EUYC România: WELCOME TO SODOM

Ne-a luat săptămâni întregi să ne orientăm în acest microcosmos. Și nu a fost ușor să câștigăm
încrederea oamenilor. În mod deosebit, o echipă de filmare albă este întâmpinată cu mare
scepticism. Jurnaliștii de televiziune continuă să vină pentru o zi sau două pentru a filma rapid
o poveste spectaculoasă. Abia când ne-am întors zi de zi, oamenii au început să se intereseze
de noi și am reușit să stabilim o anumită apropiere cu unii dintre ei. Ai nevoie de această
apropiere pentru a-i cunoaște și pentru a înțelege acest loc fără să vii ca un predicator cu
degetul arătător ridicat. Oamenii de acolo nu au nevoie de milă din partea noastră, ei vor să
fie luați în serios.
Acest lucru începe la scară redusă și continuă la scară extinsă: Considerăm în continuare aceste
societăți drept beneficiari ai ajutorului pentru dezvoltare. Pe de o parte, trimitem ajutor
pentru dezvoltare, iar pe de altă parte, oamenii din Europa sunt foarte interesați să mențină
în viață sistemele corupte care sunt în vigoare acolo. Pentru că acestea pot fi ușor manipulate
în propriul avantaj, ca și cum aceste societăți ar avea nevoie de ajutorul nostru. Ar fi de ajuns
dacă am înceta să le exploatăm.
Ați construit legături într-o zonă care pare a fi în continuă schimbare, unde oamenii nu au
un domiciliu fix și pe care oamenii de acolo îl numesc un tărâm al nimănui. Cum ați găsit
acolo protagoniști pe care să vă puteți baza pentru filmări?
Este un loc în permanentă schimbare, iar cea mai mare teamă a noastră a fost că nu vom reuși
să găsim protagoniștii pe care i-am întâlnit în timpul cercetării. De îndată ce au suficienți bani,
oamenii pleacă din Agbogbloshie pentru o perioadă de timp și, de obicei, petrec timp cu
familiile lor în nordul țării. Dar întotdeauna se întorc. Pentru filmările noastre, a fost cu
siguranță o chestiune de șansă și de noroc faptul că i-am întâlnit din nou pe unii dintre
protagoniștii decisivi. Cu toate acestea, a trebuit să ținem cont de aspecte de natură
organizatorică care nu au funcționat așa cum ne-am imaginat.
De exemplu, dacă am vrut să filmăm la răsăritul soarelui și prietenul nostru nu avea chef să
apară, pur și simplu nu a funcționat. Bineînțeles, trebuie să fii foarte flexibil și să te adaptezi
la modul de viață de acolo. Am fost acolo în fiecare zi, timp de două luni, ceea ce a fost esențial.
Nu doar pentru a evita distanța prea mare, ci mai ales pentru a le semnala oamenilor de acolo
că ești dispus să trăiești la fel ca și aceștia, astfel încât oamenii să se deschidă .
La început, v-ați confruntat cu întrebarea fundamentală despre cum să abordați un loc
suprarealist într-o manieră de documentar?
În toate formele sale, Agbogbloshie nu poate fi înțeles în imagini sau cuvinte. Am pornit
filmările cu un anumit principiu în minte și l-am pus în aplicare în mod consecvent: să nu
punem nimic în scenă, ci să documentăm cu precizie și sensibilitate. Am vrut să le oferim
spectatorilor acestui film același sentiment pe care l-am simțit și noi în timpul primei noastre
vizite acolo. Descoperirea, căutarea, nedumerirea. Protagoniștii au făcut asta singuri, nu am
vrut să-i ghidăm prea mult, au fost complet liberi să facă ceea ce doresc în fața camerei de
filmat.
Ați ales o introducere simbolică, aproape fictivă. Imagini de aproape, cu aspect arhaic, cu
detalii ale pielii unui cameleon, cu o voce în surdină care recită un text cu tentă mitologică.
De unde provine simbolistica cameleonului?
8