
– O revelaţie care a dus, patru ani mai<br />
târziu, la apariţia „Inteligenţei materiei“.<br />
Cartea a făcut vâlvă la vre mea ei, prin teoriile<br />
pe care le propunea. I-aţi pu tea rezuma<br />
conţinutul, pentru cititorii revistei noas tre?<br />
– Dacă ar trebui să rezum într-o frază<br />
ce am scris în cartea asta, aş spune aşa:<br />
există o inteligenţă a mate riei. Orice manifestare<br />
din univers, începând de la macrocosmos<br />
şi pâ nă la micro cos mos, are ca<br />
substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi<br />
de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna<br />
o moleculă de apă, nu altceva. Până<br />
şi particulele, cuan tele, au un rudiment de<br />
inte ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt<br />
în cele peste 300 de pagini ale cărţii, survolând<br />
toate sursele de informaţie accesibile,<br />
de la ştiinţă la religie, de la experimentul<br />
de laborator la experienţa personală ca<br />
medic ne urolog. Cu alte cu vin te, de monstrez<br />
că în spatele tuturor lucrurilor se află<br />
Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am<br />
citit ma teria multor discipline universi tare.<br />
As tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică,<br />
pot afirma cu certitu dine că lucrurile<br />
nu au pornit din tr-o întâmplare şi viaţa<br />
nu e acci den tală pe pământ, aşa cum spun<br />
manualele de bio lo gie. Ba mai mult, afirm<br />
că universul se sprijină pe legi morale. Am<br />
ajuns la concluzia că şi creierul respectă<br />
un cod etic, un cod moral, similar cu al<br />
marilor religii. Cum ştim asta? Iată un<br />
experiment. La începutul anilor 2000, la<br />
Uni versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări<br />
pe călu gări tibetani. S-a constatat că la<br />
emoţiile pozi tive – empatie, respect, admiraţie<br />
etc – se activa o arie din lo bul frontal<br />
stâng, în timp ce trăirea sentimentelor negative<br />
activa o arie din lobul frontal drept.<br />
În con se cinţă, creierul face o distincţie<br />
între bine şi rău. Dar creierul e o masă de<br />
carne şi nu are cum să facă selec ţia între<br />
bine şi rău doar prin sine. E clar că există o<br />
con știinţă care face această triere, iar ea se<br />
supune la rândul ei unei legi morale, altfel<br />
cum ar face-o? Deci, legea lui Dum nezeu<br />
este legea Bine lui. Dar poate argumentul<br />
acesta nu e su ficient ca să în ţelegeţi de ce<br />
uni ver sul e construit pe tiparul Bine lui.<br />
Vă dau alt exem plu, la nivel de chimie:<br />
gân durile nega tive la nivel de chimie a sângelui<br />
deter mi nă în corp un viraj spre acidi<br />
tate (care înseamnă îm bă trânire, boală,<br />
degene res cenţă). Faptele pozitive şi senine<br />
duc corpul către un ph alcalin, care se<br />
traduce prin longevitate şi vita litate. Până<br />
10<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
şi ADN-ul nostru face diferenţa în tre bine<br />
şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un<br />
individ, a fost dusă la distanţă şi monitorizată<br />
prin mij loace de laborator. Asupra<br />
in di vidului s-au exercitat diverse influenţe,<br />
negative sau pozitive. La cele negative, spirala<br />
ADN-ului se contracta, la cele pozitive<br />
se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru<br />
sunt înscrise pre misele sănătăţii şi bolii.<br />
Devenim ceea ce gândim<br />
– Boala e prin urmare rezultatul tuturor<br />
influen ţelor negative?<br />
– Venim pe pământ pentru a evolua,<br />
dar prin erori repetate ne creăm nişte<br />
dezechilibre, nişte energii ne gative, care<br />
nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul<br />
comportamentului nostru, care a ajuns,<br />
de-a lungul secolelor, să fie într-un mare<br />
dezacord cu biologia noastră şi cu legile<br />
fiinţării noastre. N-am fost creaţi de<br />
Dum nezeu să suferim, biologia noastră<br />
o demons trea ză: avem nevoie de fericire.<br />
În concluzie, devenim ceea ce gândim,<br />
sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe riciţi.<br />
Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor<br />
noastre nervoase este favorizată de<br />
o gândire cons tructivă, optimistă şi este<br />
inhibată de agresivitate, furie şi depresie.<br />
Orice emoţie negativă blochează celulele<br />
sis temului imunitar pentru cinci, şase ore.<br />
Asta în seamnă că un gând de invidie, de<br />
răutate, un necaz ne lasă organismul fără<br />
apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile<br />
fizicii cuantice că orice gând are<br />
un substrat de câmp, acest câmp are efect<br />
