CEDAX, ceftibuten

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8115/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cedax 36 mg/ml pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cedax, pulbere pentru suspensie orală sub formă de ceftibuten dihidrat 36 mg /ml.
După reconstituire, fiecare flacon cu pulbere ceftibuten dihidrat pentru suspensie orală conţine o
cantitate suficientă de pulbere pentru a elibera o doză de 180 mg ceftibuten dihidrat în 5 ml
Excipienţi: Cedax 36 mg/ml pulbere pentru suspensie orală, conţine zahăr până la un gram.
Pentru lista excipienţilor vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală de culoare galben pal până la galben închis, care formează cu apa o
suspensie de culoare galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cedax este indicat în tratamentul următoarelor infecţii cu microorganisme sensibile:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringită, amigdalită şi scarlatină la adulţi şi copii;
sinuzită acută la adulţi; otită medie la copii;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare la adulţi: bronşită acută, acutizări ale bronşitelor cronice
şi pneumonii acute, atunci când administrarea orală este considerată adecvată (de exemplu, la
pacienţii cu infecţii dobândite în colectivităţi);
- infecţii complicate şi necomplicate ale tractului urinar, la adulţi şi copii.
4.2 Doze şi mod de administrare
În general, durata tratamentului cu Cedax este de 5-10 zile. În tratamentul infecţiilor provocate de
Streptococcus pyogenes, Cedax trebuie administrat timp de cel puţin 10 zile.
Adulţi
Doza recomandată este de 400 mg Cedax pe zi. În tratamentul unor afecţiuni cum sunt sinuzită acută,
bronşită acută, acutizări ale bronşitei cronice şi infecţii complicate sau necomplicate ale tractului
urinar, doza zilnică de 400 mg Cedax se administrează în priză unică.
1

În tratamentul pneumoniei acute dobândite în colectivităţi, doza recomandată este de 200 mg Cedax de
2 ori pe zi, la intervale de 12 ore.
Pacienţi adulţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei mai mici de 50 ml/min, ajustarea dozei de Cedax
se face în funcţie de gradul afectării renale, fie prin micşorarea dozei, fie prin mărirea intervalului
dintre administrări, astfel:
Tabel: Modificarea dozei de Cedax la pacienţi adulţi cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei
(ml/min)
Doza de ceftibuten în 24
ore
� 50
2
30-49 5-29
400 mg 200 mg 100 mg
Dacă se preferă modificarea frecvenţei dozelor, se poate administra o doză de 400 mg Cedax la fiecare
48 ore (la două zile) la un pacient cu clearanceul creatininei de 30-49 ml/min şi la fiecare 96 ore (la 4
zile) în cazul în care clearance-ul creatininei este de 5-29 ml/min.
La pacienţii care fac hemodializă de 2 sau 3 ori pe săptămână, se poate administra o doză unică de
Cedax 400 mg la sfârşitul fiecărei şedinţe de hemodializă.
Vârstnici
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la această grupă de vârstă.
Copii cu vârsta de 6 luni sau mai mult
Forma farmaceutică recomandată la copii este pulberea pentru suspensie orală.
Doza recomandată este de 9 mg ceftibuten/kg şi zi, fără a depăşi 400 mg pe zi.
Aceasta se poate administra ca o doză unică zilnică în următoarele indicaţii: faringită cu sau fără
amigdalită, otită medie acută cu efuzie şi infecţii complicate sau necomplicate ale tractului urinar.
Copiii cu greutate peste 45 kg sau cu vârsta peste 10 ani pot primi doza recomandată adulţilor.
Cedax 36 mg/ml pulbere pentru suspensie orală trebuie administrat cu cel puţin 2 ore înainte de masă
sau la 1 oră după masă.
4.3 Contraindicaţii
Cedax nu trebuie administrat la pacienţii cu reacţii grave sau acute de hipersensibilitate (anafilaxie) la
peniciline sau la alte antibiotice betalactamice.
Experienţa în utilizarea de ceftibuten la copii cu vârsta sub 3 luni, este insuficientă pentru a stabili
eficacitatea la această grupă de populaţie.
Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Doza de Cedax poate necesita ajustare în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală gravă precum şi în
cazul pacienţilor dializaţi. Cedax este rapid dializabil. Pacienţii dializaţi trebuie monitorizaţi cu atenţie
şi administrarea de Cedax trebuie planificată imediat după dializă.
