thelopdf_merged

PRO Universitaria interior_Layout 1 24.09.2019 12:56 Page 1 

EDITORIAL 

„2019: sărbătoare în spațiul 

universitar clujean” 

de NiColae Cîrstea, 

Președintele Grupului editorial 

Universul Juridic – Pro Universitaria 

Cunoscută și cotată drept cea mai 

importantă instituție de învățământ 

superior din România, Universitatea 

babeș-bolyai aniversează în acest an 

Centenarul său. Este un moment unic, 

de reflecție și bilanț, de bucurie, 

care certifică longevitatea unui blazon 

peren al culturii naționale. 

Nu cred să fi putut exista un moment mai 

potrivit pentru o modestă contribuție a Grupului 

nostru editorial, la această aniversare națională, 

prin intermediul prezentei ediții-pilot a revistei 

PRO UNIvERSITARIA, consacrată integral acestui 

înălțător moment aniversar. 

Ideea proiectului nostru, din multe puncte 

de vedere inedit, este aceea de a prezenta, piesă 

cu piesă, un „puzzle” viu și adevărat care să 

înfățișeze Universitatea, de la fondarea sa și până 

azi, cu perspectivele care i se întrevăd. 

Ne-am străduit să fim pertinenți în dialogurile 

noastre cu interlocutorii din comunitatea 

academică a Ubb, cu Rectorul, prorectorii și 

decanii facultăților universității. Ne-am îngrijit 

să întrebăm la obiect, să cuprindem idei, 

informații și opinii care să reflecte viața 

universitară tumultuoasă de pe Someș. Am fost 

onorați să inserăm mesaje emoționante din 

partea unor absolvenți ai Ubb deveniți nume 

sonore și cu recunoaștere unanimă locală și 

globală, am consemnat cu bucurie reacțiile mai 

tinerilor alumni, am notat cu deschidere 

gândurile și inițiativele principalelor organizații 

studențești din marea universitate clujeană. 

Ne-am concentrat asupra prezentului și am dorit 

cu obstinație să descoperim fața luminată a Ubb, 

ridurile trudei întru studiu și creație. 

Am căutat informația, cifrele absolute ale 

statisticii, referințe privind bugetele și 

cercetarea, numărul de cursanți, masteranzi, 

doctoranzi și al cadrelor universitare. Am făcut 

fișe, mici cărți de identitate ale facultăților de azi, 

dar am avut grijă să întrebăm de fiecare dată 

despre proiecte de viitor, despre proiecțiile anilor 

ce vin, despre aspirații. 

A ieșit o fotografie de parcurs a Universității 

babeș-bolyai la ceas de sărbătoare, o poză din 

vechime, zimțată pe margini, romanțată ușor de 

suflul patetic și patina nostalgică a discursurilor 

de moment, în care se distinge drumul Ubb către 

înainte, căutat cu râvnă și răbdare. 

Dacă până în Decembrie 1989 mediul universitar 

românesc a avut un parcurs stabilit pe baza altor 

principii, la 30 de ani de la momentul Revoluției 

sistemul universitar românesc încă se așază 

și se definește. 

În acest context, imaginea și aprecierea de care 

se bucură pe plan național și internațional 

Universitatea babeș-bolyai reprezintă 

certitudinea imuabilă de care Transilvania 

și România au atâta nevoie. 

Mulțumim celor care conduc destinele Ubb 

pentru disponibilitatea și sprijinul ireproșabil 

acordat pentru realizarea acestui proiect 

editorial important. Ne bucurăm că ideile 

noastre au reușit să prindă contur în paginile 

care urmează și tragem nădejde că le veți citiți 

cu interes. 

Anul 2019 a pus Clujului pe creștet o cunună 

de aniversări importante. Centenarul Ubb e însă 

bijuteria coroanei! 

Ediție pilot – 

octombrie 2019 

Revista PRO UNiveRsitaRia 

NiCOLae CÎRstea – DIRECTOR 

nicolae.cirstea@prouniversitaria.ro 

CRistiaN PaveL – REDACTOR-ȘEF 

cristian.pavel@universuljuridic.ro 

MiRCea FiCa – CONSULTANT EDITORIAL 

mircea.fica@universuljuridic.ro 

vLaD PĂtRUȚĂ – 

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ 

dtp@universuljuridic.ro 

aLeXaNDRa iONesCU – CORECTURĂ 

redactie@universuljuridic.ro 

iOaNa MUReșaN – CORECTURĂ 

ioana.muresan@ubbcluj.ro 

iOaN CiORteaNU – RESPONSAbIL TIPAR 

tipografia@ncprinting.ro 

PUbLiCaȚie eDitatĂ De 

eDitURa PRO UNiveRsitaRia 

b-DUL IULIU MANIU NR. 7, CORP C, 

SECTOR 6, bUCUREȘTI 

TEL. (+4)0732.320.664 

www.PROUNIvERSITARIA.RO 

issN 2668-5752, issN-L 2668-5752 

NiCOLae CÎRstea – 

PREȘEDINTE 

nicolae.cirstea@universuljuridic.ro 

DaNa CĂPRiCeRU – 

DIRECTOR EDITURĂ 

editura@prouniversitaria.ro 

MaRia GHiORGHiU – 

DIRECTOR FINANCIAR 

maria.ghiorghiu@universuljuridic.ro 

RaDU MitRea – 

DIRECTOR vÂNZĂRI 

radu.mitrea@universuljuridic.ro 

PRO UNIVERSITARIA | octombrie 2019 | www.prouniversitaria.ro 1


SUMAR 

VIVAT ACADEMIA 

3 „Universitatea babeș-bolyai, singura universitate 

românească de excelență, de 4 stele” 

Interviu cu acad. prof. univ. dr. ioan-aurel Pop, 

Rectorul Universității babeș bolyai, Cluj-Napoca 

14 Doctor Honoris Causa ai Ubb – selecție 

FILE DE ISTORIE 

8 Un destin centenar, 

Universitatea clujeană 1919-2019 

STATISTICI 

12 Universitatea babeș-bolyai astăzi 

ALUMNI 

15 absolvenți ai Universității – personalități care 

au marcat știința și cultura spațiului românesc 

16 „Ubb – o pepinieră pentru circulația ideilor 

care au ajutat la reclădirea democrației” 

17 „O mândrie exaltată!” 

18 „Centenalia feliciter!” 

20 „Cluj – Oraș al științei!” 

21 „am fost student al Universității clujene” 

22 bucuria vieții noastre 

24 absolvenții Ubb salută Centenarul 

RESTITUIRI 

27 Rectorii Universității Clujene din ultima sută de ani 

UNIVERSITATEA ÎN CETATE 

28 strategia de Dezvoltare a Municipiului 

a fost realizată și actualizată de către 

Universitatea babeș-bolyai 

Interviu cu emil bOC, 

primarul municipiului Cluj-Napoca 

OAMENI CARE CONTEAZÃ 

32 „avem ca răspundere creșterea unei generații 

responsabile pentru sine, pentru ceilalți și pentru 

întreaga creație” 

Interviu cu pr. prof. univ. dr. ioan CHiRiLĂ, 

președintele Senatului Universității babeș-bolyai 

34 „Ubb deține cea mai mare bază materială 

din cadrul instituțiilor de învățământ superior 

din România” 

Interviu cu prof. univ. dr. ioan bOLOvaN, 

Prorector, Administraţie şi patrimoniu, 

relaţia cu studenţii 

36 Ubb - în liga mare a universităților world-class 

interviu cu prof. univ. dr. Daniel DaviD, Prorector, 

Cercetare, competitivitate – excelență și publicații 

științifice 

38 „Cultura germană a jucat un rol important 

în formarea identității naționale române” 

Interviu cu prof. univ. dr. Rudolf GRäF, 

Prorector, Linia de studii în limba germană, relația cu 

universități de limbă germană, resurse umane, doctorate 

40 „bugetul anual al Ubb este unul record și depășește 

jumătate de miliard de lei” 

Interviu cu prof. univ. dr. Dan LazĂR, 

Prorector, Finanțare, fonduri europene, informatizare 

42 „Ubb are o calitate foarte ridicată 

a resursei umane” 

Interviu cu conf. univ. dr. Cristian Marius LitaN, 

Prorector, Formare continuă, ID, IFR, 

Editura Presa Universitară Clujeană 

44 „avem un dialog permanent legat de cerințele pe 

care companiile le au de la absolvenții noștri” 

Interviu cu prof. univ. dr. Mihaela LUţaş, Prorector, 

Relația cu mediul de afaceri, fundraising, relația cu 

alumni, practica studențească 

46 Linia maghiară de studii din Ubb este un coagulant 

esențial al cooperărilor internaționale 

Interviu cu prof. univ. dr. bálint MaRkó, Prorector, Linia 

de studii în limba maghiară, extensiile, relația cu 

universități maghiare, asigurarea calității 

48 „avem peste 1.000 de acorduri de colaborare cu 

universități din toată lumea!” 

Interviu cu prof. univ. dr. Călin RUs, 

Prorector, Comunicare, imagine, 

relația cu presa, relații internaționale 

50 „De secole, Universitatea din Cluj 

reprezintă locul de formare a intelectualității maghiare 

din transilvania” 

Interviu cu conf. univ. dr. anna sOós, prorector, 

linia de studii în limba maghiară, curriculum 

51 „Doctoratul s-a transformat într-o treaptă 

în devenirea ştiinţifică a cercetătorilor” 

Interviu cu acad. prof. univ. dr. ioan bUCUR, 

director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat 

din cadrul Ubb 

PALMARES 

52 Universitatea babeș-bolyai din Cluj-Napoca – 

vizibilitate și impact național și internațional 

DECANUS 

54 „Miza următorilor ani este atragerea 

de studenţi străini full-time” 

Interviu cu prof. univ. dr. adrian PetRUșeL, 

decanul Facultății de Matematică şi Informatică 

56 „97% din absolvenții Facultății de Fizică 

își găsesc un loc de muncă în domeniu 

în primul an de la absolvire” 

Interviu cu prof. univ. dr. Ladislau NaGy, 

decanul Facultății de Fizică 

58 „Rata de angajare a absolvenţilor Facultăţii de 

Chimie și inginerie Chimică este de aproximativ 70%” 

Interviu cu conf. univ. dr. Gabriela Nicoleta NeMeș, 

decanul Facultăţii de Chimie și Inginerie Chimică 

60 „şcoala clujeană de biologie s-a afirmat 

prin contribuţia savanţilor emil Racoviţă 

şi alexandru borza” 

Interviu cu acad. prof. univ. dr. 