de dispersie, se pro pagă în spaţiu. Când ne<br />
gândim insistent la un lucru, îl creăm în<br />
planul de dincolo de noi, iar el se întoarce<br />
la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu<br />
nu mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg<br />
universului. Am avut ocazia să verific şi în<br />
practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti,<br />
ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju tau<br />
organismul să lupte cu boala şi chiar se<br />
recu perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau<br />
în perma nenţă, se otrăveau cu propriile<br />
gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi<br />
pare rău că nu am avut resurse financiare<br />
să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc<br />
bolnavilor despre boala lor şi despre<br />
comportamentul care duce la vindecare. A<br />
învinge boala înseamnă, în primul rând, a<br />
o înţelege şi a nu te revolta contra ei.<br />
– Autosugestia e foarte la modă în ziua<br />
de azi. Cre deţi şi dvs. că am putea fi mai<br />
sănătoşi doar prin puterea gândului?<br />
– Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii.<br />
Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre<br />
au cauze spirituale: in vidia, răutatea,<br />
competiţia acerbă, egoismul şi do rinţa de<br />
răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul<br />
ge ne rat de o societate ultratehnologizată.<br />
Stresul înseam nă moartea celulei. Încă de<br />
la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment<br />
şi a pus un miel într-o cuşcă lângă<br />
cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi<br />
simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai<br />
secretă chimia necesară şi celula moare. Pe<br />
termen lung, asta înseamnă scleroze, boli<br />
degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să<br />
mai vorbim despre faptul că epoca noastră<br />
e una din epo cile cu cele mai multe cazuri<br />
de depresii şi suicid. Şti aţi că depresia este<br />
unul din factorii care favorizează apariţia<br />
bolii Alzheimer? Depresia este o otravă<br />
pentru organism. Ca să răspund însă la<br />
întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne<br />
putem păstra sănătatea decât gân dind şi<br />
făcând binele, pentru a fi în armonie cu<br />
uni versul. Iisus avea dreptate când îndemna<br />
pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe<br />
sine însuşi.<br />
„Când crezi, îţi mobilizezi toate<br />
mecanismele de vindecare“<br />
– Faptul că aţi demonstrat ştiinţific<br />
existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai<br />
mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de<br />
Hristos?<br />
– Eu nu cred în Iisus doar pentru că<br />
aşa am fost educat de părinţi. Sunt un<br />
intelectual trecut prin şcoli, care a căutat<br />
să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma rile<br />
spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius,<br />
Pi ta gora etc.) Iisus are cea mai perfectă<br />
acoperire ştiinţi fică. Am luat rând pe<br />
rând toate noţiunile predicate de el şi toate<br />
pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale.<br />
Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă<br />
iertarea? Din punct de vedere spiritual,<br />
înseamnă pace şi armonie. Din punct de<br />
vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de<br />
ADN, modelul negativ este pur şi simplu<br />
şters şi se instalează în corp o bună chimie<br />
şi un echilibru ener getic. E fantastic, e pur<br />
şi simplu ca resetarea unui com puter. Despre<br />
puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus<br />
ar fi putut zice „Eu te-am vindecat“, dar a<br />
ales să spună „credinţa ta te-a vindecat“.<br />
Când crezi, îţi mo bilizezi toate mecanismele<br />
de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu<br />
există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea<br />
emoţiei transformatoare, acea deschidere a<br />
sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia<br />
cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică<br />
e important, ci şi puterea ru găciunii<br />
pe care o poţi face oriunde.<br />
– Mai sunt oare canoanele şi dogmele<br />
Bisericii în acord cu spiritul vremurilor<br />
noastre?<br />
– Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi<br />
ştiinţa a gre șit, negându-L pe Dumnezeu,<br />
şi Biserica a greşit, ar zân du-l pe Giordano<br />
Bruno pe rug sau condam nându-l<br />
pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii<br />