Cedax trebuie prescris cu precauţie la pacienţii cu istoric de boli gastrointestinale complicate, în
special colită cronică.
Antibioticele de tip cefalosporină trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu alergie cunoscută sau
cu suspiciune de a dezvolta alergie la peniciline. Aproximativ 5% dintre pacienţii cu alergie la

penicilină prezintă alergie încrucişată la cefalosporine. La pacienţii trataţi atât cu peniciline cât şi cu
cefalosporine s-au semnalat reacţii grave de hipersensibilitate acută (de tip anafilactic) şi se cunoaşte
apariţia unor reacţii de sensibilitate încrucişată. În cazul în care apare o reacţie alergică la Cedax, sunt
necesare întreruperea administrării şi instituirea unui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave
necesită tratament corespunzător de urgenţă. Măsuri speciale de precauţie trebuie luate şi în cazul
utilizării de Cedax la pacienţii cu reacţii alergice de orice tip (cum ar fi în cazul febrei fânului sau
astmului bronşic), deoarece aceşti pacienţi prezintă un risc crescut de reacţii grave de
hipersensibilitate.
În timpul tratamentului cu Cedax sau cu alte antibiotice cu spectru larg, modificarea florei intestinale
poate determina apariţia diareei asociate antibioticului, incluzând colita pseudomembranoasă produsă
de toxina eliberată de Clostridium difficile. Pacienţii pot să prezinte diaree moderată până la severă,
care poate pune în pericol viaţa pacientului, fie în timpul, fie după terminarea tratamentului cu
antibiotic. Este important să se aibă în vedere acest diagnostic în cazul oricărui pacient care prezintă
diaree persistentă în timpul tratamentului sau până la o perioadă de două luni după tratamentul cu
Cedax sau cu orice alt antibiotic cu spectru larg.
Dacă în timpul tratamentului cu Cedax apar convulsii sau şoc alergic, se impune întreruperea de
urgenţă a tratamentului cu Cedax, putând fi luat în considerare iniţierea de urgenţă a unui tratament
medical adecvat.
În cazuri rare, cefalosporinele, incluzând ceftibuten, pot reduce activitatea protrombinei. Acest lucru
determină prelungirea timpului de tromboplastină, mai ales la pacienţii cu tratament cronic cu
anticoagulante. Timpul de tromboplastină sau INR (International Normalized Ratio) trebuie
monitorizat; dacă este indicat, la aceşti pacienţi se va administra vitamina K.
Cedax suspensie orală trebuie administrat pe stomacul gol.
Cedax suspensie orală conţine zahăr. Pacienţii cunoscuţi cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză, deficienţă de zaharoză-izomaltază sau malabsorbţie de glucoză/galactoză, nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune (a se vedea şi pct. 4.4)
Interacţiuni medicamentoase
Au fost efectuate studii ale interacţiunilor medicamentoase dintre Cedax şi fiecare dintre următoarele:
antiacide pe bază de aluminiu-magneziu în doze mari, ranitidină şi teofilină intravenoasă în doză
unică. Nu au avut loc interacţiuni medicamentoase semnificative. Nu se cunoaşte efectul Cedax asupra
nivelurilor plasmatice sau farmacocineticii teofilinei administrate pe cale orală. Cefalosporinele,
incluzând ceftibuten, pot afecta rareori activitatea protrombinei, ducând la un timp prelungit de
protrombină, mai ales la pacienţii stabilizaţi anterior pe un tratament anticoagulant oral. Timpul de
protrombină trebuie monitorizat la pacienţii la risc, şi vitamina K administrată conform indicaţiei.
Interferenţa cu testele de laborator
Nu au fost observate interacţiuni ale Cedax cu niciun test chimic sau de laborator, cu excepţia unui test
Coombs direct fals pozitiv în timpul utilizării altor cefalosporine. Cu toate acestea, rezultatele
determinărilor in vitro care au folosit hematii provenite de la persoane sănătoase, pentru a testa
capacitatea Cedax de a cauza reacţii Coombs directe, nu au arătat reacţii pozitive nici la concentraţii
mari cum ar fi 40 μg/ml.
