album final 2020

CURS / SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE ALBUM COLECTIV / ANUL 3 / PROMOȚIA 2019

ALBUM: OBIECTE COTIDIENE (SOCIOLOGIC) SEMNIFICATIVE

OBIECT: Bicicletă

CATEGORIA: Obiecte simbolice

Nume (student): Katia-Maria Alaei Specializare/ Seria/Grupa: MOM, Grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie:Katia-Maria Alaei

Povestea: Libertate motrică

Ea este Kyra. Am adoptat-o acum trei săptămâni dintr-un magazin cu obiecte sportive, un loc, aproape gol,

destul ca să mă facă să intru în depresie. Dar apoi am văzut-o pe ea; strălucitoare, emanând ceva copilăros

și pregătită de distracție. Acela a fost momentul în care am empatizat cu ea, am simțit că suntem la fel. Așa

cum afirmă și Wicklund și Gollwitzer (1981), am avut nevoie de ceva care să mă ajute să-mi redefinesc

selful; știam că sunt o persoană care îndrăgește libertatea, dar în acea perioadă simțeam că sunt dispensată

de libertate. Kyra a devenit, astfel, un simbol al libertății mele, reușind să completeze un gol identitar pe

care-l trăiam. Senzația că suntem la fel nu a fost o greșeală: de fiecare dată când ne plimbăm împreună, am

impresia că nu ne putem despărți; devenim un singur corp, un individ și comunicăm în mișcări armonice,

într-un limbaj înțeles doar de noi.

Proiect inspirat de / din:

Experiența până în prezent (nu foarte longevivă, dar vie, dinamică) alături de Kyra

Wicklund, R. A., & Gollwitzer, P. M. (1981). Symbolic Self-Completion, Attempted Influence,

and Self-Deprecation. Basic and Applied Social Psychology, 2(2), 89–114

www.sociologiavietiicotidiene.ro



OBIECT: Fond de ten..........................................CATEGORIA: Obiecte estetice

Nume (student): Aron Andreea...........................Specializare/ Seria/Grupa: Devianță, seria I, grupa 1

Copyright fotografie: Aron Andreea.

Povestea: Eu și „prietenul” meu, fondul de ten

Începând cu epoca victoriană, produsele cosmetice și tematica frumuseții au devenit populare. Societatea

s-a schimbat, iar odată cu această și ceea ce este considerat atractiv, iar industria cosmetică a răspuns la

aceste schimbări culturale și sociale. În prezent, acest fond de ten este un obiect care mă ajută să mă

prezint favorabil în regiunea din față. De asemnea, după cum spune Brown, acesta face parte dintr-un

sistem informațional și dezvăluie înțelesuri despre societate, cultură, istorie și natură. Cinique even better

este fonul de ten pe care îl folosesc de 4 ani, fiind special deoarece nu îmi încarcă tenul, conferă un aspect

natural, are un conținut bogat în minerale, hidratează, are SPF 15 și este non-comedogenic. Eu îl folosesc

foarte des, atunci când ies din casă, și în port cu mine atunci când nu dorm acasă, fiind un element

important deoarece este singurul care mi se potrivește. Dincolo de funcția de marfă, obiectul modelează

existența umană și semnifică importanța pe care individul o acordă înfrumusețării feței. Din urma relației

mele cu acesta, pot să ii mulțumesc deoarce mă face să mă simt bine, îmbunătățindu-mi aspectul.


Grünberg, Laura (2020). Sociologia vieții cotidiene. Note de curs.

Goffman, Erving (2003). Viața cotidiană ca spectacol. București: Editura Comunicare.ro.

Brown, Bill (2001). Thing Theory. Chicago: Critical Inquiry, Vol. 28, No. 1, pp. 1-22.

Hunt, K., Fate, J., Dodds, B. (2011). Cultural And Social Influences On The Perception Of Beauty:

A Case Analysis Of The Cosmetics Industry. Journal of Business Case Studies, Vol. 7, No. 1.




OBIECT: ..............CRISTAL................CATEGORIA: OBIECTE SIMBOLICE/TALISMANICE

Nume (student): ........AVRAM IOANA-SABINA........SPECIALIZARE DEVC/SERIA I/GRUPA I

Povestea: CRISTALUL

Copyright fotografie: Avram Ioana-Sabina.

Relația mea cu acest cristal a început recent, când îmi căutam un obiect pe care să îl consider foarte

personal și care să îmi confere o stare bună, pozitivă. Atunci am început să caut informații legate de

cristale și puterea lor asupra noastră. Tot ce îmi mai rămăsese de făcut a fost să merg să îmi aleg unul. Am

găsit micul boutique care ascundea cele mai frumoase cristale în cele mai deosebite culori. Erau o

multitudine, așa că am decis să las cristalul să mă aleagă pe mine, în loc să îl aleg eu. Am ales cuarțul roz,

pe care îl asociez cu iubire și armonie, dar și cu o amintire în momentul achizioționării, deoarece eram cu o

persoană dragă atunci când l-am ales. Toată această poveste mă duce cu gândul la teoria lucrurilor a lui

Bill Brown, deoarece acest cristal atribuie sens relației dintre mine și propria mea persoană. Semnificația

lui derivă din relația care se creează între sine și eu. Unicitatea fiecărui cristal din magazin am asociat-o cu

teoria lui Ritzer care face distincția între „nimic” și „ceva”. Faptul că mi-am ales un cristal într-o formă

unică, îl face să fie special și încărcat de însemnătate, deci este „ceva”. Acum am un „ceva” al meu pe care

îl port tot timpul la gât și pe care l-am încărcat cu gândurile și experiențele mele.


Discuțiile din cadrul cursului de Sociologia Vieții Cotidiene

Ritzer, G., 2010, Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței, București:

Humanitas




OBIECT: CRONOMETRU.............................CATEGORIA: OBIECTE CU MEMORIE

Nume (student): Cristina-Ioana Avrămiță .................................Specializare/Seria/Grupa: MOM 1

Copyright fotografie: Cristina-Ioana Avrămiță

Povestea: Trei generații de bip-bip-bip

De ceva timp stă pe noptiera mea, fără să scoată vreun sunet. Când mă uit la el o văd pe bunica mea, care a

fost asistent de laborator. Încă se mai vede scris numele ei pe spate, cu o cariocă roșie. 36 de ani mai târziu

a ajuns din mâinile ei în ale mamei, pe noptiera din camera noastră. L-a folosit drept ceas deșteptător timp

de 9 ani. În clasa a X-a, a încetat să mai sune pentru totdeauna, după trei ,,resuscitări" de baterii noi. Acum

a ajuns în mâinile mele. Poate nu mai are ,,viață", iar din lucru a devenit obiect, așa cum menționa

Heidegger. Scopul pentru care a fost creat a pierit de mult, dar amintirile care mă leagă de el sunt încă vii.

Appadurai spunea despre lucruri că au viață, că spun o poveste. Iată, deci, ceasul deșteptător – cronometru

încă continuă să aducă memoriile la viață, după 5 ani de când a încetat să mai spună bip-bip-bip.


Appadurai, A., 2011, The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press

Discuţiile de la cursul de Sociologia Vieţii Cotidiene despre Heidegger

Viața mea de fiică, nepoată, elevă




OBIECT: Ipod CATEGORIA: OBIECTE CU MEMORIE

Nume (student): Badea Diana-Alexandra Specializare/ Seria/Grupa Devianță, grupa 1

Copyright fotografie: Badea Diana-Alexandra

Povestea: Lumi imaginare construite prin muzică

După cum spunea Appadurai, lucrurile sunt în mișcare, reinterptretează continuu contextul uman.

Așa se face că obiectul ales de mine, un Ipod vechi, a ajuns din a avea o valoare funcțională, la a

avea o valoare pur simbolică. Acest Ipod nu mai funcționează, este pus într-un cufăr în care mai

țin și alte obiecte pe care nu le mai folosesc. Cu toate acestea, mă simt strâns atașată de el pentru

că este un obiect simbol al copilăriei mele, când îmi lăsam imaginația să se scurgă ore în șir

acompaniată de melodiile puse la maxim în căștile Ipod-ului. Mama striga la mine din altă

cameră, dar eu, pierdută în gândurile mele de copil cu imaginația pusă la încercare, de cele mai

multe ori ascultam muzică și uneori încheiam acest ritual prin dansuri. Este un obiect cu memorie,

de care nu cred că mă voi putea lipsi, a făcut tranziția de la copilărie la adolescență, mi s-a stricat

în primul an de liceu, fapt care m-a întristat foarte mult. Latour afirma în mod metaforic



că obiectele imploră a fi înțelese, iar datoria noastră este să descifrăm universul acestor lucruri.

Ipod-ul care m-a purtat prin anii copilăriei, stă, acum, închis, alături de alte obiecte uitate,

așteptând să mai dau din întâmplare de el și să-l privesc cu nostalgie.


1. Appadurai, A. (2011)- ,,The social life of things”, Cambridge: Cambridge University Press

2. Bruno Latour (1992)- ,,Where Are the Missing Masses? The Sociology of a Few Mundane ArMfacts”




OBIECT: Ursuleț de pluș............................ CATEGORIA: Obiecte cu memorie........................

Nume (student):Bădilă Sorana-Ioana...... Specializare/ Seria/Grupa: Antropologie, Seria 3, Grupa 1

Copyright fotografie:Bădilă Sorana

Povestea: Fratele ursulețului Cocolino

Atunci când oamenii privesc ursulețul din imagine, văd o jucărie veche și uzată, însă, când eu îl privesc,

văd un memento al copilăriei mele. După cum a spus și Simmel, obiectele nu au o valoare proprie, ci noi

suntem cei care le-o atribuim. Jucăria a fost un cadou primit acum 17 ani, la aniversarea de 4 ani, datorită

fascinației pe care o aveam pentru ursulețul din reclama detergentului de rufe Cocolino. Originile

ursulețului din imagine nu sunt incerte. Bunicul meu i-a creat o poveste atunci spunand ca el e fratele mai

mic al lui Cocolino, care a venit tocmai de la București ca să fim prieteni. Povestea m-a convins și din acel

moment, a devenit prietenul meu. M-a ajutat să trec peste frica mea de întuneric și să-mi dezvolt

imaginația. Chiar și acum, când îl privesc, pare mai viu decât restul jucăriilor de pluș. Și asta datorită

amintirilor care sunt încorporate în el.








OBIECT: Portofel

CATEGORIA: Obiecte cu memorie

Nume(student): Bălosu Denisa Anamaria Specializare/Serie/Grupa: Resurse umane, seria 3, grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Bălosu Denisa Anamaria, 2020

Povestea: PORTOFELUL BUNICII

Acest portofel nu este unul oarecare, este portofelul bunicii mele -pe care o chema Floarea, dar

i se zicea Mica pentru că era cea mai mică dintre cei 3 frați- și are mai bine de 20 ani, acest

obiect reflectă și vârsta înaintată pe care o avea bunica deoarece este deteriorat și prin acest

lucru putem stabili îmbătrânirea persoanei- în oglinda cu obiectul. (Hoskins, J., 1998). Un

simplu obiect este încărcat cu atât de multe amintiri...Când eram mică, acest portofel însemna

„recompensă”, de fiecare dată când eram cuminte, îmi făceam temele și o ascultam pe bunica,

își scotea portofelul bine ascuns printre haine și îmi dădea bani. Acest obiect mă face să mă

simt atât nostalgică, tristă, dar și fericită în același timp deoarece îmi trezește amintiri foarte

frumoase așa cum spune și Gell(1998) că lucrurile au agentitate pentru că produc efecte, ne

determină să ne simțim fericiți, furioși, temători.. Chiar dacă bunica nu mai este astăzi, acest

obiect are propria lui memorie, biografie, are agentitate.


Viaţa mea alături de bunica

Cursul Sociologia Vieții Cotidiene

Hoskins, J. (1998). Biographical objects: how things tell the stories of peoples' lives,

New York, Routledge.

Chris Tilley, Webb Keane, Susanne Kuechler, Mike Rowlands, Patricia Spyer(2006)

Handbook of Material Culture Apud Gell(1998) Art and Agency




OBIECT: INEL

CATEGORIA: OBIECTE CU MEMORIE

Nume (student): Bratu Andreea-Ramona Specializare/ Seria/Grupa: MOM, grupa 1

Copyright fotografie:Bratu Andreea-Ramona, 2020

Povestea: Inel mic, semnificație mare

Un simplu inel, subţire, cu un model minimalist, ce abia se distinge în fotografie. Primul meu inel, prima

mea „bijuterie pentru fete”. Am primit acest inel de la mama mea, atunci când aveam în jur de zece ani.

