Jurnal de adolescent - clasa a XII-a F

Liceul Teoretic “Miron Costin”

An școlar 2020-2021

Clasa a XII-a F

Specializare știinte ale naturii

diriginte,

prof. Coșniță Emilia-Felicia

Ediția

a IV-a

COLECTIVUL REDACȚIONAL

#clasa a XII-a F

ANTĂLUȚE SILVIA

ARTENIE DENISA-GABRIELA

BACIU MĂDĂLINA

BALAN IOANA-GEORGIANA

BĂDĂRĂU CĂTĂLINA-FLORENTINA

BUTA MARINICĂ-CIPRIAN

CĂRUNTU COSMIN-TEODOR

CHIRICESCU CODRUȚA-IOANA

COSTAN TUDOR

COSTEA COSMINA-MIHAELA

CRAVCENCO ARTUR

DARIE ANDREI

DUMITRACHE LAURA-ANDREEA

FRIJA ALEXANDRA-MARIA

GHEORGHICĂ ALINA

GRIVOLEA ELENA-DELIA

GROZA ȘTEFAN

HÎRTOPANU RĂZVAN-ȘTEFAN

HOGAȘ BOGDAN-GABRIEL

HUMINIUC SIMONA

IACOBOAIA MONICA

LIPOVANU IOANA

LIPOVANU ROBERTA-MARIA

LUPU RALUCA-MARIA

MAFTEI COSMINA-MARIA

MANDRIC ANDREI-CIPRIAN

MOGLAN IOANA-COSMINA

NIȚĂ PAULA-ANDRADA

PUIU ANA-MARIA

ROȘCA ARIADNA-DUMITRIȚA

RUSU VADIM

Diriginte,

Coșniță Emilia-Felicia

Profesor informatică

2

#Jurnal de adolescent

PREFAȚĂ

Bine v-am găsit, dragi absolvenți ai clasei a XII-a F!

Citeam undeva că viața e ceea ce ni se întâmplă în timp ce ne facem

planuri. Voi ați trăit viața de licean în timp ce ați decis ce veți fi în viață, ce veți

profesa, când ați aflat care dintre vise vi se pot adeveri.

Tot voi ați simțit viața de licean mai aparte. Nu ați fost elevi doar în banca

din sala de clasă, ci și elevii din fața unui laptop sau tablete. A fost o perioadă

dificilă pe care ați depășit-o cu maturitate.

Anii au trecut prea repede și ne-au pus în fața momentului când călătoria

noastră împreună s-a terminat, când drumurile nostre sunt diferite.

Acum, la despărțire, nu uitați

sfaturile pe care vi le-am dat.

Parafrazându-l pe Dan

Bitman, și profesorii plâng câte o

dată. Nu este o exteriorizare

vizibilă. E o tristețe pe care o simt

când elevii părăsesc definitiv

școala. E o mâhnire dulce pentru că este o despărțire domolită de mândria că

v-ați maturizat frumos, că ați absolvit, că sunteți înarmați cu curaj și pregătiți

pentru noi experințe și emoții. Odată cu absolvirea voastră, liceul nostru a

devenit mai mare, mai puternic, mai amplu. Întristarea e dublată de bucurie

deoarece din toamnă, cei mai mulți dintre voi veți continua să studiați sau să

munciți în alte localități.

Cu sinceră mândrie,

diriginta voastră

Emilia-Felicia Coșniță

3

Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a

În liceu m-am despcoperit pe mine

Antăluțe Silvia

Au trecut patru ani de liceu, ani în care m-

am descoperit pe mine, în care am cunoscut

foarte multe persoane pe care nu le voi uita, ani

în care am avut lângă mine, prieteni, colegi și

profesori, fără de care nu aș fi avut un liceu atât

de minunat și plăcut!

Când am intrat în clasa a noua aveam

foarte multe așteptări de la liceu, dar cu fiecare

an ce a trecut, am învățat că nu așteptările pe

care le aveam eu contau, ci fiecare moment

alături de colegi a făcut ca această perioadă să

fie atât de frumoasă pentru mine.

În acești ani am avut parte de multe experiențe unice, cum ar fi călătoria

în Polonia cu doamna dirigintă, persoana care ne-a fost alături indiferent de

situație, și foarte multe amintiri frumoase din activitățile extrașcolare, dar și

toate momentele petrecute împreună în sala de clasă.

Acum închei acești patru ani de liceu cu foarte multe amintire frumoase și

cu multe momente de neuitat!

4


La final de liceu am multe întrebări

și o viață să aflu răspunsuri

Artenie Denisa-Gabriela

Am în minte foarte multe întrebări fără

răspuns despre acești patru ani de liceu și

despre ce va urma mai departe.

Nu voi începe să vorbesc despre prima zi de

liceu, aș vrea să vorbesc despre ultima zi în care m-

am întâlnit cu toți colegii, 10 martie 2020. Nici nu

am realizat sau nu ne-am gândit că se va termina

așa și va fi ultima zi împreună. Nu a fost un “adio”

de genul: "Mult succes în tot ceea ce ți-ai propus,

sper să ajungi departe și să ne revedem cu bine

cândva”. Nu, a fost acest “adio”. A fost “Ok. Bye. Ne

vedem în două săptămâni. Abia aștept să jucam cărți

în pauză”. Și au trecut acele două săptămâni, a trecut o lună, două, trei și clasa a XI-a s-a

terminat fără să simțim bucuria ultimului an de liceu mai “liber”. Urma clasa a XII-a și știam

cu toții ce ne așteaptă. Am sperat totuși că o să ne reîntoarcem în formula completă și o să

ne facem ultimele amintiri împreună. A rămas doar speranța.

Nici modul “hibrid” nu a fost o idee rea, dar păcat ca am fost trimiși din

nou acasă, în fața unui ecran și singurele vorbe pe care le mai auzeam de la unii

colegi erau doar: “Prezent”, “Bună ziua”, “La revedere”.

Ce am știut noi să facem cel mai bine în toți acești ani, și doamna dirigintă

știe asta, am știut să ne păstram umorul și să ieșim din orice situație mai dificilă

cu zâmbetul pe buze și cu gândul că totul va fi bine.

Liceul a fost pentru toți începutul unui capitol din viața noastră,

Adolescența. Este capitolul în care fiecare încearcă să se descopere, să-și

găsească slăbiciunile, să trăiască prima iubire, despărțirile, primul chiul,

primele petreceri, să învețe, să experimenteze, să riște. Sunt acei ani în care

simțim că nimeni nu ne înțelege, nimeni nu vrea să ne asculte, începând de la

părinți până la profesori, dar, cu toate acestea, sunt acei ani de ”libertate” de

care trebuie să ne bucurăm cât mai putem.

5


Ce aș putea să spun despre colectivul clasei a XII-a F?

31 de adolescenți care s-au maturizat poate

prea repede și au uitat să se bucure de lucrurile mici

și frumoase din jurul lor, 31 de personalități total

diferite, speciale în felul lor, pe care nimeni nu le-a

descoperit în totalitate, 31 de elevi care s-au

susținut între ei, care s-au ajutat necondiționat și

care au știut să facă școala un loc mai special, pentru

că liceul nu e doar despre teste și ascultări. Am

învățat să mai ieșim din această “bulă” și să ne

distrăm în pauze, să socializăm, să glumim și să

râdem împreună.

Chiar dacă timpul a trecut prea repede și pandemia nu ne-a mai permis

să ne facem mai multe amintiri, totuși am rămas cu multe momente frumoase

din clasă, din excursiile pe care le-am făcut, din activitățile la care am

participat, amintiri când plantam copaci în ora de chimie sau vopseam bănci în

ora de română. Sunt convinsă că o să ne amintim cu drag de toate chiar dacă

au trecut repede și parcă voiam mai mult.

Am ajuns în clasa a XII-a și aici au apărut acele întrebari fără răspuns: “Ce

fac cu viața mea?’, “Oare chiar vreau să dau la medicină?”. „Ce subiecte pică la

bac?”, ‘Sunt suficient de bun să intru la facultatea pe care am ales-o?”, „Ce

scuză să am ca să nu mă conectez la oră?”, „Să intru la prima oră sau să mai

dorm puțin?”. Din păcate, la toate aceste întrebări vom avea un răspuns cât de

curând și ele vor dispărea. Sunt covinsă că vom reuși cu toții să facem tot ce

ne-am propus, suntem niște adolescenti cu idei și gânduri mari de viitor,

adolecenți care, cine știe, poate vor schimba lumea cândva.

6


În final, aș vrea să-i multumesc doamnei diriginte, o persoana pe care mă

bucur foarte mult pentru că am cunoscut-o. Ea ne-a îndrumat, ne-a ajutat când

a putut și ne-a fost alături când am avut nevoie. Le mulțumesc și colegilor, fără

voi acesti ani ar fi fost foarte plictisitori si chiar daca am fost la distanta in

ultimul timp am reusit sa ne simtim aproape unii de altii.

Urmează un alt capitol, în care trebuie să învățăm să ne descurcăm

singuri, să fim responsabili și să ajungem unde ne-am propus prin puterile

noastre.

E trist când mă gândesc, că în anul școlar care urmează, clasa noastră de

la etajul doi și băncile nu ne vor mai aștepta pe noi, ci pe altă generație care

urmează să-și facă alte amintiri frumoase, așa cum ne-am făcut noi.

ANI DE LICEU au trecut și da, cu multe emoții la română.

7


Liceul în România a fost o aventură

Baciu Mădălina

Liceul este locul unde începe

aventura numită ADOLESCENŢA. Locul

în care trăiești prima prietenie, primul

chiul, primul salt spre libertate, primele

emoții și acele clipe de neuitat din viața

fiecăruia.

Am crezut că acești patru ani vor

dura o eternitate, dar au trecut într-o

clipire. Ultimii ani au schimbat niște

copii în oameni mari care știu ce au de

făcut în viață. Am trecut prin multe

obstacole care m-au făcut mai puternică

și mai dură cu lumea din jur.

Îmi amintesc și acum prima zi când am venit la liceu. Nu cunoșteam pe

nimeni și mă simțeam foarte debusolată. Eram împreună cu mama și cu foarte

multe bagaje. Mi-am cunoscut colegii, au urmat primele impresii pe care le-am

avut unii despre alţii, şi primele prietenii au început să se contureze. Anul

şcolar următor a fost cel mai frumos. Deja ne cunoşteam, prieteniile care

aveau să dureze, deja se legaseră, iar sfiala de „boboc” dispăruse. Am trăit mii

și mii de emoții, pe care nu le-aș putea reda vreodată.

8


Acum, ajunsă în ultimul an de liceu, și

fiind la ore doar online, nu pot să mă bucur

de fiecare zi petrecută alături de profesori,

colegi și emoții pe care le-am trăit toți acești

ani. Pandemia a dat totul peste cap și nu mă

mai simt o norocoasă din cauza faptului că

nu mă pot bucura de ultimele clipe din viața

de elevă. Acești ani minunați se încheie cu

clasa 12-a care este grea pentru mine, dar și

frumoasă. Stresată fiind de apropierea BACului,

în acest ultim an, uit toată frumusețea

liceului. Îmi doresc atât mie, cât și colegilor

o bună reușită la examenul maturității ce se

apropie pas cu pas, pentru că toți merită să ajungă acolo unde își doresc.

Privind retrospectiv, îmi dau seama că au

fost cei mai frumoși ani la care aș fi putut visa

vreodată. Liceul a fost cu siguranță cea mai

frumoasă perioadă din viața mea. A fost și cea

mai grea, dar, dacă aș putea, cu siguranță

aș repeta totul. Am învățat multe lucruri

frumoase de la scumpii dascăli care îmi vor lipsi

și de care îmi voi aminti mereu cu drag.

