In 20,1-8 - Sfântul Ioan Evanghelistul

Sfântul Ioan Evanghelistul
DISCIPOLUL IUBIT
„A văzut și a crezut”
Găsirea mormântului gol a condus la un act unic de credință din partea discipolilor
Petru și Ioan. Aceștia au intrat în mormânt, au observat giulgiurile așezate și
ștergarul împăturit deoparte și au crezut că Învățătorul lor nu se mai afla printre
cei morți, era viu. Credința lor va fi confirmată apoi de aparițiile lui Isus înviat
Mariei Magdalena și discipolilor adunați în cenacol.
Mihai Roca | 27 decembrie 2021
Textele liturgice
1In 1,1-4; Ps 96; In 20,2-8
Contextul
Mormântul gol
La începutul relatării învierii lui Isus, evanghelistul Ioan prezintă experiența surprinzătoare
a Mariei Magdalena. În prima zi a săptămânii, pe când mai era încă întuneric,
Mariei Magdalena a mers la mormânt și a văzut că piatra de la intrarea în mormânt
fusese îndepărtată. A alergat imediat la Simon Petru și la Ioan și le-a dat de știre că
Domnul nu se mai găsea în locul în care fusese depus. Acești doi discipoli au mers în
grabă la mormânt și au constatat că giulgiurile erau așezate pe jos, iar ștergarul care îi
acoperise chipul lui Isus era împăturite aparte, într-un loc. Ioan notează că discipolii
1

ajunși la mormânt au văzut toate cele întâmplate și au crezut, dar ei nu au înțeles încă
Scripturile, nu au mers cu gândul la faptul că Isus trebuia să învie din morți. În aceeași
dimineață, credința discipolilor va fi confirmată de mărturia Mariei Magdalena
care, întoarsă apoi la mormânt, l-a întâlnit pe Isus înviat. Mai mult, chiar în seara aceleiași
zile, Isus înviat va apare în mijlocul discipolilor închiși în cenacol de tema iudeilor,
le va aduce salutul: „Pace vouă!” și le va arăta rănile de la mâini și de la coastă.
Isus este Domnul. El a înviat din morți, iar trupul său nu a mai fost găsit în mormânt.
La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență mărturia apostolului Ioan.
• În prima lectură, Petru își exprimă credința în Isus din Nazaret și mărturisește:
„Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemnul crucii. Dar Dumnezeu l-a înviat
a treia zi şi i-a îngăduit să se arate, nu la tot poporul, ci martorilor
orânduiți de Dumnezeu, nouă care am mâncat şi am băut cu el, după ce a
înviat din morți”.
• Textul din Evanghelia după Ioan relatează vizita Mariei Magdalena la mormânt
și constatarea mormântului gol din partea „ucenicului iubit” și a lui
Petru: „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede
decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile
așezate, dar nu a intrat”.
Perspectiva
„La mormânt”; „a văzut giulgiurile așezate”; „a văzut şi a crezut”
1. „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric,
Maria Magdalena a mers la mormânt”
În acea dimineață Maria Magdalena se simțea atrasă în mod irezistibil de locul în care fusese
depus trupul lui Isus. Fusese printre puținele persoane care au avut curajul să rămână
aproape de Isus până în ultima clipă a crucii, iar acum, chiar dacă era încă întuneric, se îndrepta
spre locul în care văzuse trupul lui Isus pentru ultima dată. Maria voia să fie singură
la mormântul lui Isus, în liniște și în rugăciune, pentru ca să-l jelească pe Învățătorul și săși
exprime recunoștința față de el.
Pe drumul spre mormânt, cuprinsă de o mare iubire pentru tot ce a însuflețit-o încă din
momentul în care s-a alăturat grupului de discipoli și discipole, Maria Magdalena se
gândea la anii în care l-a urmat îndeaproape pe Isus. Dar ajunsă la mormânt, mare i-a
fost mirarea când a văzut că piatra de la intrare era îndepărtată, iar mormântul fusese
deschis. Gândind că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu trupul lui Isus, a alegat imediat la
Simon Petru și la Ioan și le-a spuns: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde
l-au pus”.
2