Octavian POPesCU, decanul Facultăţii 

de biologie şi Geologie 

62 „Facultatea de Geografie are peste 2.000 de 

studenţi înmatriculaţi în anul universitar 2018/2019” 

Interviu cu prof. univ. dr. Dănuț PetRea, 

decanul Facultății de Geografie 

64 „suntem singura facultate care promovează 

convergența științei Mediului și ingineria Mediului!” 

interviu cu prof. univ. dr. ing. alexandru OzUNU, 

decanul Facultății de Științe și Ingineria Mediului 

66 „absolvenții noștri au avut cea mai bună rată 

de reușită la concursul de admitere 

la institutul Național al Magistraturii” 

Interviu cu prof. dr. Florin stReteaNU, 

decanul Facultății de Drept 

68 „evaluările internaționale și naționale 

exprimă excelența pregătirii studenților 

din Facultatea de Litere” 

Interviu cu prof. univ. dr. Corin bRaGa, 

decanul Facultății de Litere 

70 Facultatea de istorie și Filosofie: 

„Continuăm să aducem prestigiu Ubb!” 

Interviu cu prof. univ. dr. Ovidiu augustin GHitta, 

decanul Facultății de Istorie și Filosofie 

72 „specializarea în antropologie din cadrul 

Facultății de sociologie este cea mai rară 

și cu cei mai puțini studenți în țară!” 

Interviu cu conf. univ. dr. Paul teodor HĂRĂGUș, 

decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială 

74 „Facultatea de Psihologie și științe ale educației 

este a doua ca mărime la nivelul Ubb 

și cea mai mare facultate de profil din țară” 

Interviu cu prof. univ. dr. Nicolae adrian OPRe, decanul 

Facultății de Psihologie și Științe ale Educației 

76 „Facultatea de științe economice și Gestiunea 

afacerilor este cea mai mare facultate a Ubb” 

Interviu cu conf. univ. dr. Răzvan valentin MUstaȚĂ, 

decanul Facultății de Științe Economice și Gestiunea 

Afacerilor 

78 „Cercetarea și predarea europenisticii 

ating cotele performaței la Cluj” 

Interviu cu prof. univ. dr. Nicolae PĂUN, 

decanul Facultății de Studii Europene 

80 „Facultatea de business este cea mai 

internaționalizată facultate de profil din România” 

Interviu cu conf. univ. dr. ioan alin NistOR, 

decanul Facultății de business 

82 „Facultatea de științe Politice, administrative 

și ale Comunicării din Cluj oferă singura specializare 

de Media Digitală din țară” 

Interviu cu prof. univ. dr. Călin emilian HiNȚea, 

decanul Facultății de Științe Politice, Administrative 

și ale Comunicării 

84 „Facultatea de educație Fizică și sport din Cluj 

este cea mai căutată, dorită și uneori invidiată 

facultate de educație fizică din țară” 

Interviu cu prof. univ. dr. Leon GOMbOș, 

decanul Facultății de Educație Fizică și Sport 

86 „Facem tot posibilul ca Facultatea de teologie 

Ortodoxă să dea culoare și vivacitate Universității” 

Interviu cu pr. prof. univ. dr. vasile staNCiU, decanul 

Facultății de Teologie Ortodoxă 

88 „Facultatea de teologie Greco-Catolică s 

e simte acasă în Universitatea babeș-bolyai” 

Interviu cu Pr. prof. univ. dr. Cristian baRta, decanul 

Facultății de Teologie Greco-Catolică 

90 „Facultatea de teologie Romano-Catolică 

are o poziție consolidată în cadrul instituțional 

al Universității babeș-bolyai” 

Interviu cu conf. univ. dr. ioan vik, decan 

al Facultății de Teologie Romano-Catolică 

92 „Înscrierea învățământului teatral 

într-o universitate generalistă, la Cluj, 

a reprezentat o premieră națională” 

Interviu cu prof. univ. dr. Liviu MaLiȚa, 

decanul Facultății de Teatru și Film 

94 „studenții Facultății de teologie Reformată 

provin din ardeal, banat și Partium” 

Interviu cu conf. habil. dr. Olga LUkaCs, 

Decanul Facultății de Teologie Reformată 

GAUDEAMUS 

95 „studenție ca-n filme la Ubb: 

mănâncă, roagă-te, iubește!” 

96 „CsUbb, centrul nervos 

al vieții studențești clujene” 

2 PRO UNIVERSITARIA | octombrie 2019 | www.prouniversitaria.ro



„Universitatea Babeș-Bolyai, 

singura universitate românească 

de excelență, de 4 stele” 

Interviu cu acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității babeș bolyai, Cluj-Napoca 

Ioan-Aurel Pop este o personalitate distinsă a vieții social-academice din România. 

S-a format profesional la Cluj și și-a dedicat întreaga sa carieră strălucită acestui oraș. 

A fost șef de promoție al Facultății de Istorie din Universitatea Babeș-Bolyai, unde a rămas apoi cadru 

universitar, obținând toate titlurile universitare posibile, până la cel de profesor doctor. 

Din 2010 este membru titular al Academiei Române și din 2012 este rectorul Universității Babeș-Bolyai. 

CV-ul domniei sale cuprinde numeroase premii, distincții, lucrări publicate, afilieri în nenumărate comitete și 

comisii naționale și internaționale. În 2018 a fost ales și Președintele Academiei Române. 

La 3 noiembrie 1919, Vasile Pârvan 

rostea la Cluj „Datoria vieții noastre” – 

cursul inaugural al Universității „Daciei 

Superioare”. Pentru întâia dată, în 

Transilvania, începea să funcționeze un 

învățământ superior cu predare în limba 

română. Atunci a fost așezată, practic, 

piatra de temelie a marii universități 

celebrate astăzi. A fost posibilă fondarea 

UBB în contextul politic favorabil al 

actului Marii Uniri sau vorbim despre o 

urmare inevitabilă a emancipării 

românilor? 

În Transleithania, adică în partea de răsărit a 

Imperiului Austro-Ungar (dăinuitor în istorie 

timp de 51 de ani), regiune care însemna, în 

fapt, vechea moștenire a regatului medieval 

ungar (adică, în acord cu mitologia maghiară, 

teritoriile „Coroanei Sf. Ștefan”), nu s-ar fi 

putut crea niciodată o astfel de universitate, 

cu limba de predare română. Legislația și, mai 

ales, cutuma acestui stat nu ar fi permis un 

asemenea fapt, considerat o ofensă la 

identitatea maghiară. De altminteri, 

concepțiile politice și statale ale celor două 

națiuni erau diametral opuse: în vreme ce 

românii apărau dreptul popoarelor la 

autodeterminare, adică dreptul de a se decide 

soarta unei provincii istorice în funcție de 

voința majorității, de ponderea în purtarea 

sarcinilor publice și de realitățile zilei, 

maghiarii privilegiau dreptul istoric, dreptul 




forței, dreptul cuceririi prin sabie, spiritul 

nobiliar și presupusa lor calitate de „civilizatori 

ai bazinului Carpatic”. De altminteri, cu astfel 

de „argumente”, au și pierdut la Conferința de 

Pace de la Paris, unde s-a dat câștig de cauză 

popoarelor și nu imperiilor. 

Cererea de învățământ superior în limba 

română este veche. Ea a fost sugerată încă 

din secolul al XvIII-lea, când, cu forțe proprii 

ale comunităților românești, s-au făcut 

înaltele școli ale Blajului (1754). Cererea a 

fost trecută în programul Revoluției Române 

de la 1848-1849 și exprimată răspicat la 

Marea Adunare Națională de la blaj (mai 

1848). Românii reprezentau două treimi din 

populație, purtau majoritatea sarcinilor 

publice în Transilvania, dar nu aveau nicio 

școală românească, de niciun grad, 

întreținută de stat. Prin urmare, 

Universitatea românească de la Cluj s-a 

făcut exclusiv datorită Marii Uniri și 

includerii Transilvaniei în Regatul României. 

Fără Regatul României, toate eforturile 

luminaților intelectuali ardeleni ar fi fost în 

van. vasile Pârvan ne-a arătat, într-adevăr, 

care era menirea noastră de intelectuali 

români și europeni, cum trebuia să 

servească universitatea marele corp care era 

națiunea, dar cum să slujească și umanitatea 

în general. Prin „Datoria vieții noastre” – 

discurs etern valabil, în ideile sale de bază – 

ni s-a lăsat un testament de la care, în linii 

mari, nu ne-am abătut niciodată. 

Puțini știu că Universitatea pe care o 

„păstoriți” este continuatoarea tradiției 

Colegiului Iezuit din Cluj, înființat în anul 

1581, având rang de academie, că aici 

elevii studiau inițial în limba latină și că 

primul rector a fost un călugăr iezuit de 

origine poloneză. Cât de zbuciumată 

a fost istoria UBB în cei 100 de ani? 