9


La final de liceu

Balan Ioana-Georgiana

Liceul începe întotdeauna cu emoțiile

primei zile. Este cel care te maturizează și te

face să privești lumea cu alți ochi. Norocul

meu a fost faptul că îmi cunoșteam deja o

parte dintre colegi, fusesem în același colectiv

încă din clasele V-VIII, învățasem în gimnaziu la

aceeași școală care îmi devenea acum liceul în

care începeam cea mai frumoasă perioadă a

vieții, adolescența.

Despre liceu se spune că este locul în care

trăieşti prima iubire, prima prietenie, primul

chiul, primul salt spre libertate, primele emoţii, locul unde ai parte de cele mai

frumoase clipe, de care îţi vei aminti cu drag, locul în care fuga de la ore ţi se

pare cel mai bun lucru de făcut, locul în care îţi formezi personalitatea.

Parcă mai ieri eram în clasa a IX-a şi îmi imaginam că în aceşti patru ani nu

voi face altceva decât mă voi distra şi voi învăţa. Au fost mult mai multe:

bătăile cu cretă, râsetele din timpul orelor, fuga de la ore, prea cunoscuta

foame, prea râvnitul covrig de la chioşc, lucrările când parcă apare câte o

strălucire în foaia colegului din faţă, planurile pentru weekend.

În primii doi ani de liceu nu pot spune că m-am implicat în totalitate

învățatului, dar am reușit să-mi mențin media destul de bine. În clasa a XI-a am

vrut să fie diferit, am început să mă pregătesc mai mult pentru școala și m-am

implicat mai mult deoarece bacul bătea la ușă. Trebuia să vină și momentul

acesta. Primul semestru din clasa a XI-a a trecut cu bine, am avut parte de o

vacanta de iarna distractivă, poate chiar cea mai distractivă dintre toate.

10


Era martie, 10 martie, când am aflat vestea șocantă: toate școlile din

România urmau să fie închise în perioada 11-22 martie, din cauza virusului,

care ne-a schimbat complet viețile. La început am luat-o ca pe o glumă, nu

știam ce urmează, nu știam la ce să ne așteptăm, erau doar două luni de

carantină, ore online, fără socializare, fără ieșit în oraș, petreceri și orice fel de

distracție.

A fost o perioadă destul de dificilă pentru noi toți, mai ales cu orele

online, din care nu am înțeles prea multe, dar cu speranța că în clasa a XII-a ne

vom întoarce cu toții la școală, vom fi împreună, vom simți emoția ultimului an

de liceu. Din păcate, nu a fost așa. Chiar înainte de începerea clasei a XII-a neam

întâlnit toți, împreună cu doamna dirigină, pe care o respect foarte mult și

care are grijă de noi ca de proprii ei copii. Ea ne-a dat fiecăruia manualele și nea

spus că această întâlnire s-ar putea să fie ultima pentru noi toți. Am sperat să

nu fie așa, până am aflat că vom fi împărțiți în două grupe și vom veni

alternativ câte o săptămână la școală. Abia ne obișnuisem cu acest program,

când am fost din nou anunțați că vom învăța doar online și nu vom mai merge

la școală pentru o perioadă nedeterminată.

Sunt tristă. Mai aveam o speranță pentru clasa a XII-a și speram să

terminăm în mod normal liceul, cu festivitate de absolvire, cu petrecere, cu

toate evenimentele de care au avut parte generațiile din urmă. Însă, tot ce mai

sper acum, este să susținem examenul de bacalaureat în mod normal și o să-l

promovăm cu bine.

11


Liceul nu a fost așa cum mă așteptam, dar,

doamna dirigintă, una dintre cele mai faine

persoane pe care le-am cunoscut, a fost mereu

alături de noi, ne-a ajutat când am avut probleme,

ne-a înteles și ne-a plimbat prin diferite locuri în

excursiile cu clasa din acești patru ani. Se implică

în orice lucru, ne motivează și pe noi să facem ca

ea, exceptând momentele în care insistă să ducem

până la sfârsit ceea ce am început. Ne întelege

mereu când suntem bolnave (știe ea la ce mă

refer) sau când nu putem ajunge la ore pentru că

avem ora de condus pentru obținerea permisului.

Voi posta aici câteva dintre amintirile de care am avut parte în liceu, cum

ar fi activitățile din EcoȘcoala, excursia de la munte din 2018 sau ultima zi de

școală înainte de vacanța de Crăciun, în ziua în care ne-am făcut unii altora

cadouri de Secret Santa.

12


Cei mai frumoși ani

Bădărău Cătălina-Florentina

Se spune că cei mai frumoşi ani din

viaţa unui om sunt cei petrecuţi în liceu. Şi

dacă tot sunt numiţi “cei mai frumoşi ani”,

trebuie trăiţi din plin.

Anii de liceu nu se compară cu nimic în

lumea asta. Sunt atâtea lucruri interesante

ce se petrec în aceşti patru pereţi ai liceului,

încât nici nu-ţi mai vine să pleci de acolo.

Păcat că totul e trecător în lume şi că totul

va rămâne la un moment dat doar o

amintire plăcută. O amintire pe care, poate

peste câţiva ani, timpul nu ne va mai

permite să o rememorăm, iar clipele trăite alături de cele 31 de persoane chiar

să le regretăm.

Când am terminat cu examenul de capacitate din clasa a VIII-a eram

ȋncântată că o să trec ȋntr-o nouă etapă a vieţii mele, ȋn care am să ȋnvăţ lucruri

noi, că o să cunosc persoane cu diferite personalități şi că voi ȋncerca să mă

bucur de orice se va ivi.

Dacă cineva ţi-ar mărturisi că liceul e un paradis şi că ai parte numai de

dulcegării, să știi că nu e chiar aşa. Bineȋnţeles că orice treaptă pe care o urcăm

va fi mai grea decât precedenta, dar unde ar mai fi atunci bucuria de a răzbate

şi de a trece peste orice obstacol ȋnfăţişat de-a lungul drumului nostru?

Fiecare perioadă, fiecare schimbare din vieţile noastre va aduce atât

lucruri frumoase, cât şi greutăţi pe măsură. Depinde de tine dacă poţi să te

coordonezi şi să te organizezi ȋn aşa fel ȋncât să existe un echilibru ȋntre cele

două.

Am ȋnvăţat ce sunt prieteniile şi cât durează acestea şi recunosc că nu mai

am ȋncredere ȋn oameni aşa uşor, ȋnsă am reuşit să-mi fac prieteni niște oameni

frumoşi la suflet.

13


Am decis ca fiecare an să fie plin de distracţie, voie bună, iar orice mi se

ȋntâmplă, să fie momente de amintit. Fiecare an, petrecut alături de acest

colectiv, m-a surprins plăcut prin simplul fapt că noi toţi suntem precum o

carte: avem tainele noastre pe care nu le dezvăluim decât celor ce ne citesc,

avem farmecul nostru aparte ce ȋşi lasă o amprentă vizibilă şi suntem foarte

spontani! Farsele făcute profesorilor, ȋmpreună cu toată clasa, absenţele

(ne)motivate de la ore, precum că X s-a dus la dentist sau că Y şi Z s-au

“ȋmbolnăvit”. Speranța cu care ne trezeam dimineața şi cu care veneam la

școală era că „poate nu se fac azi ore, iar dacă totuși se vor face, vor fi ore

scurte”. Cu noi nu prea a existat plictiseală, a fost mereu un acel quelque chose

ce nu a putut fi descris sau descifrat de către alţii, şi asta nu m-a supărat deloc.

Avem defectele şi calităţile noastre pe care am ştiut să le fructificăm din

plin ȋn aceşti ani. Suntem un colectiv care, știu sigur, că nu va fi uitat, chiar dacă

am mai depăşit măsura ȋn unele privinţe. Chiar și asta a făcut din noi oameni:

să greşim şi să ȋnvăţăm pentru a ne clădi nişte personalităţi puternice.

Când am trecut de la diriginta de gimnaziu la

cea de liceu, mărturisesc că totul a fost şi a decurs

aşa cum a trebuit. A fost, în același timp,

profesoara noastră, mama noastră, şi, ȋn special, o

prietenă foarte bună, care ne-a salvat în

nenumeroasele impedimente avute ȋn cale.

S-a implicat mult pentru a realiza acest colectiv unit. Ne-a acceptat şi cu

bune, şi cu rele, cu certuri, cu bucurii, cu năbădăi, defecte, pe care le-a

ȋndreptat cu multă atenţie şi grijă.

14


Ȋi mulţumesc dragii noastre diriginte pentru

alinturile de părinte, pentru sfaturile dumneaei,

pentru momentele ȋn care ne-a explicat ce este

bine şi ce este rău. Fiecare elev care o va avea ca

profesoară va fi norocos. Ne-a certat de multe ori

cu ȋnţelepciune, afecţiune, ȋnţelegere şi multă

dragoste şi ne-a spus cu blândeţe multe lucruri. Noi am fost acel colectiv pe

care l-a preluat, cu dezavantaje, defecte, calităţi. Totul s-a ȋndreptat spre bine,

datorită ei. O să ne fie dor să ne certaţi, să ne amuzaţi, să ne ascultaţi, să ne

predaţi. Vă iubim, respectăm, admirăm, mulţumim mult pentru tot restul vieţii.

Nu am să uit nici profesorii care m-au ȋndrumat pe parcursul acestor ani şi

care m-au format omul ce sunt acum. O să ȋmi fie dor de profesorii care ne

amuzau şi glumeau cu noi oră de oră, care ne certau că suntem leneşi, deși noi

aveam capacitatea să facem multe task-uri şi de activităţile pe care le aveam cu

aceştia. Toate acestea vor rămâne nişte amintiri plăcute ce ne-au făcut anii de

liceu mai frumoşi.

Ȋn liceu, treci printr-o multitudine de stări, emoţii şi senzaţii pe care posibil

să nu le fi experimentat, dar asta nu e un lucru rău, ba dimpotrivă, te formează

un om mult mai puternic şi te ȋnvaţă că orice piedică e menită să te maturizeze

şi să te conducă pe drumul

cel bun. Chiar dacă anul

acesta este unul atipic şi

suntem trişti că nu ne vom

revedea la şcoală ȋn formula

completă din cauza acestei

pandemii, sunt optimistă că

tot răul este spre bine şi că

ne vom descurca cu toţii ȋn

acest an şcolar.

15


Liceul mi-a dat încredere în mine

Buta Ciprian-Marinică

Din experiența pe care o am, liceul a fost,

și încă este, cea mai frumoasă perioada din viața

unui om din care iese cu schimbări majore.

Avem la dispoziție toată libertatea din lume,

avem prea puține griji, ca să ne mai pese de

responsabilități, tot ce ne înconjoară ne

zâmbeste și ne impune să prețuim toate

clipele. În liceu nu are niciun sens să te intristezi

gândindu-te la viitor, tot ce contează este

prezentul și modul în care te distrezi. Sau cel

putin așa mi s-a spus.

Ca efect al sutelor de zile petrecute în aceeași clasă, cu aceleași persoane,

la aceleași ore, fără doar și poate, apare cea mai puternică boală: blazarea.

Deși la început pare inofensivă și firească, poate prinde rădăcini atât de adânci,

încât vom rămâne cu ea pe viață (sper că nu și în cazul meu).

Momentan, problema cea mai mare, nu este bacul sau admiterea la

facultate, ci orele online, care pe cât sunt de obligatorii, pe atât de optionale

par. Este atât de greu dimineața, la ora de mate, când afară e încă întuneric, să

rezist tentației de a nu închide laptopul și să merg înapoi la somn, dar am

impresia că nota de la bac este mai importantă.

