Misiunea În Marile Orase - Ellen G. White

Pentru mintea multora care trăiesc în timpurile noastre, crucea
de la Golgota este înconjurată de amintiri sfinte. Gânduri pline de
sfinţenie sunt legate de scenele răstignirii. Dar în zilele lui Pavel,
crucea era privită cu simţăminte de dezgust şi oroare. Să înalţi ca
Mântuitor al omenirii pe Unul care suferise moartea pe cruce ar fi
atras în mod firesc batjocura şi împotrivirea.
Pavel ştia destul de bine cum avea să fie primită solia sa atât de
iudeii, cât şi de grecii din Corint. El a ales săL predice „pe Hristos
cel răstignit, care pentru iudei era o pricină de poticnire şi pentru
neamuri o nebunie” (1 Corinteni 1:23). Printre ascultătorii săi iudei
erau mulţi care aveau să se mânie din pricina soliei pe care el avea
să o vestească. În ce priveşte grecii, cuvintele lui aveau să apară ca o
deplină nebunie. El avea să fie privit ca un om slab la minte pentru
că încerca să arate cum putea crucea să aibă vreo legătură cu
elevarea sau cu mântuirea omenirii. - Faptele apostolilor, p. 243245
(1911)
Firea omenească să se ascundă în spatele naturii dumnezeieşti.
- Eforturile apostolului [Pavel] nu sau mărginit la vorbirea în public;
erau mulţi la care nu sar fi putut ajunge în felul acesta. El a folosit
mult timp pentru lucrarea din casă în casă, în felul acesta profitând
de legăturile obişnuite din cercul familiei. El ia vizitat pe bolnavi şi
pe cei necăjiţi, ia îmbărbătat pe cei îndureraţi şi ia mângâiat pe cei
obidiţi. Şi, în tot ceea ce a spus şi a făcut, el a preamărit numele lui
Isus. Astfel, el a lucrat „în slăbiciune, în frică şi cutremur” (1
Corinteni. 2:3). El se cutremura la gândul ca nu cumva învăţătura lui
21