să accepte că pământul se învârte în jurul<br />
soarelui şi nu in vers. În viitor, ştiinţa şi<br />
religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească<br />
la jumătate de drum, pentru a ajunge<br />
la o singură teorie care explică lumea.<br />
Orice excludere a unei părţi sau aducere<br />
la exagerare a alteia duce la rigiditate sau<br />
fanatism. Fundamentaliştii susţin că la<br />
Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură<br />
cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune<br />
prin o mie de surse că drumurile spre el<br />
sunt nenumărate. Vârful mun telui e unul<br />
singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până<br />
la urmă, religiile vor ajunge la o concordie<br />
uni versală. Nu este admisibil să spun că,<br />
dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt<br />
agreat de Dumnezeu, şi tu nu.<br />
– Criza lumii de azi nu e şi o criză a<br />
spiritului?<br />
– Criza lumii ac tua le este în primul<br />
rând o criză morală, pen tru că oamenii<br />
nu ştiu cine sunt cu ade vărat. Omenirea<br />
se în dreaptă spre o nouă con știinţă, spre o<br />
nouă uma nitate. Suntem în tr-un moment<br />
de coti tură. În următorii 10, 15 ani, vom<br />
ajunge în cu totul altă lume, o lu me a spiritualităţii.<br />
Această aliniere a pla netelor care<br />
s-a produs acum nu e doar un de taliu de<br />
ordinul amu za men tului catastrofic. Este<br />
o realitate astro no mică. N-o să ne creas că<br />
Biserica ortodoxă română, Sfântul Apostol TOMA 11
cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor<br />
fi la nivel de con știinţă. In trăm într-o zonă<br />
de energie cu o frec venţă mult mai înal tă<br />
decât cea în care eram. Asta va produce<br />
mutaţii fundamentale în creier şi la nivel<br />
de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de<br />
copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat<br />
că nivelul lor de inteligenţă e mult<br />
peste nivelul stabilit anterior pentru genii.<br />
Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să<br />
ajun gă, în plan ener getic, la 36 de spirale<br />
în loc de 2. Lumea vii toare va fi a spiritualităţii<br />
şi a ce lor supra dotaţi. A proa pe îmi<br />
pa re rău ca nu am vârsta s-o mai tră iesc.<br />
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu că<br />
nu m-a făcut o frunză”<br />
– V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor<br />
de a cu noaşte. A meritat? Se spune că<br />
atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai<br />
tristă.<br />
– Din contră, cunoaşterea aduce cea<br />
mai mare bucu rie. Ea aduce adevărul despre<br />
tine. E exact cum spune Iisus, „şi veţi<br />
cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face<br />
liberi“. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare<br />
enormă de erori de gândire şi prejudecăţi.<br />
Îţi dă bucu ria de a descoperi singur<br />
resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc<br />
lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză,<br />
o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea<br />
să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce<br />
ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de<br />
unde vii şi încotro te duci.<br />
– Şi cine suntem noi, oamenii? Poate<br />
ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu<br />
care filosofia se chinuie de milenii?<br />
– Suntem conştiinţă întrupată şi suntem<br />
nemuritori. Timpul nostru în raport<br />
cu timpul de dincolo este doar o clipă fără<br />
importanţă. Venim de undeva şi plecăm<br />
spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă<br />
vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră.<br />
Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi<br />
suntem trimişi aici cu o misiune. Venim<br />
cu un bagaj de talente şi predispoziţii care<br />
ser vesc misiunii noastre pe pământ. Despre<br />
lucrurile acestea putem afla mai multe<br />
de la cei care au traversat experienţa morţii<br />
cli nice.<br />
– Aţi întâlnit, în practica dvs. medi cală,<br />
cazuri de moar te clinică? Ce ne spu ne experienţa<br />
lor?<br />
– Experienţa mor ţii clinice ple dează<br />
pentru existenţa unei alte dimensiuni,<br />
spiri tua lă, în univers, din colo de cea a<br />
lu mii de pe Pământ, în care trăim adevărata<br />
noas tră viaţă. Cei ca re au trecut prin<br />
moar tea cli nică şi au descris lu mea de dincolo<br />
vor besc despre întâlnirea cu o Fiinţă<br />
de Lumi nă, pe care o asi mi lează cu Dumnezeu.<br />
– Dacă suntem ne muritori, de ce ne e<br />
atât de frică de moarte?<br />