Era un cadou special, nu era o jucărie sau ceva cu care eram obişnuită, ci o bijuterie pe care o vedeam la

fetele mai mari. Un simplu inel pentru un copil de zece ani era o răsplată şi o responsabilitate, întrucât

obişnuiam să pierd des diverse lucruri, iar acesta era un inel din aur, aşa cum mi-a spus mama, ceva

scump, ceva de care trebuie să am grijă, un obiect, nu un lucru. Mai mult decât atât, aşa cum spune

Appadurai, nu este doar un obiect, ci are o poveste, o viaţă socială şi memorie, fiind inelul pe care l-am

purtat până în adolescenţă, atunci când am crescut şi „mi-a rămas mic”. După cum spune Heiddeger, atunci

când un obiect se strică şi nu mai poate fi utilizat, acesta devine lucru. Nu pot spune că inelul meu a

devenit un lucru în totalitate, deoarece nu s-a a stricat, ci eu am crescut. Acesta este într-o stare chiar bună,

aşadar aş putea spune că este un „obiect” în aşteptare; aşteaptă ca altcineva să fie mic şi să îl poarte din

nou.



Cursul de Sociologia Vieții Cotidiene: Heidegger- obiecte și lucruri




OBIECT: Coadă de Păr

Nume (student): Adrian Cășaru


Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie/Seria1/Grupa1

Copyright fotografie: Adrian Cășaru

Povestea: Crisalidă

Este una dintre cele trei cozi de păr tăiate în urmă cu mai bine de un an; celelalte două găsindu-și drumul

către cei nevoiași, în încercarea de a le îndulci traiul. O țin la loc sigur, în valiza maronie pe care am șterso

tatălui meu. Acolo o mai întâlnesc sporadic, când am nevoie de ceva ce se alfă înăuntrul său. Și drept

spus, o regăsesc precum o amintire a ceea ce am fost, o parte din mine, care mai înainte avea pur scop

estetic, atașată scalpului meu. Păru-mi avea scop utilitar, în special cel trimis către cei mai puțin norocoși,

fiind obiect. Însă, la momentul de față este un lucru, conform distincției lui Heidegger; mulți ar spune,

inutil, însă pentru mine este istoria ce m-a modelat, ex-încorporarea identității mele.


Shilling, C. 2003, The body and social theory, Theory, culture & society, SAGE Publications Ltd,

London.

Discuțiile din cadrul cursurilor de sociologia vieții cotidiene

Experiența mea de viață




OBIECT: FIER DE CĂLCAT

Nume (student): Chiran Elena Mădălina

CATEGORIA: OBIECTE MOȘTENITE

Specializare/ Seria/Grupa DEVC, grupa1

Copyright fotografie: Chiran- Elena Mădălina, 2020

Povestea: „Nu-ți mai folosește, dar îți amintește de mine”

Pentru unii pare o vechitură, pentru mine înseamnă o bucată din trecutul îndepărtat. Am primit

acest fier de călcat de la străbunica mea, Ileana. Când mi-a dăruit fierul de călcat, acesta din urmă

nu mai era în stare de funcționare. L-am luat în mâini (da, am avut nevoie de ambele mâini fiind

foarte greu) parcă puteam să-mi imaginez istoria fiecărei crăpături și zgârieturi care se regăseau

pe el. Strănunica mea a fost o femeie căreia îi plăcea curățenia, casa ei fiind întotdeauna curată și

ordonată. Acest fier de călcat i-a fost foarte drag deoarece îl primise de la străbunicul meu. I-am

găsit un loc în care să iasă în evidență. Sunt foarte atașată de el, chiar dacă nu este decât un fier de

călcat, doar mă uit la el și mi-o reamintesc pe străbunica mea. Frumoasa mea străbunică cu ochii

de un albastru fermecător.


Lipman, C.(2018) Living with the Past at Home: the afterlife of inherited domestic objects

Cursul de Sociologia Vieții Cotidiene.



ALBUM: OBIECTE COTIDIENE (SOCIOLOGIC)SEMNIFICATIVE

OBIECT: Aparat foto

Nume(student): Chiriac Marinela-Lavinia


Specializare/Seria/Grupa Sociologie/OPC/1

Copyright fotografie: Chiriac Marinela – Lavinia, 2020

Povestea: Aparatul foto, pasiune sau doar posesie?

Aparatul foto din imagine reprezintă primii mei bani cheltuiți, 5 lei (restul sumei fiind asigurată de părinții

mei), acum 16 ani. După achiziționarea aparatului, având doar 6 ani, am început să fotografiez totul în

jurul meu, mobilă, părinți, bunici, animale, la momentul respectiv crezând că sunt pasionată de fotografie.

Însă acest lucru nu era real, ci eram mai mult dornică să folosesc un obiect pe care eu îl posesam, pe care

eu l-am cumpărat. În acel moment, pentru mine exista doar dorința și plăcerea imediată pe care schimbul

economic le realizase. După aproximativ câteva săptămâni entuziasmul a trecut, am uitat de acesta, l-am

pus înapoi în cutie și l-am folosit doar la „ocazii speciale”, în acest mod valorea lui simbolică și anume

primul meu obiect achiziționat, însemnând „ceva”, s-a transformat în scurt timp pentru mine în valoare

funcțională, devenind „nimic”. A



Ritzer, G., 2010, Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței,

București: Humanitas




OBIECT: BOCANCII DR MARTENS

Nume (student): CIOCOIU CRISTIANA

CATEGORIA: OBIECTE TALISMANICE

Specializare/Seria/Grupa: SOCIOLOGIE, OPC, S1, G1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: ...............................................cristiana ciocoiu.......................................................................................

Povestea: Perechea Cu Istorie-n Ale Norocului

G. Ritzer argumentează ca anumite obiecte au încărcătură magică. Bocancii mei găsiți într-un vintage shop

din inima Romei sunt parte din vrajă. Poate că lucrătorul din fabrica Dr. Martens primise o veste bună în

momentul în care le-a incorporat emblematica cusătură galbenă. Poate fosta sau fostele deținătoare a

bocancilor cu numărul 36 au fost lovite de trăznet și au supraviețuit. Așa de norocoși îmi sunt micii mei

uzați. Norocul a început de când i-am găsit, căci îmi doream foarte tare o pereche după ce am urmărit un

documentar despre mișcarea punk și ska din Londra. Pe lângă faptul că 50 de euro mai aveam în buzunar și

cu 50 de euro au fost de acord să plece cu mine în București. Nu cred că se așteptau să vadă atâtea lucruri

cu mine, dar pot spune că le-am făcut bătrânețea plăcută. Am trecut împreună prin ploaie, soare, noroi și

nisip, la mare și în văzduh. Cumva inconștient, m-au acompaniat din propria-mi voință prin cele mai

tensionate momente și m-au ajutat întotdeauna. Au văzut zeci de audiții, majoritatea dintre ele cu

răspunsuri pozitive, m-au ajutat să calc ambreiajul cum trebuie la examenul auto, iar cu ei în picioare întrun

final nu l-am mai picat. Au văzut și fericire, și frig, despărțiri, împăcări, împiedicări, cântări și la tot ce

mă pot gândi cu „-ări” în coadă. Mai ales că au apărut la părinți pe Instagram, chiar la Dr. Martens. I-am

răsplătit și eu după nenumărate norocuri, cu niște reflectoare chiar pe ei. Odată cu această poveste fac și-o

promisiune: îi voi purta și lipiți cu bandă adezivă, dar nu vor pleca niciodată de la mine.


Ritzer, G., 2010, Globalizarea nimicului, București: Humanitas




OBIECT: HARTĂ RĂZUIBILĂ


Nume: CROITORU IOANA IRINA Specializare/ Seria/Grupa: SOCIOLOGIE, SERIA I, GRUPA 1

Copyright fotografie: CROITORU IOANA

SUFLET INRĂMAT

Dincolo de natura estetică a obiectului, harta din imagine relevă o pasiune cultivată de-alungul anilor. Îmi aduc și

acum aminte de prima călătorie mai semnificativă: Paris, 2010. Le Marais, Champs-Élysées, tablourile lui Renoir și

vocea suavă a lui Serge Gainsbourg răsunând din bistrouri, zilele toride de iulie petrecute colindând străzile pline de

poveste. Toate aceste amintiri se regăsesc în acel punct de pe harta, pierdut printre zeci de alte puncte. Pe harta

inrămată, dacă te uiți atent, poți vedea toate locurile unde am pășit, atât cât mi-a fost dat până acum. Cele vizitate

sunt răzuite, dezvăluind o altă culoare. Pașii m-au condus odata prin aceste locuri, iar acum, cu gândul, rememorez

serile pline de culoare petrecute în Marrakech, aerul umed și dulce din Hawaii, călătoria în desert și serile cu miros

de narghilea din Dubai, apusul de pe plaja El Matador din Malibu și multe altele. O lume întreagă, surprinsă prin

ochii mei și înghețată parcă în timp. Harta asta nu cred că poate fi doar un simplu obiect inert și lipsit de viață, când

găzduiește o parte din sufletul meu, așezat în mici compartimente, în fiecare loc al lumii unde mi-a fost dat să ajung.

Mi-ar fi greu să vorbesc despre acest obiect din alt punct de vedere, fiind atât de atașată emoțional de el. Marcel

Proust vorbea despre relația pe care o avem cu obiectele din jurul nostru, numindu-le "o realizare palpabilă a

fanteziilor noastre, care ne liniștește inima tulburată". Recunosc, gândul meu este înca pe o plajă fără nume, departe

de lume, vânând apusuri. Amintirile devin din ce în ce mai tulburi, dorul din ce în ce mai mare, dar știu că langă

noptiera patului, sta o bucată din inima mea, înrămată, ce-i drept :)


Pasiunea mea pentru călătorii

Vorbele lui Marcel Proust




OBIECT: HARTĂ RĂZUIBILĂ


Nume: CROITORU IOANA IRINA Specializare/ Seria/Grupa: SOCIOLOGIE, SERIA I, GRUPA 1

SUFLET INRĂMAT

Copyright fotografie: CROITORU IOANA

Dincolo de natura estetică a obiectului, harta din imagine relevă o pasiune cultivată de-alungul anilor. Îmi aduc și

acum aminte de prima călătorie mai semnificativă: Paris, 2010. Le Marais, Champs-Élysées, tablourile lui Renoir și

vocea suavă a lui Serge Gainsbourg răsunând din bistrouri, zilele toride de iulie petrecute colindând străzile pline de

poveste. Toate aceste amintiri se regăsesc în acel punct de pe harta, pierdut printre zeci de alte puncte. Pe harta

inrămată, dacă te uiți atent, poți vedea toate locurile unde am pășit, atât cât mi-a fost dat până acum. Cele vizitate sunt

răzuite, dezvăluind o altă culoare. Pașii m-au condus odata prin aceste locuri, iar acum, cu gândul, rememorez serile

pline de culoare petrecute în Marrakech, aerul umed și dulce din Hawaii, călătoria în desert și serile cu miros de

narghilea din Dubai, apusul de pe plaja El Matador din Malibu și multe altele. O lume întreagă, surprinsă prin ochii

mei și înghețată parcă în timp. Harta asta nu cred că poate fi doar un simplu obiect inert și lipsit de viață, când

găzduiește o parte din sufletul meu, așezat în mici compartimente, în fiecare loc al lumii unde mi-a fost dat să ajung.

Mi-ar fi greu să vorbesc despre acest obiect din alt punct de vedere, fiind atât de atașată emoțional de el. Așa cum se

sugerează și în lucrarea "The everyday life reader" (Highmore, B., 2002), obiectele reprezintă vehiculul prin care

amintirile personale, visele neîmplinite și dorințele aspiraționale se materializează într-un mod foarte personal. Marcel

Proust vorbea despre relația pe care o avem cu obiectele din jurul nostru, numindu-le "o realizare palpabilă a fanteziilor

noastre, care ne liniștește inima tulburată". Recunosc, gândul meu este înca pe o plajă fără nume, departe de lume,

vânând apusuri. Amintirile devin din ce în ce mai tulburi, dorul din ce în ce mai mare, dar știu că langă noptiera

patului, sta o bucată din inima mea, înrămată, ce-i drept :)


Pasiunea mea pentru călătorii

Vorbele lui Marcel Proust

Highmore, Ben, 2002, pag. 295, The everyday life reader, Psychology Press.