2. „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât
Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate,
dar nu a intrat”
Vestea despre mormântul gol adusă de Maria Magdalena i-a tulburat foarte mult pe discipoli.
Aceștia s-au întrebat imediat: „Cine ar fi putut oare să îndepărteze piatra de la intrarea
în mormântul lui Isus și de ce?”.
Fără a mai zăbovi o clipă și fără a căuta răspunsuri la neliniștea lor, Petru și Ioan au alergat
împreună spre mormânt pentru ca să vadă ce s-a întâmplat, însă Ioan, fiind mai tânăr, a
ajuns primul. El nu a intrat în mormânt, ci s-a aplecat numai la intrare și, privind spre locul
în care fusese depus trupul îmbălsămat al lui Isus, a văzut giulgiurile puse jos. Când Petru
a ajuns la mormânt a intrat imediat și a văzut giulgiurile, iar într-un loc aparte a găsit împăturit
ștergarul care îi acoperise capul lui Isus.
Nu se știe nimic despre reacția lui Petru din acel moment, evangheliile nu relatează nimic
în acest sens, însă acest fapt petrecut la mormântul lui Isus este sigur: Petru a fost primul
care a intrat în mormânt și care a văzut semnele morții - giulgiurile și ștergarul -, constatând
astfel lipsa trupului lui Isus.
3. „Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a
crezut”
Evanghelia subliniază că Petru și Ioan au văzut mormântul gol și au crezut în Isus. Modul
în care ei au găsit așezate giulgiurile și faptul că ștergarul era împăturit și așezat deoparte
i-au ajutat să-și amintească de cuvintele lui Isus și de momentul în care chiar Isus
le spusese că el va învia a treia zi. Dar ei nu puteau încă să înțeleagă semnele găsite la
mormânt, nici nu puteau încă să pătrundă înțelesul tainic al cuvintelor Învățătorului lor.
Scripturile profețiseră evenimentul învierii lui Isus, însă Petru și Ioan nu aveau încă
harul necesar pentru a înțelege toate cele prevestite în vechime. Prezența giulgiurilor,
a ștergarului și a mormântului gol avea să declanșeze în viața lui Petru și a lui Ioan
începutul unei meditații interioare care îi va conduce treptat la mărturisirea credinței
în Cristos înviat.
Harul Duhului Sfânt îi va lumina pe discipoli și îi va ajuta să înțeleagă marele mister
al lui Isus Cristos. În anul 33, la 50 de zile după învierea lui Isus, chiar de Rusalii, Petru
anunța pentru prima dată această „kerigmă”: „Isus a fost răstignit, a murit pe cruce
și a înviat a treia zi”. Paul le vestea aceeași „kerigmă” celor din Corint la începutul
anului 57, iar Luca o menționa în Cartea Faptele Apostolilor către anul 60.
Mai târziu, după anul 90, în evanghelia și în scrisorile pe care ni le-a transmis, Ioan
va da cu fermitate aceeași mărturie despre misterul pascal al lui Isus Cristos. Fiind
unul dintre principalii martori ai celor întâmplate la mormântul lui Isus, când a ajuns
la adânci bătrânețe, a dorit să transmită în scris mărturia sa despre viața și învierea lui
Isus, pentru ca toți cei care îl vor cunoaște pe Isus să creadă în el și să dobândească
viața veșnică.
3

Primii creștini au relatat faptele întâmplate la mormântul Domnului înviat și au înțeles
că numai în lumina Scripturilor se putea recunoaște modul în care planul de mântuire
al lui Dumnezeu s-a împlinit prin Isus Cristos.
Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care, prin biruința Fiului tău unul-născut asupra morții ne-ai
deschis astăzi porțile vieții veșnice, dă-ne, te rugăm, harul, ca, sărbătorind învierea
Domnului, să înviem, prin înnoirea Duhului tău, în lumina vieții”.
Gândurile mele
Sărbătoarea Paștelui este motiv de bucurie și semn al fericirii fără de sfârșit.
Primii creștini au relatat faptele întâmplate la mormântul Domnului înviat și au înțeles
că numai în lumina Scripturilor se putea recunoaște modul în care planul de mântuire
al lui Dumnezeu s-a împlinit prin Isus Cristos.
Imagini
1. Vladimir Borovikovsky, St John the Evangelist (1809)
Sursa: https://commons.wikimedia.org
4

2. Guido Reni, San Giovanni Evangelista (1642)
Sursa: https://commons.wikimedia.org
5