Misiunea În Marile Orase - Ellen G. White

idolatriei. Venus era zeiţa favorită, iar de cultul lui Venus erau
legate multe ritualuri şi ceremonii imorale. Corintenii ajunseseră
prea bine cunoscuţi, chiar printre păgâni, pentru josnica lor
imoralitate. Ei păreau să aibă puţine preocupări şi griji în afară de
petreceri şi plăcerile momentului...
Când a predicat Evanghelia în Corint, apostolul a urmat o cale
deosebită de aceea pe care o folosise în lucrarea sa la Atena. La
Atena, el a căutat să-şi adapteze stilul la particularităţile
ascultătorilor săi: a întâmpinat logica cu logică, ştiinţa cu ştiinţă,
filozofia cu filozofie. Gândinduse la timpul petrecut în felul acesta şi
văzând că propovăduirea sa în Atena nu adusese decât puţine roade,
sa hotărât să urmeze un alt plan de lucru în Corint, în străduinţa sa
de a atrage atenţia celor nepăsători şi indiferenţi. El a hotărât să
evite argumentările şi discuţiile elaborate şi să nu ştie între corinteni
nimic „altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit”. El voia să le
predice nu cu „vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci întro
dovadă dată de Duhul şi de putere” (1 Corinteni 2:2,4).
Isus pe care Pavel voia săL prezinte înaintea grecilor din Corint
ca fiind Hristosul era un iudeu de origine umilă, crescut întrun oraş
proverbial pentru răutatea lui. El fusese lepădat de cei din propria lui
naţiune şi, în cele din urmă, crucificat ca un făcător de rele. Grecii
socoteau că era nevoie de elevarea neamului omenesc, dar credeau
că studiul filozofiei şi al ştiinţei era singurul mijloc de obţinere a
elevării şi onoarei adevărate. Putea oare Pavel săi convingă că
fiecare putere a fiinţei lor avea să fie înălţată şi înnobilată prin
credinţa în puterea acestui iudeu obscur?
20