Alte informaţii relevante privind siguranţa
Nu sunt disponibile alte date.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu există studii adecvate şi controlate la femeia gravidă sau în timpul travaliului şi al naşterii. Întrucât
studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale nu sunt întotdeauna predictive în
3

ceea ce priveşte răspunsul la om, administrarea de Cedax în timpul unor astfel de situaţii clinice
trebuie evaluată prin cântărirea riscului potenţial şi al beneficiului atât pentru mamă cât şi pentru făt.
Cedax este excretat în laptele matern. De aceea, sugarii pot prezenta modificări ale florei intestinale
având consecinţă diaree şi colonizări cu fungi ce ar putea necesita întreruperea lactaţiei. În timpul
lactaţiei trebuie luată în considerare şi posibilitatea de hipersensibilizare, de aceea utilizarea de Cedax
în timpul lactaţiei se va face doar dacă beneficiile depăşesc clar riscurile.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cedax nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În studiile clinice care au inclus aproximativ 3000 de pacienţi, reacţiile adverse raportate cel mai
frecvent au fost greaţă (3%), diaree (3%), şi cefalee (2%).
În cadrul clasificării pe organe, aparate şi sisteme, reacţiile adverse sunt prezentate conform frecvenţei
de apariţie, utilizând următoarea convenţie: frecvente (� 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente
(� 1/1000 şi < 1/100); rare (� 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută.
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse raportate în cadrul studiilor clinice sau după punerea pe piaţă, la pacienţi trataţi cu
Cedax
Organ, aparat sau sistem Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: Candidoză (orală); infecţie vaginală
Rare: Colită cu Clostridium difficile
Cu frecvenţă necunoscută: Suprainfecţie
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Tulburări ale sistemului imunitar
Eozinofilie, test Coombs direct pozitiv*, scăderea
hemoglobinei, timp de protrombină prelungit, creşterea INR
(international normalised ratio)
Leucopenie, trombocitemie, anemie aplastică, anemie
haemolitică, tulburări hemoragice, pancitopenie,
neutropenie, agranulocitoză
Boala serului;
Reacţii de hipersensibilizare incluzând reacţia anafilactică,
Cu frecvenţă necunoscută:
bronhospasm, erupție cutanată tranzitorie, urticarie, reacţie de
fotosensibilitate, prurit, angioedem, sindrom Stevens-Johnson,
eritem multiform, şi necroliză epidermică toxică
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Disgeuzie
Rare: Convulsii
Foarte rare: Parestezii, somnolenţă
La copii: hiperchinezie
Cu frecvenţă necunoscută: Afazie
Tulburări ale urechii şi labirintului
Foarte rare: Vertij
Tulburări psihice
Foarte rare: La copii: agitaţie, insomnie
4

Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări psihotice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Anorexie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Congestie nazală, dispnee
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Greţuri, diaree
Mai puţin frecvente: Gastrită, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, uscăciunea
gurii, dispepsie, flatulenţă, incontinenţă fecală
Cu frecvenţă necunoscută: Melenă
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Hiperbilirubinemie*, valori crescute ale aspartataminotransferazei,
valori crescute ale alanin-aminotransferazei
Rare: Valori crescute ale lacto-dehidrogenazei serice
Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări hepato-biliare, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: La copii: dermatita de contact (scutec)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: Disuria
La copii: hematuria
Insuficienţă renală*, nefropatie toxică*, glicozurie renală*,
cetonurie*
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare: Fatigabilitate
La copii: iritabilitate, frisoane
* observate în cazul altor cefalosporine şi care pot să apară şi la Cedax.
4.9 Supradozaj
După administrarea accidentală de Cedax în doză mult mai mare decât doza recomandată, nu s-au
semnalat manifestări toxice. În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric, neexistând un antidot
specific. Cantităţi importante de Cedax pot fi îndepărtate din circulaţie prin hemodializă. Dializa
peritoneală nu s-a dovedit o metodă de eliminare eficientă a Cedax. La voluntarii adulţi sănătoşi,
cărora li s-au administrat doze unice de Cedax de până la 2 g, nu s-au observat reacţii adverse grave,
iar rezultatele testelor clinice şi de laborator s-au situat în limite normale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactaminice, cefalosporine de generaţia a treia.
Cod ATC: J01DD14.