OBIECT: Inel CATEGORIA Obiecte simbolice/talismanice

Nume (student):Curelescu Corina Ioana, Sociologie, MOM, Grupa 1

FOTOGRAFIE

Povestea: Nopți de Vamă

Îmi aduc și acum aminte când am achiziționat acest inel. Era o noapte călduroasă de va(m)ră,

eram cu prietenii mei la Stuf și am decis, în mod impulsiv (cum fac de obicei), să cumpăr ceva

care să îmi aducă aminte de acea noapte. Să îmi aducă aminte de energia aceea pozitivă, de

oamenii care se distrau fără pic de griji, de valurile care se spărgeau ușor la mal și de focurile de

pe plajă. De fapt, nu numai să îmi aducă aminte, ci să mă facă să mă simt cum mă simțeam atunci

și când sunt acasă, în București. De atunci, inelul acesta îl consider ,,talismanul meu norocos”. Îl

port de fiecare data când fac ceva important (dau un examen, mă duc la un interviu, sau chiar la



un date) și mereu mi-a purtat noroc. Da, pentru mine, inelul acesta reprezintă Vama. Cu tot cu

amintiri, stări și energii.


Nopțile de Vamă

Câteva proiecte ale colegilor și site-ul de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT: CHITARA.............................................CATEGORIA: Obiecte Simbolice/Talismanice

Nume (student): Drăgan Răzavan-Cristian........................Specializare/ Seria/Grupa : MOM, Grupa 1

Copyright fotografie: Drăgan Răzvan-Cristian

Povestea: Un vis. Doar un băiat cu chitara.

Un vis început în perioada copilăriei mele, pus în planul al doilea din cauza opiniei persoanelor

din jurul meu, aceasta fiind că ,,vocea se schimbă în perioada adolescenței și nu știi dacă vei mai

putea cânta”. Această chitară fiind instrumentul pe care mi l-am dorit foarte mult de când eram

mic, dar doar la vârsta de 18 primindu-l, s-a dovedit a fiind obiectul care mi-a schimbat viața

radical, renunțând la munca depusă în 10 ani de sport de performanță pentru a-mi trăi visul de mic

copil evitat. De a ajunge pe scenă. Astfel, regăsindu-mă în spusele lui Appadurai, chitara fiind

vie, nefind doar o bucată de lemn, ci o legătură cu trecutul, spunând o poveste, dar totodată un

mijloc de transport către visul meu.






OBIECT: Cană

Nume (student): DRAGOMIR IOANA CRISTINA


Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie, MOM, G1

Copyright fotografie: Dragomir Ioana Cristina

Povestea: O porție de iubire

Fără să transmită prea multă inspirație, mă așteaptă în fiecare dimineață pe blatul din bucătărie, fie pe

polița de la cămin pentru a petrece un dram de timp plin de emoție. Este cana bunicii mele, la care încă mă

raportez ca nefiind a mea cu toate că o folosesc de ani de zile. De fiecare dată când o văd îmi amintește de

momentele din copilărie petrecute în casa bătrânească, în care bunica îmi pregătea cacao cu lapte și câte o

prăjitură, povestindu-mi din multele amintiri trăite. Mai târziu, când am încetat să o mai vizitez, mi-a

dăruit mie cana. Conform lui Sarah Pink, locurile și practicile stau la baza umanității și, chiar dacă nu sunt

observate de lumea academică, aceste noțiuni explică complexitatea unor domenii abstracte pe care,

uneori, nici știința nu le poate cuprinde. Toate acestea pentru că viața, ființa umană sunt de neînțeles prin

prisma afectivității și trairilor care le definesc. Asemenea, și Michel De Certeau ne îndeamnă să celebrăm

viața și să nu neglijăm importanța momentelor mărunte. Cu acest gând în minte îmi petrec eu fiecare

dimineață, în memoria bunicii.


Amintiri din copilărie

Pink, Sarah (2012), Situating everyday life. Practices and Places. Londra, Editura Sage

Publications. pp. 14- 17




OBIECT Cutie Carte

CATEGORIA Obiecte cu memorie

Nume(student): Eana Marius Specializare/Seria/Grupa Devianță, Grupa 1

Copyright fotografie: Eana Marius

Povestea: Un cadou special

Această cutie care este un suport de carte, am primit-o la aniversarea mea de 20 de ani, din partea unei

colege de facultate care a marcat astfel prietenia dintre noi și se află în sufragerie. Nu este o simplă cutie,

este personalizată și îmi este dedicată, evidențiază una dintre „pasiunile” mele nevinovate de la aceea

vreme, logo-ul restaurantului de tip fast-food Spartan pe care îl frecventam foarte des. În acest mod, o sămi

aduc aminte întotdeauna de aceea perioadă din viața mea. Urarea gravată pe această cutie nu este o

simplă urare căutată pe internet și copiată, ci exprimă ceea ce aceasta a simțit legat de prietenia dintre noi,

având o semnificație și mai puternică pentru mine, deoarece este chiar persoana care a gravat cutia.

Plummer definește obiectele ca fiind depozite ale „documentelor tacite ale vieții”, așa cum această cutie

din lemn nu este doar atât, depășește funcția pentru care a fost creată, de a depozita o carte, devine un lucru

pentru mine, având în vedere și distincția lui Heidegger dintre obiecte și lucruri.


Aniversarea a 20 de ani

Clarke, A., 2017, Design Anthropology: Object cultures in transition, Bloomsbury





OBIECT: inel CATEGORIA:obiecte moștenite

Nume(student): Filip Elena-Denysa Specializare/Seria/Grupa Devianță, Grupa 1

Copyright fotografie: Filip Elena-Denysa

Povestea: Inelul care și-a găsit cu greu proprietarul

Bună tuturor! Eu sunt un inel, al cui? nu știu nici eu, căci am fost cumpărat de o persoană care m-a

oferit alteia ce nici măcar nu s-a uitat la mine, iar acum sunt la a treia proprietară...ce bine că ea mă

poartă. Am auzit de un tip pe numea Jean Baudrillard care spune că aș avea mai multe semnificații, ce

tare!...hai că vi le spun și vouă. El zice că am o valoare funcțională, la fel ca și celelalte obiecte, de ce?

pentru că o ajut pe proprietara mea să se îmbodobeascpă cu mine pentru a avea mâini frumoase și

feminine, dar asta nu e tot căci sunt bun la multe altele. Am și o valoare de schimb, diferită de cea a

altora, economică pentru că pot fi vândut și cumpărat, la fel cum am și o valoare de semn pentru că

sunt făcut din aur și pietre și cine se uită la mine poate să zică că sunt scump și fițos și poate că și

stăpână mea e dacă ma poartă sau cel puțin impresia aceasta poate să o dea celor din jur. În orice caz ce

mi-a plăcut cel mai mult din ce a zis tipul pe care vi l-am spus mai sus este valorea mea de simbolică

pentru că sunt un reprezentat al altor inele și al stăpânei mele, practic aceast tip de valoare a mea a fost

dată de alții. Nu sunt perfect, poate ați observat că o piatră care-mi lipsește, dar cel mai important

pentru mine este că sunt un obiect moștenit, iar legătura dintre cele trei proprietare ale mele care m-au

dăruit de la una la cealaltă mă face să fiu special. Aceasta a fost povestea mea, sper că va plăcut, paaa!




J. Baudrillard, Sistemul Obiectelor, pp. 32, 43, 44, 62, 95,96 [Online] Disponibil la:

https://www.scribd.com/doc/297989476/Jean-Baudrillard-Sistemul-obiectelor [Aceesat la

data de: 31-03-2020, ora 15:00]

Relația cu mama și bunica mea

Discuțiile de la curs




OBIECT Cocoșeii norocoși CATEGORIA Moștenire

Nume (student): Firu Nicoleta Specializare Management, Organizații, Marketing, grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Firu Nicoleta.

Povestea: Cocoșeii norocoși ai străbunicii

Așa cum subliniau Godsen și Marshall , pe măsură ce oamenii și obiectele adună

timp, mișcare și schimbare, apar transformări în mod constant, obiectele având capacitatea

de a acumula istorii, iar semnificația lor derivând din persoanele și evenimentele la care

sunt conectate. Povestea „cocoșeilor”, după cum bunica le spunea când îmi povestea viața

lor, copil curios fiind, a început acum 81 de ani, atunci când străbunica i-a primit zestre

de nuntă din partea părinților, fiind cumpărați de la o familie de căldărari. Pentru ca noua

familie să aibă un drum presărat cu noroc, în ziua nunții, miresei îi erau oferiți cocoșei, fie

sub forma unei salbe, fie a cerceilor, urmând să îi poarte în momente speciale ale vieții și

să-i dăruiască, următoarei femei din familie, ca zestre. Tradiția a dispărut, la fel ca și

străbunica, însă cocoșeii au rămas o dovadă a poveștii ei, poveste continuată de bunica,

mama și astăzi mărturisită de mine. Cerceii reprezintă o moștenire, singura legătura

rămasă cu străbunica mea, care trăiește și astăzi prin cocoșeii nelipsiți din urechile ei.




Viața străbunicii

Gosden Chris, Marshall Yvonne, 1999, The cultural biography of objects, World archaeology 31,

169-178

Curs




OBIECT: CEAINIC


Nume (student): Galațanu Marta Specializare/ Seria/Grupa Antropologie, seria 3, grupa 1

Copyright fotografie: Galațanu Marta

Povestea: Un cadou neprețuit

George Herbert Mead spunea: toate lucrurile – toate produsele umane sunt construite social, ele

sunt obiecte sociale care apar din acte sociale. La fel s-a întâmplat cu acest ceainic, l-am primit

când am împlinit 18 ani de la cea mai bună prietenă a mea de atunci. Acel an a fost și ultimul

nostru an de prietenie. Ea știa că îmi doream atât de mult un ceainic, și înainte să îl cumpăr

personal, l-am primit de la ea, aceea mă face să-l prețuiesc atât de mult. George Herbert Mead mai

spune că există întotdeauna o relație a obiectelor cu o lume socială. De asemenea, pot afirma că

acest obiect exprimă relația de prietenie dintre noi care a durat 4 ani, care acum nu mai există.

Când mă uit la el, mereu îmi amintesc de toate visele și planurile noastre, însă tot ce mi-a rămas

este acest ceainic și amintirile înmagazinate în el. Îl păstrez acasă, în bibliotecă și nici măcar nu-l

folosesc de frică să nu se întâmple ceva cu el, cu singurul meu obiect material care mi-a rămas din

relația noastră.


Doyle McCarthy, E., (1989). Emotions and Social Things: An Essay in the Sociology of Emotions,

54 -62

Cursul de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT: clamă pentru păr

CATEGORIA: obiecte moștenite

Nume (student): Floriana Genes Specializare/ Seria/Grupa: Antropologie (S III, gr. 1)

Copyright fotografie: Floriana Genes

Povestea: Mister învăluit în timp

Trăim apogeul posesiei de obiecte. Acum, mai mult ca niciodată, deținem mai multe lucruri ca

oricând și, în mod paradoxal, le folosim din ce în ce mai puțin. Societatea de consum e fascinantă și

înspăimântătoare în același timp, atât prin volumul obiectelor pe care ni le îndesăm în viață, cât și prin

atașamentul emoțional pe care acestea îl presupun. În imagine este o clamă veche de peste 120 ani,

moștenită din mamă-n fiică în cadrul familiei mele, așadar un obiect ce presupune un anumit grad de

atașament emoțional. Mereu m-a fascinat această clamă, prin prisma faptului că e decorată cu cele 12 zodii

și invariabil m-a făcut să mă întreb cine ar fi putut crea o astfel de podoabă în urmă cu peste 100 de ani,

mai ales în zona României. E remarcabil că am în posesie atât un obiect de artă, pentru că este unic

(singularizarea face ca obiectele să fie sacre sau speciale), cât și un obiect etnografic, prin utilitatea și

istoria sa. Are caracter anonim (nu îi cunosc autorul, parcursul, “biografia” despre care vorbea Igor

Kopytoff), dar “duce” cu sine o poveste creată prin traiectoriile persoanelor care au purtat de-a lungul

zecilor de ani această clamă, fiind astfel un obiect reprezentativ pentru realitatea pe care o evocă. Urmărind

biografia unui lucru, îi putem recunoaște agentivitatea. Un lucru, odată devenit obiect etnografic,

indexează un întreg context de interpretare – social, istoric, cultural – și are un sens specific din punct de

vedere al capitalului simbolic în acest context creat.