16


Somnul este un element fundamental din viața unui licean, dar mă întreb

de câte ori am respectat minimul de șapte ore. Probabil nu de foarte multe ori,

dar adevarata întrebare este de câte ori m-am trezit la timp. Am încercat multe

metode care să mă ajute să mă trezesc devreme, dar niciuna nu a funcționat.

Uneori îmi puneam alarma și îmi camuflam telefonul în cele mai ascunse locuri

din camera pentru ca, atunci când sună, să nu o pot opri imediat și să merg

înapoi la somn. Nu a prea funcționat. În orice caz, cafeaua mi-a fost mereu

prietenă, când aveam nevoie de ea.

Să nu uităm că liceul nu înseamnă doar distracție. Trebuie să îmbinăm

utilul cu plăcutul, mai exact atunci când este vorba de învățat să fim siguri că

altă alegere nu avem. La început este greu, însă în ultimul an de liceu, am

început să realizez că nimic nu a fost în zadar.

Timpul a trecut extrem de repede, iar doamna

dirigintă, profesorii și colegii au contribuit la

conturarea persoanei care sunt astăzi.

În perioada liceului am devenit mult mai

matur, mai responsabil, și, cel mai important lucru,

am început să am mai multă încredere în mine.

17


Suntem prima generație

ce experimentează învățământul online

Căruntu Cosmin-Teodor

Mi se pare incredibil cât de repede

a trecut timpul şi cum, dintr-o singură

clipire, acesta schimbă „în oameni mari,

nişte copii”. Am crezut că va dura o

eternitate, însă, după 4 ani, am realizat

că acum se termină etapa cea mai

frumoasă din viaţa noastră și că nu ne

mai putem întoarce la ea.

Liceul este locul unde începe

aventura numită adolescența, perioadă

care te maturizează și te face să privești

lumea cu alți ochi. Pentru majoritatea

oamenilor perioada petrecută în liceu

este de patru ani, însă, din păcate pentru

generația noastră, au fost aproximativ trei ani, din cauza pandemiei în care ne

aflăm.

Când am intrat pentru prima dată pe porțile liceului nu aveam prea

multe așteptări. Îmi doream să-mi întâlnesc noii profesori și colegi, să mă

înțeleg cu ei, să avem câteva hobby-uri comune pe care să le practicăm

împreună, să învățăm într-o clasă destul de modernă, lucru care nu s-a

îndeplinit, dar am reușit cu timpul să o “recondiționăm” împreună și, precum

orice adolescent, îmi mai doream să iau BAC-ul și să intru la facultate.

Din fericire, în ciuda emoțiilor pe care le aveam la început, am reușit să

mă împrietenesc cu toată lumea și mi-am găsit un grup de prieteni foarte

apropiați cu care-mi petrec timpul liber practicând diferite sporturi, mergând

cu bicicleta, origanizând diferite excursii, etc.

18


Pe parcursul acestor ani am reușit sa organizăm două excursii (una în

Maramureș și una la Vatra Dornei), dar, mi-ar fi plăcut să mergem în mai multe

întrucât, în acestea ai ocazia de a-ți cunoaște colegii mai bine. Pe lânga acestea

mi-ar fi plăcut să nu fim despărțiți din cazua pandemiei, mai ales în ultimul

nostru an întrucât, de acum, cel mai probabil, nu ne vom mai revedea în

formulă completă decât la reîntălnirea de peste 10 ani. Noi suntem, probabil,

prima generație de elevi care experimentează la o scară așa de largă orele în

mediul online.

19


Liceul mi-a deschis drumul spre viitor

Chiricescu Codruța-Ioana

Se spune că cei mai frumoşi

ani din viaţa unui om sunt cei

petrecuţi în liceu. Şi, dacă tot

sunt numiţi “cei mai frumoşi

ani”, trebuie trăiţi din plin. Anii

de liceu ne oferă momentul şi

locul ideal unde putem să visăm,

să dăm frâu liber fanteziilor,

putem să ne revoltăm căci, de ce

să nu recunoaştem, devenim cu

toţii aliaţii unui joc superb al

legendei.

Voi începe prin a spune că,

pentru mine, acești ani au adus

amintiri frumoase, de neuitat,

dar și amintiri mai puțin plăcute.

Am avut norocul de a intra la liceu într-o clasă cu un colectiv de 31 de elevi, din

care cunoșteam doar o fată pentru că mi-a fost colegă în gimnaziu. Asta nu mia

creeat nici cea mai mică problemă, deoarece am avut ocazia să cunosc noi

prieteni, colegi, caractere.

Pe lângă aceste aspecte, vreau să spun că am avut foarte multe de învățat

cu acest colectiv: am învățat să cooperez mai mult, să fiu mult mai deschisă, să

ascult mult mai multe păreri și să nu trag atât de repede concluzii. Acești ani

mi-au deschis noi drumuri spre Facultatea de Contabilitate și spre un viitor

mult mai frumos, dar, până la aceste noi oportunități, mai am de trecut un

examen foarte important: bacalaureatul.

20


Iată că am ajuns și în ultimul an de

liceu, anul terminal, un an care pentru noi

trebuia să fie cel mai frumos an. Se pare că

acest virus, nu ne va lăsa nici măcar să ne

vedem așa cum am început în clasa a IX-a,

împreună, ca un colectiv. Pentru că

speranța nu moare niciodată, sper ca,

până la sfârșit, să fim iarăși împreună.

Nu voi uita niciodată acești ani frumoși, plini de emoțiile din orele de curs

sau de glumele dintre noi făcute pentru a trece mai ușor peste orice problemă.

Nu voi uita nici acele momente când temele noastre erau toate la fel, dar nici

de catalogul plin cu note de 10 și, uneori, chiar și de 2.

Anii de liceu nu se compară cu nimic în lumea asta.

Chiar dacă ne desparte o mască, tot cu zâmbetele pe față vom trece și de

această perioadă.

Voi privi acest capitol ca pe un nou început. Pentru mine nu va fi povestea

care se termină cu „Sfârşit”, ci cu… „Va urma…”.

21


Liceul mi-a deschis perspective noi asupra vieții

Costan Tudor

Anii de liceu sunt cei care îți

deschid drumul pe care îl vei

parcurge de-a lungul vieții. Ei ne oferă

momentul şi locul ideal unde putem

să visăm, să dăm frâu liber fanteziilor,

putem să ne revoltăm căci, de ce să

nu recunoaştem, devenim cu toţii

aliaţii unui joc superb al legendei. O

legendă ce îmbină tragedii, regrete,

certuri, împăcări, iubiri, aplauze,

culori şi sentimente. Şi de ce să nu ne

bucurăm de toate acestea? Trebuie

să lăsăm ceva în urmă gen formule pe

bănci, un virus prin calculator, un 2

prin catalog ce ţine strâns de mână o absenţă şi câţiva nervi profesorilor.

Pentru mine începutul liceului a fost foarte optimist deoarece cunoșteam

deja majoritatea colegilor și am avut șansa de a întâlni noi colegi foarte de

treabă. Prima dată când am intrat în clasă am fost foarte dezamăgit de cum

arăta, dar nu trebuie să judeci o carte după copertă, întrucât profesorii au

compensat mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina, iar, în cele din urmă, și

clasa a fost renovată.

Mi-am închipuit că la liceu materiile vor fi foarte grele, dar, spre

surprinderea mea, nu am avut prea multe bătăi de cap, bine, excluzând limba

română și limba franceză. Consider că liceul m-a maturizat și mi-a deschis noi

perspective asupra vieții.

22


Nu voi uita niciodată fuga de la ore, prea râvnitul covrig de la chioşc,

zgomotele dese de caiete scăpate pe jos în timpul lucrărilor, orele când eram

somnoroşi, când toţi colegii ne plictiseam,

poreclele atribuite profesorilor şi colegilor,

lucrările când parcă apare câte o strălucire în

foaia colegului din faţă, conflictele cu

profesorii şi colegii, “furatul” temelor, vestita

scuză că era aglomerat la magazin, râsetele şi

şuşotelile din timpul orelor şi multe alte

peripeţii.

Cu toate acestea, nu tânjesc ca timpul să se întoarcă înapoi. Abia aștept

să trec de examnele ce vor veni și să văd ce îmi are de oferit viața mai departe.

23


Sunt optimistă, deși visul numit “liceu” se încheie

Costea Cosmina

Țin minte și azi începutul clasei a

IX-a, când eram în curtea liceului și nu

cunoșteam pe nimeni. În primele

săptămâni de liceu mi-a fost greu să mă

integrez, să mă acomodez cu profesorii

și colegii. După testele inițiale m-am

descurajat foarte tare, simțeam că nu

voi face față și că restul colegilor sunt

mult mai pregătiți decât mine.

În toți acești ani am legat

prietenii, am pierdut prieteni de-o

viață, am cunoscut tot felul de oameni

cu păreri diferite de ale mele, mi-am

dat seama că din păcate sunt o fire

orgolioasă, am învățat că părerea celorlalți de multe ori nu contează, am

înțeles că părinții îmi sunt mult mai apropiați decât credeam și am realizat că

lucrurile mărunte mă fac cu adevărat fericită. Cred că anii de liceu ne-au

maturizat pe toți.

Cosmina din clasa a XII-a nu mai este aceeași cu Cosmina din clasa a IX-a.

Atunci eram timidă, naivă, încercam să par interesantă doar pentru a mă

integra, mă supăram dacă cineva îmi atrăgea atenția, nu puteam accepta sau

înțelege punctele de vedere ale altora. Consider că în prezent sunt o mai bună

versiune a mea, dar nu cea mai bună. Prieteni, colegi, profesori, părinți, cu toții

au lăsat o mică urmă asupra personalității mele. Am cunoscut atât de mulți

oameni și atât de diferiți, și am reușit să iau de la fiecare ce e mai bun.

24


Am intrat la liceu cu visul de a deveni farmacistă, dar în tot acest timp

mi-am dat seamă că nu asta m-ar face fericită. Acum aș vrea ca pe viitor să fiu

medic veterinar sau kinetoterapeut.

Am multe amintiri din liceu alături de colegii mei, niște persoane mereu

cu zâmbetul pe buze și gata de distracție. Ultimul an a fost unul atipic, destul

de dificil atât pentru noi, elevii, cât și pentru profesori ori părinți, și cred că ne

dorim cu toții să ne revedem în formulă completă. Cu toate că anul ăsta a fost

unul diferit, în care ne-a fost greu să ne concentrăm, totuși la finalul anului ne

așteaptă un examen, bacalaureatul. Am emoții, simt că se apropie cu pași

repezi, dar totuși sunt optimistă. După bac fiecare o va lua pe drumul lui, vom

lua fiecare din noi lumea în piept, iar visul numit "liceu" se va încheia. Voi

aștepta cu nerăbdare să-mi revăd colegii.

Îmi voi aminti cu drag de Balul Bobocilor, de pauzele gălăgioase, de zilele

de naștere ale colegilor, de zilele de 8 martie, de activitățile în aer liber ori de

plantare pe care le făceam cu doamna dirigintă sau de agitația din zilele în care

ne făceam cadouri de Craciun.

25


Cea mai bună decizie a mea

a fost să fac liceul în România

Cravcenco Artur

În prima jumătate a anului școlar din

clasa a IX-a F, m-am simțit un străin

printre colegi. M-a descurajat faptul că,

din câte știam, marea majoritate a

colegilor mei se cunoșteau încă din clasa

a întâia.