– Pentru că nu cunoaştem adevărul despre<br />
noi şi cre dem că totul începe şi se sfârşeşte<br />
pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei<br />
care trece din planul fizic în planul<br />
spiritual. M-am întrebat mult timp de ce<br />
murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia<br />
fundamen tală, cuantică, este infinită şi nu<br />
se consumă? Am în ţe les târziu că aici suntem<br />
doar la o şcoală, iar corpul e uniforma<br />
ne cesară aici. Numai întrupaţi în carne şi<br />
oase avem senzaţiile tu tu ror lucrurilor. Impli<br />
carea simţurilor e necesară lecţiei pe care<br />
o avem de învăţat. Moar tea e trecerea în<br />
altă dimensiune, care e cea mai fericită.<br />
– După mai bine de pa tru decenii de<br />
prac tică medicală în neu rologie şi psihiatrie,<br />
creierul uman vă mai ascunde vreo taină?<br />
– Creierul păstrează încă multe enigme.<br />
El este receptorul conşti inţei sau, altfel<br />
spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai<br />
larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem<br />
decât o linie sinuoasă a activităţii<br />
electrice a creierului, dar nici o singură<br />
volu tă nu ne spune că ea în seamnă un<br />
cuvânt anu me sau un gând. Cum transcende<br />
infor ma ţia din planul fizio logic în<br />
pla nul con știinţei ră mâ ne de neînţeles.<br />
De aceea am fost printre primii care au<br />
îndrăznit să afir me că nu conştiinţa e produsul<br />
cre ierului, ci cre ie rul este produsul<br />
con ști inţei. Creierul nostru e doar un recep<br />
tor. Aşa se explică cum ne re amin tim<br />
tot îna in te de moar te, în filmul vieţii, deşi<br />
la bătrâneţe ui tăm o mul ţime de lu cruri.<br />
Ne u ronii îm bă trânesc şi mor, sunt ca un<br />
radio de fect care nu mai re cep ţionează unde<br />
le. Me moria însă nu se pier de, e undeva<br />
în câm pul in formaţional de deasu pra. Vă<br />
daţi sea ma ce mister e în noi?<br />
„Dacă m-am născut în România,<br />
înseamnă că trebuie să fiu<br />
aici”<br />
– Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut<br />
multe ecouri în Occident, după apariţia<br />
cărţii „Inteligenţa materiei“. Cu toate astea,<br />
nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un<br />
mic birou cu vedere spre munte. În locul<br />
deschiderii, aţi ales izolarea.<br />
– Când am scris Inteligenţa materiei,<br />
am plecat pe drumul ăsta de unul singur,<br />
într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai<br />
de libera circulaţie a ideilor nu putea<br />
fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele<br />
Unite se organizau întâlniri de specialişti<br />
care puneau aceleaşi probleme. Am avut o<br />
singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu<br />
depăşit în cunoaştere, măcar până în anul<br />
2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai<br />
sunt încă lu cruri de scris şi demonstrat. De<br />
rămas, aş fi putut ră mâ ne la Paris, în 1986.<br />
N-am făcut-o pentru că sunt legat afec tiv<br />
de pământul şi de neamul meu. Şi din conşti<br />
in ţa faptului că, dacă m-am născut în<br />
România, în seam nă că trebuie să fiu aici.<br />
Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Cemi<br />
mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucrurile<br />
în universul ăsta, singura mea referinţă<br />
e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.<br />
– Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi<br />
studiat, aţi par ticipat la congrese şi conferinţe.<br />
Unde a mai în căput între toate astea<br />
şi viaţa de familie?<br />
– Toate vacanţele mele mi-am chinuit<br />
soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp<br />
ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus<br />
cu tristeţe, imediat după căsătorie: „Credeam<br />
şi eu că eşti un om normal.“ (râde)<br />
M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat<br />
foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum<br />
lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa<br />
pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a<br />
lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face<br />
asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care<br />
îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să<br />
scriu „Inteligenţa...“, am stat mult şi m-am<br />
gândit dacă să mă angajez sau nu la un<br />
travaliu imens, riscând să-mi pierd cei<br />
mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un<br />
succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită.<br />
Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci<br />
sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum<br />
îmi demonstrează că am pariat corect.<br />
12<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
Repere şi idei<br />
Grünewald și icoana,<br />
două feluri de a privi suferința<br />
Costion Nicolescu<br />
La Colmar pot fi întâlnite câteva dintre picturile<br />
cele mai vestite ale lui Grünewald,<br />
între care Răstignirea și Învierea, făcând<br />
parte dintr‐un poliptic (pictură alcătuită din mai<br />
multe panouri articulate care cuprind fiecare o<br />
scenă a compoziției de ansamblu) ce aparținuse<br />
odinioară unei mănăstiri din Issenheim, din apropiere.<br />
Sunt picturi care respiră și au prospețime, au<br />
o forță de comunicare extraordinară, conducând la<br />
o emoție și o trăire pe măsură. Am putea să facem<br />
o critică a tablourilor lui Grünewald din punct de<br />
vedere strict ortodox și să le găsim hibe hermeneutice<br />
sau dogmatice. Dar nu are rost. Există în ele o<br />
raportare iubitoare la Hristos, una deosebit de profundă.<br />
Dar, totodată, și ceva care nouă ne este puțin<br />
străin sau chiar mai mult străin, din punctul de vedere<br />
al raportării religioase.<br />
Pictorul era luteran și se vede aceasta în tipul<br />
de abordare. Depinde cum gândește și cum simte<br />
fiecare. Tipul acesta de dramatism al lui Grünewald,<br />
de un realism extrem, e altceva decât cel pe<br />
care‐l avem noi în exprimările prin icoană. E un tip<br />
de viziune care a condus în zilele noastre, într‐un<br />
fel, la ceea ce a făcut Mel Gibson cu filmul său Patimile<br />
lui Hristos. Apasă atât de mult pe realitatea<br />
istorică, încât există pericolul să rămânem ferecați<br />
în ea, să nu mai ieșim de acolo. Or, Răstignirea și<br />
Învierea lui Hristos au însemnat cu mult mai mult<br />
decât poate să ne arate realismul extrem, de factură<br />
expresionistă, al lui Grünewald. În icoană totul este<br />
mai tainic. Este și foarte apropiat, și foarte tainic, în<br />
același timp.<br />
Grünewald, în pictura lui religioasă,<br />
se referă la realitatea terestră, pe<br />
când icoana, la realitatea transfigurată<br />
Noi, ca omenire și ca persoane, ne aflăm<br />
acum după Înviere, suntem în lumina ei neînserată,<br />
credem în ea, dar toți cei ce au asistat la<br />
Patimile lui Hristos nu aveau această cunoaștere,<br />
această încredințare. Noi avem tendința firească<br />
să privim prin prisma Învierii la toată acea sfâșiere,<br />
la acea barbarie care s‐a petrecut cu Hristos.<br />
În Răstignirea lui Grünewald ne aflăm însă, ca<br />
tip de apropiere de subiect, înainte de Înviere.<br />
Dar nu la Răstignire este problema mai dificilă a<br />
lui Grünewald, ci la Înviere. Învierea pictată de el<br />
are, fără îndoială, o forță de expresie ieșită din comun,<br />
care nu poate să nu te miște, dar pierde din<br />
taină. Așadar, Grünewald, în pictura lui totdeauna<br />
religioasă, se referă la realitatea de aici, de pe<br />
pământ, una crâncenă, în timp ce icoana se referă<br />
la realitatea transfigurată, transfigurată prin însăși<br />
acea suferință extremă pe care a suportat‐o Hristos<br />
în drum spre Cruce și pe ea. În icoană, lumea<br />
suferindă de aici se întâlnește apropiat cu lumea<br />
mântuită de dincolo. Sigur, unele întrepătrunderi<br />
între cele două direcții de trimitere există. Până la<br />
urmă, ceea ce ne deosebește pe noi de creștinismul<br />
occidental, dincolo de diferențele dogmatice,<br />
adesea greu de explicat și greu de înțeles, este<br />
duhul. Pornim din același punct, de la aceleași<br />
evenimente și ajungem la exprimări de fond teologic<br />
deosebite. Icoanele păstrează taina acelor<br />
evenimente și acelor persoane, înlesnind totodată<br />
și o întâlnire personală apropiată. Spunerea lor<br />
păstrează o binefăcătoare și ocrotitoare delicatețe<br />
chiar și în cele mai dramatice momente.<br />
În legătură cu acestea, fiecare poate avea probe<br />
în ceea ce se întâmplă în viața lui imediată. Sunt<br />
părinți duhovnicești care, deși par desprinși parcă<br />
de această lume, au o anumită sfințenie, delicatețe<br />
față de cei aflați în suferințe foarte pământești. Părintele<br />
Dumitru Stăniloae vorbește despre finețea<br />
și delicatețea sfinților. Și așa trebuie să‐i privim,<br />
nu numai ca pe niște campioni ai rugăciunii și ai<br />
ascezei. Au o delicatețe care face ca atunci când tu<br />
ajungi în preajma lor să te simți răpit fără nici o violență,<br />
cucerit, frumos biruit. Cum spunea Andrei<br />
Tarkovski, să nu mai poți să reziști în fața binelui și<br />
a sfințeniei.<br />
Doar în icoană suferința este<br />