Istoria Universității a fost zbuciumată în toți 

cei aproape 450 de ani trecuți de la prima 

fondare, petrecută, într-adevăr, prin anii 

1579-1581. Atunci, prin actul de fondare 

emis la vilnius sau vilna (în Uniunea Polono- 

Lituaniană, al cărei rege era principele 

transilvănean Ștefan/István báthori), la 12 

mai 1581, se crea un Colegiu Major Iezuit cu 

rang de academie europeană, egal din toate 

punctele de vedere cu academiile (= 

universitățile) din Franța, Germania, Italia și 

Spania și cu dreptul de conferi toate gradele 

(titlurile) posibile atunci, adică baccalureus, 

magister artium și doctor. Limba de predare 

era latina, părintele spiritual a fost 

diplomatul iezuit italian Antonio Possevino, 

primul rector a fost polonezul Jacobus 

wujek, primii profesori au fost italieni, 

maghiari, germani, polonezi, iar între 

studenți era să fie și Nicolae Pătrașcu, fiul și 

moștenitorul principelui Mihai viteazul. 

După fondarea aceasta timpurie, 

Universitatea și-a întrerupt de mai multe ori 

activitatea (precum s-a întâmplat cu multe 

dintre universitățile vechi), dar nu a dispărut 

niciodată, ci a renăscut mereu, ca pasărea 

Phoenix. Ea a fost revigorată sub Habsburgi 

(după 1688), a fost reorganizată sub 

împăratul Iosif al II-lea (1780-1790), s-a 

refondat ca universitate modernă maghiară, 

în 1872 etc. Limbile de predare, până la 

1919, au fost latina, maghiara și germana. În 

ultima sută de ani, Universitatea din Cluj a 

funcționat fără întrerupere, deși a trecut 

prin vremuri grele, a trebuit să plece în 

băjenie în perioada dictatului de la Viena 

(1940-1944), să sufere rigorile regimului 

comunist etc. În ciuda acestor avataruri, de 

la 1919 încoace, Universitatea din Cluj a fost 

un reper fundamental al vieții intelectuale 

românești, al învățăturii înalte, al cercetării 

și al civismului, puse în serviciul națiunii și al 

cunoașterii universale. 

Perioada interbelică s-a dovedit fastă 

pentru noua universitate din Transilvania, 

de vreme ce a existat o consolidare a 

sistemului de învățământ pe temelii noi. 

Mai mult, sporindu-i importanța în noua 

Românie întregită, instituției i-a fost 

schimbată denumirea prin decret regal, 

în 1927, în „Universitatea Regele 

Ferdinand I’’. Câte alte nume a avut 

Universitatea până astăzi? 

O universitate cu o istorie așa de lungă și de 

zbuciumată s-a întâlnit și cu mulți „nași” în 

lungul drum până la contemporaneitate. În 

1872, Universitatea refondată a luat numele 

împăratului ctitor, Francisc Iosif (care avea și 

titlul de rege al Ungariei). La 1919, instituția 

a fost botezată (neoficial) frumos de vasile 

Pârvan, anume „Universitatea Națională a 

Daciei Superioare”. Un clasicist și un 

arheolog de asemenea marcă nici nu putea 

găsi un nume mai potrivit cu tradiția 

românească ardeleană, obsedată de 

latinitate și de sigiliul Romei, care ne 

marcaseră pentru vecie destinul. 

La 1927, la moartea regelui întregitor de țară 

și fondator de instituții (între care și Alma 

Mater clujeană), Universitatea s-a chemat, cu 

mândrie, „Regele Ferdinand I” și a purtat 

acest nume până la reforma comunistă 

sovietică din 1948. Între 1948 și 1959, 

instituția 

s-a numit „victor babeș”, după 

personalitatea marelui medic și om de știință, 

elev strălucit al lui Louis Pasteur. În 1959, 

Universitatea românească „victor babeș” s-a 

unit cu cea maghiară „bolyai János” (creată 

de regimul de ocupație sovietic în 1945 și 

botezată după numele unui faimos 

matematician) și, astfel, s-a născut 

Universitatea „babeș-bolyai”. De la 1959, 

adică de șase decenii, Universitatea noastră 

nu și-a mai schimbat numele, deși tentative 

au fost, pentru că românii au obiceiul de a 

schimba foarte des imnuri de stat, steme, 

nume de străzi, piețe și alte simboluri. 

Cu siguranță, majoritatea concetățenilor 

noștri nu cunosc semnificația numelui 

Universității de azi. Nici faptul 

că în 1959 a avut loc procesul 

de unificare a Universității românești din 

Cluj (Victor Babeș) cu Universitatea 

maghiară (Bolyai János), proces ce a dat, 

în mod pacificator, dreptate și drepturi 

ambelor naționalități. A fost o soluție 

bună? Este aceasta fezabilă, firească 

și de lungă durată? 

Nu cred că, în condițiile de atunci, se putea 

găsi o soluție mai bună, datorită mai multor 

factori. Eram la trei ani de la Revoluția din 

Ungaria, din 1956, când, pe lângă ideile 

fundamentale de democrație și de libertate, 

s-a preamărit și identitatea națională 

maghiară, bazată de unitatea medievală a 

„Coroanei Sf. Ștefan”. Trupele sovietice 

tocmai părăsiseră în 1958 România și, după 

„obsedantul deceniu” în care se încercase 

ștergerea mai tuturor simbolurilor și 

valorilor naționale românești (în numele 

„internaționalismului proletar” și al 

„dictaturii proletariatului”), se prefigura 

posibilitatea corectării unora dintre aceste 

erori și exagerări. 

De asemenea, intelectualii români de marcă 

de atunci erau conștienți că maghiarii din 

România trebuie să-și conserve limba, 




tradiția, valorile științifice, artistice, 

culturale etc. În plus, universitățile 

erau o „invenție” 

a Evului Mediu, iar atunci studenții 

și profesorii erau împărțiți pe 

„națiuni”, 

în funcție de regiunile europene 

din care veneau și de limbile pe 

care le vorbeau. De regulă, în 

aceeași universitate (la bologna, la 

Paris sau la Oxford) funcționau câte 

patru „națiuni” sau comunități, cu 

propria organizare autonomă. 

Azi, la Cluj-Napoca și la Ubb avem, 

să zicem, trei astfel de „națiuni”, 

română, maghiară și germană, 

adică trei linii de studii, fiecare 

student fiind liber să-și aleagă de la 

început limba de instruire. Până la 

impunerea unei limbi unice de 

educație superioară în Europa (eu 

sper să nu se ajungă la aceasta 

niciodată!), respectarea limbii 

materne a fiecăruia este cea mai 

democratică soluție. Dar nu în 

„rezervații” sau în „bantustane”, 

adică în comunități etnice exclusive 

– cum ar vrea încă unii (tot mai 

puțini) –, ci în instituții comune, 

împreună. Dialogul nu se poate 

purta „peste gard”, ci în „forum”, 

pe aceleași bănci, în aceleași 

amfiteatre, în aceleași instituții etc. 

Care au fost „orele astrale” 

ale Universității, plecată 

de la 4 facultăți la fondare, 

până la cele 21 de facultăți, care 

funcționează în ziua de azi? 

„Orele astrale” – cum ziceți și cum 

ar fi zis Ștefan Zweig – au fost 

multe, pentru că școala superioară 

nu a lipsit niciodată din viața 

Clujului de după 1500. 

Universitatea a avut, însă, cum 

spuneam, perioade faste, de 

înălțare, și perioade grele, de recul. 

„De la 1959, 

adică de șase 

decenii, 

Universitatea 

noastră nu și-a 

mai schimbat 

numele, deși 

tentative au 

fost, pentru că 

românii au 

obiceiul de a 

schimba foarte 

des imnuri de 

stat, steme, 

nume de străzi, 

piețe și alte 

simboluri.” 

Perioada modernă (iar anul 1581 

este aproape în Epoca Modernă, 

pentru că Evul Mediu se încheie 

odată cu Renașterea) a adus cu 

sine lupta de emancipare națională 

și afirmarea națiunilor moderne. 

Toate acestea au pus în prim-plan 

chestiunea limbilor naționale, ceea 

ce a provocat și în universități 

anumite reacții, controverse, 

neînțelegeri. Câtă vreme latina a 

fost limba elitelor savante, aceste 

certuri nu au existat. 

Ținând seama de acest lucru, 

Universitatea din Cluj are două 

astfel de etape de înflorire, în 

timpurile mai noi: prima este etapa 

1872-1918, a universității moderne 

maghiare din cadrul Imperiului 

Austro-Ungar, iar a doua este etapa 

1919-2019, a universității 

contemporane din cadrul 

României. La 1872 și 1919, erau în 

Universitate patru facultăți, după 




tradiția internațională, care a continuat și în 

deceniile interbelice (DREPT, LITERE, 

MEDICINĂ, ȘTIINȚE); sub comunism, se 

făcuseră, la un moment dat, opt, care s-au 

redus apoi, înainte de 1989, la șapte. Din 

1990 încoace, s-au tot adăugat facultăți noi 

(nu întotdeauna cu temei), până când s-a 

ajuns la 21. Dar, în condițiile date și ținând 

seama de multiculturalitate și de 

interculturalitate, Ubb funcționează bine. 

vă veți întreba cum de pot așeza deceniile 

comuniste (1948-1989) la „orele astrale”. 

Mai întâi că nu le-am marcat astfel, ci le-am 

încadrat într-un secol pe care-l consider fast, 

iar, în al doilea rând, în ciuda regimului și ca 

rezistență la acel regim, în acei ani s-au creat 

valori intelectuale inestimabile și au trăit 

savanți și creatori de prim rang, ale căror 

realizări trec peste timp. Nu oamenii își aleg 

epocile în care să trăiască, dar epocile 

întunecate sunt, de regulă, înnobilate de 

oamenii luminoși, de spiritele înalte. 

Cine se numără printre figurile 

proeminente (dascăli și absolvenți) care 

și-au legat indisolubil numele, cariera și 

activitatea profesională de UBB? 

Nu este bine să pomenesc nume și mai ales 

nume actuale, pentru că i-aș nedreptăți pe 

mulți. „Proeminența” Universității din Cluj se 

vede din toate cărțile bune și de pe toate 

site-urile de specialitate. Pe coridoarele 

Ubb, în Sala de Consiliu (fosta sală a 

Senatului), în curtea interioară a clădirii 

centrale, pe străzile Clujului sunt numai 

portrete, 

busturi, statui ale profesorilor și alumnilor 

de la această Universitate. 

