Revista Educatia Financiara pe Intelesul Tuturor nr. 27 / 2020

8 EDUCAŢIA FINANCIARĂ PE ÎNŢELESUL TUTUROR
Gaudeamus Igitur – 100 de ani
de Universitate la Cluj
Istorie bancară
De pe dealul ce străjuiește latura de miazăzi a urbei Cluj, se vedeau odată,
în toamnele reci, printre vălătucii de ceață, luminând în soare, crucile bisericilor
orașului. Ușor, spre apus se zărea silueta austeră a Conventului Cluj-Mănăștur.
Acolo, după zidurile sihastre, călugării benedictini copiau în limba vechii Rome
acte sau texte sfinte, iar uneori, din corul lăcașului de cult se auzeau acordurile
muzicii bisericești sau clopotele ce vesteau rugăciunea.
Pe drumul prăfuit sau înnoroiat ce ducea la Cluj se auzeau carele ce
aprovizionau urbea cu felurite produse aduse de prin târgurile mai îndepărtate
sau mai apropiate ale Europei Centrale sau le tranzitau în drumul lor dinspre
alte târguri transilvane, dinspre Țările Române, sau dinspre Bizanț, spre piețele apusene. De
pe Dealul Feleacului sau tăindu-și calea pe dealurile din nord, în ritmul clopotelor și al inimilor
palpitânde se auzeau câteodată oștiri dușmane și, nu de puține ori, focul a mistuit visele clujenilor.
Arbalete, muschete, tunuri și balimezuri aruncau foc și moarte peste oraș. Vremurile ce treceau agale
peste Cluj nu erau ușoare. În secolul XVI oastea Magnificului Suleiman a învins armata regatului
maghiar. Faptele de arme, curajul și abilitatea diplomatică a craiului Mathias și a strălucitului său
tată, victorios odată la Belgrad erau doar o vagă amintire, o legendă îndepărtată.
Tot pe drumurile Țării de dincolo de pădure umblau și poposeau în cetatea Clujului și cărturari,
educați în marile universități ce apăruseră în apusul continentului. Ei aduceau o lumină nouă, ce nu
se asemăna candelelor ce privegheau pe cei trecuți sau care rupeau o frântură de noapte, ci o lumină
pentru minte, care trece mai departe, sădită de la maestru la discipol într-un lanț al titanilor. Ștefan
Báthory, rege al Poloniei și principe al Transilvaniei, prin actul de fondare din 12 mai 1581, emis
la Vilnius sau Vilna, a creat la Cluj un Colegiu Major Iezuit cu rang de academie europeană, egală
marilor universități din vestul Europei cu trei facultăți (teologică, filosofică, juridică).
Un rol major în înființarea universității l-a avut diplomatul iezuit italian
Antonio Possevino. Primul rector a fost polonezul Jacobus Wujek, iar al doilea
italianul Ferrante Capecci; primii profesori au fost italieni, maghiari, germani,
polonezi. Între cei ce s-au înfruptat din lumina științei a fost și principele Nicolae
Pătrașcu, fiul și moștenitorul marelui voievod Mihai Viteazul. Marele voievod și-a
petrecut ultimele clipe ale vieții în vara anului 1601, în orașul Cluj, între soldații săi
și în mijlocul intrigilor politice ale vremurilor deasupra cărora a vrut să se ridice.
Românii de aici, de-o limbă și de-o
credință cu cei din țara lui Mihai, de dincolo
de Carpați, târziu vor ajunge și ei la lumina
nobilă a învățăturii.
Inochențiu Micu Klein spunea într-un
memoriu adresat împăratului habsburgic că
“Națiunea noastră nu este inferioară nici uneia
din națiunile Transilvaniei, nici prin virtute,
nici prin știință, nici prin experiență în afaceri”.
Posibilitatea de a proba aceasta avea să
vină însă mult mai târziu. Au trebuit să se
mai audă prin văile Ardealului strigătele
lui Horia de pe roata de la Alba Iulia,
pașii apăsați și cuvântul dârz al lui Avram
Iancu prin Cluj, ca românii să aibă ceea ce
Crăișorul Munților spunea în testamentul
său, o facultate de drepturi la Cluj.