depășită<br />
În exprimările de tipul celei a lui Grünewald,<br />
oricât de măiestre ar fi, apare o anumită distanță.<br />
Te și sperii parcă de Învierea lui. Este o Înviere care<br />
nu este prea prietenoasă. Nu judecăm, nu condamnăm.<br />
E o observație. Asta e realitatea. Cu cât cineva<br />
este mai aproape de adevărul creștin, cu atât protejează<br />
taina, deschizând în același timp ferestre de<br />
străvedere a ei. Cum spunea Lucian Blaga: „Eu nu<br />
strivesc corola de minuni a lumii”. Este diferența<br />
dintre prezența harică și o imaginație omenească.<br />
În icoană aflăm o prezență harică concentrată. Învățătura<br />
despre energiile necreate a fost formulată<br />
mai târziu de Sfântul Grigorie Palama decât au<br />
apărut icoanele. Dar ele au fost și au lucrat dintotdeauna<br />
în icoană. Redarea lor s‐a făcut printr‐un<br />
meșteșug transmis din generație în generație. Cât<br />
de bun pictor este Grünewald, la el această prezență<br />
harică este rarefiată, la el, dimpotrivă, simțim o<br />
distanță, Dumnezeu rămâne la distanță, cumva.<br />
Noi rămânem, la această distanță, spectatori cutremurați.<br />
Sunt și în icoane interpretări apăsate ale<br />
trupurilor, ale chipurilor, dar ele sunt organice și<br />
aparțin unei lumi de‐acum mântuite. Sau, mai bine<br />
zis, o lume în prag să se mântuie, chiar dacă pentru<br />
moment sfâșiată. Într‐un fel, suntem deja dincolo.<br />
Există la om o dublă tendință. Pe de o parte, de a<br />
teleporta lumea aceasta dincolo, ca s‐o facă pe aceea<br />
asemănătoare cu cea de aici, pentru ca să nu ne<br />
trezim acolo într‐un mediu cu totul străin. Pe de<br />
altă parte, există și o dorință de a aduce aici lumea<br />
de dincolo, lumea aceea mântuită. Părinții Sfinți<br />
spun că dacă nu reușim să degustăm raiul încă de<br />
aici, cu greu vom ajunge să‐l cunoaștem dincolo și<br />
să ne simțim acasă în el. Să‐l degustăm cât de cât.<br />
Fiecare cât poate. În preajma noastră sunt oameni<br />
care ne apar de aici purtători de rai, în această<br />
lume. Și cât de bine ne face să ne apropiem de ei și<br />
ne bucurăm și noi de ceea ce ei poartă. Alții pot să<br />
aibă numai clipe când simt raiul. Și există în limba<br />
română expresia: te simți ca în rai. Sau: ca în cer. Sigur<br />
că e o suferință acolo, în scenele din icoană, dar<br />
este sufe rința ca drum întru izbăvire.<br />
Mai e de observat ceva extraordinar! În iconografia<br />
noastră apar, în general, figuri sobre. Une ori<br />
par chiar foarte aspre. Nu vezi sfinți râzând. (Mie<br />
îmi place și îngerul care râde, de la Reims sau din<br />
alte locuri, e și acolo ceva minunat.) Și totuși, sentimentul<br />
e acela de bucurie. Împărăția ceruri lor<br />
nu e o împă răție a tristeții. La Grünewald rămânem<br />
canto nați în durere, în icoană, suferința este<br />
depășită. Avem în icoane martiri supuși la tot felul<br />
de suplicii, dar nu pe acestea este pus accentul, ci<br />
pe rezultatul lor, și atunci, când îi privești, ai sentimentul<br />
că această suferință a fost depășită într‐o<br />
bucurie, chiar dacă ea, deocamdată, nu a explodat<br />
cu totul.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA 13
Repere şi idei<br />
Poezie:<br />
Liliana Ursu<br />
Liliana Ursu s-a născut la 11 iulie 1949 la Sibiu şi a absolvit<br />
Facultatea de Limba şi literatura engleză a Universităţii Bucureşti.<br />
Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1980.<br />
A realizat emisiuni la Televiziunea Română şi la Radio România. A fost<br />
bursier Fullbright la Universitatea de Stat din Pennsylvania şi profesor<br />
asociat la Universitatea Louisville, Kentucky. În 2003 a fost poet invitat<br />
la Stadler Center for Poetry, Lewisburg, SUA.<br />
Volume de poezie: „Viaţa deasupra oraşului”, Cartea Românească,<br />
1977; „Ordinea clipelor”, Cartea Românească, 1978; „Piaţa aurarilor”,<br />
Cartea Românească, 1980; „ Zona de protecţie”, Eminescu, 1983; „Corali”,<br />
Eminescu, 1986; „Înger călare pe fiară”, Cartea Românească, 1996;<br />
„Sus să avem inimile”, Eminescu, 2001; antologia „Loc ferit”, Baroque<br />
Books&Arts, 2015. Volume de proză scurtă: „La jumătatea drumului”,<br />
Editura Cartea Românească; „Visul”, Editura Glasul. Volume în limba<br />
engleză: „The Sky Behind the Forest”, volum tradus de Adam Sorkin şi<br />
Tess Gallagher, la editura britanică Boodaxe Books şi distins cu Premiul<br />
Societăţii poeţilor din Marea Britanie pentru cea mai bună carte de poezie<br />
în traducere în 1997; „Angel Riding a Beast”, tradus de Bruce Weigl,<br />
apărut la Editura Northwestern University Press din Chicago.<br />