Ceftibuten dihidrat este o cefalosporină de semisinteză de generaţia a treia, destinată administrării pe
cale orală. Formula chimică este: (+)-(6R, 7R)-7-[(z)-2-(2-amino-4-tiazolil)-4-carboxicrotonamido]-8oxo-5-tia-1-azabiciclo
[4.2.0]-oct-2-ene-2-carboxilic acid, dihidrat. Greutatea moleculară este de 44643.
La fel ca majoritatea antibioticelor beta-lactamice, acţiunea antibacteriană a ceftibuten rezultă din
inhibarea sintezei peretelui celular bacterian. Datorită structurii sale chimice, ceftibuten prezintă
stabilitate mare la beta-lactamaze. Multe microorganisme producătoare de beta-lactamaze, care sunt
rezistente la peniciline sau alte cefalosporine, pot fi sensibile la ceftibuten.
Ceftibuten prezintă o mare stabilitate la penicilinazele mediate plasmidic şi la cefalosporinaze. Cu
toate acestea, nu este stabil faţă de unele cefalosporinaze mediate cromozomial în microorganisme,
cum sunt Citrobacter, Enterobacter şi Bacteroides. La fel ca alte beta-lactamine, ceftibuten nu trebuie
utilizat în tratamentul unor infecţii cu tulpini rezistente la beta-lactamine, rezistenţă apărută prin
5

mecanisme generale, cum sunt permeabilitatea sau rezistenţa S.pneumoniae la penicilină, cu
implicarea proteinelor ce leagă penicilina (Penicillin binding proteins - PBP). Ceftibuten se leagă
preferenţial de PBP-3 din E.coli, având drept consecinţă producerea unor forme filamentoase, la o
concentraţie de 1/4 - 1/2 din concentraţia minimă inhibitorie (CMI) şi producând liza la o concentraţie
de 2 ori mai mare decât CMI. Atât pentru tulpinile de E.coli sensibile, cât şi pentru cele rezistente la
ampicilină, concentraţia minimă bactericidă (CMB) este aproape egală cu CMI.
Ceftibutenul a demonstrat activitate in vitro şi in vivo faţă de majoritatea tulpinilor unor
microorganisme, cum sunt:
- microorganisme gram-pozitiv: Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae (numai
tulpini sensibile la penicilină);
- microorganisme gram-negativ: Haemophilus influenzae (inclusiv tulpini beta-lactamazopozitive);
Haemophilus parainfluenzae (inclusiv tulpini beta-lactamazo- pozitive); Moraxella
(Branhamella) catarrhalis (inclusiv tulpini beta-lactamazo-pozitive); Escherichia coli;
Klebsiella spp. (inclusiv K.pneumoniae şi K.oxytoca); Proteus indol pozitiv (inclusiv
P.vulgaris), precum şi alte specii, de exemplu Providencia, P.mirabilis, Enterobacter spp.
(inclusiv E.cloacae şi E.aerogenes); Salmonella spp., Shigella spp.
In vitro, ceftibuten a demonstrat acţiune împotriva majorităţii tulpinilor următoarelor microorganisme,
fără a se demonstra eficacitatea in vivo a cefalosporinei în studii adecvate, controlate:
- microorganisme gram-pozitiv - streptococi de grup C şi grup G;
- microorganisme gram-negativ: Brucella, Neisseria, Aeromonas hydrophilia, Yersinia
enterocolitica, Providencia rettgeri, Providencia stuartii şi tulpini de Citrobacter, Morganella
şi Serratia, care nu produc cantităţi mari de cefalosporinaze modificate cromozomial.
Ceftibuten este inactiv faţă de stafilococi, enterococi, Acinetobacter, Listeria, Flavobacterium şi
Pseudomonas. Ceftibuten prezintă acţiune slabă faţă de majoritatea anaerobilor, inclusiv majoritatea
speciilor de Bacteroides. Metabolitul ceftibuten-trans este microbiologic inactiv in vitro şi in vivo faţă
de aceste tulpini.
Teste de sensibilitate
Tehnica difuziei: Rezultatele testelor de laborator cu un singur disc ce conţine 30 mcg ceftibuten
trebuie interpretate în funcţie de următoarele criterii: diametru până la ≥ 21 mm înseamnă Sensibil (S);
18-20 mm – Moderat Sensibil (MS); ≤ 17 mm – Rezistent (R). Pentru Haemophylus, un diametru >
28 mm indică sensibilitate. Zone izolate de pneumococ cu diametrul zonelor de oxacilină > 20 mm
sunt sensibile la ceftibuten.