Igor Kopytoff – The Cultural Biography of Things: Commoditization as a Process (1986)

Deyan Sudjic – The Language of Things (2009)

Donald A. Norman – Emotional Design. Why We Love (Or Hate) Everyday Things (2004)




OBIECT: DESAGĂ...........................CATEGORIA: OBIECTE MOȘTENITE

Nume (student): Gheorghe Cristina-Georgiana.........Specializare/ Seria/Grupa: DEVC gr.1

Copyright fotografie: Gheorghe Cristina-Georgiana

Povestea: DESAGA STRĂBUNICULUI

Obiectul din imagine reprezintă desaga străbunicului meu care în prezent este decedat. Această

desagă este lăsată moștenire în familia noastră și are o valoare sentimentală și o semnificație

istorică foarte mare. Străbunicul a participat în Al Doilea Război Mondial și a fost urmat de

această desagă. El nu se despărțea niciodată de „buna lui desagă”. În prezent, în desagă sunt încă

păstrate documente de-ale străbunicului lăsate în ea și fotografii foarte vechi. Cu excepția

timpului care a deteriorat-o ,desaga este intactă așa cum a lăsat-o străbunicul.


Cursul de Sociologia vieții cotidiene

Jean Piaget-„supravalorizarea obiectelor”

.........................................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................




OBIECT LĂNȚIȘOR...................................CATEGORIA OBIECTE SIMBOLICE/TALISMANICE

Nume (student): ANDA-MIRABELA GHIȚĂ... Specializare/ Seria/Grupa Devianță, Grupa 1...

Copyright fotografie: .........ANDA-MIRABELA GHIȚĂ .......

Povestea: Cadou de majorat de la bunici

Lănțișorul acesta este cel pe care îl port zi de zi de când l-am primit acum cinci ani de la bunici. Pentru

mine are o încărcătură emoțională foarte puternică atât datorită evenimentului (l-am primit la vârsta

majoratului), dar mai ales doatorită faptului că l-am primit de la bunicii care m-au crescut. Oricât de

frumoase ar fi alte bijuterii, pentru mine acest lănțișor nu este doar un accesoriu, ci este ceva care face

parte din mine, oarecum, ceva ce îmi amintește de ei de fiecare dată. Pentru mine acest obiect este un

talisman, spune o poveste și păstrează o amintire importantă. Pe de altă parte, lănțișorul face parte din

categoria bijuteriilor care reprezintă obiecte din diferite metale (în cazul acesta aur) fiind create cu scopul

de a înfrumuseța persoana care le poartă și de a spune anumite lucruri despre personalitatea sa. În ceea ce

privește lănțișorul meu, acesta are un pandantiv în formă de libelulă, libelula fiind simbolul renașterii, al

eleganței și al vitezei. Din punct de vedere sociologic, Tim Ingold consideră că obiectele în sine sunt cele

care au viață și nu doar agențialitate, iar noi ar trebui să ne raportăm la acestea încercând să le înțelegem

propria viață și nu doar să asociem viața unui obiect cu un agent uman.


Legătura specială cu bunicii

Cursul de sociologia vieții cotidiene



1. Scurta istorie a bijuteriilor, disponibil online la: http://www.icarfoundation.ro/wpcontent/uploads/2016/04/Istoria-bijuteriilor.pdf,

accesat în data de 23.03.2020

2. Silver Zone, Eleganța cu libelule, disponibil online la:

https://www.silverzone.ro/blog/tag/libelule, accesat în data de 23.03.2020

3. Ingold, Tim, Agency vs Life




OBIECT: STILOUL PANDA

Nume (student): Idu Daniela Alexandra

CATEGORIA: OBIECTE MOȘTENITE

Specializare/Grupa: Devianță și criminalitate Grupa I

Copyright fotografie: OANA HAGIESCU https://oanahagiescu.ro/scrisul-de-mana-amenintat/

............................................................................................................................................................... ..........

Povestea: Primul stilou, prima călimară vărsată.

Anul 2006, începerea unui nou capitol în cartea vieții mele. Prima zi de scoală. O dimineață răcoroasă

împletită cu un amalgam de emoții și sentimente. Pășind pe culoarul scolii, mâna mamei îmi atinge umărul

și îmi zâmbește, întinzând o cutiuță catifelată. Priveam stiloul gingaș cu un ursuleț panda. „Fetița mamei, e

momentul să mă despart de acest stilou. Acum este timpul tău de a-ți scrie poveștile”. Povestea stiloului șia

scris capitolele până în ziua de azi așteptând să își puna amprenta pe următoarea identitate a viitoarei

generații.


Hoskins, J. (1998). Biographical objects: how things tell the stories of peoples' lives, New York,

Routledge.

Curs Sociologia Vieții Cotidiene

https://sociologiavietiicotidiene.ro/wp-content/uploads/2019/04/Stiloul-obiect-de-consum.pdf




OBIECT: Vază de flori

Nume (student): Ioan Elena-Iulia

CATEGORIA: Obiecte moștenite

Specializare/ Seria/Grupa: OPC, GR2

Copyright fotografie: Ioan Iulia

Povestea: Vaza cu flori

Este așezată în sufragerie, alături de alte obiecte moștenite din casa bătrânească a bunicilor. În tot

„haosul” de obiecte vechi, deosebite, vaza se remarcă printr-o măiestrie aparte și, parcă, se

plasează deasupra tuturor obiectelor. De cele mai multe ori, vaza are flori doar în design, nu i se

îndeplinesc caracteristicile pentru care a fost creată. Nu mai reprezintă obiectul în sine, ci s-a

transformat într-un obiect nou, cu un rol nou, de „amintire”. Vaza s-a schimbat din obiect în

lucru, ea fiind acum încărcată de amintiri despre bunici, despre casa lor și despre frumusețea

lucrurilor de odinioară. Vaza a prins viață, după cum spunea și autorul Appadurai despre

obiectele care prind viață, pentru că de fiecare dată când mă uit la ea, ea ține amintirea vie a

bunicilor mei.



Discuțiile de la cursul de Sociologia Vieții Cotidiene

Proiectul profei https://sociologiavietiicotidiene.ro/album/model-album-colectiv-grunberg.pdf




OBIECT: Cufăr cu amintiri CATEGORIA: Obiecte cu memorie

Nume (student): Iordache Adriana Cătălina Specializare/ Seria/Grupa: Devianță și criminalitate, grupa 1

Copyright fotografie: Iordache Adriana Cătălina

Povestea: 2 ani de amintiri

După spusele lui Ritzer (2010, p. 56), o simplă cutie veche rătăcită, care în urmă cu doi ani era un

„nimic” în casa noastră, a devenit acum „ceva”. În prezent, cutia cu amintiri a devenit plină de însemnătate

pentru noi, atât ca obiect în sine, cât și conținutul ei. Înăuntrul ei, păstrează cele mai frumoase amintiri

materializate sub forma micilor obiecte culese de-a lungul timpului din experiențele noastre. Bilete de tren

din fiecare oraș vizitat împreună, cea mai frumoasă pietricică colorată găsită pe plajă, brățări de la primul

nostru festival împreună, biletele de la prima seară de teatru împreună, hărți, planuri și trasee de prin prima

noastră aventură cu cortul de prin Europa, prima poză a pisicii pe care am adoptat-o împreună, toate aceste

experiențe, banale cu altcineva, au devenit „ceva-uri” în preajma persoanei potrivite.


Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului. București: Humanitas




OBIECT: Carte de povești

CATEGORIA: Obiecte moștenite

Nume (student): Mandric Robert-Gabriel

Specializare/ Seria/Grupa: Devianță

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Mandric Robert-Gabriel / Ion Creangă – Povești, Amintiri, Povestiri, 1965

Povestea: Nopți albe

Aceasta este cartea cu care se încheiau zilele însorite de vară, cele ploioase de toamnă, bune sau

rele din perioada în care mergeam la grădiniță. Bunica mea obișnuia sa ne facă o cană fierbinte de ceai de

mușețel, lua cartea din care îi citise tatălui meu la rândul lui pe vremea când nici nu intrase bine la școală și

îmi citea și mă învăța câte un cuvânt nou din ea în fiecare seara de la vârsta de 3 ani până în clasa a 2-a.

Appadurai spunea bine faptul ca aceasta nu este doar o carte, a fost creată din viața unui copac, spune viața

și peripețiile unui om, iar acum pentru mine rezervă amintiri de o valoare inestimabila. Este incredibil cum

un obiect poate ajunge să dețină o asemenea încărcătura emoțională pentru membrii unei întregi familii

timp de 3 generații. Copilăria mea fiind înmagazinată între doua coperte sfrijite fără milă de trecerea

timpului.



http://significantobjects.com/about/

Copilăria alături de carte




OBIECT: INEL

CATEGORIA: ACCESORII

Nume (student): MARCU FLORENTIN Specializare/ Seria/Grupa:MOM GR 1

Copyright fotografie: MARCU FLORENTIN

Povestea: Inelul meu

Pot spune că povestea inelului meu a început când am coborât din tren acasă la mine și am

fost cu gândul de a cumpăra niște baterii pentru ceas la un magazin chinezesc foarte aproape de

gară. Imediat cum am intrat în magazin am observat o cutie cu mai multe inele și cu mai multe

modele și de mai multe dimensiuni. Din toate modelele, mi-a plăcut inelul cu zodii, deoarece mi

s-a părut cel mai potrivit la momentul respectiv. Inelul meu are mărimea 18, este de culoare

argintie cu fundalul albastru și are inscripționați la distanțe de un centimetru berbeci de culoarea

ocru care sunt în număr de 6 berbeci. (Goffman, p. 10-12)

Proiect inspirat de / din:viața mea de zi cu zi

Goffman, Erving, 2003, Viața cotidiană ca spectacol. București: Editura Comunicare.ro.






OBIECT lanț norocos CATEGORIA obiecte simbolice/talismanice

Nume (student): Marian Ana-Teodora

Specializare/ Seria/Grupa Antropologie, an III

Copyright fotografie: @ANATEOM

Povestea: Cadou de la prietenul meu

Povestea penei începe așa. Într-o zi de vară, prin 2017, după 2 săptămâni în Anglia, unde stătea pe vremea

aceia prietenul meu cel mai bun, așteptam cu mare tristețe semnalul de îmbarcare în avion. Când de-o dată

prietenul meu, într-o fracțiune de secundă, își dă jos lanțul de la gât și mi-l oferă cadou în semn de

prietenie. Spunând că acea pană simbolizează legătura și prietenia dintre noi, și cât timp îl port o să știu că

el e mereu lângă mine. Atunci despărțirea a părut mai usoară și drumul spre casă mult mai însiguranță.

Deși atunci când mi-a fost dăruită acestă pană, eram doar prieteni, mi-am însușit atât de mult cadoul încât

l-am purtat non-stop. Pe urmă când relația noastră, spre surprinderea tuturor, s-a transformat într-o relație

de dragoste, acest cadou a fost cuprins de și mai multă importanță. Ironic sau nu, fix când s-au schimbat

sentimentele, șnurul de care era prinsă pana s-a rupt, fiind înlocuit cu cel din poză.


Propria mea viață


Kaufmann, J.K., 2007, "Prima dimineață de după", București: Humanitas




OBIECT: Ponei de jucărie

Nume (student):Mocanu Monica

CATEGORIA: Obiecte simbolice

Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie/Devianta/2

Copyright fotografie: Mocanu Ionuț (tatăl meu)

Povestea: Iubirea tată-fiică

Aveam doar 5 ani când l-am cunoscut pe tatăl meu natural. O întâlnire pură și călduroasă,

de parcă nu ar fi lipsit niciodată. Printre jucăriile pe care mi le-a cumpărat atunci era și un ponei.

Voiam să îi pun la încercare dragostea față de mine așa că i-am spus că atâta timp cât mă va iubi,

va păstra în bordul mașinii jucăria. Anii au trecut, iar tatăl meu a avut un accident destul de grav,

autovehiculul a fost distrus, dar din fericire el a scăpat doar cu câteva zgârieturi. La locul

accidentului a găsit însă și jucăria. Deși mașinile s-au schimbat, jucăria a rămas în bord până

astăzi, ca și dragostea din sufletul tatălui meu față de mine. Așa cum menționează și Berger în

lucrarea sa, „The social construction of reality” (1996), tindem să oferim semnificații obiectelor

ce ne înconjoară raportându-ne la experiențele trăite prin acestea. Internalizând evenimentele ce

mă leagă de acea jucărie, pentru mine are o semnificație aparte, diferită de a celorlalți indivizi, și

anume, iubirea.


Întâlnirea cu tatăl meu

Berger, P., Luckmann, T (1966), The Social Construction of Reality. A Treatise în

Sociology of Knowledge, Penguin Books, USA

Discuțiile de la cursul de sociologia vieții cotidiene




OBIECT: APARAT DE FOTOGRAFIAT...............CATEGORIA: OBIECTE CU MEMORIE.