BOTEZUL FETEI DIN HAITI<br />
În biserica Sfintei Treimi<br />
de pe strada Sparks,<br />
de ziua Crucii<br />
tânăra fată din Haiti<br />
în cămașa simplă, lungă, albă,<br />
cu o lumânare mică în mână<br />
așteaptă<br />
din fiică a trupului<br />
să se preschimbe în fiică a Împărăției<br />
Domnului Iisus Hristos.<br />
Pare coborâtă între noi<br />
chiar din Cântarea Cântărilor.<br />
Bucuria, emoția, timiditatea,<br />
tinerețea ei năvalnică<br />
și așteptarea cea bună<br />
o fac și mai frumoasă<br />
când intră, ușoară ca un fulg,<br />
în vana gri de plastic<br />
apele o primesc fericite<br />
asemeni Iordanului<br />
și uleiul sfânt turnat de Părintele John<br />
ia îndată forma Crucii,<br />
o cruce parcă din pepite de aur<br />
ce cuprinde și surâsul și rugăciunea fetei<br />
ce se botează acum.<br />
Capul scufundat în apă de trei ori<br />
în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh<br />
e asemeni unei păsări ce începe să-și amintească<br />
zborul, fericirile zborului cu Heruvimii și Serafimii<br />
deasupra lanțurilor de munți din Pennsylvania<br />
până în Galileea neamurilor.<br />
Iar când Părintele John îi rostește<br />
numele cel nou, creștin, de trei ori<br />
`Se botează roaba lui Dumnezeu Natalia<br />
în numle Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”<br />
în ochii ei senini, de fată simplă din Haiti,<br />
poți vedea tot Iordanul și Galileea și Ierusalimul<br />
iar la gât mai tare ca soarele îi strălucește<br />
crucea de Mir<br />
pe pielea ei brună<br />
ca o noapte la ocean<br />
plină de stele.<br />
Seara, acasă,<br />
la lumina roditoare a micii cruci albe de la Botez<br />
ea citește viața Sfintei Natalia din Nicomidia<br />
și varsă lacrimi și o cheamă încetișor pe nume<br />
cum ar legăna un prunc cu cântecul și<br />
rugăciunea vie.<br />
(State College, de ziua Crucii, 2013)<br />
OCHII TĂI DE TĂMÂIE<br />
Ochii Tăi de tămâie, de rai grăitori,<br />
îmi urmăresc cu foarte mare atenție,<br />
cu foarte multă tandrețe<br />
cuvintele scântei, de Dumnezeu slăvitoare<br />
și le păstrează sub pleoape, smerite daruri de poet,<br />
ca pe niște fluturi transparenți din raze,<br />
ca pe niște nuferi culeși din cereștile plaiuri,<br />
ca pe stele de borangic tămăduitoare<br />
urcate la ceruri de mănăstire<br />
de îngerii harnici.<br />
Privirea Ta încă mă mai visează, Sfântă Maică<br />
poate de aceea, uneori, dimineața, când mă trezesc<br />
încăperea mea e plină de tămâie<br />
și de raze.<br />
(București, la 7 noiembrie 2014)<br />
PANIS ANGELICUS<br />
să mă ridice El<br />
dincolo<br />
de anii ghiftuiți cu întâmplări mărunte<br />
cum tonomatul de fisele tocite,<br />
visele, bietele vâsle ale muritorilor<br />
în sfârșit, e vremea să privesc și eu<br />
un ocean adevărat,<br />
să cobor în păduri de corali,<br />
rezervele de oxigen să-mi smulgă un cuvânt de dor<br />
să ne atingem încă o dată prin marile rezervații<br />
ale memoriei<br />
ca într-un film mut din anii ‘30.<br />
și totuși aceste fericiri sărace<br />
nu, nu-mi mai ajung<br />
jucăria mecanică n-o mai recunosc,<br />
un arc mi-a scăpat printre degete<br />
și prim balerina nu mai face piruete<br />
în jurul băiatului frumos<br />
și călărețul nu mai descalecă,<br />
prinși în suișul<br />
pe poteca cea strâmtă<br />
și o voce tainică<br />
răsună în inimi:<br />
„Ia aminte, nu privi în jos,<br />
să nu te ducă în rătăcire vreun lucru<br />
pământesc!<br />
Sus să-ți fie inima, iar mintea ta vultur,<br />
ca să poată să despice văzduhurile și cerurile!<br />
Fă-te vultur!”<br />
asta-i pâinea îngerilor, zborul,<br />
ne șoptește smeritul monah Emilianos<br />
din Sfântul Munte.<br />
SCÂNTEILE FERICIRII<br />
Sfântul Seren grădinarul adună stele de<br />
prin grădini<br />
și tot el le așază pe raftul din cămară lângă mere<br />
și le citește rugăciuni<br />
până ce ele se urcă iar la cer.<br />
14<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA
Realitatea românească<br />
„În România, lumea se mută de la oraş la sat“<br />
Oana Nistor<br />
În ultimii ani, în România se poate<br />
observa un fenomen de migraţie atipic<br />
pentru alte zone de pe glob, de la<br />
oraş la sat. Potrivit datelor Institutului Național<br />
de Statistică, în 2012, 118.000 de români<br />
s-au mutat de la oraş la sat, în timp ce<br />
doar 74.000 de români și-au părăsit satele<br />
natale pentru a se muta în oraşe.<br />
Din anul 1997 există o tendinţă de părăsire<br />
a domiciliului de la oraş şi instalarea<br />
în mediul rural, datele Institutului Național<br />
de Statistică subliniind acest aspect. În<br />