De asemenea, numele de străzi, de piețe, de 

institute, de parcuri, de terenuri sportive ale 

personalităților Almei Mater se văd peste tot 

în orașul de pe Someș și în multe locuri din 

țară. Aceste personalități, de la victor babeș 

și János bolyai până la Lucian blaga și Emil 

Racoviță sau de la Sextil Pușcariu și Nicolae 

Mărgineanu până la Constantin Daicoviciu și 

David Prodan, reprezintă cartea noastră de 

vizită și ne dau seva necesară ducerii mai 

departe a mesajului. 

Cum apreciați dinamica numărului 

de studenți ai Universității în ultimii 

10 ani? Ce am avut, ce am pierdut, 

ce am câștigat? 

Aș zice că dinamica din ultimii 10 ani este 

normală, după o creștere exagerată, când se 

ajunsese spre 55.000 de studenți! Studenții 

mulți nu dau măsura valorii unei universități 

de prestigiu. Sunt universități în lume cu 

3.000-4.000 de studenți care ocupă primele 

locuri în clasamente. La noi, în România, 

însă, avem alte unități de măsură. Numărul 

acesta de circa 42.000, stabilizat în ultimii 

ani, arată un lucru important, și anume 

prestigiul acestei instituții. Deși numărul de 

absolvenți de liceu și de elevi cu 

bacalaureatul luat scade an de an, noi 

existăm după aceleași coordonate. Se 

adeverește vorba cântecului: „Se duc 

studenți stol după stol,/ Dar Clujul nu 

rămâne gol”. Marca sau „brandul” – cum se 

spune acum – își spune cuvântul... 

Nu puteți fi stat în stat câtă vreme 

vă subordonați legislației naționale 

a învățământului, limitărilor bugetare 

și curriculei de predare stabilite la nivel 

național. Cu toate acestea, UBB s-a 

distins mereu prin diverse inițiative 

proprii, tradiții, colaborări la nivel național 

și european. Vorbim despre o „neliniște” 

tradițională a Universității sau despre 

o aliniere la progresul general și evident 

al orașului? 

Sunt, cred, de luat în seamă toate la un loc. 

Ubb – prin dascălii și studenții valoroși pe 

care-i are – a știut să găsească o cale de 

echilibru între centralism și autonomie, 

între rigorile venite de sus și libertatea 

locală. La Ubb se concentrează atâta 

materie cenușie încât adesea aceasta 

debordează, dă peste margini, invadează 

comunitatea cu soluții ingenioase, cu 

propuneri, cu idei de îmbunătățire a 

standardelor de viață. 

Dialogul internațional al Ubb este exemplar, 

mobilitatea profesorilor și studenților 

dinamică, programele de schimburi cu alte 

universități sunt multe și atractive. Principiul 

meu ca rector a fost Laissez faire, laissez 

passer, ca să imit lozinca fiziocraților, adică 

asigurarea, în cadrele date și cu respectarea 

unor reguli minime, a libertății academice. 

Nu poate exista creație intelectuală, 

științifică și culturală fără libertate, fără 

demnitatea umană născută din libertate. 

Libertatea face să izbucnească mereu idei 

care să schimbe în bine viața Cetății. 

Universitatea Babeș-Bolyai își menține 

poziția printre cele mai bune 5% 

universități ale lumii, conform 

clasamentelor internaționale ale 

universităților, de referință în mediul 

academic european și internațional, dar 

și în top Shanghai 2018. Mai mult, este 

singura universitate românească inclusă 

în prestigiosul clasament internațional 

Times Higher Education (THE). Cum ați 

reușit să atingeți și mai ales să mențineți 

astfel de performanțe? 

Nu cred că există o rețetă universal valabilă. 

v-am dat o parte din cheia succesului în 

cadrul răspunsurilor de mai sus. Ce aș mai 

putea adăuga? Am încercat, alături de 

colegii mei din conducerea Ubb, 

să-i determinăm pe profesori și studenți nu 

numai să creadă în performanță, în 

competiție și în victorie, ci să fie convinși că 

– din moment ce se află în comunitatea Ubb 

– ei sunt deținătorii performanței și ai 

victoriei. 

I-am îndemnat să scrie numai în reviste de 

top, să introducă revistele Ubb în cele mai 

prestigioase baze de date, să acceseze 

granturi multe și bune, să publice la edituri 

recunoscute. Am înființat institute și centre 

de excelență, deopotrivă pentru studenți, 

profesori și cercetători și am premiat 

rezultatele deosebite. Nu în ultimul rând, 

colaborarea cu mediul de afaceri serios ne-a 

adus sporirea prestigiului, pentru că am 

putut echipa anumite laboratoare, centre și 

institute la standardele cele mai înalte. 

Cea mai proaspătă și onorantă plasare a 

UBB în topurile de specialitate datează 

din această primăvară. Conform celui 

mai recent clasament QS al 

universităților din zona Europei de Est și 

a Asiei Centrale (QS World University 

Ranking 2019), Universitatea Babeș- 

Bolyai din Cluj-Napoca ocupă poziția 34 

din peste 300 de universități, fiind prima 

la nivel național. Atrageți cu aceste 

recunoașteri la nivel global și studenți 

din străinătate? 

vreau să adaug și faptul – fără iz de laudă, ci 

doar ca o consemnare – că, în întâmpinarea 

Centenarului (1919-2019), Ubb a primit 

oficial statutul de universitate de 4 stele în 

cadrul evaluării QS Star, derulate de la 




începutul anului 2018, fapt care 

corespunde statutului de 

„universitate internațională de 

excelență”. Este singura 

universitate din România care a 

atins o astfel de performanță! 

Evident, numele nostru, devenit 

renume, atrage și destul de mulți 

studenți străini, mai ales din 

Europa, dar și din Asia, Africa, 

America. Avem studenți din multe 

țări ale UE – mai numeroși din 

Ungaria, Germania, Austria etc. – 

care, venind la noi, nici nu trebuie 

să învețe limba română sau să 

aleagă specializări în engleză (avem 

circa 70 de astfel de specializări), 

pentru că pot învăța direct în limba 

lor maternă. 

Acum 5 ani, un colectiv al 

cercetătorilor UBB făcea o 

descoperire de premiu Nobel, 

stabilind prima formulă a 

sângelui artificial, după o muncă 

de cercetare și experimentare 

care a durat 6 ani. Ar fi posibilă 

o astfel de glorie mondială 

pentru Universitate într-o bună 

zi? 

În câmpul științelor experimentale 

orice este posibil, dacă există 

condiții propice. Cei mai mulți 

laureați Nobel sunt, cum se știe, 

din Statele Unite și asta nu pentru 

că americanii sunt cel mai deștept 

popor din lume. „Deșteptăciunea” 

nu se concentrează într-un popor 

ca să fie vitregite alte popoare. 

Succesul SUA are o explicație 

simplă: cele mai bune dotări și cele 

mai înalte stimulente materiale se 

află acolo, de aceea SUA atrag, ca 

un magnet, talente și capacități din 

toată lumea care se naturalizează 

ușor și care, deși vin de pe 

meridiane foarte diverse, aduc 

glorie Americii. Dotările 

excepționale atrag savanți 

excepționali, iar aceștia atrag 

dotările de vârf. Cercul este 

oarecum închis, dar se pot schimba 

multe într-o lume plină de 

mobilitate și de noutate. Iar 

premiul Nobel pentru literatură, 

care nu presupune dotări tehnice și 

experimentale sofisticate, l-am luat 

și noi, prin Herta Müller, care, 

dincolo de toate resentimentele pe 

care este îndreptățită să le aibă 

față de România, de comunism, de 

securitate, și-a făcut toată educația 

școlară în sistemul românesc. 

Această educație, unită cu talentul 

său individual, a rodit... 

Care trebuie să fie obiectivul 

central, miza primordială a UBB 

pe termen scurt și mediu, astăzi, 

la sărbătoarea Centenarului său? 

La Centenar și oricând este bine 

„să rămânem întregi la minte” – 

cum ar fi spus un dascăl de-ai mei 

–, adică lucizi, echilibrați, decenți. 

Miza Ubb este, cum se spune mai 

nou, excelența, adică performanța 

„UBB a primit 

oficial statutul 

de universitate 

de 4 stele în 

cadrul evaluării 

QS Star, 

derulate de la 

începutul anului 

2018, fapt care 

corespunde 

statutului de 

„universitate 

internațională 

de excelență”. 

Este singura 

universitate din 

România care a 

atins o astfel de 

performanță!” 

de vârf. Pe de o parte, toate 

specializările de la Ubb, prin 

oamenii care le ilustrează, trebuie 

să ajungă de cel mai înalt nivel, 

adică să fie competitive la scară 

mondială, iar pe de altă parte, 

trebuie să știm să păstrăm 

nivelurile înalte atinse deja. 

Fluctuațiile, instabilitatea, munca 

în salturi nu ne pot garanta 

plasarea în elita educației 

superioare și a cercetării de înaltă 

clasă. Pentru aceasta este nevoie 

de multe, dar și de o calitate 

aparent mică, pe care adesea o 

neglijăm: trebuie să ne dezvoltăm 

conștiința valorii și să ajungem de 

aici la o anumită demnitate. O 

universitate bună servește știința 

și creația universală, omenirea și 

pregătește lumea pentru viitor, 

dar lumea (omenirea) nu este un 

obiect palpabil, ci, pentru mulți, 

este un concept. Palpabilă este 

pentru noi comunitatea noastră, 

țara aceasta, palpabil este 

universul poporului român, „râul, 

ramul” – cum zicea Eminescu. Pe 

toate acestea le știm bine și le 

simțim în trupurile și în mințile 

noastre. Dacă am reuși să 

îmbunătățim soarta acestei Cetăți 

a noastre, atunci și suma cetăților, 

care este Planeta Pământ, s-ar 

simți mai confortabil și ar putea 

avea soarta sa bună viitoare 

asigurată. Noi nu putem răsturna 

Universul, fiindcă – vorba lui 

Arhimede – nu avem punctul de 

sprijin necesar, dar putem 

„răsturna” în bine soarta acestui 

popor, a cărui patrie este limba 

română și atunci, prin forța 

exemplului – am contribui la 

schimbarea în bine a sorții tuturor 

patriilor. George Coșbuc – care a 

fost o vreme student al 

Universității din Cluj, pe când 

aceasta se chema „Francisc Iosif” – 

ne-a lăsat un mesaj extraordinar: 

„Picurii cu strop de strop/ Fac al 

mărilor potop”. Un „picur” al 

nostru, al românilor și al 

României, dăruit „mărilor” 

este Ubb. 




