Altculture Magazine 2/2017 (Eugen Matzota)

t debut debut debut debut d
Ha!, ce-ar fi ca-într-un război să se folosească arme exclusiv
doar din conserve de pește? Ar fi ultimul, distrugerea omenirii
și nu numai, va dați seama ce împuțiciune, ce de întuneric
ar revarsă conservele? Și ce de uleiuri care mai de care
cu mirodenii cu foi de dafin, cu oase cu fel și fel de mirosuri
și gusturi !?.
De Marius Chifuleac
Peștele
din conservă
Mi-a intrat văzul în urechi și am început să aud
umbre, apoi soarele a intrat în nori și-n frigider era
întuneric, nu mai voiam să știu de nimeni și de
nimic, până când mi-am dat seama că exist, sunt eu, interceptat
și urmărit de o dimensiune sau poate două sau
poate... de niciuna. Pe masa așezată frumos în mijlocul
camerei somptuoase vopsită într-o culoare nedefinită, sta o
conservă de pește și atât, nu erau farfurii, nici tacâmuri, nici
măcar ochelari, nu mă întrebați ce fel de pește era înăuntru,
probabil un pește eviscerat în suc propriu fără nume fără
dimensiune înotând în întuneric.
Peștele din conservă era mut și surd așteptând să fie scos
din absolut și introdus în infinit, tot într-un fel de întuneric
că, deh, așa e soarta peștilor… Să procreeze și să trăiască în
abis până când, unii dintre ei sunt îmbălsămați în suc propriu
și prin niște mașinării complicate ajung iar în neant
așteptând cuminți în cămăruța lor întunecoasă fără geamuri
sau uși sau vreun mijloc de comunicare să ajungă undeva.
Dar unde poate ajunge o bucățică de pește închisă în metalul
plumburiu? Peste tot, pe unde chiar nu se gândește
nimeni, pe masă, sub masă, pe acoperiș, în avion, în lac, pe
cap, chiar și în război.