Nume(student): MOGA DIANA-ANDREEA, Specializare/Seria/Grupa: DEVIANȚĂ ȘI

CRIMINALITATE, GRUPA 2.

Copyright fotografie: Moga Diana-Andreea.

Povestea: O DORINȚĂ ÎMPLINITĂ

Concretizarea dorinței mele de suflet s-a întâmplat atunci când am împlinit 18 ani. Întreaga familie a

„complotat” pentru a-mi achiziționa un aparat foto, dorit cu atâta ardoare încă de mică. Îl încadrez cu

ușurință în categoria obiectelor cu memorie, deoarece prin intermediul lui păstrez vii în memoria tutuor

anumite persoane, evenimente, peisaje și lucruri. Încerc constant să abordez principiul lui H. Lefebvre care

ne îndeamnă să facem artă din viața de zi cu zi. Categoric nu este doar o carcasă de plastic cu lentile de

sticlă, el este viu, după cum afirmă și A. Appadurai, deoarece prin intermediul fiecărei fotografii realizate

creez o nouă poveste, dau un nou sens lucrurilor. Închei printr-o adaptare proprie a afirmației lui Jean

Baudrillard despre vioara și violonistul: „Acesta nu este aparatul meu de fotografiat. Eu sunt fotograful

lui”.


Appadurai, A., 2011, The social life of things, Cambridge: Cambridge University Press.

Lefebvre,H., 1971, Everyday Life in the Modern World, Harper Torchbooks, Harper&Row,

Publishers, New York.

Baudrillard, J., 1994, Simulacra and simulation, The University of Michigan Press.




OBIECT

Urs de plus CATEGORIA Obiecte simbolice/ cu memorie

Nume (student): Moise Carmen- Maria Specializare/ Seria/Grupa RU-S3-G3

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Moise Carmen-Maria

Povestea: Numele meu este Serafina

Bună, mă numesc Serafina și când m-am născut nu avem viață. În jurul meu vedeam dor alte

obiecte care semănau cu mine, parcă mă uităm în oglindă dar știam că nu sunt eu. Asta până într-o

zi când am prins viață, iar în fața mea vedeam o grămadă de forme ciudate și o fată care mai

târziu am înțeles cine era. Fata asta se juca cu mine, mă îmbrăca, îmi dădea să mănânc ( cu toate

că eu nu pot mânca) și mereu îmi spunea secretele, dorințele și supărările ei. Fata asta era Carmen,

prietena mea! Am fost foarte apropiate ani de zile, până când, nu știu cum, dar ea s-a schimbat.

Deodată a devenit mai înalta, se îmbracă ciudat și nu mai are timp să se joace cu mine...cred că a

crescut. Acum, sunt iar cum eram la început, fără viață.. văd în jurul meu doar alte obiecte care

seamănă cu mine...


Discuţiile de la cursul de Sociologia Vieţii Cotidiene

Appadurai, A., 2011, The social life of things


CURS / SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE ALBUM COLECTIV / ANUL 3 / PROMOȚIA 2019-2020


OBIECT: CARTEA CATEGORIA: OBIECTE CU MEMORIE ȘI SIMBOLICE

Nume (student): Nachiu Andreea Specializare/ Seria/Grupa SOCIOLOGIE (DEVC), GR. 2

Copyright fotografie: Nachiu Andreea

Povestea: Un trecut mereu prezent

Pentru unele persoane, la o primă vedere, este doar o carte. Un simplu obiect care poartă

între coperțile sale colorate, narațiunea experiențelor trăite de autor sau a altor persoane. Pentru

mine, ea a căpătat valoarea unui „obiect cu memorie” pentru că îmi aduce aminte de primul an de

facultate, iar valoarea de obiect simbolic este dată de persoana care mi-a dăruit-o.

Cartea, obiectul în sine, are o semnificație aparte prin aceea că, se distinge de celelalte

obiecte (Appadurai,1986, p. 6). Distingerea este dată de „plusvaloarea” (Marx, 1966, p. 225)

amintirilor care revin ca un „concert” în minte legate de anii studenției și a timpului petrecut în


CURS / SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE ALBUM COLECTIV / ANUL 3 / PROMOȚIA 2019-2020

preajma unui om drag, ce vor fi constant prezente prin existența ei. Ea relatează o perioadă, un

timp pe care l-am câștigat în beneficiul personal (Pronovost, 1989, p.28) și nu în detrimentul meu,

o „măsurare a timpului” (Ibidem, p. 30) prin deținerea obiectului în sine. Este o „rememorare a

trecutului în viitor” prin semnificații (imagini și povești), ea reprezintă o „încadrare a timpului

într-o ramă personală” personalizată de amintirile pe care le „poartă”.


Appadurai A, 1986, The social life of things. Commodities in cultural perspective,

Cambridge, Cambridge University Press

Marx K, Engels F, 1966, Opere vol. 23, Capitalul, București, Editura Politică

Pronovost G, 1989, The Transformation of Social Time in Modern Societies, 37 (19)




OBIECT Trifoi CATEGORIA Obiect talisman

Nume (student): Nae Andreea Corina Sociologie/ DEVC/ Grupa 2

Copyright fotografie: Nae Andreea Corina

Povestea: Norocul din ziua de 13!

Era 13 august, iar în acea seară erau Perseidele. Un moment pe care îl aștept cu nerăbdare în

fiecare an. În 2019 m-am dus la prietena mea din Sinaia, știam că acolo se poate observa foarte bine acest

moment în care astronomia se îmbină cu astrologia într-un mod armonios. Ne-am organizat un picnic și am

așteptat. Sincer eram destul de superstițioasă având în vedere data de 13, dar spre surprinderea mea am

observat chiar lângă pătură noastră un trifoi cu 4 foi. În acel moment am înțeles că până și în „cea mai

ghinionistă zi” există noroc! Acum țin mereu acest trifoi cu mine că să mă ajute să văd mereu partea bună

a lucrurilor. Jean Piaget avea dreptate când spunea că atribui o valoare mai mare lucrurilor când ești

proprietarul lor, poate pentru mulți reprezintă doar un simbol obișnuit, dar eu îmi aduc aminte de acel

moment și îmi oferă un sentiment de armonie. Berger spunea în lucrarea, „The social construction of

reality”, oferim semnificații obiectelor ce ne inconjoară raportându-ne la experiențele. Semnificația pe

care eu aleg să o dau acestui trifoi este de armonie, nu doar de noroc.


Piaget, J. (1932). The moral judgment of the child

Berger, P., Luckmann, T (1966), The Social Construction of Reality

Discuțiile de la cursul de sociologia vieții cotidiene




OBIECT: Verighetă

CATEGORIA Obiecte moștenite.

Nume(student):Neagoe Medeea Ioana. Specializare/Seria/Grupa DEVC.An 3. Grupa 1

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Neagoe Medeea Ioana

Povestea: 12 ani fără tine bunico.

Această verighetă a fost a ei, a bunicii mele, țin minte că o avea mereu pe mână, nu o

dădea jos niciodata . O păstrez ca pe o icoană, pusă într-o cutie de bijuterii pe mobila din

sufragerie, mă uit cu drag la ea și îmi amintesc de toate clipele frumoase. Scopul ei nu mai

este acum acela pentru care a fost creată, acum a devenit doar un obiect care provoacă

amintiri, lacrimi dar și bucurie. Tot ceea ce a fost cândva prezent acum s-a tranformat

acum în trecut, dar această verighetă păstrează vie o bucățică din ceea ce a fost cândva a

doua mea mamă. Deși este un lucru mărunt, este cel mai important din trecutul meu, așa

cum spune si Vintilă-Ghițulescu în ,,Patimă și desfătare”. Despre lucruri mărunte ale vieții

cotidiene în societatea românească ,,istoria vieții cotidiene nu poate fi decât o altă imagine

a trecutului” (p. 462)

Proiect inspirat din :

- Discuțiile de la cursul și seminarul de sociologia vieții cotidiene.

- Amintirile și o parte din viața mea.

- Vintilă-Ghițulescu în ,,Patimă și desfătare. Despre lucruri mărunte ale vieții

cotidiene în societatea românească”




OBIECT: Condimente...........................CATEGORIA: Indispensabile...............................

Nume (student): Neagu Florentina-Luminița.........................Specializare/ Seria/Grup: RU/S3/G3

Copyright fotografie:Florentina Luminița Neagu...............................................................................................................................

Povestea:

În esență, noi, oamenii, nu avem nevoie de multe lucruri pentru a supraviețui. Apa, hrana, odihna ne pot

satisface nevoile de bază. Cu toate acestea, când vorbim despre fericire, despre ceea ce avem nevoie pentru

a fi fericiți, lista este lungă, diversă, plină de ciudățenii și lucruri la care unii nici nu ne gândim. Eu mă

gândesc la mâncare, mai exact la cum să o prepar, ce să îi fac, ce condiment-minune să adaug pentru a fi

perfectă. Apoi deschid dulapul, nu sertarul sau cutia, ci dulapul în care găsesc condimentele adunate de

prin toate călătoriile din ultimii ani și sigur voi găsi ceea ce am nevoie. Gătesc de mulți ani și niciodată

fără condimente, uneori mai multe, alteori mai puține, însă mereu adaug savoare folosindu-le. Pentru mine

condimentele reprezintă bucurie și pasiune, pentru alții poate nu înseamnă nimic, dar așa cum este scris și

în Construirea socială a realității, “Viața de zi cu zi se prezintă ca o realitate interpretată de oameni şi

având pentru ei o semnificaţie subiectivă, ca o lume coerentă.”


Berger Peter, Luckmann Thomas, 2008, Construirea socială a realităţii, București: Editura

Art.

Citatul lui Henri Lefabvre Let everyday life become a work of art! găsit în suportul cursului VI

Complimentele prietenei mele: “Wow! Tu chiar știi să condimentezi mâncarea”.




OBIECT: Bilete de teatru...............................CATEGORIA: Obiecte cu memorie

Nume (student): Nedelcu Corina............................Specializare/ Seria/Grupa: Antropologie

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Nedelcu Corina

Povestea: Amintiri vii

După cum spunea și Appadurai, uitându-ne la anumite obiecte cu viață socială, putem înțelege cum

valoarea este externalizată și căutată de indivizii care le dețin. Uitându-mă la aceste bilete care fac parte

din cutia mea cu amintiri personale, nu durează decât o secundă până să mă întorc în timp, fix în momentul

în care ofeream biletul la intrare pentru a fi rupt. Jocul actorilor, scârțâitul podelei, confortul scaunelor,

mirosul din sală, liniștea publicului și totodată tensiunea colectivă, încă le mai pot resimți. Piesele de teatru

sunt clipele de răsfăț pe care mi le ofer atunci când îmi permit, care devin mai apoi amintiri vii ce rămân

impregnate în bilete, adică niște imagini indirecte ale spectacolelor. Aceste bilete sunt ca niște ferestre prin

care pot privi înapoi în trecut. Dacă aș putea, aș merge la teatru în fiecare zi, dar îmi amintesc de

mențiunea făcută de Lefebvre, prin care explică faptul că noțiunea de timp liber este validă până la un

anumit punct. Dacă mergem prea departe, riscăm să uităm că există alienare și în timpul liber.

Proiect inspirat din:


Discuțiile de la cursurile de Sociologia Vieții Cotidiene

Lefebvre, H., 1977, Critique of Everyday Life, Paris: L’Arche




OBIECT: INEL CATEGORIA: OBIECT SIMBOLIC / TALISMAN

Nume(student): Negoescu Denisa Specializare/Seria/Grupa: Devianţă şi Criminalitate Grupa 2

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Negoescu Denisa

Povestea: Primul inel

Autorii de specialitate spun că istoria unui obiect îl face să iasă din anonimat şi să devină mai

mult decât un simplu obiect, să iasă din obscuritate, să devină un simbol, să reprezinte ceva.

Inelul de mai sus reprezintă primul inel purtat de mine vreodată şi mi-a fost dăruit de bunica mea.

În ziua în care mi l-a cumpărat, am mers cu ea la magazinul de bijuterii şi mi-a spus că vrea să-mi

dăruiască un inel pentru că nu aveam niciunul de valoare, acesta fiind din aur, şi nici nu mai

purtasem până atunci pe degete vreun inel vreodată. Nu eram abişnuită să port accesorii, mai ales

din aur sau argint, dar atunci pot spune că a fost iniţierea mea. Odată am mers în vizită la bunica

şi nu avem inelul la deget, pentru că din nou, nu eram obişnuită să port accesorii. Ea a observat şi

mi-a atras atenţia. De atunci nu l-am mai dat jos şi chiar a devenit un obiect cu însemnătate pentru

mine. Acum acesta spune o poveste, o poveste despre mine şi bunica şi despre cum a început o

fată să poarte accesorii, să poarte inele, pentru că acum mai port încă unul de la mama.