UN DESTIN CENTENAR, 

Universitatea clujeană 1919-2019 

Unirea Transilvaniei cu România, în urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia 

din 1 decembrie 1918, și începerea, din ianuarie 1919, a negocierilor cu Germania și aliații săi 

din Primul Război Mondial, în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, 

au constituit premisele favorabile pentru întemeierea Universității românești de la Cluj. 

de dr. Ana-Maria STAN 

cercetător ştiinţific, Muzeul 

Universităţii babeş-bolyai 

În capitala culturală a Ardealului exista deja 

o tradiție academică importantă, căci la 

1581 aici fusese creat și funcționase o scurtă 

perioadă Colegiul Iezuit, iar din 1872 își 

deschisese porțile Universitatea Francisc 

Iosif, cu limba de predare maghiară. 

Procesul apariției Almei Mater românești de 

la Cluj s-a realizat în câteva etape distincte, 

derulate în intervalul 12 mai 1919- 

2 februarie 1920. Mai întâi, în urma unei 

decizii a Consiliului Dirigent al Transilvaniei, 

la 12 mai 1919, o comisie coordonată de 

către Onisifor Ghibu, secretar general al 

Resortului (Ministerului) Cultelor şi 

Instrucțiunii Publice, avea să preia, în câteva 

ore, întreg patrimoniul mobil și imobil al 

Universității maghiare din Cluj în 

administrarea românilor. Ulterior, 

în vara lui 1919, a fost înființată o Comisiune 

Universitară, la conducerea căreia a fost 

numit ardeleanul Sextil Pușcariu, lingvist, 

care avea deja o prestigioasă carieră 

academică la Universitatea din Cernăuți. 

Membrii acestei Comisiuni au discutat şi 

decis în perioada iulie-august 1919 regulile 

de organizare şi funcţionare ale noii 

universităţi, stabilind catedrele și selectând 

majoritatea profesorilor. 

Din Universitate maghiară, Universitate 

românească 

La 12 septembrie 1919, prin Decretul regal 

nr. 4090, semnat de regele Ferdinand I al 

României, s-a decis că: „Universitatea 

maghiară din Cluj se transformă pe ziua de 

1 octombrie 1919 în Universitate 

românească”. 

Activitatea didactică a început la data de 3 

noiembrie 1919, cel care a rostit prelegerea 

inaugurală, cu titlul evocator „Datoria vieţii 

noastre”, fiind renumitul arheolog și 

profesor vasile Pârvan, de la Universitatea 

din bucurești. Noua instituţie academică din 

Cluj avea în componenţă patru facultăţi: 

Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. 

Profesorul Sextil Puşcariu, de la Facultatea 

de Litere, a fost ales cel dintâi rector român. 

În semestrul întâi al anului universitar 

1919-1920 s-au înscris la studii 1871 de 

studenţi, iar în semestrul al doilea 2182 de 

studenţi. Un număr de 68 de profesori și 

profesori agregați, 5 conferențiari și 4 lectori 

au asigurat bunul mers al Universității 

clujene în acest prim an de funcționare. 

Ultima etapă din procesul de fondare a 

Universității românești din Cluj s-a derulat 

între 31 ianuarie-2 februarie 1920, când au 

avut loc serbările oficiale de inaugurare ale 

Universităţii, în prezenţa Regelui Ferdinand I, 

a reginei Maria a României, precum şi a 

numeroase personalităţi româneşti şi străine 

(ambasadori ai Antantei, politicieni, 

profesori şi oameni de ştiinţă). Cu această 

ocazie, Regele Ferdinand I a donat suma de 

400.000 de lei din propria avere pentru 

înfiinţarea unui Institut de Istorie Națională, 

care avea să fie condus de către profesorii 

Alexandru-Lapedatu și Ioan Lupaș. În semn 

de respect pentru contribuţia suveranului 

român la crearea şi dezvoltarea Almei Mater 

clujene, în octombrie 1927, autorităţile 

universitare au hotărât ca această instituţie 

să poarte oficial numele de Universitatea 

„Regele Ferdinand I”, denumire păstrată 

până în 1948. 




Primul deceniu 

Primul deceniu din viața Universității 

românești a stat sub semnul efortului de 

construire a unei comunităţi didactice şi 

ştiinţifice performante, care a ţinut în mod 

constant seama de contextul transilvănean. 

Disciplinele studiate au fost diversificate, 

și s-a creat un număr important de institute, 

laboratoare, catedre şi seminarii, care au 

contribuit decisiv la prestigiul noii instituții. 

După 1932, în perioada rectoratului lui 

Florian-Ștefănescu Goangă, comunitatea 

academică din Cluj și-a continuat cu succes 

dezvoltarea instituțională. Astfel, în anul 1934 

Academia de Drept din Oradea a fost 

înglobată în Facultatea de Drept a 

„Universităţii Regele Ferdinand I” din Cluj. 

Acum s-au finalizat și câteva mari proiecte de 

infrastructură universitară, printre care 

amintim: Colegiul Academic, inaugurat în 

toamna lui 1937 și Parcul Sportiv Universitar 

(amenajat între 1934-1936), creat din 

iniţiativa profesorului Iuliu Haţieganu. Printre 

profesorii de seamă din acești ani trebuie 

amintiți savanţii Emil Racoviţă, Alexandru 

borza, Petre Sergescu, Ioan Lupaş, Silviu 

Dragomir, Florian Ştefănescu-Goangă, George 

Spacu, Lucian blaga, victor Papilian etc. Anii 

interbelici au impus renumele Universității 

clujene și în plan internațional, acum fiind 

stabilite numeroase acțiuni de colaborare 

științifică cu instituții din Europa și din lume. 

Între 1920-1940 Clujul a fost vizitat de peste 

144 de specialişti străini, majoritatea venind 

din Franța, Italia și Marea britanie. 

Vremuri de restriște 

În toamna lui 1940, în urma arbitrajului de la 

viena, care a impus cedarea părţii nordice a 

Transilvaniei către Ungaria, Universitatea 

românească a fost nevoită să părăsească 

Clujul și să plece în refugiu. După mai multe 

discuții, s-a hotărât ca Facultăţile de Litere şi 

Filosofie, de Medicină şi de Drept să se mute 

la Sibiu, iar Facultatea de Ştiinţe s-a refugiat 

la Timişoara. Deși găzduite în condiții 

improprii (cel mai adesea în imobile 

aparţinând armatei), diferitele catedre, 

institute, clinici şi laboratoare ale 

Universității clujene s-au reorganizat rapid. 

Activitatea didactică și științifică s-a 

desfășurat fără întrerupere pe toată durata 

războiului (1940-1945), încercând să 




păstreze, sub conducerea rectorului Iuliu 

Hațieganu, aproape aceleași standarde ca 

înainte. Conform unei statistici din anul 

1943, profesorii şi cercetătorii refugiaţi la 

Sibiu au publicat 1.966 de lucrări, dintre care 

1.647 în limba română, restul în limbi 

străine. Activitatea Centrului de Studii 

Transilvane, creat la Sibiu în 1942, a 

întreținut prin cele patru secții ale sale 

(Istorică şi Arheologică, Lingvistică şi Literară, 

Etnografică şi Geografică şi Ştiinţe Sociale) și 

mai ales prin publicațiile sale, dintre care s-a 

evidențiat periodicul „Revue de 

Transylvanie”, ideea unității naționale 

românești, rezistența în fața totalitarismului 

nazist și speranța că universitatea va reveni 

la un moment dat la Cluj. 

Din nou acasă 

După încheierea celui de-al Doilea Război 

Mondial, Universitatea clujeană a intrat într-o 

nouă etapă a evoluției sale. Astfel, Decretul 

regal nr. 406 din 28 mai 1945 a stabilit că 

studenții și corpul academic românesc 

puteau reveni de la Sibiu și Timișoara în 

urbea de pe Someș, fapt care s-a întâmplat 

la începutul lunii iunie. Un alt act normativ, 

Decretul regal nr. 407, emis tot în 28 mai 

1945, reglementa înființarea la Cluj, 

începând cu 1 iunie 1945, a unei „universități 

de stat, cu predare în limba maghiară, cu 

facultățile: Litere şi Filozofie; Drept şi 

Economie politică; Ştiinţe; Medicină Umană”. 

În februarie 1946, această nouă universitate 

a primit numele de Universitatea ,,bolyai”, 

în cinstea celor doi matematicieni maghiari 

originari din Transilvania, tată și fiu, Farkas și 

János bolyai, iar primul său rector a fost 

profesorul Lajos Csőgör. 

După abdicarea regelui Mihai I, Universitatea 

românească din Cluj și-a modificat numele, 

acum ea fiind cunoscută sub denumirea de 

Universitatea „victor babeș”. Primul rector 

al acestei instituții a fost profesorul Emil 

Petrovici, titular al catedrei de slavistică 

clujeană și fondator al Lectoratului de Limba 

rusă. Din punctul de vedere al personalului 

didactic, anii 1944-1947 au fost marcați de 

numeroase valuri de epurări. Motivația 

îndepărtării de la catedră a numeroase 

personalități ale culturii și științei românești 

a fost una politică, deși uneori aceasta era 

parțial deghizată sub formula „comprimării” 

sau „raționalizării” posturilor didactice și 

administrative. 