Procedurile standard necesită utilizarea microorganismelor de control de laborator. Discul de 30 mcg
trebuie să furnizeze un diametru al zonei de 29-35 mm pentru E.coli ATCC 25922 şi 29-35 mm pentru
H. influenzae ATCC 49247.
Tehnica diluţiei: Microorganismele pot fi considerate sensibile la ceftibuten dacă valoarea CMI
pentru ceftibuten este ≤ 8 mcg/ml şi rezistent dacă CMI ≥ 32 mcg/ml. Microorganismele ce au un CMI
de 16 mcg/ml sunt moderat sensibile.
Similar metodelor standard de difuzie, procedurile de diluţie necesită utilizarea microorganismelor de
control de laborator.
Pulberea standard de ceftibuten trebuie să furnizeze valori ale CIM între 0,125 – 0,5 mcg/ml pentru
E.coli ATCC 25922, ≥ 32 mcg/ml pentru S.aureus ATCC 29213 şi 0,25 – 1,0 mcg/ml pentru
H.influenzae ATCC 49247.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Administrat pe cale orală, ceftibuten se absoarbe aproape complet (� 90%). Într-un studiu,
concentraţia plasmatică maximă după administrarea pe cale orală a unei capsule de Cedax de 200 mg a
fost în medie de aproximativ 10 µg/ml; în cazul administrării unei singure capsule de 400 mg de
Cedax, concentraţia plasmatică maximă a fost în medie de aproximativ 17 µg/ml. Concentraţiile
6

plasmatice maxime se realizează după 2-3 ore de la administrarea pe cale orală a unei singure capsule
de Cedax de 200 mg sau 400 mg.
Ceftibuten se leagă în proporţie de 62% - 64% de proteinele plasmatice şi nu este metabolizat la
primul pasaj hepatic. Majoritatea componentei circulante a ceftibuten, ceftibuten-trans, pare a fi
format prin conversia directă a ceftibuten (forma cis). În general, atât în plasmă sau urină, concentraţia
ceftibuten-trans este de aproximativ 10% sau mai puţin din concentraţia ceftibuten.
Biodisponibilitatea ceftibuten este independentă de doză, dacă se administrează în limitele dozei
terapeutice indicate (� 400 mg).
La voluntarii adulţi tineri, ceftibuten, administrat de 2 ori pe zi, realizează concentraţia plasmatică
constantă după a cincea doză. După administrări repetate nu se produce o acumulare semnificativă a
medicamentului în organism.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftibuten este de 2-4 ore, cu o medie de 2,5 ore,
indiferent de doza administrată sau de schema terapeutică.
Studiile efectuate au demonstrat că ceftibuten pătrunde rapid în lichidele şi ţesuturile din organism. În
fluide, concentraţiile de ceftibuten au fost similare sau mai mari decât cele din plasmă; în funcţie de
ariile de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC). În bilă, ceftibuten a realizat
concentraţii egale sau mai mari decât cele plasmatice. La copii cu otită medie acută, ceftibuten a
realizat în lichidul din urechea medie concentraţii egale sau mai mari decât cele plasmatice.
Concentraţiile de ceftibuten realizate la nivel pulmonar au reprezentat aproximativ 40% din
concentraţiile plasmatice. În secreţia nazală, secreţia traheală, secreţia bronşică, lichidul de lavaj
alveolar şi în celulele din acesta, concentraţiile au reprezentat aproximativ 46%, 20%, 24%, 6%,
respectiv 81% din concentraţiile plasmatice.
Cu toate că un studiu realizat la copii spitalizaţi a sugerat creşterea biodisponibilităţii ceftibuten în
funcţie de vârstă în intervalul cuprins între 6 luni şi 17 ani, această tendinţă nu a fost confirmată la
copii voluntari sănătoşi.
La voluntari vârstnici, ceftibuten, administrat de 2 ori pe zi, a realizat concentraţia plasmatică
constantă după a cincea doză. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC
medie) la această grupă de vârstă a fost puţin mai mare decât ASC medie la adulţii tineri. La voluntarii
vârstnici, administrarea de doze repetate a determinat o acumulare slabă a medicamentului.