Appadurai A., The Social life of things, 2011, Cambridge, Cambridge University Press

Hoskins J., Biographical objects: how things tell the stories of peoples lives, 1998, New York




OBIECT: ceas de perete CATEGORIA: Obiecte cu memorie

Nume (student): Negraia Andreea Petronela Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie, DEVC, Gr.2

Copyright fotografie: Petronela Andreea Negraia

Povestea: Timpul s-a oprit

Stă expus pe un perete grandios din casa părintească, parcă își are locul acolo de o veșnicie.

Pentru unii este un ceas vechi și stricat, dar pentru mine este un cufăr plin cu amintiri. Deși și-a

pierdut principala menire pentru care a fost creeat(măsurarea timpului), el s-a preschimbat din

obiect în lucru conform distincției relevate de Heiddeger. Este obiectul prin care îmi amintesc de

fiecare moment așteptat în copilărie. De la așteptarea sosirii lui Moș Crăciun în fiecare an în seară

de ajun și până la prima oră din prima zi de școală. Parcă are viață și putere proprie, deci este un

obiect caracterizat de agențialitate, după cum ar spune sociologul Bruno Latour. Mereu când îl

privesc parcă îmi spune o poveste, o poveste demult apusă peste care s-a așternut praful timpului.

Îmi retrăiesc viața prin el și totuși... poate acest ceas este chiar viața în sine.


Copilăria mea

Latour, B., 2005, Reassembling the social an introduction to actor-network-theory, Oxford

Cursurile și seminariile de Sociologia Vieții Cotidiene




OBIECT: TRANDAFIR CRIOGENAT

CATEGORIA: OBIECTE SIMBOLICE

Nume (student): Nicolau Andreea-Alexandra Specializare/ Seria/Grupa: DEVC, Grupa 2

Copyright fotografie: Nicolau Andreea-Alexandra, 2020.

Povestea: „ – Ce vrei de ziua ta, scorpie?”

Pentru început, clarific de unde provine cuvântul scorpie. Prietena mea, Diana, îmi spune așa de 7 ani cel

puțin, deoarece eu sunt foarte directă și tăioasă în discuții. Ea mereu râde de mine că sunt scorpie dar mi-o

spune cu tot dragul și eu știu asta. Trandafirul criogenat rezistă zeci de ani. De când au apărut pe piață, eu

mi-am dorit un asemenea trandafir, să-l am pentru mult timp. Diana l-a ales albastru deoarece știe că e

culoarea mea preferată, aproape totul e albastru la mine. Referitor la obiectele importante, simbolice, Belk

susține că reflectă o extindere a sinelui iar prin această extindere se creează legături cu persoane, conexiuni

cu trecutul sau viitorul. Obiectele simbolice creează o punte între noi și aceste lucruri. Habermas prezintă

modul prin care obiectele pot juca un rol critic în procesul de internalizare, astfel oamenii importanți care

nu pot fi alături de noi din diverse considerente pot fi transpuși într-o prezență psihologică prin intermediul

sensului simbolic al acestor obiecte pe care le prețuim. Acest trandafir simbolizează prietenia, toate

glumele noastre referitor la faptul că vom merge la același azil, că eu voi avea câini și ea pisici, că ne vom

organiza nunțile și ne vom obliga reciproc să purtăm rochii hidoase de domnișoare de onoare. Trandafirul

o reprezintă pe ea, iar când acesta se va ofili, sunt convinsă că îmi va lua unul identic.


Belk, R. W. (1988). Possessions and the extended self. The Journal of Consumer Research, 15, 139–

168.

Habermas, T. (1996). The psychological dynamics of personal objects. Berlin: Walter de Gruyter.




OBIECT: CREION...................................... CATEGORIA: OBIECTE CU MEMORIE..................

Nume(student): Nicolescu Betina Ema........... Specializare/Seria/Grupa: SOCIOLOGIE, OPC, GR. 2

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie:Betina Ema Nicolescu .....................................................................................................................................

Povestea: Amintiri nepieritoare

Priveam cu emoție grupul de copilași care se apropia de mine. Dintr-o mișcare neașteptată au sărit să mă

îmbrățișeze cu mâinile lor micuțe, iar atunci am simțit cum inima-mi este cuprinsă de-o bucurie de

nedescris. Acum un an îi priveam în ochi pe micuții care aveau să-mi schimbe pe deplin experiența, căci

aprilie 2019 a fost una dintre cele mai marcante luni din acel an. Eram pentru prima dată într-un avion.

Pentru prima dată într-o țară străină, și tot pentru prima dată gata să cunosc o cultură nouă, să înfrunt

teama și să-mi testez curajul pe acre-l tot afișam înainte să pornesc în această călătorie. Experiența din

Panama avea să-mi lase un dor imens în suflet, dor de copiii pe care i-am întâlnit pe parcursul a două

săptămâni. Cum te poți înțelege cu niște copii care nu cunosc limba ta și care parcă vor să te roage să nu

uiți și de ei și să te joci cu fiecare? Vorbești prin semne, te înțelegi din priviri, arăți obiectele din jur ca să

înțelegi mai bine mesajul și îți dai seama că zilele tale acolo sunt unele atât de binecuvântate, că te-ai oprit

parcă în timp și n-ai mai întoarce clepsidra… După cum spune Inglis D. în Culture and everyday life,

oamenii din toată lumea fac aceleași tipuri de lcururi: mănâncă, dorm, îți fac nevoile și așa ai departe. Dar

modurile specifice prin care ei fac aceste lucruri și maniera în care gândesc fiecare lucru, variază de la o

societate la alta, de la un context cultural al altul. Experiența culturală trăită a fost cu totul diferită, iar

amintirile pe care le pot atinge acum fizic sunt puține.



Mi-au rămas creioanele împachetate frumos într-un material textil pe care o fetiță a venit să mi le aducă

într-una dintre seri. Hilary, fetița cu ochi mari și căprui, părul creț și mâini delicate, mi-a dăruit din puținul

ei, cea mai scumpă amintire. După cum Heidegger face distincţia între obiecte și lucruri (objects vs.

things), creioanele acelea pe care probabil nu le-aș fi cumpărat de nici unde, au devenit niște obiecte cu

semnificație, ca niște lentile prin care îmi aduc aminte de cea mai frumoasă experiență dintre toate.

Momentul în care am spus că vreau să-mi înfrunt teama, să cunosc o cultură nouă și să ajut comunitatea de

acolo cum pot mai bine timp de câteva săptămâni…

Florile acestea nepieritoare înseamnă cât toate cadourile primite la un loc, căci ascund o poveste trăită cu

intensitate și bucurie într-o țară din America Latină. O poveste pe care poate n-o voi mai repeta niciodată.

O poveste care e rememorată de fiecare dată când privesc creioanele colorate. Parcă aș trăi aceeași seară.

Emoția e acolo doar când le privesc…


Experiența interculturală în Panama.............................................................................................

Inglis, David, 2005, Culture and everyday life, London: Routledge........................................

Discuțiile de la cursul Sociologia Vieții Cotidiene...........................................................................




OBIECT: Proteză medicală CATEGORIA: obiecte cu memorie

Nume (student): Novac Cristina-Elena Specializare/ Seria/Grupa: DEVC, grupa 2

Copyright fotografie: Fotografie făcută de tatăl meu

Povestea: 2 ani și o amintire

Într-o stare destul de degradată și peste care anii au trecut, aceasta nu s-a schimbat prea

mult. Doar 16 ani de la ultima utilizare și încă este aici, având aceeași formă, având în esență

aceeași utilitate pentru care a fost creată, care acum nu mai poate fi folosită, dar care are un statut

diferit care răspunde unei alte vocații, de reamintire, de nostalgie după cum se raportează și Jean

Baudrillard la obiectele marginale, cele vechi. Chiar dacă nu mai are o incidență practică, apărând

în fața mea doar pentru seminificație, aceasta nu este afuncțională, având în cadrul sistemului o

funcție specifică, cea a timpului. Proteza medicală a fost prima mea prietenă de la 3 și până la

vârsta de 5 ani, interval de timp în care mi-a aparținut și eu ei, dar care acum semnifică un

eveniment încheiat din viață și care internalizează în ea doar o serie de amintiri. Cu toate că nu am

plăcut-o de la început, incomodă fiind, trebuie să recunosc că aceasta a făcut parte din viața mea,

iar Peter Schwenger notează remarcabil faptul că lucrurile sunt apreciate mai ales că acestea

participă la viața noastră.




Perioada în care am purtat proteza

Baudrillard, J. (1996). Sistemul obiectelor. Cluj, Echinox

Schwenger, P. (2006). The tears of things. London, University of Minnesota Press




OBIECT: Paharul de Cafea 5 to go CATEGORIA: Obiecte Replicatoare

Nume (student): Obreja Dragoș Specializare/ Seria/Grupa DEVIANȚĂ, grupa 2

Copyright fotografie: Dragoș Obreja

Povestea: Cum am cunoscut un drog gustos

Imaginea aleasă de mine vizează cafeaua de la 5 to go. Nu pot să nu asociez aceasta cafea cu drumul meu la

facultate, dat fiind faptul că se află doua astfel de cafenele în proximitatea facultății mele. Am încadrat obiectul în

categoria „obiectelor replicatoare” plecând de la terminologia folosită de Richard Dawkins, care, în „Gena Egoistă”

demonstrează că genele cu caracter superior, care pot asigura supraviețuirea organismului în timp, sunt Replicatorii.

În acest caz, obiectul replicator este cel care reușește să se multiplice în fiecare zi (atât gustul cafelei, cât și paharul),

chiar dacă aspectul rămâne identic. Pentru alți autori (Pink, 2012), astfel de bunuri merită să fie considerate

senzoriale și afective, întocmai prin nevoia constantă față de ele.

După cum avertizează Ritzer (2003) în „Mcdonaldizarea societății”, sistemele care pretind a funcționa

rațional își demonstrează de la bun început ineficiența sau, altfel spus, nu specifică cui i-ar fi destinată această

eficiență. În ceea ce-i privește pe clienții cafenelei, aceștia sunt nevoiți să petreacă, zilnic, o bună perioadă de timp

așteptând la coadă pentru un produs care ar fi mai facil și mai ieftin de realizat acasă. Ajungem la conceptul de

„iraționalitatea raționalității”, propus de Ritzer.


-Dawkins, R. (2019). Gena Egoistă. București: Publica.

-Pink, S. (2012). Situating Everyday Life. Londra: SAGE Publications.

-Ritzer, G. (2003). Mcdonaldizarea Societății. București: comunicare.ro.




OBIECT: CLEȘTE..........................................CATEGORIA: OBIECTE INDISPENSABILE

Nume (student): Pătrașcu Alexandra......................Specializare/ Seria/Grupa: Resurse Umane, S3, G3

Copyright fotografie: Pătrașcu Alexandra

Povestea: Nașul

Nu este un obiect moștenit sau cu valoare sentimentală, dar face parte din viața mea. Este un simplu clește,

iar rolul lui este bine definit. De ce am l-am ales pe el? Poate părea banal, dar cu toate acestea definește

rutina mea zilnică. După cum spuneau Berger P. și Luckmann T. sunt interesată de acele obiecte cu care

am de-a face în activitățile mele zilnice, deoarece cea mai apropiată de mine este zona vieții de zi cu zi.

Cleștele este cu mine peste tot și mă ajută la orice: la muncă, la teme, la școală, chiar și în vacanțe! Este

acolo pentru mine de dimineață până seara. Părul meu este un haos și are nevoie de cineva care să-l

stăpânească, exact ca și mine. Eu nu mi-am găsit ajutorul, dar părul meu da, și-a găsit nașul!


Berger, P., Luckmann, T., 2008, Construirea socială a realității, București: Editura Art.





OBIECT: Urs de pluș

CATEGORIA: obiecte simbolice

Nume (student): Piscureanu Laura-Georgiana Specializare/ Seria/Grupa: DEVC, grupa 2

Copyright fotografie: Fotografie făcută personal.

Povestea: O amintire pentru totdeauna

Acestă mică jucărie își are locul său pe un dulap al camerei, fiind neschimbat de câtiva ani buni. De fiecare

când il privesc îmi aduc aminte de momentul în care l-am primit, la vârsta de 12 ani, de la tatăl meu în ziua

de 1 martie, primul cadou pe care l-am perceput unic, deosebit, în acest context, astăzi fiind o amintire

însemnată, dat fiind faptul că nu mai este în viață. Am reușit să disting efectul de posesie (endownment)

prin care i-am acordat o valoare deosebită din momentul în care am intrat în posesia ei, stabilindu-se o

legătură între aceasta și identitata mea. Atașamentul s-a păstrat de-a lungul timpului, jucăria devenind un

simbol al relației dintre mine și tata, o amintire ce trezește întotdeauna o stare de bine.


