Născuți din inimă - Concurs „Spune-mi o poveste pentru suflet”

Au trecut trei ani de căsnicie până am reușit să ne
bucurăm de primele imagini ecografice ale puiului de om din
burtică. Cinci luni de sarcină nu au anunțat nimic din ceea
ce urma să trăim ca familie. O complicație specifică sarcinii
numită preeclampsie ne-a adus fetița în lume cu patru luni mai
devreme. Primul copil, prematur, cântărind 500g, cât o palmă
de mare, cu minime șanse medicale de supraviețuire și cu și mai
puține la o viață normală.
Ce a urmat?
O așteptare lungă, plină de frică, dar și de nădejde în
Dumnezeu, credință în puterea dătătoare de viață, rugăciune și
o promisiune. Promisiunea pe care ne-am făcut-o noi, părinții
prematurului ce agoniza între viață și cer, că după ce vom trece
peste toate, vom înfia un copil.
Au trecut șase ani de atunci. Fiica noastră a supraviețuit
și este un copil perfect sănătos, fără griji și plin de fericire.
Viața a devenit tihnită, decentă și potrivită împlinirii promisiunii
făcute. Familia noastră a mai câștigat un suflet – o fetiță
înfiată. Născută din inimă, din grija lui Dumnezeu, potrivită
pentru noi.
Născută din inimă, pentru inimile noastre
Trecând peste toate nodurile birocratice ale procesului de adopție
și, mai ales, peste timpul apăsător în care aștepți potrivirea,
momentul în care vezi pentru prima dată ochii unui copil care-și
caută părinți e la fel de emoționat ca acela în care îți vezi pentru
prima oară copilul nou-născut.
Dar nu te pregătește nimeni pentru ce va urma.
Copilul adoptat nu vine cu un manual de instrucțiuni. Nu vine cu
predispoziții genetice. Nu vine cu apucături animalice. Vine cu o
sete mistuitoare de dragoste și are de dat foarte multă dragoste.
Fiica noastră născută din inimă are 3 ani.
Cea născută din credință are 6 ani. Ambele sunt copii fericiți.
Ambele au iubire necondiționată față de noi și una față de
cealaltă. Ambele sunt parte din noi, părinții. Nu există diferențe
între ele. La copii, doar dragostea pe care o primesc face diferența.
Și, atâta timp cât ești dispus să-i oferi unui copil dragoste,
el va deveni parte din tine.
Nu intenționez să vă ascund faptul că sunt foarte multe
provocări. Există foarte multe prejudecăți de care este greu să
faci abstracție. Există o presiune socială foarte mare, nu doar
negativă, ci și pozitivă, care copleșește uneori. Există momente
în care te gândești că nu ești pregătit pentru așa ceva. Cine –
până la urmă – e pregătit să fie părinte?
Toate aceste goluri se acoperă cu iubire. Nu faci pasul
spre a avea un copil, fie el biologic sau adoptat, din alt motiv
decât pentru că ai dragoste de împărțit… și de primit.
38