În perioada 1945-1959, la Cluj au funcționat 

așadar două instituții academice distincte – 

Universitatea românească „victor babeș” și 

Universitatea maghiară „bolyai”. După 

reforma comunistă a învățământului din 

1948, autoritățile au stabilit, printr-o serie de 

măsuri succesive, structura internă a 

Universității „victor babeş”, dar și a 

Universității „bolyai”. Acum au fost create 

următoarele facultăţi, cu durata de studiu de 

patru ani: Facultatea de Matematici şi Fizică, 

Facultatea de Ştiinţe Naturale, Facultatea de 

Chimie, Facultatea de Istorie, Facultatea de 

Geologie-Geografie, Facultatea de Filosofie, 

Facultatea de Pedagogie şi Psihologie, 

Facultatea de Filologie. Acestora li s-a 

adăugat Facultatea de Ştiinţe Juridico- 

Administrative, cu durata de studii de trei 

ani, care a funcţionat între anii 1948-1951 în 

cadrul Universităţii „victor babeş”, iar între 

1951-1953 a format Institutul de Ştiinţe 

juridice şi economice din Cluj împreună cu 

Facultatea de Ştiinţe Juridice de la 

Universitatea „bolyai”. În toamna anului 

1954, Istoria s-a unit cu Filologia, formând 

Facultatea de Istorie-Filologie. 

De asemenea, în octombrie 1948, Facultatea 

de Medicină s-a desprins definitiv din 

structurile didactice ale Universității 

,,victor babeș”, ea devenind de acum înainte 

o instituție academică separată. La rândul 

său, Facultatea de Medicină de la 

Universitatea maghiară „bolyai”, care fusese 

transferată încă din 1945 la Târgu-Mureș, 

s-a transformat și ea într-o instituție 

de sine stătătoare. 

Unificarea celor două universități, în 1959 

După tulburările anticomuniste din Ungaria, 

din toamna lui 1956, care au avut un larg 

ecou în rândul intelectualilor maghiari din 

Transilvania și în special al profesorilor și 

studenților de la Universitatea „bolyai”, 

autoritățile de la bucurești au studiat 

problema unei noi restructurări profunde a 

învățământului universitar din Cluj, fiind 

aleasă soluția înființării unei universități 

unice prin contopirea celor două universități 

existente, cea românească, „victor babeş”, şi 

cea maghiară, „bolyai”. 

Procesul de unificare al acestor instituții s-a 

desfășurat în perioada aprilie-iulie 1959. S-a 

decis ca nou-creata Universitate să poarte 

numele de „Universitatea babeș-bolyai” 

(Ubb), raportul final privind fuziunea celor 

două universități fiind prezentat personalului 

academic din Cluj la 2 iulie 1959, de către 

Lajos Takács, rectorul Universităţii „bolyai”. 

La momentul apariției ei, Ubb a avut şase 

facultăţi: Facultatea de Matematică şi Fizică; 




persoane, din întreaga perioadă a regimului 

comunist. În deceniul 1960-1970 au fost 

realizate, de asemenea, investiții masive în 

privința patrimoniului imobiliar universitar, 

acum fiind construite Casa de cultură a 

studenţilor, complexul de cămine Haşdeu și 

cantine studențești. 

Facultatea de Chimie; Facultatea de Ştiinţe 

Naturale-Geografie; Facultatea de Filologie; 

Facultatea de Ştiinţe Juridice; Facultatea de 

Istorie şi Filozofie, iar primul ei rector a 

devenit profesorul Constantin Daicoviciu 

(arheolog), cel care din 1956 deținuse 

funcția de rector al Universității ,,victor 

babeș” și care avea să conducă Ubb până în 

1968. De asemenea, au fost numiţi 

prorectori profesorii János Demeter, István 

Péterfi şi Alexandru Roşca. Decanii şi 

prodecanii noilor facultăţi au fost numiţi 

dintre cadrele didactice de la cele două 

universităţi: patru decani de la „victor 

babeş” şi doi decani de la „bolyai”; doi 

prodecani de la „victor babeş” şi patru 

prodecani de la „bolyai”. Noua Universitate 

„babeş-bolyai” din Cluj, cu sediul central pe 

strada Mihail Kogălniceanu nr. 1, a început 

să funcţioneze din luna septembrie 1959, cu 

un număr de 702 posturi didactice (față de 

782 înainte de unificare) și 4.502 studenţi 

(dintre care 3.159 români şi 1.285 maghiari, 

36 germani şi 22 de alte naţionalităţi). 

reorganizări. suișuri și coborâșuri 

Până spre finalul anilor 1970, Universitatea 

clujeană a cunoscut o relativă stabilitate și un 

progres al activității sale didactice. Odată cu 

înființarea Facultății de Științe Economice, în 

anul 1961, şi cu separarea, în anul 1962, a 

Facultății de Matematică-Fizică în Facultatea 

de Matematică-Mecanică şi Facultatea de 

Fizică, s-a configurat o formulă academică de 

funcționare care avea să rămână valabilă 

până în anul 1987 – cu opt facultăți distincte: 

Chimie, Drept, Istorie-Filozofie, Filologie, 

biologie-Geografie, Matematică-Mecanică, 

Fizică, Științe Economice și științifice, în 

pofida mai multor reorganizări și/sau 

transformări interne. 

În anul universitar 1970-1971 Universitatea 

„babeş-bolyai” a avut cel mai mare număr de 

studenţi înscriși la studii – 14.438 (din care 

6.742 la cursurile de zi, 235 la cursurile serale 

şi 7.461 la cursurile fără frecvenţă), şi cel mai 

numeros personal didactic – 841 de 

După acest scurt interval de deschidere, anii 

1980 au reprezentat un episod dificil în viața 

unversitară clujeană. Acum a avut loc 

comasarea specializărilor propuse studenților, 

dispariţia unor discipline (ex. psihologie, 

istoria artei), investițiile în infrastructura 

didactică și de cercetare s-au diminuat, 

statutul profesorilor și studenţilor s-a 

degradat progresiv. Între anii 1987-1989, 

Universitatea ,,babeș-bolyai” a funcționat 

într-o formulă de șapte facultăți: Facultatea 

de Matematică-Fizică, Facultatea de 

Tehnologie Chimică, Facultatea de biologie- 

Geografie-Geologie, Facultatea de Drept, 

Facultatea de Științe Economice, Facultatea 

de Filologie și Facultatea de Istorie-Filosofie. 

În 1989, Universitatea avea un total de 5619 

studenţi, în scădere dramatică față de anii 

anteriori, corpul didactic fiind compus din 

numai 470 de profesori români, 81 de 

maghiari, 6 germani, 10 de la alte minorităţi, 

cu o medie de vârstă de 51 de ani. 

4 stele pe scala Qs star 

După căderea regimului comunist, în 

decembrie 1989, Universitatea clujeană a fost 

profund restructurată, sub auspiciile 

democraţiei europene și ale tradiţiilor locale 

de convieţuire pașnică. Universitatea ,,babeșbolyai” 

este singura instituţie multiculturală 

din ţară, cu 21 de facultăți și trei limbi de 

educaţie (română, maghiară și germană) și cu 

numeroase programe în limbi de circulaţie 

internaţională. La începutul lui 2018, în urma 

evaluării internaționale QS Star, Universității 

„babeș-bolyai” i-a fost acordat statutul de 

universitate internațională de excelență 

(universitate de 4 stele). 

Onorând tradiția de învățământ universitar în 

limba română, inaugurată la 1919, 

Universitatea clujeană reprezintă astăzi, așa 

după cum afirma cu mândrie rectorul Ioan- 

Aurel Pop, „cea mai mare şi mai complexă şi, 

din multe motive şi puncte de vedere, cea mai 

prestigioasă” universitate din România. 



STATISTICI 

Universitatea Babeș-Bolyai astăzi 

Universitatea Babeș-Bolyai sărbătorește, în acest an, 100 de ani de învățământ românesc la Cluj. UBB a devenit, 

în timp, emblema de succes a Clujului și a țării. Este o instituție vie, dinamică și constructivă, bine integrată în 

societate și cu privirea orientată spre viitor, pe care poate să îl proiecteze, să îl pregătească și să îl construiască. 

Această universitate este o instituție ce nu poate fi concepută altfel decât în cadrul care a consacrat-o, acela de 

universitas magistrorum et scholarium („comunitate a magiștrilor și discipolilor”), de comuniune a profesorilor 

și studenților, de „corporație a egalilor”, cu dorința exclusivă de inovare și cunoaștere. 

La nivel licenţă există: 147 de programe în 

limba română, 70 programe în limba 

maghiară și 10 programe în limba germană. 

La nivel master există: 191 de programe în 

limba română, 49 de specializări în limba 

maghiară și 7 programe specializări în limba 

germană. 

Universitatea babeș-bolyai deține în 

componența sa 21 de facultăți, având peste 

44.500 de studenți. 

Totodată, în Ubb există 242 de programe de 

licență, dintre care 205 la învățământ cu 

frecvență, 36 la învățământ la distanță și un 

program la frecvență redusă. În ceea ce 

privește numărul de programe de la master, 

sunt 273 de programe la învățământ la 

frecvență și 26 de programe la fără 

frecvență, acumulându-se astfel un număr 

de 299 de programe de master. 

Universitatea babeș-bolyai mai dispune și 

de 29 de școli doctorale, 50 de centre de 

cercetare, 22 de centre culturale. 