Aveam unele momente când

credeam că nu-i de mine să fiu aici, că

sunt prea străin. Totul a trecut spre

sfârșitul primului semestru. Cunoscusem

mai multe persoane, cu care mă simțeam

mai liber, persoane care m-au ajutat să

mă simt ca acasă și, pe lângă faptul că m-

au ajutat să mă integrez, m-au ajutat și la

temele pe care nu le înțelegeam prea bine. Erau acolo pentru mine când am

avut nevoie, cu zâmbetul pe buze mi-au explicat totul și, de câte ori am apelat

la ei, niciodată nu au spus nu.

Acum, după patru ani petrecuți împreună, trecând peste teze:)), peste

mai multe greutăți, chiar și unele neînțelegeri care au fost pe parcurs, pot

spune că mi-au devenit o familie.

Acum, când am ajuns în clasa a XII-a, pot spune că, atunci când m-am

decis să vin să învăț în România și să-mi depun dosarul la acest liceu, am făcut

cea mai bună alegere pe care am făcut-o. De asemenea, sunt convins că am

luat cea mai bună decizie atunci când am hotărât să nu renunț și să merg mai

departe.

26


În liceu am trăit cele mai frumoase momente petrecute alături de toți

colegii de clasă. Dacă aș putea să mă întorc înapoi în timp și aș avea șansa să

schimb ceva, nu aș face-o. Mai degrabă aș mai da o dată timpul înapoi pentru a

mai petrece patru ani de liceu începând în clasa a IX-a F la

cea mai tare clasă de științe ale naturii!!

27


În liceu am învățat să fiu elev acasă,

nu numai la școală

Darie Andrei

Încep prin a spune că anii de liceu au

fost pentru mine cei mai frumoși ani din

viața mea. Liceul este cea mai frumoasă

etapa din viata unui om, cel puțin eu așa

cred. În liceu te îndrăgostești prima oară,

tot aici îți faci cele mai puternice prietenii

și, nu în ultimul rând, înveți cum să

negociezi cu profesorii deadline-ul pentru

note.

În acești ani de liceu au fost și

momente grele și momente bune, dar

printre cele mai frumoase moment, au fost

excursiile pe care le-am făcut în fiecare an

în care mergeam la sky și făceam petreceri pe care nu le voi uita niciodată.

Când am început liceul, am nimerit în clasa de științe cu niște prieteni din

gimnaziu, cu care am strâns legătura mai mult în acesti patru ani din liceu.

Odată cu intrarea la liceu am avut niste surprize care au devenit realitate:

spre exemplu nu m-am așteptat ca profesorii să fie așa de exigenți chiar din

primele zile de școală, dar, cu timpul, m-am acomodat.

Nu pot spune că acesta este un lucru rău, pentru că în următorii ani am

realizat că toți profesorii ne vor binele și că, dacă nu ne-ar vrea binele, nu ,,near

mai bate la cap” cu foarte multe teme, teste, ascultări etc. :)

Acum, unul din cele mai dificile momente pe care le trăim cu toții, este

școala online. Datorită acestei pandemii noi, elevii, nu putem să mai mergem la

școală și ne este foarte greu să înțelegem de la unii profesori datorită

internetului, vremii nefavorabile, etc.

28


Nu m-am gândit niciodată că voi fi în clasa a XII-a, elev de acasă, nu elev la

școală. Spun că este unul dintre cele mai dificile momente deoarece suntem

într-un an terminal și, dupa terminarea acestui an, urmează cel mai important

examen din viața noastră: BAC-ul.

În concluzie, anii de liceu au fost și voi rămâne cei mai frumoși ani din

viața mea, deoarece, chiar dacă am avut și momente mai putin plăcute, mi-am

creat cele mai frumoase prietenii, m-am maturizat foarte mult și am învățat

foarte multe lucruri noi pe care nu le puteam învăța în altă parte.

29


Liceul e un carusel de experiențe

Dumitrache Laura Andreea

Liceul, pentru fiecare persoana

în parte, capătă un înțeles nou în

funcție de experiențele care definesc

cei 4 ani.

Pentru mine, acești patru ani au

fost un carusel de experiențe, mai

bune sau mai rele. Când am început

clasa a IX-a la liceu, nu știam prea

multe înfară de faptul că am intrat

unde mi-am propus. Colegii din anii

anteriori, mi-au povestit despre

experiențele lor, însă nu credeam că

tot ce se spune despre liceu este

adevărat: te va schimba, vei avea

multe amintiri cu care rămâi, o parte dintre cele mai frumoase momente din

viață o să apară la liceu.

La fel ca orice bobocel emoționat, clasa a IX-a a fost plină de emoții, când

cunoșteam profesori și colegi, un colectiv nou de oamenii care aveau să fie,

pentru patru ani de acum încolo, următoarea mea familie de la școală. Chiar

dacă clasa a IX-a, cu emoțiile ei, a fost un an mai greu, despre clasa a X-a voi

spune că a fost unul dintre cei mai frumoși ani.

Cel mai mare impact asupra mea ca persoană, l-au avut clasa a XI-a și

clasa a XII-a. Fiind ani terminali, anii în care încep primii pași în lumea de tânăr

adult, conștientizarea faptului că urmează să-mi iau propria viață în mâini, m-a

facut să ajung la concluzia că este timpul am o abordare mai responsabilă

asupra acțiunilor mele. Clasa a XII-a a fost cu siguranță la fel ca și finalul clasei a

XI-a, o surpriză.

30


Un an plin cu noutăți din toate punctele de vedere: de la școala online

până la orele hibrid, totul a fost o experiență complet nouă pentru mulți. Neam

adaptat cu speranța că, în curând, ne vom întoarce în pupitrele de la liceu,

de care multora ne este dor deja.

Excursiile din liceu ne-au

apropiat ca și colectiv, lucru care a

fost vizibil de-a lungul anilor. La nivel

personal, am înteles că liceul este cu

adevărat o experiență care te

schimbă, în ciuda faptului că eram

sceptică când auzeam asta la 14 ani.

În liceu, chiar am format unele dintre

cele mai frumoase prietenii cu colegi

de la mine din clasă, cu care voi porni la drum d e acum încolo.

31


Impresii de sfârșit de liceu

Frija Alexandra-Maria

Țin minte că, la începutul liceului, de

multe ori îmi spuneam că nu îmi va fi dor de

acești ani, că abia aștept să trec la

următoarea etapă din viața mea, așteptam

terminarea liceului și să încep facultatea.

Acum, în acest ultim an școlar, îmi dau

seama că liceul a fost o perioada frumosă,

cu bune și cu rele, care și-a pus amprenta

într-un mod pozitiv în viața mea, ce mi-a

oferit posibilitatea să trăiesc momente și

experiențe ce m-au ajutat să îmi conturez

personalitatea, să leg prietenii frumoase și

să îmi fac amintiri pe care mi le voi aduce aminte cu drag, mulți ani mai târziu.

De acest ultim an îmi pare cel mai rău, pentru că pandemia prin care

trecem a avut un efect puternic asupra școlii si elevilor, obligandu-ne să

renunțăm la stilul normal de educație, să abordăm unul nou, mai exact școala

online, care rupe din relația, comunicarea și socializarea noatră, a elevilor, dar

și cu profesorii.

Sunt recunoscătoare liceului pentru legăturile pe care le-am creat cu

niște oameni minunați, care sper, să nu se rupă niciodată. Îi mai sunt

recunoscătoare pentru profesorii pe care i-am avut, de la care am avut mereu

câte ceva interesant de învațat și, nu în ultimul rând, pentru doamna dirigintă,

care a fost răbdătoare cu clasa noastră, ne-a înțeles mereu, ne-a motivat și

ne-a ,,păzit spatele” când făceam câte o prostie.

32


Acum nu-mi mai rămâne decât să mulțumesc acestor ani de liceu care

mi-au oferit multe lucruri și experiențe pe care le voi purta cu mine tot restul

vieții!

33


În liceu am făcut parte dintr-un colectiv minunat,

care a devenit o familie

Gheorghică Alina

Acești patru ani de liceu au fost

foarte interesanți, plini de momente

dintre cele mai diverse, colorate de

multiple stări prin care am trecut.

Încep prin a spune că am avut

norocul să fac parte din acest

colectiv minunat, să fiu alături de

colegii meu de clasă, niște persoane

deschise și amuzante, și de

profesori, cei care ne-au învățat

diverse lucruri și care ne-au

îndrumat, acum pot confirma,

foarte bine.

Ce mi-a plăcut mie, în toți

acești ani, a fost faptul că am reușit

să mă descopăr mai bine pe mine, să-mi aflu anumite calități ascunse, mi-am

făcut numeroși prieteni, care m-au ajutat să-mi depășesc niște temeri și în

prezența cărora mă simt în largul meu. Am multe amintiri și experiențe

frumoase și, nu în ultimul rând, mi-a plăcut că am avut ocazia să iau parte la

orele/lecțiile unor profesori excepționali, care m-au motivat să învăț și să-mi

croiesc un drum stabil spre viitor.

Din păcate, în ultimul an de liceu, s-au schimbat multe lucruri datorită

unei pandemii care ne-a dat toate planurile peste cap, care pe mine m-a

speriat, și, sincer, m-a făcut mai nesigură și mai nefericită. Acest an „atipic" a

venit și cu niște beneficii, în sensul că am avut mai mult timp pentru mine,

pentru cei dragi mie, și am avut mai mult timp dedicat studiului particular care

m-a ajutat într-un fel sau altul.

34


Îmi doresc sincer să pot să repet acești patru ani de liceu, în ciuda

momentelor neplăcute, deoarece am experimentat multe situații, multe emoții

alături de niște oameni minunați, printre care se numără colegii de clasă și

doamna dirigintă care a reușit să realizeze un colectiv de excepție.

O să-mi dor de tot ce am trăit în inima acestei familii!

35


Ani de liceu …

Grivolea Elena-Delia

Liceul este etapa din viața noastră în

care ne formăm o personalitate, începem să

ne maturizăm și, bineînțeles, se leagă cele

mai puternice prietenii. Pentru mine a fost o

perioadă reușită, în cele mai multe privințe,

deși nu a fost totul “roz”. În clasa a IX-a nu

mi-a plăcut deloc liceul, sau mai precis,

colectivul. Mă simțeam mereu singură și nu

îmi găseam locul în niciunul din

“grupulețele” formate deja.

Abia în clasa a X-a m-am mai

“dezghețat” și am scăpat de o mare parte din anxietatea socială din anul

precedent, când am reușit să cunosc cu adevărat niște persoane minunate. Ele

m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă prietenia sinceră, dar cel mai important, m-

au ajutat să mă descopăr pe mine.

Doamna dirigintă a avut cel mai mare rol în educarea noastră, mereu

încurajându-ne să facem ceea ce ne pasionează în viață. Cred că îi mulțumim

cu toții pentru tot ceea ce a făcut pentru această clasă.

Legat de școala propriu-zisă, mi-au plăcut în special limba engleză și

matematica, o combinație cam ciudată dacă stau să mă gândesc.

Deși nu mi-a plăcut deloc să croșetez, îmi lipsește extrem de mult târgul

de Crăciun organizat de doamna profesoară de limba și literatura română. Aș

da timpul înapoi, ca să mai pot face globuri din lână colorată.

36


Îmi pare rău că, din cauza situației actuale, nu putem finaliza experiența

de licean împreună. Colegilor le urez succes pe viitor la facultățile pe care vor

să le urmeze.

Adio, liceu!

37


Viața de licean

După ce am trecut de grijile pe care le

aveam cu examenul de evaluare națională

din clasa a opta pe care l-am trecut cu bine,

vedeam viața de liceu ca pe un nou capitol

în viața mea. Continuam la profilul cu

specializarea științe ale naturii, unde m-am

regăsit cu mai bine de jumătate din elevii

cu care am fost la gimnaziu, în clasa

anterioară.