2012, 74.000 de români s-au mutat de la sat<br />
la oraş, în timp ce numărul celor care şi-au<br />
mutat domiciliul din urban în mediul rural<br />
a fost net mai mare, respectiv 118.000.<br />
Migraţia aceasta este explicată prin faptul<br />
că tinerii părăsesc mediul rural pentru o<br />
calitate ridicată a vieţii de la oraş, iar persoanele<br />
care s-au pensionat se retrag la<br />
ţară pentru o viaţă mai liniştită şi lipsită de<br />
cheltuielile zilnice pe utilităţi.<br />
Totuşi, evoluţia construcţiilor arată un<br />
fenomen al migraţiei care vine din partea<br />
tinerilor, care îşi construiesc locuinţe în<br />
zonele rurale limitrofe marilor oraşe, unde<br />
dispun de toate facilităţile necesare unui<br />
trai decent, păstrându-şi slujbele bine plătite<br />
de la oraş. Astfel, începând cu anul 2008,<br />
potrivit INS, în mediul rural s-a construit<br />
în fiecare an un număr mai mare de locuinţe<br />
decât în mediul urban. De exemplu, în<br />
2008 s-au construit în urban 32.553 de locuinţe,<br />
iar în rural 34.702; în 2013 în urban<br />
s-au construit 20.533 de locuinţe, în timp<br />
ce în rural s-au construit cu aproape 3.000<br />
de locuinţe mai mult.<br />
Acest fenomen al migraţiei de la oraş<br />
la sat, atipic pentru alte regiuni ale lumii,<br />
dar înregistrat în ţara noastră în<br />
ultimii 10 ani, a fost evidenţiat de preşedintele<br />
Camerei de Comerţ şi Industrie<br />
Româno-Germane, Radu Merica, în cadrul<br />
celei de-a patra ediţii a conferinţei<br />
„Cities of Tomorrow”, organizată în<br />
această săptămână de Camera de Comerţ<br />
şi Industrie Româno-Germană (AHK România).<br />
„În ultimii ani există un fenomen<br />
foarte ciudat, anume migraţia de la oraş la<br />
sat. Un fenomen destul de puţin răspândit<br />
în lume. De obicei, fluxul migraţiei este de<br />
la sate la oraşe, pe când în România lumea<br />
se mută de la oraş la sat”, a spus Merica,<br />
care a subliniat că oamenii migrează pentru<br />
că găsesc o sursă mai bună de venituri<br />
în altă parte, pentru că găsesc o calitate a<br />
vieţii mai bună.<br />
În ceea ce priveşte imaginea „oraşului<br />
ideal”, acesta a subliniat că, în primul rând,<br />
„cea mai importantă funcţiune a unui oraş<br />
este să încerce să creeze locuri de muncă,<br />
mai ales locuri de muncă bine plătite”. În<br />
acelaşi timp însă trebuie să ofere şi o infrastructură<br />
de bază la cel mai înalt nivel în<br />
toate domeniile de activitate, de la şcoli şi<br />
până la transport. „Oraşul trebuie să ofere<br />
o infrastructură de bază de cel mai înalt nivel,<br />
fie că vorbim de şcoli, grădiniţe, spitale,<br />
infrastructura culturală, infrastructura de<br />
transport, soluţii de trafic... Foarte puţine<br />
oraşe din România au astăzi soluţii de trafic,<br />
de parcare, la cel mai modern standard”,<br />
a precizat Radu Merica.<br />
Şeful Secţiei economice a Ambasadei<br />
Germaniei la Bucureşti, Sebastian Gromig,<br />
a apreciat, citat de Agerpres, că în contextul<br />
în care la nivel mondial tot mai mulţi<br />
oameni trăiesc în mediul urban, în ciuda<br />
unor provocări precum poluarea sau şomajul,<br />
oraşele reprezintă o forţă generatoare<br />
de progres economic şi social. „Oraşele<br />
sunt punct de pornire pentru multe probleme,<br />
dar şi pentru rezolvarea lor. Oraşele de<br />
mâine ar trebui să fie capabile să se adapteze<br />
unor provocări diferite, să ofere o calitate<br />
ridicată a vieţii”, a spus el, subliniind<br />
importanţa dezvoltării durabile.<br />
Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Apostol TOMA<br />
15
În grădina Ghetsemani<br />
Vasile Voiculescu<br />
Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...<br />
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.<br />
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul<br />
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.<br />
O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,<br />
Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură...<br />
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă...<br />
Dar nu voia s-atingă infama băutură.<br />
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere<br />
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă...<br />
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere<br />
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!<br />
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,<br />
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...<br />
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii<br />
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.