Prin programele de studii pe care le 

organizează, Universitatea babeș-bolyai 

școlarizează peste 44.000 studenţi. La nivel 

licenţă sunt înscriși 31.454 de studenți, 

dintre care 22.890 urmează programe 

derulate în limba română, 4.672 în limba 

maghiară, 705 în limba germană, 2.993 în 

limba engleză şi 194 în limba franceză. La 

nivel master, studiază în limba română 

6.038 studenţi, în limba maghiară 997 

studenţi, în limba engleză 950 studenţi, în 

limba germană 139 studenţi, iar în limba 

franceză 82 studenţi, totalizând 8.206 

studenți. Comparativ cu anul universitar 

2017-2018, în anul 2018-2019, numărul 

total al studenților de la nivel licență și 

master a înregistrat o creștere de 0,3% – la 

nivel licență creșterea este de 0,7%, iar la 

nivel master de 4,3%. 

În cadrul Universității babeș-bolyai, 

studenții pot studia integral într-una dintre 

limbile română, maghiară, germană, 

engleză, franceză, iar programele de studiu 

pot fi urmate integral în limba aleasă. Din 

cele 21 de facultăți ale Universității babeșbolyai, 

17 oferă și programe în limba 

maghiară, iar 9 facultăți organizează și 

programe în limba germană. 

În prezent, în cele 29 de școli doctorale din 

Ubb, acoperind 31 de domenii de doctorat 

cu peste 300 de conducători de doctorat, 

sunt înmatriculați 2.066 de studențidoctoranzi 

(1.217 finanțați și aflați în 

perioada de studii de doctorat și 849 aflați în 

perioada de grație), din care 95 sunt cetățeni 

străini. Pe parcursul anului 2018, au fost 

susținute 190 de teze de doctorat. În urma 

admiterii la doctorat în anul universitar 

2018-2019, au fost înmatriculați în anul I de 

studii de doctorat 397 de doctoranzi, din 

care: 358 români, 14 din UE, 19 non-UE și 

6 din categoria Românii de pretutindeni. 

În anul 2018, la Ubb au fost organizate 33 de 

susțineri publice de teze de abilitare, cu 

candidați atât din Ubb, cât și de la alte 

instituții. De asemenea, mai multe cadre 

didactice din Ubb și-au susținut tezele de 

abilitare la alte universități din țară sau 

străinătate. În anul 2018, școlile doctorale 

din Ubb au cooptat 21 de noi conducători de 

doctorat, din care unul este cadru didactic 

titular la Universitatea Tehnică și unul la 

Universitatea Clermond Auvergne din 

Clermond Ferrand Aubière (Franța). 

În Ubb îşi desfășoară activitatea 22 de centre 

culturale care promoveză culturi, limbi şi 

moduri de viaţă diferite, îmbogăţind în mod 

constant perspectiva internaţională a 

studenţilor noștri. 



STATISTICI 

Universitatea babeş-bolyai este implicată în 

programe internaţionale care oferă 

studenților Ubb posibilitatea de a studia în 

străinătate, la una dintre universităţile 

partenere, iar studenţilor străini le oferă 

şansa de a învăţa în cadrul Ubb. 

Prin programele de mobilităţi, Universitatea 

babeş-bolyai colaborează cu numeroase 

universităţi din Europa, America de Nord şi 

America de Sud, Africa, Australia şi Noua 

Zeelandă. 

Universitatea babeş-bolyai este implicată în 

programe internaţionale multiculturale în 

colaborare cu 138 universităţi din Europa, 

36 de universităţi din America de Nord şi de 

Sud, universităţi din Africa, Asia, Australia şi 

Noua Zeelandă. Prin programele de 

mobilităţi, peste 500 de studenţi ai Ubb au 

ocazia, în fiecare an, de a experimenta alte 

culturi, în timp ce peste 300 de studenţi 

străini fac anual cunoştinţă cu cultura 

românească prin Universitatea noastră. 

Studenții Ubb aleg cel mai frecvent 

destinații precum: Ungaria, Germania, 

Franța, Polonia, Spania, Portugalia, Italia, 

Olanda, Republica Cehă, Austria. În vreme 

ce numărul cel mai ridicat de studenți 

internaționali provine din țări precum 

Franța, Germania, Spania, Italia, Ungaria, 

Polonia, Turcia, Portugalia, Olanda, Maroc. 

În ceea ce privește situația posturilor 

didactice, a cadrelor didactice titulare și a 

Studenților-Senatori, în cadrul Universității 

babeș-bolyai există un număr total de 

2.836 de posturi didactice la nivel de 

universitate, 1.435 de cadre didactice 

titulare și 26 de studenți reprezentanți 

la nivel de Universitate, ocupând poziția 

de Student-Senator al Universității 

babeș-bolyai. 

Anul acesta, peste 19.300 de candidați 

și-au depus dosarele de admitere pentru 

studiile de licenţă şi master la Universitatea 

babeș-bolyai, numărul fiind semnificativ 

mai mare decât cel înregistrat în aceeași 

perioadă a anului trecut. Astfel, peste 

15.000 dintre candidații din acest an s-au 

înscris pentru studiile de licență, în timp ce 

alți peste 4.300 de candidați doresc să 

urmeze programele de master ale Ubb. 




Galeria Doctor Honoris Causa ai UBB 

De-a lungul timpului, Babeș-Bolyai a acordat titlul academic de Doctor Honoris Causa 

unor mari personalități naționale și internaționale. Potrivit articolului 238 din Carta Universității, 

titlul de Doctor Honoris Causa se acordă unor personalităţi de prim rang din domeniile ştiinţei, 

culturii, artei a căror operă este cunoscută şi apreciată pe plan mondial. 

Mai jos, prezentăm o selecție a celor care au primit titlul de Doctor Honoris Causa. 

Maiestatea sa Regele Mihai i; 

alteța sa Regală Charles, Prinț de Wales; 

angela Merkel, Cancelarul Republicii 

Federale Germania. 

Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, 

ss bartolomeu i; 

Patriarhul bisericii Ortodoxe Române, 

PF Daniel; 

Papa benedict al Xvi-lea; 

Mitropolitul Clujului, albei, Crișanei și 

Maramureșului, iPs bartolomeu anania; 

Arhiepiscopul romano-catolic al Arhidiecezei 

de Alba Iulia, György Miklós Jakubinyi 

George emil Palade, laureat al premiului 

Nobel pentru fiziologie sau medicină; 

Richard ernst, laureat al premiului Nobel 

pentru chimie; 

eric Maskin, profesor la Harvard University, 

laureat al premiului Nobel pentru economie; 

Jean-Marie Lehn, profesor la Université Luis 

Pasteur Strasbourg, laureat al premiului 

Nobel pentru chimie; 

tim Hunt, biochimist, cercetător la Francis 

Crick Institute, laureat Nobel pentru 

fiziologie sau medicină; 

stefan Walter Hell, fizician, director al 

Institutului Max Planck de Chimie biofizică 

din Göttingen, laureat al premiului Nobel 


Mario vargas Llosa, scriitor, laureat al 

premiului Nobel pentru literatură; 

ahmed H. zewail, laureat al premiului Nobel 


alteța sa Regală Charles, Prinț de wales 

Mugur isărescu, guvernatorul băncii 

Naţionale a României; 

Jacques Le Goff, istoric, profesor la École 

Pratique des Hautes Études en Sciences 

Sociales (EHESS); 

Harald zimmermann, profesor la Eberhard 

Karls Universität din Tübingen; 

Paul Ricoeur, filosof; 

Mosche Carmilly Weinberger, profesor la 

Yeshiva University of New York; 

Harald Heppner, profesor la Karl Franzens 

Universität Graz; 

László krasznahorkai, scriitor; 

Jean-Paul bled, istoric, profesor la Université 

Paris Iv – Sorbonne; 

ana blandiana, scriitor; 

stefan W. Hell 

aaron t. beck, psihiatru și psihoterapeut, 

profesor emerit la Pennsylvania University; 

andreas von Mettenheim, diplomat, fost 

ambasador al Republicii Federale Germania 

la bucurești; 

Ciprian Manolescu, matematician, profesor 

la Stanford University și University of 

California Los Angeles; 

keith Hitchins, istoric, profesor la Illinois 

University; 

Dr. Martin eichtinger, diplomat, fost 

ambasador al Republicii Austria la bucurești; 

Mircea Cărtărescu, scriitor, profesor la 

Universitatea din bucurești; 

Rudolf Windisch, profesor la Universität 

Rostock. 

extras din discursul doamnei angela Merkel, cu prilejul primirii titlului academic de Doctor Honoris Causa 

„vreau să vă mulțumesc din inimă pentru cuvintele deosebit de prietenoase, pentru prezentarea intensivă a celor spuse și făcute de mine, 

dar și pentru cuvintele de bun venit către noi cei care am venit astăzi aici. Pentru mine este o onoare specială să accept titlul de Doctor 

Honoris Causa al Universității din Cluj și astfel să ajung să am în viața mea o mică bucățică a unei noi patrii. 

Universitatea babeș-bolyai din Cluj este un exemplu excelent pentru ceea ce urmărim în Europa. O conviețuire a popoarelor, culturilor și 

limbilor, indiferent de origini și confesiuni. Aici, într-una dintre cele mai vechi instituții academice din România, se predă și se învață în 

limbile română, maghiară și germană. Înțelegerea pentru alte culturi și ideea Europei fondate pe toleranță sunt trăite aici în Cluj, în practica 

de zi cu zi. Astfel, Universitatea babeș-bolyai din Cluj aduce o contribuție importantă pentru aprofundarea și răspândirea ideii europene de 

uniune. Această idee trebuie permanent răspândită și, înainte de toate, trebuie transmisă mai departe generațiilor următoare.” 