Groza Ștefan

În prima zi de liceu am intrat în noua

clasă unde am cunoscut-o pe doamna

dirigintă și pe noii colegi.

De-a lungul anilor, nu am avut așteptări în ceea ce urma să se întâmple,

am lăsat lucrurile să decurgă de la sine. La ceea ce nu m-aș fi gândit deloc că ar

putea fi o problemă era aspectul clasei, pe care am dorit să-l refacem destul de

mult, fiecare contribuind la câte ceva în parte .

La venirea iernii i-am propus o excursie doamnei diriginte, care a fost de

accord, și am mers, așadar, la Vatra Dornei unde am stat trei zile în care am

petrecut din plin.

De-a lungul acestor ani de liceu am participat la diverse activități,

(ecologizare, reciclare și plantare de copaci) la care am luat parte cu toții

împreună cu doamna dirigintă ne-a îndrumat tot timpul, ca, prin ceea ce să

facem, să putem salva natura.

Cu bune sau cu rele am trecut peste anumite obstacole cum ar fi această

perioadă de pandemie care ne îngreunează pregatirea pentru acest examen

important al vietii, bacalaureatul.

38


Ca planuri de sfârsit de liceu, vreau să iau bacul cu note mari, să fiu

admis la o facultate care să fie pe placul meu și să îmi ofere o profesie bună

pentru viitor. Această perioadă de liceu a fost o etapă importantă a vieții mele,

în care am legat prietenii pe viață cu unii colegi.

39


Cei mai frumoși ani

Hîrtopanu Răzvan-Ștefan

Se spune despre anii de liceu că

sunt cei mai frumoși ani din viața unui

om, dar și cei mai importanți ani.

Liceul este locul în care emoțiile,

iubirea, tristețea, fericirea, toate

sentimentele se întâlnesc.

Eu, începând din clasa a IX-a,

am simțit cu adevărat cum e să fii la

liceu pentru că am participat la balul

bobocilor în calitate de concurent

(unde am obținut titlul de Mister

Boboc), colegii din clasa a XII-a care

organizau balul mi-au împărtășit din

experiențele lor plăcute sau mai puțin

plăcute din viața de licean.

La capitolul învățătură nu performez, dar nu sunt nici ultimul. Vreau doar

să iau bacalaureatul cu notă mare, să pot intra la o facultate bună care să mă

ajute pe viitor, să duc un trai cât mai bun.

În toți acești ani am început să îmi fac prieteni noi, am cunoscut cea mai faină

fată, am mers la munte cu colegii, la mare cu prietenii, am trecut prin

experiențe de neuitat.

Clasa a XII-a nu prea am simțit-o deoarece, din cauza pandemiei, nu am

mers fizic la școală și am făcut online cea mai mare parte a orelor. Comunicând

doar online cu majoritatea prietenilor și profesorilor cred că nu-mi va fi ușor să

mă readaptez cu orele petrecute fizic la școală.

40


La finalul celor patru ani de liceu pot afirma cu tărie că sunt

#CEI MAI FRUMOȘI ANI

41


În liceu am avut norocul

să întâlnesc oameni deosebiți

Hogaș Bogdan-Gabriel

Din păcate liceul a trecut, dar

rememorez cu zâmbetul pe buze,

amintirile frumoase pe care le-am avut

în decursul a patru ani de zile alături

de colegi și de profesorii de la care am

avut multe de învățat.

Mă bucură faptul că am avut

norocul de a întâlni oameni geniali și

deschiși la minte ce m-au ajutat să fiu

omul de astăzi.

Vreau să le mulțumesc acestor

oameni speciali din viața mea și să le

cer scuze pentru toate supărările și

nervii aduși de mine pe parcurcul anilor de liceu.

Acum, la final, a venit și momentul terminării liceului, al ultimul an alături

de colegii din care, pe unii, îi cunosc de la grădiniță. Au fost patru ani în care

am creat prietenii, în care am învățat lucruri noi și ne-am maturizat împreună.

Voi rămâne veșnic recunoscător profesorilor și, mai ales doamnei

diriginte, pentru răbdarea acordată și pentru fiecare lecție de viață învățată.

Vreau să știți că-mi voi aduce aminte cu drag de acești ani frumoși petrecuți

împreună.

42


43


Liceul m-a învățat cum să știu să merg mai departe

Huminiuc Simona

Când mă gândesc la anii de liceu îmi

vin multe cuvinte în

minte: prieteni, dezamăgiri, curaj, stres,

puterea de a merge mai departe,

anxietate. Nu toate sunt frumoase sau

poate cele mai potrivite, dar așa am văzut

experiența mea cu liceul. Nu cea mai

bună, dar nici cea mai proastă.

În toți acești patru ani am învățat

multe în școală, dar și în afara ei. Cred că

cel mai important lucru a fost că liceul nu

te pregătește pentru viața de adult,

ci doar pentru un examen care îți oferă

diplomă. Nu cred că asta este destul pentru viața care ne așteaptă, așa că în

acești ani an încercat să învăț tot felul de lucruri în afara școlii și, astfel, să mă

descopăr pe mine, să mă dezvolt. Am făcut voluntariat un an de zile, am

început să îmi descopăr pasiunea pentru citit și desen care să îmi ocupe timpul

liber, am stat mai mult pe lângă mama în bucătărie și am mai învățat câte ceva

de la ea sau am început să îmi fac un plan realist pentru viitor.

Pe lângă toate aceste lucruri practice, am primit multe lecții de viață pe

care le-am încercat pe pielea mea: prieteniile nu țin o viață și în această

perioadă întâlnești multe persoane "trecătoare". O să am din ce în ce mai

puțin timp liber pentru mine și va trebui să îl folosesc inteligent, de acum

încolo sunt capabilă să iau singură decizii care vor avea evident

consecințe. Nimeni nu o să aibă grijă de tine cum o vei face tu și, chiar

dacă sună egoist, de asta tu ești cea mai importantă persoană din viața ta.

Trebuie să îți faci „temele" și să muncești din timp, să nu lași pe ultima sută de

metri pentru că nimeni nu va face asta în locul tău, iar lista

poate continua fără ezitare.

44


Înainte de a începe liceul tot auzisem faimoasa sintagmă „liceul este cea

mai frumoasă perioadă a adolescenței" și nu zic că nu, dar în cazul meu nu a

fost chiar așa. De obicei, nu îmi fac așteptări de la nimic și de la mine,

deoarece, dacă aș face asta și nu s-ar îndeplini, aș fi dezamăgită, așa că mai

bine nu îmi fac gânduri. Așa s-a întâmplat și cu perioada liceului. Nu mi-am

făcut așteptări sau speranțe. Totul a decurs normal, dar nu perfect, pentru că

nimic nu este perfect. Am avut parte de supărări și de bucurii, surprize

frumoase sau neplăcute și înclin să cred că toate au avut rostul și locul lor.

Voi merge mai departe la facultate și sper că am făcut alegerea corectă

și favorabilă pentru mine. Viitorul este mereu incert și nu pot spune de pe

acum ce mă va învața facultatea, că îmi va place maxim sau că mă așteaptă un

viitor strălucit și plin de împliniri. Toate acestea vor depinde de mine și ce voi

putea eu să fac: să îmi construiesc un viitor mai stabil și mai bun.

45


Cum au fost colorați anii de liceu

Iacoboaia Monica

Când am intrat prima dată pe

porțile liceului, la începutul clasei a IX-a,

tot ce am văzut era nou: aveam colegi

noi, profesori noi, spații noi, emoții noi,

întrebări noi, și-atunci am experimentat

senzații precum curiozitate, frică, dar și

entuziasm deopotrivă. Pe parcursul

acestor patru ani am avut ocazia de a

mă decoperi și de a-mi cunoaște colegii,

de a deveni împreună un colectiv și, așa

cum spuneam de multe ori, o familie.

Pentru mine liceul și perioada

anilor de liceu, petrecuți într-un loc, care

nu a fost neapărat prima mea alegere, a reprezentat un timp util și memorabil

în care am avut posibilitatea de acumula cunoștinte, de a experimenta, de a

mă maturiza, de a întâlni persoane și a conștientiza faptul că fiecare lucru care

se întâmplă are un înțeles, un sens aparte pe care îl vom conștientiza în timp.

De aceea toată lumea spune că acești ani sunt neprețuiți și unii dintre cei mai

frumoși ai existenței noaste umane.

Pe parcursul acestor ani am avut mistagogi de toate felurile care m-au

introdus în misterul acestei lumi ce este compusă atât din experiențe prozaice,

cât și magice în egală masură. Printre maieștrii mei s-au numărat atât profesori

devotați, care mi-au demonstrat pe viu că o meserie trebuie să ne aducă nu

atât faimă social, cât mai ales, respectul comunității în care trăim și căreia îi

devenim utili. Am întâlnit oameni din aceeași generație cu mine care mi-au

oferit dintre cele mai interesante experiențe și cu care am împărtășit

provocări, bucurii, tristeți și tot ce presupune această perioadă a adolescenței.

46


Printre cele mai mai memorabile experiențe cu care rămân din acești ani

sunt: excursiile la Vatra Dornei și în Maramureș, plantările și vopsirea băncilor

din curtea școlii, târgurile de Crăciun, serile românești, desenarea ceasului

atomic din clasă, consursurile la care am participat, orele de cor, ziua Europei

în care am gătit și mâncat, decorarea clasei în spiritul fiecărei sărbători care se

apropia și alte multe activități din preajma orelor și școlii altfel.

Sunt recunoscătoare pentru toate acestea și mă bucur că am avut ocazia

de a le petrece alături de oameni faini pe care nu îi voi uita niciodată. Părăsesc

liceul cu gândul că această despărțire este doar una temporară, doarece sper

să îmi revăd colegii fie la facultate, fie pe străzile orașului sau la întâlniri

organizate împreună.

Aș dori să închei acești ani având în minte cugetarea iluministă a lui J. J.

Rousseau: ,,Nu există fericire fără curaj.

47


Perspectiva celor patru ani de liceu

Lipovanu Ioana

În momentul când am terminat clasa a

opta abia așteptam să intru la liceu și să

trăiesc „cea mai frumoasă perioadă a

vieții”, precum spunea toată lumea. Acum,

privind în urmă, pot spune că am avut

parte de multe experiențe pe care nu le voi

uita niciodată, care m-au ajutat mult să mă

dezvolt și să mă maturizez. Am început

liceul fiind destul de timidă și fără

încredere de sine, dar acum, la sfârșitul

clasei a XII-a, sunt mult mai pregătită

pentru următoarea etapă a vieții. Ideea de

a fi într-o clasă nouă, de a mă rupe de

mediul în care eram obișnuită, a fost o provocare destul de dificilă pentru

mine, dar am încercat să fiu cât mai prezentă și să țin cât mai bine pasul cu cei

din jurul meu.

În acest timp am încercat foarte mult să lucrez la părțile mele “negative”

în descrierea făcută în revista clasei din clasa a IX-a și să renunț îndeosebi la

sarcasm (la asta încă mai lucrez). Când am făcut acea descriere, nu am pus

mare suflet în ea, și nu i-am acordat mare atenție, neștiind cât de importantă a

devenit pentru mine acum, și cât de mult m-a făcut să-mi dau seama că m-am

schimbat. Am râs când am citit-o din nou. Pe vremea aceea, speram că liceul va

ține o eternitate, deoarece îmi era frică de ce se poate întâmpla după liceu.

Într-o doză mai mică, încă simt acea frică, deoarece am trecut de-a lungul

acestui timp prin diferite etape care m-au schimbat.