Legătura cu tatăl meu.

Piajet, J. , Inhelder, B., 2005, Psihologia copilului. Editura Cartier: Chișinău.

Ted-ED, Why are we so attached to our things? - Christian Jarrett [Online] Disponibil pe:

https://www.youtube.com/watch?v=H2_by0rp5q0



Discuţiile de la cursul de Sociologia Vieţii Cotidiene.




OBIECT BRICHETA CATEGORIA OBIECTE INDISPENSABILE |

FOTOGRAFIE

Nume (student): Preda Emanuel Andrei Specializare/ Seria/Grupa RU S3 Gr4 |

Copyright fotografie:

Emanuel Andrei Preda____

Povestea:

Deși pare un obiect nesemnificativ pentru majoritatea persoanelor, pentru mine bricheta este un obiect de

care nu pot să mă despart deoarece se leagă direct de un viciu și anume fumatul. Cei ce au acest viciu cred

că mă înțeleg deoarece degeaba avem țigări dacă nu avem obiectul esențial pentru a le putea folosi:

bricheta. Chiar dacă se întâmplă frecvent să o pierd, în momentul în care realizez acest lucru cumpăr alta.

De ce? Deoarece este un obiect fară de care nu pot sta și care mă face să apelez la ajutorul altor persoane,

aspect uneori neplăcut. Viața și viziunea sunt lucruri diferite pentru fiecare dintre noi, desi lumea se

prezintă ca una intersubiectivă, lume pe care o împărțim toți, așa cum se spune în cartea lui Berger Peter și

Luckmann Thomas, Construirea socială a realității din 2008, fiecare are o viziune diferită asupra

obiectelor. Poate pentru unii fumători bricheta nu reprezintă un lucru indispensabil, ei găsind soluții

alternative sau apelează la alte persoane, dar pentru mine lipsa brichetei este ca un gol ce mă împiedică să

îmi desfășor activitatea.


Berger Peter, Luckmann Thomas, 2008, Construirea socială a realităţii, București: Editura Art__

Experientele personale legate de posesia sau lipsa brichetei_____________________________






OBIECT : BRĂȚARĂ

CATEGORIA : OBIECTE SIMBOLICE

Nume (student): PRUNĂ ELENA-ALXEXANDRA Specializare/ Seria/Grupa MOM, Gr.2.

Copyright fotografie: Prună Elena-Alexandra, 2020.

Povestea: Fetițele Powerpuff

Prietenia a fost dintotdeauna un capitol important în viața mea. Încă de mic copil, cei mai buni

prieteni erau foarte importanți pentru mine și încercam să le arăt întotdeauna acest lucru. Unele

dintre cele mai bune exemple de prietenie le vedeam chiar în desenele pe care le urmăream zi de

zi : Spioanele, Copiii de la 402 sau, preferatele mele, Fetițele Powerpuff. Ca să ne amintim, poate,

de vremurile de atunci și să păstrăm întotdeauna o conexiune, eu și prietenele mele am hotărât să

ne oferim câte o brățară care să arate, pe de o parte, prietenia dintre noi și, pe de altă parte, care să

ne caracterizeze. Astfel, am ales fetițele Powerpuff. După o prietenie de 7 ani, putem spune că ne

definim prin intermediul acestei legături și, totodată, prin această brățară, pe care o considerăm un

simbol al prieteniei noastre. Așa cum spune și Hoskins, obiectele reprezintă, de multe ori, un

mijloc prin care ne definim pe noi înșine, o parte a biografiei noastre, iar acesta este și cazul

acestui accesoriu, simbolizând prietenia noastră.


Hoskins, J. (1998). Biographical objects : how things tell the stories of people’s lives.

Psychology Press.




OBIECT: BORSETĂ

CATEGORIA: OBIECTE INDISPENSABILE

Nume (student): Prunache Alida-Maria Specializare/ Seria/Grupa MOM, Grupa 2

Copyright fotografie: Prunache Eveline, „model” - Prunache Alida

Povestea: Attached at the hip

Când se vorbește despre biografia obiectelor, se vorbește despre legătura acestora cu indivizii, mai exact

cu acei indivizi care se identifică drept proprietarii obiectelor. Eu mă identific ca proprietar al acestei

borsete, care din 2016 a devenit indispensabilă pentru mine. Odată cu apariția acesteia în viața mea, am

renunțat aproape în totalitate la orice alt tip de geantă, ba mai mult, am început să îmi achiziționez și mai

multe borsete. Cu toate acestea, cea din imagine rămâne „cea mai borsetă” pentru mine. Prima aventură

alătur de aceasta a fost într-o vacanță în Italia, de fapt, o cumpărasem special pentru acea călătorie, știind

că urmează să mă plimb mult și nevrând să fiu incomodată de o geantă. S- a dovedit a fi una dintre cele

mai bune achiziții ale mele. De atunci am călătorit în nu mai știu câte țări, am fost la nu mai știu câte

petreceri, concerte și fesivaluri împreună. S-a udat, s-a uscat, a băut cafea, i- am făcut și baie, cu toate

astea incă miroase a cafea, deși incidentul este de acum un an, pe lângă acestea a și îmbătrânit puțin. Pe cât

fac parte din biografia borsetei, pe atât face și ea parte din a mea. Am particiat împreună la ceea ce se

cheamă viață cotidiană, din toate punctele de vedere.


Gosden, Ch., Marshall Y. (1999) The Cultural Biography of Objects, World Archeology, Vol. 31,

No. 2, pp. 169-178

Călătoriile alături de ea.




OBIECT: BRICHETĂ

CATEGORIA: OBIECTE MIGRATOARE ȘI INDISPENSABILE

Nume (student): Radu Crina Victoria Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie, MOM, grupa 2

Copyright fotografie: Radu Crina Victoria

Povestea: Fumatul

Pentru a explica asemănarea brichetei cu cele două categorii, este important de menționat o descriere a

obiectului; aceasta este predecesorul chibriturilor și prezintă modul de transportare a probabil celei

mai importante descoperiri ale omului și anume, focul. Având în vedere că bricheta este asociată cu

un fumător, prin categoria obiecte indispensabile se înțelege incapacitatea de a fuma în lipsa acesteia,

iar prin obicte migratoare mă refer chiar la acele momente în care nu ai o brichetă și ești forțată să ceri

una; de cele mai multe ori rămână la tine, și cel mai probabil, în scurt timp, va ajunge la o altă

persoană care „cere un foc”. O teorie ce explică obiectul pozat este cea a lui Martin Heidegger.

Autorul vede „lucru” ca un termen bun, iar „obiect” ca unul rău. Astfel, bricheta este considerată un

„lucru” pentru fumători, iar atunci când rămâne fără gaz ajunge doar un „obiect”. Interesant este că,

cele mai mult brichete sunt reîncărcabile, putând în acest fel să își recapete titlul de „lucru”.


Harman, G. (2009). Technology, objects and things in Heidegger. Cambridge Journal of

Economics, vol. 34, nr. 1, pg. 17–25.





OBIECT: Telefonul CATEGORIA: Obiecte vicioase

Nume (student):Rîpanu Elena

Specializare/ Seria/Grupa: Resurse Umane, S3,G4

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: Elena Rîpanu

Povestea: Dependența

Cu timpul am dezvoltat o dependență pentru singurătate, concomitent cu cea de telefon. Nu știu dacă ele se

află într-un raport interdependent, însă cert este faptul că le iubesc enorm pe amandouă. Telefonul pentru

mine este o extensie a poveștilor și filmelor văzute, pentru că el îmi oferă posibilitatea să fiu un personaj.

Prin aplicațiile sale, prin camera foto, prin muzică, mă ajută să îmi creez un scenariu, pe care mai apoi să îl

internalizez. Și toate lucrurile se petrec în deplină singurătate. Belk, în opera sa a amintit faptul că atunci

când „Marx a condamnat tendințele spre obiectivarea oamenilor și personificarea obiectelor, cu siguranță

nu a avut în vedere nici obiectivizarea de sine care are loc.” Telefonul îmi este jurnal, prieten, am ajuns să

mă simt incompletă fără acesta, să simt un gol și un șoc atunci când nu îl am. Nu este un simplu device,

este ceea ce nu pot găsi la oamenii din jurul meu și mă ajută să cred că sunt, ce nu pot fi vreodată.


Viața Elenei Rîpanu

Discuțiile de la cursul de Sociologia vieții cotidiene

Belk, R., 2014. Objectification and anthropomorphism of the self: Self as brand, self as avatar. In

Brand Mascots (pp. 39-54). Routledge.



ALBUM: OBIECTE COTIDIENE (SOCIOLOGIC) SEMNIFICATIV

OBIECT: Pumnal din al Doilea Război Mondial

CATEGORIA : Obiecte moștenite

Nume (student): Rupe Narcis-Claudiu Specializare/ MOM /Grupa 2

Copyright fotografie: Rupe Narcis-Claudiu

Povestea: Pumnalul de la bunicu’

Unele lucruri fac parte din noi. De aceea, ele nu sunt doar simple obiecte și devin ceea ce

Csikszentmihalyi și Halton-Rocheberg denumesc „posesie”. Pumnalul de la bunicul face parte din

individualitatea familiei extinse, adică a neamului. Deși, este folosit doar la ocazii „speciale” (tăiatul

porcului) pumnalul poartă în el o poveste ce ne amintește mereu de bunici: având vârful otrăvit acesta

datează din Al Doilea Război Mondial și a fost folosit sau primit de bunicul. Nu are un loc special în casă,

rămâne în locul cu uneltele tatei, dar de fiecare dată când îl observ, gândul mă întoarce în timp, pe vremea

când eram mic și petrecem tot timpul la bunici. Povestea obiectului este exemplul potrivit care confirmă

afirmațiile lui Arjun Appadurai: biografia unui lucru are puterea de a-l face să iasă din ignoranță în

importanță.





Csikszentmihalyi M., Rocheberg-Halton E., The meaning of things. Domestic symbols and the self,

Cambridge Press, 1981.




OBIECT:BRĂȚARĂ.........CATEGORIA: OBIECT SIMBOLIC-TALISMANIC................

Nume (student): SANDU ANA-MARINA Specializare/ Seria/Grupa: DEVIANȚĂ, GRUPA II

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: ............................................................................................................................................................... ..........

Povestea: Îmi port povestea pe mână

Mă uit la mâna mea stângă și revăd unele din cele mai frumoase sau importante momente din viață, pentru

că aproape fiecare moment de acest gen a fost marcat cu un talisman pe brățara mea. Terminarea liceului,

câștigarea primului salariu, majoratul, renunțarea la o carieră de 10 ani în dans sunt doar câteva din

momentele pe care le retrăiesc de câte ori îmi privesc mâna stângă. Foarte multe din talismanele pe care le

port sunt primite cadou de la persoane dragi, care, atunci când mi le-au adus nu au adus „un banal obiect,

ci gloria si norocul pe care acesta le incorpora”. Pot să spun că mă definește, referindu-mă la faptul că „am

investit și continui să investesc simțăminte în ea”; a fost și este în permanență pe mâna mea, a trecut prin

tot ce am trecut și eu. Conform clasificării făcute de George Ritzer, această brățară reprezintă „ceva”

pentru faptul că „ceva-ul e legat de unicitate” iar unicitatea reprezintă caracteristica definitorie a acestui

obiect; deși mai sunt multe brățări acest model, și multe talismane la fel, nu cred că mai există prea multe

brățări ce găzduiesc această combinație de talismane, la fel cum cred cu tărie că nu mai există o altă brățară

de gen care să spună o poveste ca cea pe care o spune brățara mea.



Ritzer,G(2010).Globalizarea nimicului, București, Humanitas

Mauss,M(1997).Eseu despre dar,Iasi, Polirom




OBIECT...................DEX..................CATEGORIA............OBIECTE CULTURALE..................

Nume (student): STAN COSTINELA Specializare/ Seria/Grupa .....RU, S3, G4......

FOTOGRAFIE

Copyright fotografie: STAN COSTINELA......................................................................................................................