Cluj-Napoca, marți, 12 octombrie 2010 



ALUMNI 

Absolvenți ai Universității – 

personalități care au marcat știința 

și cultura spațiului românesc 

Raluca RiPaN, chimist 

Romulus vUia, etnolog, folclorist 

ștefan PasCU, istoric 

tudor DRĂGaNU, jurist și profesor 

zevedei baRbU, psiholog, sociolog, filosof 

Constantin DaiCOviCiU, istoric, arheolog 

David PRODaN, istoric 

Dimitrie MaCRea, filolog, lingvist 

emil HaţieGaNU, jurist și profesor 

emil PetROviCi, filolog slavist, lingvist 

erwin POPPeR, chimist, farmacist 

eugen a. PORa, zoolog 

ion MUşLea, etnograf, folclorist 

Nicolae baLOtĂ, critic, istoric literar 

Nicolae MĂRGiNeaNU, psiholog 

George COsbUC, scriitor, critic literar 

iuliu MaNiU, om politic 

Corneliu COPOsU, om politic 

emil POP, botanist, academician 

augustin DeaC, istoric 

Radu staNCa, dramaturg, poet, eseist, 

regizor de teatru 

Gheorghe CĂLUGĂReaNU, matematician 

Cornel ReGMaN, critic literar 

Francisc PaLL, istoric 

eugen tODORaN, filolog 

eugen PORa, biolog – zoolog 

victor FeLea, filolog 

abraham WaLD, matematician 

Nicolae bOCșaN, istoric 

emil PetROviCi, filolog 

Camil MUReșaNU, istoric 

attila szabo t., lingvist 

victor MeRCea, fizician 

ion RaȚiU, drept, om politic 

Raoul șORbaN, jurist, critic de artă, pictor, 

scriitor 

ioan Gyuri PasCU, actor, muzician 

Hadrian DaiCOviCiU, istoric 

ștefan PÉteRFi, botanist 

augustin DOiNaș, scriitor 

virgil vĂtĂșiaNU, istoric de artă 

Mircea zaCiU, critic, istoric literar 

ioana em. Petrescu, critic, istoric literar, 

eminescolog 

Pompiliu teODOR, istoric 

Marian PaPaHaGi, filolog 

valeriu bOLOGa, medic, istoric 

Péter eGyeD, filosof 

ioaNa eM. PetresCU 

eMil HațieGaNU 



ALUMNI 

„UBB – o pepinieră pentru 

circulația ideilor care au ajutat 

la reclădirea democrației” 

de Klaus IoHANNIS (Președintele României) 

În anul 1983 finalizam studiile universitare 

în domeniul fizicii la Universitatea 

babeș-bolyai, unde am beneficiat de o 

experiență formativă remarcabilă. 

De perioada studenției mă leagă amintiri și 

prietenii pe care nu le voi uita niciodată. 

Experiența pe care am obținut-o la 

Universitatea de prestigiu babeș-bolyai am 

folosit-o mai departe de-a lungul întregii 

vieți, ca profesor de fizică în Sibiu, ca 

inspector școlar, ca primar și, ulterior, 

ca președinte. 

De-a lungul timpului, educația oferită de 

către această Universitate a reprezentat un 

punct de reper pentru învățământul 

superior românesc, viața intelectuală 

clujeană fiind și în anii studenției mele 

din perioada comunistă o pepinieră pentru 

circulația ideilor care, ulterior, au ajutat 

la reclădirea democrației. 

Mediul universitar rămâne principalul motor 

pentru dezvoltarea și reformarea societății 

românești. Educația este baza României de 

mâine, este baza generațiilor viitoare. 

Urez Universității babeș-bolyai mult succes 

în întreaga sa activitate și sper ca următorii 

100 de ani să fie martorii unor realizări 

academice de care să fie mândră întreaga 

Românie. 

La mulți ani! 



ALUMNI 

„o mândrie exaltată!” 

de Ana BLANDIANA (scriitor) 

Nu cred că mi-am dorit în viaţă ceva cu aceeaşi ardoare cu care mi-am dorit să devin studentă. Şi nu-mi amintesc o 

disperare pe care să o fi trăit la fel de intens ca atunci când am crezut că asta nu se va întâmpla niciodată. 

În primul an nici nu mi s-au primit actele la 

înscriere, în al doilea am căzut la scris, deşi 

ştiusem foarte bine, în al treilea fusesem 

scoasă din sala de examen în timp ce 

începusem să scriu teza, în al patrulea an am 

renunţat. După acest preambul, faptul că în 

cele din urmă am intrat totuşi – şi încă într-un 

fel oarecum miraculos – a dat anilor mei de 

studenţie o aură aproape magică, nu în sensul 

farmecului lor – de care, fiind deja căsătorită şi 

autoare între timp a unui volum de versuri, am 

fost într-o oarecare măsură privată –, ci în 

sensul conştiinţei norocului şi al împlinirii 

visului. 

Am trăit anii de studenţie cu un fel de 

încordare şi responsabilitate, pe care cu 

siguranţă nu le-aş fi avut în aceeaşi măsură 

dacă lucrurile s-ar fi petrecut normal şi nu m-aş 

fi întrebat clipă de clipă ce ar fi fost dacă nu aş 

fi reuşit să intru la facultate. Pe de altă parte, 

nu ştiu cum aş fi învăţat şi cât de conştiincioasă 

aş fi fost în condiţii obişnuite, dar – pentru că 

devenisem, mai ales în ultimii ani de studii, 

cunoscută ca scriitor şi aproape prietenă, 

împreună cu soţul meu, cu mulţi dintre 

asistenţii, conferenţiarii şi chiar profesorii de la 

Filologie – eram obsedată de ideea că ar putea 

să îmi dea note bune fără să le merit şi, după 

ce visasem atât de mult condiţia ideală de 

studentă, să mi-o las umbrită de circumstanţe. 

Drept care am învăţat mult mai mult şi mult 

mai rigid decât în mod normal. 

Cel mai minunat lucru pe care mi-l amintesc din 

timpul anilor de facultate este cititul în 

biblioteca Universitară. Poate şi pentru că 

ştiam că blaga fusese bibliotecar acolo (mulţi 

ani mai târziu, când într-o perioadă de 

interdicţie am fost eu însămi bibliotecară, acest 

fapt devenise pentru mine nu numai o 

încurajare, ci şi un orgoliu), instituţia bibliotecii 

Universitare şi chiar clădirea ei interbelică 

aveau pentru mine prestigiul unei catedrale. De 

fapt, de dinainte de a intra la facultate – în cei 

patru ani care au fost cei mai grei din viaţa 

mea, când nu aveam niciun rost şi niciun drept 

în lume – petreceam multe ore pe zi acolo, 

după ce reuşisem să obţin o nesperată 

legitimaţie de intrare. Clădirea cu miros de 

lemn vechi, săli cu lambriuri şi mese lustruite, 

cu domeniul fiecărui cititor marcat prin limite, 

îmi dădeau sentimentul că acel fragment de 

masă îmi aparţine, aşa cum simte ţăranul că îi 

aparţine o bucată de pământ. Iar acest 

sentiment era cu atât mai puternic cu cât, de 

fapt, ştiam că nu aveam dreptul să citesc acolo 

unde citeau profesorii şi studenţii, deoarece eu 

obţinusem legitimaţia illicit, printr-o relaţie. De 

aceea, ca studentă, deşi mi-ar fi fost mai la 

îndemână să citesc în biblioteca de la Filologie, 

făceam cu încăpăţânare drumul până în Piaţa 

Păcii, ca şi cum aş fi vrut să conving pe cineva – 

cineva care ar fi ştiut că citisem acolo ani de zile 

ilegal – că acum sunt în deplină legalitate. 

De altfel, tot ce făceam sau trăiam în calitate 

de student era raportat la felul în care văzusem 

acel lucru în perioada anterioară. De exemplu, 

nu ştiu dacă începutul anului universitar – 1 

octombrie – ar fi fost sau ar fi trebuit să fie 

pentru studenta care eram un moment de 

emoţie, dar nu puteam să nu-mi amintesc 

sfâşierea sufletească vecină cu depresia pe care 

o trăisem patru ani la rând în momentul în 

care, ca la atingerea unei vergele fermecate, la 

1 octombrie, oraşul părea să se trezească din 

somn şi din singurătate şi se umplea de 

zumzetul şi de fibrilaţia entuziastă a miilor de 

studenţi care se întorceau la cursuri. Îmi venea 

de fiecare dată în minte cum stătusem odată 

privind cu invidie, în celebrul colţ al librăriei din 

piaţă, studenţii întorşi după vacanţă care 

râdeau şi se îmbrăţişau şi cum izbucnisem întrun 

plâns din care nu mă mai puteam opri, în 

timp ce studenţii, crezându-mă evident 

studentă, mă întrebau ce-am păţit şi dacă mă 

pot ajuta. 

Această obsesie, a comparaţiei în timp, m-a 

făcut să mă bucur de înaltul titlu de DoCToR 

HoNoRiS CAUSA nu din perpectiva motivelor 

pentru care îmi fusese acordat, ci din 

perspectiva visului, nereuşind să urce pe 

vremuri decât până la porţile instituţiei care mă 

primea acum pe altă treaptă. Era ca şi cum 

Dumnezeu s-ar fi îngrijit să mă răzbune. 

Mi se întâmplă adesea când ajung într-o 

universitate străină, cu prilejul câte unei 

conferinţe sau întâlniri cu studenţii, să aflu că 

acea universitate are relaţii strânse de 

colaborare cu Ubb şi să se reverse asupra mea 

ca un balsam povestirea unor amintiri 

fermecătoare, aprecieri entuziaste, elogii 

referitoare la profesori, la tradiţii, la stilul de 

funcţionare, la capacitatea organizatorică. De 

fiecare dată mă cuprinde o mândrie exaltată, 

ca şi cum aş fi lăudată eu însămi, ca şi cum aş 

avea vreun merit, şi mă grăbesc să mă laud 

copilăreşte că şi eu am fost studenta acestei 

Alma Mater, care este la această oră una dintre 

puţinele instituţii româneşti de care sunt 

mândră şi recunoscătoare că sunt legată, chiar 

dacă, sau tocmai pentru că, în strălucitoarea 

panglică a legăturii sunt ţesute unele 

dintre cele mai tulburătoare pagini ale 

destinului meu.

thelopdf_merged

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?