48


Nu pot spune că a fost totul ușor. Am avut momente când nu mă simțeam

neapărat integrată în colectiv, fiind de multe ori nesigură pe mine și fiindu-mi

frică de ce era în jurul meu. Nu vreau să vă mint, am avut multe materii care nu

îmi plăceau și pe care le așteptam cu frică, care îmi aduceau numai

incertitudini din toate punctele de vedere. Totuși am reușit să trec peste

această fobie, dându-mi seama că, dacă voi continua așa, toată această

situație mă va dezavantaja. Nu am avut mari așteptări încă de la început,

pentru că știam că va fi greu și nu totul va fi pe placul meu, probabil nu voi

reuși să mă simt mereu în largul meu, însă am convingerea că am reușit să fac

tot ce mi-am propus și că am cunoscut pe cine trebuie pentru moment.

În acești patru ani am avut norocul să o am alături pe cea mai bună

prietenă a mea, Laura, pe care o cunosc de 12 ani de zile. Avându-ne una pe

cealaltă, ne-a fost mai ușor să trecem prin momentele dificile și să ne integrăm.

Alături de ea, Cosmin este un alt coleg pe care îl știu tot de 12 ani și cu care nu

credeam că voi fi în aceeași clasă așa de mult timp. Pot spune că îmi vor lipsi

momentele când mergeam toți trei de la școală spre casă. Iar pe lângă ei, am

descoperit și alți omuleți frumoși care au contribuit la dezvoltarea mea

personală și care, treptat, au avut un rol important în viața mea. De la fiecare

am avut ceva de învățat, să comunic mai ușor, să nu pun totul la suflet, să știu

când să iau o pauză și să mă bucur mai mult de fiecare moment, și, cel mai

mult, m-au ajutat să mă ridic când mă simțeam învinsă.

În afara școlii, voluntariatul m-a ajutat mult să mă deschid și să cooperez

cu cei din jurul meu. În acest cadru, totul a fost spontan și nu mă așteptam să

îmi placă așa de mult toate activitățile la care am luat parte.

49


Într-una din vacanțele mele de vară am fost într-o tabără care mi-a adus

cele mai frumoase momente pe care le puteam avea în perioada adolescenței.

Prin intermediul acesteia, am reușit să leg multe prietenii, care știu sigur că vor

dura mult timp de acum încolo. Am întâlnit oameni extraordinari care au

apărut în momente cheie din viața mea și care mi-au fost alături.

La jumătatea clasei a XI-a viața avea să mi se arate sub cu totul altă formă, iar

eu nici nu îmi dădeam seama. La începutul pandemiei totul era o glumă pentru

mine. Mă bucuram că pot să stau acasă două săptămâni, având în vedere că fix în

prima zi de izolare aveam un test destul de greu la limba română. Dar, aceea

perioadă scurtă, s-a prelungit din ce în ce mai mult și eu începeam să îmi dau seama

că nu e ceea ce credeam. Nici nu îmi imagineam câte avea să-mi fure această boală

și cât de grea va fi perioada următoare. După doar o jumătate de an normalul a luat

o altă semnificație și viața mea s-a schimbat radical. Am fost nevoiți să facem ore

online, să înțelegem totul de pe un mic ecran și să socializăm din ce în ce mai mult

doar în mediul virtual. Faptul că nu am mai mers la școală nu a fost neapărat o

problemă pentru mine, reușeam să mă concentrez mai mult pe materii de examen,

însă chiar simțeam oboseala zilnică din cauza lipsei de mișcare și îmi lipseau enorm

întâlnirile cu prietenii mei. Nu pot spune cum s-a terminat clasa a XII-a pe timp de

pandemie pentru că în momentul ăsta nu am ajuns acolo, dar, dacă citești asta întrun

viitor mai îndepărtat și vrei să afli, lasă-mi un mesaj și îți povestesc.

Acum, dacă cineva mi-ar spune să iau totul de la capăt, cu siguranță nu

mi-aș mai dori. Liceul este o perioadă pe care o las total în urmă, pășind

încrezătoare spre viitorul ce mi se arată.

Și, în final, pot să vă dau un sfat: mergeți cu încredere în direcția visurilor

voastre!

50


Impresii despre anii de liceu

Lipovanu Roberta-Maria

Să fii licean, cred că este perioada “de

glorie“ a fiecăruia dintre noi, dat fiind faptul

că este perioada în care poți explora,

experimenta, poți îmbina utilul cu plăcutul, te

cunoști pe tine însuți, ești pus în fața unor

situații care te îndeamnă să te maturizezi, iar

nu în ultimul rând, să pui temeliile vieții

profesionale, cât și adultului care urmează să

devii.

Pentru mine liceul a fost cea mai

așteptată perioadă și, sinceră fiind, nu știu

dacă acest entuziasm se datora impresiilor pe

care orice copil le avea pe baza serialelor americane, în care fiecare zi e un

prilej de distracție, de evenimente neașteptate în curtea școlii, sau se

datorează unei prisme mai realiste, și anume cunoscuților care aveau doar

cuvinte de laudă la adresa acestor ultimi ani de școală, ca fiind de altfel și cei

mai frumoși, în care se leagă prietenii, poate pe viață, și în care se creează

amintiri de neprețuit.

Liceul nu mi-a lăsat deloc un gust amar, deși în clasa a IX-a eram oarecum

dezamăgită de faptul că liceul nu era tocmai cum îmi imaginam: lecții multe,

profesori noi al cărui stil de predare poate era mult mai alert decât am fost

obișnuiți în anii precedenți. Într-adevăr, această experiență este unică, cu atât

mai mult cu cât generația mea a avut, să-i zicem “norocul”, de a fi școlari de

acasă din fața unui laptop, în ultima parte a liceului. Cred că școala online i-a

făcut, chiar și pe elevii care detestă școala, să-și dorească să ne întoarcem la

stilul tradițional de învățare, unde socializarea nu însemna să ne dăm mesaje

pe Facebook, ci să discutăm făță-n făță, să ne adunăm la un joc de cărți, să

povestim și, nu în ultimul rând, să ne bucurăm de compania celorlalți.

51


Dintre toate evenimentele din acești ani de liceu, școala online aș fi vrut să

nu aibă loc vreodată. În acești patru ani de școală domnii profesori au distrus

ideile preconcepute pe care le aveam referitoare la dascăli, dovedindu-se

prietenoși, înțelegători, detensionați și, în acelașii timp, foarte profesioniști, neau

învățat și alte lucruri folositoare pentru viața de după școală. În special

doamna noastră dirigintă, doamna Emilia-Felicia Coșniță, a demonstrat că un

profesor poate fi mai mult decât o persoană care vine „să își facă treaba și

atât”. Faptul că este foarte implicată în activități interesante, la care ne

îndemnă și pe noi să participăm, faptul că nu ne-a tratat niciodată cu

superioritate, că ne-a înțeles de fiecare dată și, nu în ultimul rând, firea

dumneaei veselă, la a cărei oră nu simțeai că te afli într-o sală de clasă, nu

puteai fi trist niciodată, care îți însenina toată ziua, chiar dacă se nimerea ca în

acea zi să avem cel mai greu test.

Această etapă din viața de adolescent a fost mult mai ușoară de dus și

datorită colegilor pe care i-am avut. Ne-am format un colectiv, poate nu cel mai

unit, dar în care te simți ca între prieteni și cu care e frumos să îți petreci 5-6

ore aproape în fiecare zi. Am mai învățat că nu e chiar așa de rău pe cât pare

să-ți petreci o după-amiază citind cărți românești, că este important să fii

informat despre oamenii de cultură români pentru că, atunci când va veni

vremea să plecăm din școală, se va lua în considerație bagajul de cunoștințe pe

baza căruia se va “califica” și liceul în care am studiat în acești ani de școală.

Ce îmi doresc pe viitor este ca toți să luam bacalaureatul cu note de care

să fim mândri, să ajungem la facultățile pe care ni le dorim și să avem parte

toată viața de oameni la fel de deosebiți ca cei de care ne-am bucurat în anii de

liceu.

52


O etapă pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă

- liceul

Lupu Raluca-Maria

Deși a fost un an dificil pentru

experiența mea de licean și, cel mai

probabil a tuturor colegilor, m-am

adaptat situației actuale a

învățământului. Deși cam strictă, fără

niciun fel de interacțiune sau

diversitate, în cele din urmă am ajuns

să cred că a fost o învățătură, pentru

noi toți, pentru a ne da seama de

adevărata valoarea a lucrurilor pe care

le avem.

Aș putea spune că mi-am dat

seama că tot ceea ce mi se părea

banal, obișnuit, în fiecare zi de liceu, precum interacțiunile dintre mine și

colegi, dintre mine și profesori, jocurile de cărți făcute într-un mod ascuns

pentru a nu fi prinși de profesori, care acaparau pauzele, toate excursiile la

care am participat alături de colegi, fiecare discuție cu anumiți profesori despre

teme dintre cele mai diverse care ne animau, ne-au făcut să ne dăm seama că

liceul este o etapă pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă.

Toate aceste lucruri îmi lipsesc enorm acum. Realizez cât de importante

erau pentru dezvoltarea mea, cât de frumos a fost să le împărtășesc alături de

oameni minunați și cât de fericită mă făceau acestea.

Acum, la finalul liceului, îmi doresc să spun că rămân recunoscătoare

tuturor persoanelor care m-au ajutat în acești ani de liceu și nu doar într-un

plan al cunoștințelor acumulate, ci mai ales, într-un plan moral și spiritual.

53


Acum pot aprecia cu adevărat fiecare morală, ținută de diverși profesori,

pe care acum îi apreciez mai mult decât la început, acum pot spune că, deși îmi

doresc mult să trec la o altă etapă din viață, la fel de mult îmi doresc să rămân

în acești ani de liceu.

54


Liceul mi-a consolidat dorința de a deveni medic

Maftei Cosmina-Maria

Cu toate că am urmat și un an de

gimnaziu în același liceu și îi cunoșteam pe

unii colegi și profesori, emoția primei întâlniri

a fost una ce nu poate fi descrisă în cuvinte.

Încă din prima zi de liceu am avut speranțe si

visuri.

Liceul este una dintre cele mai frumoase

etape ale vieții, iar eu am așteptat-o cu

nerăbdare. Cu bucurie pot spune că am

consolidat relația de prietenie cu vechii colegi

și mi-am făcut prietenii noi. Cu unii dintre ei,

sunt convinsă că voi fi prietenă pentru toată

viata.

Încă de când mi-am ales specializarea, am știut că vreau să devin medic și

am rămas la aceeași opțiune. Am avut șansa să am profesori care să mă

ghideze, să mă formeze și sper că voi reuși să îmi îndeplinesc visul.

Doamna dirigintă a avut un rol important în formarea noastră și în a ne

simți împreună ca o adevarată familie, implicându-ne în diferite activități,

excursii, proiecte.

Privind în urmă, fiecare experieță din această perioadă, m-a dezvoltat, m-

a maturizat și, sunt sigură, că îmi va fi dor chiar și de emoțiile trăite în timpul

celor mai grele teste, de banca în care am stat, de clasă, de TOT.

55


Îmi pare rău că din cauza situației epidemiologice actuale am pierdut luni

în care ne-am fi bucurat de o parte din ultimii ani de școală. Îmi doresc ca

măcar finalul acestui liceu să fie unul NORMAL, în care să petrecem împreună,

să ne bucurăm unii de alții, să ne luăm cu adevărat rămas bun de la această

perioadă deosebită-frumoșii ani de liceu.

La întâlnirea de zece ani, îmi doresc să ne întâlnim cu toții și fiecare dintre

noi să fie fericit că și-a atins telul, iar profesorii să fie mândri de noi.

