parte integrantã a intervenþiilor de conservare-restaurare

Investigaþiile biologice – parte integrantã
a intervenþiilor de conservare-restaurare
Bogdan Ungurean
Intervenþiile de conservare-restaurare menite sã restabileascã funcþia
iniþialã a monumentului - obiectului restaurat, cât ºi (la fel de important), sã
stabilizeze materia operei de artã degradatã; au un rol esenþial în perpetuarea
bunurilor cu valoare de patrimoniu. Imposibil de neglijat, în cadrul intervenþiilor
de conservare-restaurare, sunt investigaþiile de specialitate care oferã
date importante cu privire la fenomenologia degradãrilor, tipul cât ºi materialele
necesare intervenþiilor ce se impun a fi efectuate.
Nu în ultimul rând partea de investigaþie din ansamblul intervenþiilor
de specialitate conferã posibilitatea stabilirii cât mai precise a necesitãþii ºi
ponderii operaþiunilor de restaurare comparativ
cu cele de conservare, decizie foarte
importantã în ceea ce priveºte pãstrarea integritãþii
materiei operei de artã în timp.
Astfel lucrarea pe care o propun
reprezintã o parte din capitolul investigaþiilor
de specialitate, respectiv cercetarea biodeteriorãrii
operei de artã cu implicaþii practice
asupra decoraþiilor interioare în tehnica
al fresco ºi a pietrei de la biserica „Sf. Nicolae”
a mãnãstirii Popãuþi.
Analizele biologice efectuate asupra
decoraþiilor murale ºi a pietrelor au fost realizate
pe fundalul unor atente monitorizãri a
Biserica Sf. Nicolae
fluctuaþiilor parametrilor de microclimat, raportate la valorile de la exterior;
corelarea acestora fiind una argumentatã de influenþa directã a temperaturii
ºi umiditãþii exterioare asupra valorilor înregistrate la interior.
Monitorizarea a fost efectuatã pe o perioadã de trei luni (decembrie
2003, ianuarie ºi februarie 2004), fiind înregistrate fluctuaþii intense atât de
la o zi la alta cât ºi la diferite ore în cadrul aceleiaºi zile. Valorile temperaturii
ºi umiditãþii descriu un climat propice proliferãrii atacului biologic ce a
dus la apariþia unor degradãri iremediabile a frescelor interioare ºi pietrei.

Oscilaþiile mari ale valorilor
temperaturii ºi umiditãþii
nu sunt singurii factori care au
provocat apariþia ºi dezvoltarea
atacului biologic. Trebuie aici
menþionate prezenþa umiditãþii
capilare în substratul pictural –
cauzã a lipsei unei izolaþii a fundaþiei,
infiltraþiile pluviale – lipsa
etanºeitãþii pãrþilor componente
ale acoperiºului, cât ºi condensul
cauzat de lipsa unui sistem de
ventilaþie.
Determinãrile efectuate în baza analizelor de laborator, în urma prelevãrilor
in situu ºi cultivãrii coloniilor pe medii sintetice, au relevat prezenþa
a trei genuri de microfungi dãunãtori – Aspergillus, Alternaria ºi Penicillium
cât ºi a unui numãr de cinci tulpini microbiene de tip bacilar.
Unul dintre aspectele demne de a fi menþionat este dezvoltarea preferenþialã
a atacului biologic pe suprafeþele decoraþiilor murale caracterizate de
folosirea anumitor pigmenþi. Astfel o zonã pe care s-a folosit un pigment de
pãmânt, mai sensibil la acþiunea
erozivã a apei ºi la factorii de
degradare biologici, este susceptibilã
de o deteriorare mai
rapidã ºi mai accentuatã. Umiditatea
de capilaritate migreazã
înspre exterior relativ mai uºor
prin pigmenþii de pãmânt aceºtia
având un grad de porozitate mai
mare (sunt pigmenþi mai sensibili
în frescã), în acest fel fiind posibilã acumularea pe suprafaþã a materiilor
solvite din substrat, faptul combinat cu factorii de degradare exteriori (depuneri
atmosferice, umiditate din condens etc.), ducând la apariþia biodeteriorãrii.
Tot în sensul celor mai sus menþionate se încadreazã particularitatea
dezvoltãrii mai redusã a atacului biologic pe fundalul scenelor: pe anumite
zone dintre acestea – care în tehnica picturii murale moldoveneºti sunt realizate
cu pigment albastru azurit aplicat peste un strat de negru, dezvoltarea
atacului factorilor de degradare biologici are o pondere mult mai scãzutã.