Farmacocinetica ceftibuten nu este modificată semnificativ de prezenţa unor afecţiuni cum sunt
hepatită cronică activă, ciroză hepatică, afecţiuni hepatice produse de alcoolism sau alte tulburări
hepatice asociate necrozei hepatocelulare.
ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale ceftibuten cresc în funcţie de gravitatea
insuficienţei renale. La pacienţii anurici (clearance-ul creatininei � 5 ml/min), ASC şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost de 7-8 ori mai mari decât la voluntarii sănătoşi.
Aproximativ 65% din ceftibutenul din plasmă a fost eliminat în cursul unei singure şedinţe de
hemodializă.
După administrarea unei doze orale unice de Cedax de 200 mg, nu s-a detectat ceftibuten în laptele
matern.
Administrarea de Cedax 400 mg capsule concomitent cu un prânz hipercaloric (800 calorii) şi
hiperlipidic a scăzut uşor viteza, dar nu şi proporţia absorbţiei de ceftibuten. Cu toate acestea, pe baza
rezultatelor studiilor a fost demonstrat un efect atât asupra vitezei cât şi a gradului absorbţiei de
ceftibuten din suspensie, în urma unei mese hipercalorice, bogate în grăsimi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
7

La şoareci şi şobolani tineri şi adulţi s-au observat efecte toxice ale ceftibuten administrat în doze orale
unice. DL50 a fost � 5000 mg/kg la ambele specii; într-un alt studiu efectuat la şobolan, DL50 a
fost � 10000 mg/kg (nu au fost raportate decese).
La şobolan şi câine s-au efectuat studii privind toxicitatea ceftibuten administrat în doze unice şi
repetate. După administrarea pe cale orală timp de 6 luni a unor doze � 1000 mg/kg şi zi la şobolan
şi � 600 mg/kg şi zi, la câine, s-au observat efecte toxice minime.
Ceftibuten nu a evidenţiat potenţial mutagen în studiile genetice de toxicitate, inclusiv testul Ames
Plate şi testul Noumi IMF la bacterii şi testele de aberaţii cromozomiale in vitro şi in vivo pe celule de
la mamifere.
Administrat în doze orale de până la 2000 mg/kg şi zi (de 222 ori doza terapeutică la adulţi), ceftibuten
nu a afectat fertilitatea şi funcţia de reproducere la şobolan. Indicii de fertilitate au fost în limite
normale la generaţiile F0 şi F1. Naşterea şi comportamentul matern au fost normale.
Studiile de teratogenitate efectuate la şobolan şi iepure prin administrarea unor doze orale de până la
4000 mg ceftibuten/kg şi zi, respectiv 40 mg ceftibuten/kg şi zi, nu au evidenţiat malformaţii
congenitale.
La animale, nu au fost efectuate studii de lungă durată privind evaluarea potenţialului carcinogen al
ceftibuten.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Excipienţi:
Polisorbat 80
Simeticonă
Gumă Xantan
Dioxid de siliciu coloidal
Dioxid de titan (E 171)
Benzoat de sodiu
Aromă de cireşe naturală şi artificială
Zahăr
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Suspensia reconstituită se poate păstra la frigider (2°C - 8°C), timp de până la 14 zile.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon de 30 ml, conţinând pulbere pentru suspensie orală, linguriţă dozatoare dublă,
gradată la 45 mg, 90 mg şi 135 mg şi capac dozator gradat la 25 ml.
8

6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Prepararea suspensiei orale
Flacon a 30 ml, 7,5 g pulbere conţinând ceftibuten 1,08 mg: prin preparare conform instrucţiunilor, se
obţin 30 ml suspensie pentru administrare orală, care conţine ceftibuten în concentraţie de 36 mg/ml
(180 mg/5 ml).
Agitaţi flaconul pentru a dispersa pulberea, apoi preparaţi suspensia conform instrucţiunilor.
Instrucţiuni pentru farmacist: adăugaţi un volum total de apă de 25 ml, în două prize, cu ajutorul
capacului dozator. Agitaţi flaconul după adăugarea fiecărei cantităţi de apă, pentru umectarea şi
dizolvarea completă a pulberii.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MERCK SHARP & DOHME ROMANIA S.R.L.
Bucharest Business Park, Şos. Bucureşti-Ploieşti Nr.1A
Clădirea C1, Etaj 3, Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8115/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei de punere pe piaţă - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
9