Îmi voi aminti cu plăcere de această etapă din viața mea și sunt mândră

că am făcut parte din această clasă și acest liceu.

56


Sper ca dorințele mele de viitor să se adeverească

Mandric Andrei-Ciprian

Încep prin a spune că, până în

momentul de față, liceul a fost cea mai

frumoasă periodă din viața mea. La

sfârșitul clasei a VIII-a auzeam, din partea

tuturor prietenilor mai mari, că la liceu e

foarte fain și lejer. Asta până în prima

săptămană din clasa a IX-a, când mi-am

schimbat părerea în această privință.

În primul semestru din liceu am fost

foarte frustrat, pentru că era foarte multă

materie pe care nu o înțelegeam, până

când mi-am dat seama că la liceu multe

lucruri trebuie luate ca atare și, astfel, viața mi-a devenit mai lejeră. Nu mai

spun de glumele și “părăseala” pe care o făceam în ore, toate pauzele alea

lungi când profesorii uitau să vină la oră.

Pe parcusul anilor am avut parte de multe întâmplări frumoase, dar și mai

puțin frumoase. Am cunoscut oameni noi, colegi și profesori de care sunt

foarte încântat în mare parte. Tot în această perioadă am consolidat niște

relații de prietenie, în special cu băieții cu care am petrecut împreună foarte

mult timp, pe care sunt convins că o să contez și peste 15, 20 de ani.

În liceu am avut parte și de prima iubită, moment care nu poate fi descris

în cuvinte. Totul se rezumă la o experiență unică ce trebuie trăită pentru a fi

înțeleasă. Cu fetele din clasă nu pot să zic că am o relație foarte bună, pentru

că e mai dificil cu ele. Așa e cu fetele!

La începutul semestrului al II-lea din clasa a XI-a, totul s-a schimbat

radical, din cauza unui moment crucial în întreaga lume, pandemia de Corona

Virus. Viața aia frumoasă de licean s-a schimbat în ceva ce nu pot explica.

57


Cursurile făcute online înseamnă o pierdere de vreme pentru mine. Dar

nu e doar asta. Și distanțarea de colegii mei a însemnat un lucru tulburător dea

dreptul.

Începutul clasei a XII-a a adus foarte multe schimbări: învățământ hybrid,

atitudini diferite în rândul profesorilor, dar și al colegilor, care au suferit multe

transformări, din păcate, în rău. Acestă perioadă a fost una foarte grea din

toate punctele de vedere. Cu toții ne-am chinuit să învățăm cum am putut,

pentru că avem un examen la sfârșit de an școlar. Acesta îmi dă foarte mulți

fiori, deoarece mă simt nepregătit, din foarte multe perspective, dar, cel mai

mult, mă deranjează lipsa simulărilor, care, într-un fel sau altul, te pregăteau

tehnic, psihic și, chiar, științific. Pentru că mă ghidez după principiul unei vorbe

din bătrâni “După ploaie, iese soarele”, sper ca totul să se termine cu bine.

Îmi doresc ca dorințele mele pentru viitor să se adeverească, să iau bacul,

să intru la facultatea la care îmi vreau să continui, să iau permisul de conducere

și, nu în ultimul rând, îmi doresc să fiu sănătos și să mă bucur de fiecare clipă.

Toate astea nu se pot realiza fără a munci și a învăța, atât cât e nevoie.

58


Patru ani de neuitat

Moglan Ioana-Cosmina

Cred că oricine ajunge să citească acest

articol se așteaptă să vadă un ”feed-back” al

meu în urma celor aproape patru ani de liceu

care au trecut (sau observă că iar am scris

două pagini și mă întreabă: ”cum de ai reușit

să scrii atât de mult??”). Ideea e că, nu mă

pricep la a începe un articol, lucru ce s-a putut

observa și din scrierile mele precedente. Îmi

adun ideile pe parcurs și le las să se scurgă pe

foaie, ceea ce voi face și acum.

Aș începe cu un ”fun fact”: unul din

lucrurile care îmi vor lipsi cu adevărat după

terminarea liceului va fi scrisul tradiționalului articol anual pentru revista clasei,

activitate ce, an de an, devine din ce în ce mai palpitantă și îți oferă la sfârșit o

satisfacție cu atât mai mare, cu cât ești presat de mai

multe lucruri deodată: lipsa timpului, teste, teme, doamna dirigintă, cu o

capacitate de înțelegere, cutez a spune, infinită, care prelungește deadline-ul

de vreo 4-5 ori, poate-poate reușești și tu să termini de scris articolul,

probleme tehnice și altele.

Anul acesta mi-a fost cel mai greu să scriu articolul pentru revista clasei.

L-am tot amânat câteva luni bune, găsindu-mi tot felul de scuze: ba că nu am

timp, că am de lucrat pentru bac/admitere; ba că nu pot acum, că vreau să mai

citesc ceva; ba că nu îl scriu acum, că vreau să caut niște poze mai bune sau nu

am încă ideile structurate în minte și voi bate câmpii (scuza asta cred că a fost

cea mai tare, având în vedere că niciodată nu reușesc să îmi organizez ideile

înainte de a scrie). Așa m-a prins pe mine ajunul Anului Nou, cu urătorii la

geam, cu focul arzând în sobă și mirosul sarmalelor ce fierb molcom pe plită

inundându-mi nările, cu colindele răsunând în boxe și cu invitații porniți pe

drum, scriind articolul mult așteptat.

59


N-am nicio idee cu ce aș putea începe. Pentru mine, liceul a fost, și încă este,

cea mai frumoasă perioadă a vieții mele până în prezent. Acești patru ani m-au

modelat, m-au transformat în persoana care vă scrie acum, (dacă e să mă întrebați

pe mine) o persoană responsabilă, plină de viață și speranță, o persoană care are

încredere în forțele proprii, lucru pe care nu l-aș fi putut spune acum patru ani. Am

cunoscut atâția oameni minunați, atât colegi, pe care mi i-am făcut prieteni, cât și

profesori, care mi-au devenit mentori spirituali și modele în viață, încât nu am

cuvintele necesare pentru a-mi exprima recunoștința și bucuria care îmi cuprind

sufletul atunci când văd cât de departe am ajuns și ce drumuri neașteptate,

deschise de acești oameni, mă așteaptă mai departe.

În liceu am legat prietenii pe care sper să le păstrez pe viață, pentru că simt că

oamenii care mă înconjoară în prezent sunt oamenii cu care aș putea merge și prin

foc, numai să rămânem împreună, oameni cu care știu că oricât de întunecat ar fi

tunelul în care mă aflu, mă vor scoate mereu la lumină, indiferent de situație.

În liceu am avut parte de cele mai frumoase amintiri, cele mai năstrușnice

excursii cu clasa, cele mai frumoase experiențe care m-au călit și m-au învățat

trei lucruri de bază:

1. Cel mai frumos lucru din lumea asta este să împarți;

2. Să lucrezi în echipă poate fi de zece ori mai palpitant și constructiv

decât să lucrezi singur;

3. Viața e frumoasă!

Voi lăsa pozele să vă vorbească despre experiențele mele de până acum,

pentru că mie mi-ar lua prea mult să scriu în cuvinte tot ce am trăit:

Dacă în liceu am intrat timorată, plină de frici și diferite anxietăți, închisă

în mine și cu destul de multe idei preconcepute, acum pot spune cu mâna pe

inimă ca sunt un alt om, dovadă că școala nu doar îți oferă informații legate de

diferite domenii, școala, prin oamenii ce stau la baza ei, îți oferă o educație.

Un moment din liceu pe care nu îl voi uita vreodată este ceva, pe cât de banal,

pe atât de amuzant: eram la ora de geografie opțional, în clasa a X-a. În acea zi era

și ziua de naștere a lui Andrei Mandric. Din nefericire, cadoul doamnei profesoare

pentru el avea să fie un test la geografie, pentru care nimeni nu învățase, deoarece

60


noi în orar aveam opționalul. Toată lumea era revoltată și nimeni nu voia să dea test.

Doamna profesoară, văzând că nu o scoate la capăt cu noi, ne-a ridicat în picioare la

marginea băncii și ne-a spus: ”Protestați!”. Noi, luați prin surprindere, am început săi

cântăm lui Andrei clasicul ”Mulți ani trăiască!”, în timp ce acesta se îndrepta către

catedră să îi ofere doamnei profesoare o ciocolată. Literalmente, doamna, la fel de

surprinsă ca și noi, a început să râdă cu poftă (însă de test tot nu am scăpat).

Perspectiva mea asupra viitorului? Ei bine, aici se complică puțin treaba.

Îmi doresc nespus de mult să iau Bacalaureatul cu note bune, să reușesc să

intru la medicina și să mă descurc la această facultate, ca mai departe să îmi

îndeplinesc visul de a profesa în domeniul sanitar. Cineva spunea că: ”Nu

trebuie să te oprești din a visa decât atunci când visele tale te sperie; atunci e

momentul când trebuie să îți aduni toate forțele și să îți transformi visele în

realitate!” și mă simt suficient de determinată să fac acest lucru.

Îmi vor lipsi multe lucruri după ce se va termina liceul, dar nu voi uita

niciodată cine sunt, cine am fost și de unde am pornit. Voi purta mereu în

suflet oamenii pe care mi-a fost dat să îi întâlnesc și bagajul de amintiri cu care

pornesc acum în viață pe drumul anevoios al maturității. Vă mulțumesc nespus

de mult că mi-ați fost alături până acum!

61


Anii de liceu au trecut prea repede

Niță Paula-Andrada

Cine ar fi spus că patru ani vor trece

repede? Cine ar fi spus că patru ani nu

sunt îndeajuns pentru a-ți petrece timpul

cu prietenii care, pe deasupra, îți sunt și

colegi?

Clar, nu eu.

Deși acești patru ani au trecut atât

de rapid, am reușit să strâng o mulțime

de amintiri cu clasa. O să-mi lipsească

împodobirea bradului, clasa plină de

luminițe și cadourile de sub brad, pauzele

în care jucam șeptica sau război, dar și

excursiile alături de d-na dirigintă, care

erau pur si simplu geniale. În acești patru ani am înțeles că e foarte greu să legi

prietenii de durată și, dacă reușești, ești cel mai norocos. În ultimii patru ani

am realizat atât de multe alături de colegi, faptul că încrederea și prietenia

sunt importante, că zicala “toți pentru unul și unul pentru toți” e chiar

adevarată și, tind să cred, că este un pas spre maturitate. Până la urmă clasa a

devenit o familie, un cuib protector, iar acum fiecare dintre noi își ia zborul și îți

croiește un drum individual.

Deși au fost și momente nefericite, cred că, ce m-a făcut să mă maturizez

și să iau niște decizii foarte importante asupra viitorului meu, a fost un grup de

cinci colege ce, nu mă așteptam să-mi devină într-un timp atât de scurt, cele

mai bune prietene. Ele au fost mereu acolo când aveam nevoie de ceva, ele

erau sprijinul meu emoțional și psihic.

62


Și, desigur, nu am cum să uit de cea care

mi–a fost timp de patru ani de zile (de fapt

trei ani, ms corona) colega de bancă. Îi

mulțumesc din suflet că a fost alături de

mine, m-a sprijinit în toate momentele grele

(mai ales la teste) și a fost mereu acolo,

atunci când aveam nevoie de un sfat sau, pur

si simplu, aveam nevoie de o cafea.

Deși deocamdată nu realizez, îmi dau seama că această despărțire de

viața de licean mă va șoca puțin, mă va întrista în cele din urmă, deoarece cei

ce mi-au devenit familie, într-un sfârșit, vor deveni doar cunoștiințe.