Faptul poate fi explicat prin natura pigmentului
azurit – carbonat bazic de cupru, structura
cristalinã ºi modul de aranjare al moleculelor
putându-i conferi o anumitã rezistenþã împotriva
acþiunii atacului biologic. O altã explicaþie
poate fi aceea cã stratul de azurit este
aplicat peste unul de negru – realizat prin
„tufuire” a unei pulberi de cãrbune de lemn
peste stratul de preparaþie umed, ce are rolul atenuãrii
acþiunii bazicitãþii varului, astfel pigmentul
azurit (sensibil la mediile alcaline –
tinde sã se transforme în verde malahit), având
o mai bunã rezistenþã în timp, fiind totodatã
mai puþin sensibil la biodegradare. Suprafeþele
de fundal ale scenelor ce au fost erodate, în decursul anilor, într-un grad
avansat, care în momentul actual nu mai pãstreazã pelicula de azurit, prezintã
de asemenea o pondere mai redusã a atacului biologic
probabil datoritã lipsei materiilor din substrat
care sã faciliteze dezvoltarea avansatã a
agenþilor patogeni – având în vedere faptul cã
stratul de negru obþinut prin arderea lemnului nu
conferã un substrat suficient de bogat în nutrienþi
pentru a înlesni dezvoltarea agenþilor biodegradatori.
În ceea ce
priveºte dezvoltarea
atacului biologic
în condiþiile de
microclimat prezentate,
se poate
spune cã acesta este prezent ºi se dezvoltã la
valori mari ale umiditãþii; fluctuaþiile valorilor
parametrilor de microclimat neinfluenþând în
sens negativ creºterea agenþilor patogeni. Este
notabil gradul de adaptabilitate mare la oscilaþiile
de microclimat al agenþilor biodegradatori,
dezvoltarea acestora nefiind practic inhibatã de
diferenþele valorilor umiditãþii ºi a temperaturii

pe termen scurt (fluctuaþii zilnice), nici de cele înregistrate pe termen lung
(toatã durata sezonului rece).
Dintre genurile de fungi determinate, gradul cel mai mare de prolificitate
l-a înregistrat Penicillium, ciupercile acestui gen fiind întâlnite în toate
zonele din care s-au efectuat prelevãri, fapt ce dovedeºte ponderea mare de
rãspândire a genului în microflora interioarã a bisericii.
În ceea ce priveºte eflorescenþele vizibile pe suprafaþa picturilor ºi a
pietrelor (fiind de naturã biologicã), acestea au o densitate mai mare în zona
limitelor nivelului de capilaritate,
explicaþia constând în faptul
cã au migrat odatã cu apa din
substrat localizându-se în proporþie
mai mare la limita superioarã
a zonelor cu umiditate de
capilaritate. Prin fenomenul de
migrare înspre exterior apa din
substrat aduce la suprafaþã o
serie de compuºi chimici provenind
din materialele folosite în tehnica originalã de execuþie, ale cãror legãturi
intermoleculare iniþiale au fost rupte de acþiunea umiditãþii, elementele
regrupându-se sub forma sãrurilor (sulfaþi, nitraþi), în acest fel fiind facilitatã
dezvoltarea atacului biologic.
Sub aspectul deteriorãrilor care se produc la piatrã datoritã acþiunii factorilor
biologici, efectele care apar sunt dintre cele mai grave. Distrugerea
alveolelor duce la erodarea avansatã a pietrei care poate sã îmbrace diferite
aspecte: de la apariþia gãurilor de diferite dimensiuni ºi adâncimi, la erodarea
completã a suprafeþei de la exterior
spre interior. Piatra atacatã
are un grad mare de friabilitate
(se macinã, este pulverulentã la
suprafaþã) ºi implicit o rezistenþã
mecanicã scãzutã.
În sensul propunerilor de
tratament, principala sugestie este
cea care face referire la o activitate
de conservare preventivã –
curativã, ce trebuie sã aibã ca principal scop stabilizarea condiþiilor de microclimat.
În acest sens se impun stoparea fluctuaþiilor temperaturii ºi umiditãþii

interioare, cât ºi readucerea valorilor acestora la o constanþã în jurul celor
optime pentru conservare.
Este necesarã eliminarea surselor de umiditate adiacentã respectiv de
capilaritate 1 , infiltraþie ºi condens, aceasta din urmã fiind o problemã ce
impune introducerea unui sistem de ventilaþie care sã realizeze un circuit al
aerului, cel din interior (viciat), putând fi astfel mereu înlocuit.
Ca metodã de tratament pentru îndepãrtarea atacului biologic ºi ulterior
ca activitate de prevenire a instalãrii unui nou atac; în cadrul intervenþiilor
de restaurare s-a aplicat o biocidare cu soluþie de Sintosept QR 15, în
concentraþie de 10 %. Dezinfectantul are ca substanþã activã de bazã Preventol
ce conþine clorurã de alchil-benzil-dimetil-amoniu. Aplicarea s-a efectuat
în repetate rânduri (pentru o eficienþã cât mai mare a tratamentului), respectând
timpii pentru evaporare.
Dupã acest tip de tratament nu a mai fost observatã o reîncepere a activitãþii
de deteriorare biologicã, dar eficacitatea acestuia nu poate fi probatã
decât în timp, faptul fãcând obiectul
unor posibile studii ulterioare.
Necesitatea unui studiu
mai îndelungat al efectelor tratamentului
este motivatã ºi prin
faptul cã asupra frescelor interioare
a fost efectuatã iniþial o
operaþiune de curãþare cu soluþie
de carbonat de amoniu, pentru
ca tratamentul de biocidare
sã fie aplicat ulterior; astfel fiind incertã proporþia acþiunii fiecãrei substanþe
asupra agenþilor biodegradatori, un rãspuns sigur în acest sens implicã un studiu
avansat al acþiunii corelate a substanþelor folosite, asupra agenþilor patogeni.
1 Au fost efectuate teste de izolare pentru fundaþia bisericii, a cãror eficienþã
(localã – pe zonele testate), este urmãritã îndeaproape pentru a se hotãrî dacã metoda
poate fi aplicatã extensiv.