EUYC România: WELCOME TO SODOM

Arderea cablurilor, flăcările și fumul - toate acestea produc imagini extrem de
spectaculoase. Chiar dacă doriți să vă distanțați de documentarele de televiziune
superficiale, spectaculosul încă poate exercita o tentație. Cum îi rezistați?
Acesta a fost, cu siguranță, cel mai dificil exercițiu de echilibru: pe de o parte, să arătăm
realitatea, dar, în același timp, să nu devenim speculativi. Impresiile pe care le captezi sunt
atât de puternice din punct de vedere vizual încât imaginile sunt în mod inevitabil
spectaculoase. Să rămânem la același nivel cu oamenii din narațiunea noastră nu a fost deloc
ușor. Prin folosirea planurilor de ansamblu și a cadrelor lungi am încercat să risipim aspectul
dramatic, să ne îndepărtăm de a arăta cu degetul și să ne apropiem de un proces de
descoperire pe care fiecare membru al publicului îl trăiește în mod individual. Christian Kermer
a realizat acest număr de echilibru cu camera de filmat și cu montajul, într-un mod foarte
sensibil.
Ați făcut alegerea de a nu lăsa pe nimeni să vorbească în fața camerei; există doar voci în
fundal. Cum au rezultat textele, în special cele rostite de protagoniștii mai tineri?
Nu ar fi fost posibil ca aceste declarații să fie făcute spontan în fața camerei. La urma urmei,
atunci când te confrunți cu anumite întrebări, ai nevoie de timp de gândire. Le-am dat
protagoniștilor noștri probleme la care să se gândească și am înregistrat răspunsurile lor a
doua zi. Înregistrarea sunetului în acest loc este oricum o treabă destul de grea. Zgomotul
necontenit este greu de imaginat. Am ales întotdeauna zilele de vineri și duminică, care sunt
sărbătorile religioase ale celor mai mari două grupuri de oameni de acolo; asta însemna că nu
se întâmplau atât de multe lucruri. Ne îndepărtam de groapa de gunoi și ne duceam spre un
adăpost de găini și mutam temporar găinile afară pentru a putea înregistra sunetul .
Este interesant că prin cei câțiva protagoniști există fata care se deghizează în băiat, un
evreul homosexual care se protejează de persecuție în această lume atât de strict
reglementată între bărbați și femei, iar tema genului apare în mod repetat.
Este o poveste interesantă să iei o identitate diferită pentru a putea face mai mulți bani. Cu
toate acestea, nu cred că acesta este singurul motiv. Cred că acest copil se află între cele două
identități. Într-un loc în care lucrurile sunt foarte dure, este foarte curajos. Are o personalitate
extraordinară, foarte interesantă prin reflecțiile, poveștile și visele sale. Fostul student la
medicină, care a fost condamnat pentru homosexualitate în Gambia și a fugit în Ghana, este
în pericol de moarte dacă este expus. Homosexualitatea este un lucru care nu numai că nu
este acceptat, dar este și persecutat în societatea sa.
Care au fost sentimentele resimțite atunci când ați plecat din Agbogbloshie?
Atunci când petreci atât de mult timp acolo și dezvolți relații apropiate cu oamenii, este foarte
dificil să pleci din nou. Cât timp am fost acolo, am reușit să ajutăm în câteva situații de urgență
și să oferim puțin sprijin. Pleci din țară știind că oamenii de acolo nu au de ales; trebuie să
rămână și nu le poți oferi niciun fel de asistență pe termen lung. Cel mai dificil moment din
punct de vedere emoțional a fost cu siguranță atunci când o femeie ne-a cerut să o luăm pe
fiica ei cu noi. Cât de disperată ar trebui să fie o mamă pentru a-și încredința copilul unui
străin? Nu putea să înțeleagă de ce nu era posibil. Faptul că nu am putut să o ajutăm a fost un
sentiment foarte apăsător.
10