63


Anii de liceu văzuți prin ochii mei

Puiu Ana-Maria

Se spune că liceul este cea mai

frumoasă etapă din viața unui om. Spre

deosebire de gimnaziu, în liceu, odată cu

alegerea specializării, ne formăm cu

adevărat bagajele de cunoștințe, de data

aceasta conștienți de alegerea făcută.

Construim relații de prietenie, relații

amoroase, conflicte de lungă sau scurtă

durată.

Când m-am înscris la științele naturii la

Liceul Teoretic “Miron Costin” Pașcani și

am aflat că am ocupat locul pe care mi l-am

dorit, m-am bucurat, știind că acest profil

îmi va oferi informațiile cu care voiam să continui după terminarea liceului.

Fiind o fire sociabilă și îndrăzneață, în clasa a IX-a am încercat să socializez

aproape cu fiecare din colegii clasei și, am încercat pe cât posibil, să-mi formez

cât mai multe prietenii. Am avut așteptări foarte mari în ceea ce privește

comunicarea și sinceritatea, în special. Din partea colegilor a fost mai puțină,

dar, în felul nostru, sinceră să fiu, ne-am înțeles cât s-a putut.

Timpul a trecut, iar, pe parcursul celor patru ani, opțiunile și viziunile mele

asupra a ceea ce îmi doream, mi s-au schimbat constant. Perspectiva pe care o

aveam mi s-a transformat incredibil de mult, fiind influențată de toate

întâmplările mai bune sau mai puțin bune pe care le-am trăit. De altfel, toate

au fost constructive.

Doamna dirigintă a fost cât se poate de transparentă. A fost o dirigintă

excelentă, a încercat mereu să păstreze pacea, să rezolve totul indiferent cât

de greu a fost, iar, cel mai important lucru, ne-a înțeles în multe situații, ceea

ce nu mulți profesori reușesc.

64


Acești patru ani mi-au oferit șansa să mă cunosc mai bine pe mine, să nu

las nicio piedică să mă doboare, să nu renunț, să fac tot ceea ce îmi place și sămi

spun mereu punctul de vedere, iar acestea se datorează oamenilor cu care

am interacționat în acest liceu, profesorilor în special (unii mai mult, alții mai

puțin), care m-au pus pe gânduri în unele situații, fără ca ei să-și dea seama.

Văzut prin ochii mei liceul a fost și va fi una

dintre cele mai importante etape din viața mea,

pentru că am simțit o dezvoltare puternică, atât

pe plan profesional, cât și pe plan personal și asta,

consider eu că, înseamnă mult în viața unui om.

65


În liceu am realizat

ce importante sunt lucrurile care ne diferențiază

Roșca Ariadna-Dumitrița

Este perioada care a avut un impact

imens asupra noastră, o perioadă în care

am evoluat, mai mult sau mai puțin, o

perioadă în care conștiința noastră a

înflorit sau nu, o perioadă în care toate

credințele și convingerile noastre, fie s-au

concretizat, fie s-au estompat.

Privind din exterior viața de licean,

aceasta poate părea inofensivă, presărată

doar de realizări, experiențe și amintiri

frumoase, pentru ca noi, în general,

tindem să canalizăm toata atenția pe

rezultate și finaluri, și să neglijăm

parcursul.

Aș minți dacă aș spune că liceul este doar despre zâmbete și ce mișto e să

fii adolescent, fiindcă nu e așa mereu, dar, cu toate astea, cred că tot liceul nea

învățat cum să îmbrățișăm toate lucrurile care ni se întâmplă, să ni le

asumăm pe cele cu pricina, iar, mai apoi, să trecem peste ele sau să le

rezolvăm, în funcție de împrejurări.

În ceea ce mă privește, sunt foarte recunoscătoare pentru acești ani de

liceu, pentru modul în care s-a petrecut totul, pentru că am evoluat, pentru că

s-au petrecut niste schimbări uriașe, pentru că a ajutat la conturarea

personalității mele, pentru că am cunoscut oameni extraordinari, pentru acei

profesori care ne-au pregătit nu doar pentru viitorul academic, pentru că am

avut de învățat tot felul de chestii interesante, pentru că am descoperit tot

felul de persoane și, mai ales, pentru că am realizat cât de importante sunt

lucrurile care ne diferențiază.

66


Ultima perioadă, mai exact

al doilea semestru al clasei a XI-a

și, bănuiesc, tot parcursul clasei

a XII-a ne-a pus la încercare, nu

doar pe noi, elevii, ci și pe

profesori și toti cei care

contribuie la viitorul nostru

școlar. Nu a fost o perioadă

plăcută, dar, cu siguranță, a avut

o influență incredibilă asupra

noastră.

Când am scris acest articol

nu mi-am făcut un plan. Pur și

simplu m-am așezat în fata

laptopului și am început să scriu.

O fi bun, n-o fi, nu știu, dar, un

lucru e sigur, este părerea mea

sinceră despre anii de liceu.

Nu am intrat în detalii, pentru că n-aș mai termina de

scris, dar sper că s-a înțeles ce am vrut să transmit și tot

ce-mi doresc pentru noi toți e multă motivație, poftă de

muncă și un strop de noroc încât să ajungem să ne

materializăm toate dorințele și să contribuim într-un mod

pozitiv la această lume.

Ariadna (sau

Adriana), cum vreți

67


Liceul din România, o amprentă puternică în amintirea mea

Rusu Vadim

Totul a început acum patru ani, când

am absolvit gimnaziul în Republica

Moldova și eram pus la răscruce de

drumuri în a-mi alege viitoarea școală pe

care urmă să o frecventez. Propuneri au

fost multe, însă cea care m-a atras cel mai

mult a fost aceea de a urma un liceu din

România. Pentru mine provocarea cea

mare era de a face față într-o țară complet

necunoscută, să fiu departe de părinți, de

bunici și de cei dragi.

Momentul culminant a fost atunci

când, pentru prima dată, am pășit în curtea școlii. Era o mulțime de elevi și

părinți, ce mi se păreau curajoși și neînfricați în comparație cu mine. Nu

știam ce colegi voi avea, unde trebuie să ne întâlnim, cum arată diriginta.

Eram complet dezorientat, însă, pe parcurs, lucrurile au început a se echilibra.

Cea mai dificilă a fost perioada de acomodare cu colegii, profesorii și

metodele lor de predare și, de ce nu, cu viața de cămin. Înainte de toate, vreau

să le mulțumesc tuturor profesorilor care ne-au ghidat în acești ani, care ne-au

suportat, au avut răbdare și au fost înțelegători cu noi, dar și pentru că nu au

făcut diferențe pentru că sunt elev de altă naționalitate.

Nu ar fi corect să nu le mulțumesc colegilor mei dragi, care m-au ajutat să

mă integrez ușor în cercul lor de prieteni, care m-au susținut și cu care am

legat prietenii foarte bune. Sunt convins că peste ani ne vom aminti cu drag de

anii de liceu.

68


Mi-a fost benefic să studiez la un liceu în România, deoarece, cum am mai

spus, a fost o provocare pentru mine căreia trebuia sa îi fac față și, în al doilea

rând, în România am găsit o altă perspectivă, un alt model de educație, un

sistem care, zic eu, este mai bine pus la punct față de Moldova. Cu siguranță

că, acești patru ani mi-au schimbat modul de a gândi, comportamentul, m-am

maturizat, am trecut la o altă etapă a vieții și pentru asta sunt recunoscător

profesorilor, dirigintei, părinților, colegilor și prietenilor.

Mulțumesc Liceului Miron Costin pentru primirea călduroasă, pentru

experiențele trăite și pentru toată schimbarea pe care am simțit-o. Îmi e dor de

colegi, profesori și de orele petrecute în regim normal. Sper din toată inima să

ne revedem din semestrul al doilea.

Acum, la finele clasei a XIIa,

pot spune că au trecut prea

repede acești frumoși ani de liceu,

care și-au lăsat o amprentă

puternică în amintirea mea.

Vă mulțumesc pentru tot.

69

CUPRINS


ediția a IV-a

În liceu m-am despcoperit pe mine- Antăluțe Silvia

La final de liceu am multe întrebări și o viață să aflu răspunsuri – Artenie Denisa-Gabriela

Liceul în România a fost o aventură – Baciu Mădălina

Cei mai frumoși ani – Bădărău Cătălina-Florentina

La final de liceu – Balan Ioana-Georgiana

Liceul mi-a dat încredere în mine – Buta Ciprian-Marinică

Suntem prima generație ce experimentează învățământul online – Căruntu Cosmin

Liceul mi-a deschis drumul spre viitor – Chiricescu Codruța-Ioana

Liceul mi-a deschis perspective noi asupra vieții – Costan Tudor

Sunt optimistă, deși visul numit “liceu” se încheie – Costea Cosmina

Cea mai bună decizie a mea a fost să fac liceul în România – Cravcenco Artur

În liceu am învățat să fiu elev acasă, nu numai la școală - Darie Andrei

Liceul e un carusel de experiențe - Dumitrache Laura Andreea

Impresii de sfârșit de liceu - Frija Alexandra-Maria

În liceu am făcut parte dintr-un colectiv minunat, care a devenit o familie -

Gheorghică Alina

Ani de liceu …- Grivolea Elena-Delia

Viața de licean - Groza Ștefan

Cei mai frumoși ani - Hîrtopanu Răzvan-Ștefan

În liceu am avut norocul să întâlnesc oameni deosebiți - Hogaș Bogdan-Gabriel

Liceul m-a învățat cum să știu să merg mai departe - Huminiuc Simona

Cum au fost colorați anii de liceu - Iacoboaia Monica

Perspectiva celor patru ani de liceu - Lipovanu Ioana

Impresii despre anii de liceu - Lipovanu Roberta-Maria

O etapă pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă - liceul - Lupu Raluca-Maria

Liceul mi-a consolidat dorința de a deveni medic - Maftei Cosmina-Maria

Sper ca dorințele mele de viitor să se adeverească - Mandric Andrei-Ciprian

Patru ani de neuitat - Moglan Ioana-Cosmina

Anii de liceu au trecut prea repede - Niță Paula-Andrada

Anii de liceu văzuți prin ochii mei - Puiu Ana-Maria

În liceu am realizat ce importante sunt lucrurile care ne diferențiază – Roșca

Ariadna-Dumitrița

Liceul din România, o amprentă puternică în amintirea mea - Rusu Vadim

70

COLECTIVUL REDACȚIONAL


ediția a IV-a

71

Plănuiești ceva și viața se schimbă într-o direcție pe care nu ai anticipat-o. Prioritățile,

visele, regulile nu mai sunt așa cum le știai. Într-o clipă se schimbă totul. Pentru voi, clipa

care a schimbat totul, a fost pandemia. Atunci ați conștientizat că trebuie să fiți elevi și

acasă, nu numai la școală. În acea perioadă v-ați dorit cu ardoare să reveniți fizic în sala de

clasă. După mai multe luni de zile, s-au reîntors la școală, mai întâi, profesorii.

Mărturisesc că eu, atunci când am revenit, am pășit în curtea liceului cu emoția primei

zile de an școlar. Imediat am înțeles că nu e de ajuns să se înapoieze numai profesorii. Abia

când ați revenit în sala de clasă și voi, elevii, am știut că “s-a întors școala la școală”. Școala

nu e o clădire. Școala sunt profesorii, părinții, dar, mai ales, elevii.

În pandemie am realizat cu toții, cât de mult iubim școala. Școala e făcută din noi, iar

școala fără elevi e tristețe.

Diriginta voastră,

Prof. Emilia-Felicia Coșniță

ISSN 2668-4713

ISSN-L 2668-4713

72

Jurnal de adolescent - clasa a XII-a F

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?