Povestea: Amintiri din copilarie

Aceasta carte este asezata in biblioteca parintilor mei de cand eram mic copil. Pentru ca in zilele noastre

nu o mai folosim cu scopul pentru care a fost conceputa, de fiecare data cand merg acasa si o vad imi

amintesc de zilele de iarna cand copiii vecinilor veneau la noi si pe masa din bucatarie inventam jocuri

care o includeau. Ghiceam cuvinte, cautam explicatia unor cuvinte amuzante ori ciudate pentru noi. Eu si

sora mea nu mai pastram legatura cu acei copii, insa amintirile sunt nepretuite. Prin imaginea acestei carti

pe raft, pastram in amintire jocuri pe care doar noi le stim, glume si sentimentul de melancolie si bucurie

fata de acele vremuri. Pentru Georg Simmel, aceste interactiuni dintre indivizi formeaza societatea.

Obiceiurile descrise mai sus se incadreaza ca interactiune sociala si favorizeaza producerea de fenomene

obisnuite pentru viata cotidiana, anume dezvoltarea prieteniilor, alegerea de a petrece timp impreuna si de

a impartasi pareri, activitati comune.


Amintiri din viata personala

Farganis, J. , Readings in Social Theory: the Classic Tradition toPost-Modernism (McGraw-Hill,

New York, 1993)

Discutiile din cadrul cursului de Sociologia Vietii Cotidiene




OBIECT: Urs de pluș

CATEGORIA: Obiecte simbolice/obiecte cu memorie

Nume (student): Stoian Ioana-Alina Specializare/ Seria/Grupa: Resurse Umane/Seria III/Grupa 4

Copyright fotografie: Stoian Ioana-Alina

Povestea: Cel mai iubit dintre urșii de pluș

Pare un urs de plus abandonat, cu aspectul lui învechit, ponosit. Dar de fapt este cel mai iubit. Este un urs bătrân. E cu

mine de mai bine de 18 ani. Chestia ciudată la el e că probabil este un cățel de pluș, dar mintea de copil de 5 ani care

l-a găsit în dulap, pus la loc ferit de bunica, l-a văzut urs. “Urs” e în realitate doar un termen descriptiv pentru cei care

îl privesc și nu știu poveștile lui. Eu îi spun mereu pe nume, Mickey. Și spun “poveștile” pentru că povestea lui e

compusă din toate poveștile mele pe care el le-a trăit alături de mine. Mi-a strâns lacrimile în materialul lui plin cu

vată, lacrimi de supărare, de dor, de amărăciune, de frustrare, de bucurie. Mi-a fost protector în fiecare noapte când

îmi era frică de întuneric și nu puteam să adorm singură. Mi-a fost jurnal, prieten tăcut, păstrător de secrete, de idei

mărețe și visuri. Mi-a fost chiar și pernă pentru clipele în care somnul îmi era neliniștit. Și pentru toate câte mi-a fost,

corpul lui fragil de plus a păstrat dovezi. I-am cusut și ochii, și nasul, și urechile, și-a pierdut și inima roșie cusută la

piept și inimioarele albe desenate pe labe, și-a pierdut puțin din forma și aspectul pufos. Dar niciodată nu și-a pierdut

din însemnătate. Poate o însemnătate și o valoare mai mare pe care i-am atribuit-o tocmai pentru că îmi aparține mie,

așa cum afirmă și Piaget prin efectul de „endownment”. Și totuși, rămâne cu mine, 18 ani mai târziu, Mickey, un urs

de pluș fără de care nu mă simt acasă…


Knetsch, Jack L. The Endowment Effect and Evidence of Nonreversible Indifference Curves, 1989. [Online] Disponibil

la: http://econweb.ucsd.edu/~jandreon/Econ264/papers/Knetsch%20AER%201989.pdf [Acesat la 07.04.2020]

Discuţiile de la cursul și seminarul de Sociologia Vieţii Cotidiene

Experiențele zilnice cu Mickey




OBIECT: Breloc norocos

CATEGORIA: Obiecte simbolice/talismanice

Nume (student): Teleașă Andra Roxana Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie, DEVC, Gr 2

Povestea: Buburuzele norocoase

Copyright fotografie: Teleașă Andra Roxana

L-am purtat cu mine peste tot, mai ales în mometele dificile pentru că îmi aduce noroc.

Inițial, a ajuns în mâinile mele tocmai din Italia, Roma și se voia a fi un simplu breloc însă mie

îmi aducea aminte de copilărie, de alintul mamei. A fost cu mine în zilele în care am dat

examenele, în ziua în care am luat carnetul de șoferi și în multe alte zile importante. Heidegger

făcea disticția între obiecte și lucruri. Din momentul în care l-am văzut acest breloc nu a

reprezentat un alt obiet adăugat colecției mele ci un lucru cu o încărcătură emoțională pentru

mine. Așa cum menționa și Lefebvre, unele obiecte sunt folosite cu un alt sens decât cel pe care

l-au avut inițial. Pentru mine, acest lucru înseamnă mai mult decât un suvenir, el este talismanul

meu norocos. Ne-am despărțit momentan, dar pentru o scurtă perioadă de timp deoarece prietenul

meu avea nevoie de puțin noroc pentru a reuși ce și-a propus. După această perioada grea se va

întoarce la mine și va fi mereu cu mine chiar și în cele mai banale zile.


Heidegger, M., 1967, „What is a thing?”, Gateway editions, South Bend, Indiana

Lefebvre, H & Levich, C. 1987, The everyday and everydayness. Yale French Studies, (73), Yale

University Press, p. 7-11.





OBIECT: potcoavă CATEGORIA: Obiecte simbolice/talismanice

Nume (student): Oana Ungureanu

Specializare/ Seria/Grupa: Antropologie / Seria III / Grupa I

Copyright fotografie: Oana Ungureanu, 2020.

Povestea: potcoave cu noroc și melancolie

Se află chiar lângă ușă, deasupra întrerupătorului și la nivel cu unul din teancurile de cărți, deci le văd zi de

zi. Am două potcoave, dar le văd cumva ca pe una singură, un cumul de simbolistică, mai mult sau mai

puțin personală. Sunt și simbol și talisman, fiind aducătoare de noroc, dar și simbol al copilăriei mele la

bunici. Sunt adunate amândouă de pe strada principală de la țară la bunici, sau cel puțin așa aleg să îmi

amintesc. Cel puțin una dintre ele am zărit-o de pe bicicletă, cu zâmbetul până la urechi pentru că am găsit

o așa comoară . Mereu am fost puțin superstițioasă, lucru pe care îl am și de la tata și de la bunica, însă

potcoavele mele reprezintă mai mult decât un talisman norocos. Sunt un talisman norocos care mă

transpun instant pe șoseaua prăfuită de la bunici, îmi aduc nostalgie și melancolie pentru vremuri trecute,

fiind un simbol pentru ce a însemnat pentru mine toată experiențe de a evada din cotidianul orașului. În

acest sens sunt și un obiect aducător de amintiri, cu memorie, însă le consider mai degrabă talismanice

pentru că nu le-aș fi luat în vizor dacă nu era reputația lor norocoasă – până la urmă rolul lor principal e

unul practic mai degrabă. Mă fac să mă gândesc la ce norocoasă sunt că le-am găsit, dar mai mult de atât,

că am avut norocul de a trăi experiențe așa minunate.




Hoskins, J. (1998) Biographical Objects: How Things Tell the Stories of Peoples' Lives. New

York: Routlege

Ritzer, G. (2010) Globalizarea nimicului: Cultura consumului și paradoxurile abundenței.

București: Editura Humanitas. pp. 81 - 84, 209 - 217.


Model album colectiv Laura Grünberg




OBIECT: Album de familie

Nume (student): Vișan Carmen

CATEGORIA: Mostenire , Arborele Genealogic

Specializare/ Seria/Grupa: Sociologie-Mom

Copyright fotografie: Vișan Carmen Maria,2020 Aprilie

Povestea: ,,Pentru fiecare nou membrul al familiei”

Am primit album din partea bunicului meu care are vârsta de 84 de ani când mi-a înmânat acest album miam

spus că în el regăsesc ,,arborele genealogic” al familiei noastre aici sunt strabunici mei ,parinții

bunicului și al bunici. Acest album a fost realizat de catre bunicul meu, am primit acestă ,, comoară” în

urmă cu 6 luni , bunicul fiind foarte bolnav ,mi-a înmânat acest album și mi-a spus: „Fata mea,viața mea

este la șfârșit ,ai grijă de acest album și adaugă poze cu fiecare nou membrul care apare în această familie,

așa putem realiza parcursul vieții. Mi-a înmânat albumul cu lacrimii în ochii spunându-mi , când pleci din

această viață rămâi doar cu amintirile. Continuă ce am început eu până la ultima coală în care poți pune

poze. ” I-am promis bunicului că o să am grija de acest album și voi atașa încontinuare fotografii și o să le

arat copiilor mei ,nepoților așa cum ne-a aratat și bunicul nouă ,,tot arborele genealogic prin poze. ”

În acest album se regasesc doare pozele cu strabunici mei, bunica, bunicul ,părintii mei împreună cu mine

și cu fratele meu de la botez ,sunt cate 2 fotografii cu fiecare membru, paginile albumului nu sunt

completate se mai pot atașa fotografi încontinuare.





Kalekin-Fishman, Devorah, 2013, Sociology of everyday life

Czarniawska, Barbara, 2006, Book Review: Bruno Latour: Reassembling the Social: An

Introduction to Actor-Network Theory, Organization Studies, 27, Oxford: Oxford

University Press, p. 1553- 1557.




OBIECT: Creion mecanic CATEGORIA: Obiecte Simbolice/Talismanice

Nume (student): Vlase Georgian Vlăduț Specializare/ Seria/Grupa : Devianță și criminalitate, Gr 2

Copyright fotografie: ............................................................................................................................................................... ..........

Povestea:

Obiectul pe care l-am ales face parte din lista de obiecte talisman. Creionul mecanic din

poza de mai jos, pentru mine este un obiect pe care l-am avut în unele din cele mai importante

momente din viața mea.

Creionul mecanic din poza este vechi de 7 ani. Mi-a fost dat de mama mea pentru a mă

ajuta la evaluarea mea națională. După care mi-a purtat noroc aproape la fiecare test din liceu,

până și la bacalaureat. Apoi la facultate, la multe cursuri, el a fost scăparea mea când nu veneam

cu un pix sau cu un stilou la mine. Și ca un fapt divers, am reușit să capăt prima slujbă din cauza

acestui creion mecanic.

Eu nu mă simt în largul meu dacă nu am un pix mecanic lângă mine, în special cel din

poză. Ceea ce a contribuit cel mai mult la transformarea creionului mecanic în obiectul meu

talisman a fost geometria și faptul că sunt pasionat de desenul tehnic. Geometria a fost pentru



mine un lucru care mi s-a părut foarte ușor din prima, de altfel, paradoxal, eram mai bun la

geometrie decât la algebră. Îmi place să văd lumea în ansamblu, iar geometria a fost o modalitate

să văd asta, după care a venit desenul tehnic și am continuat și am devenit mai bun să văd

lucrurile în ansamblu.

Acest creion mecanic în 2013 a fost 25 de lei. Nu pare mult, dar pentru situația financiară

a familiei mele de atunci însemna un efort substanțial. De aceea acest obiect este special pentru că

mi-a deschis ochii pentru a vedea lumea în ansamblu precum și să îmi amintească mereu să fiu

umil. Acum acesta este într-un loc special, pe un „piedestal” pe birou.


Bourdieu P, 1992, "Structures, habitus, practices." în The logic of practice, Palo

Alto:Standford University Press, pp. 52-65.




OBIECT: ECUSON


Nume (studentă):VOICULEȚ OANA Specializare/ Seria/Grupa: MOM, GRUPA 2

Copyright fotografie: Voiculeț Oana

Povestea: Primul job

Acest obiect, deși acum pare inutil, el nu este așa. El incă există în cufărul meu cu amintiri,

deoarece de fiecare dată când îl privesc îmi aduce aminte de cât de norocoasă am fost să lucrez în

domeniul pe care îl iubesc cel mai mult: sociologia. Acest obiect a fost martor la prieteniile pe

care le-am legat acolo, la atmosfera de lucru foarte plăcută și la primul meu contact cu domeniul

pe care îl studiez. Așa cum spunea Heidgger, acest obiect nu își mai îndeplinește funcția pentru

care a fost creat(să îmi ofere acces în incinta localului), așadar din obiect devine un lucru. Un

lucru cu memorie, cu amintiri. Acest lucru a fost creat lângă alte “nimicuri”, însă el a devenit

“ceva” din momentul în care a devenit al meu, amintirile create fiind de neînlocuit.


●

●

Heidegger, M. (1970). What is a thing?, Gateaway Edition.

Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundentei.

Bucuresti, Humanitas.


album final 2020

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?