Lc 5,1-11 - Dovada încrederii în cuvintele lui Isus (TO 5 Anul C)

Duminica a V-a din Timpul de peste An (Anul C)
PESCUIREA MINUNATĂ
„La rugămintea lui Isus”
O nouă ieșire în larg era o mare provocare pentru Petru și tovarășii săi de pescuit, Andrei, Iacob și
Ioan. Și asta mai ales după o noapte plină de oboseală în care nu prinseseră nimic. Ei nu aveau de
unde să știe în acel moment, dar chiar această provocare avea să le schimbe modul de a trăi pentru
totdeauna. Important e că au avut încredere: ascultând de cuvintele lui Isus, au aruncat mrejele din
nou și, de data aceasta, au prins o mare mulțime de pești.
Mihai Roca | 6 februarie 2022
Textele liturgice
Is 6,1-2.3-8; Ps 137; 1 Cor 15,1-11; Lc 5,1-11
Contextul
Pescuirea minunată și cei dintâi discipoli
După ce a relatat vindecarea soacrei lui Simon (Petru), evanghelistul povestește cum Isus s-a îndreptat
spre lacul Genezaret, unde a început să predice unei mulțimi numeroase. În noaptea precedentă,
Petru ieșise să pescuiască, dar nu prinsese nimic. Dar totul avea să fie însă altfel când a ascultat
de cuvintele lui Isus: năvoadele se umpluseră cu o mare mulțime de pești. Plin de uimire, discipolul
îl recunoștea acum pe Domnul în persona lui Isus din Nazaret. Dar în loc să se lase entuziasmat
de mesajul predicii lui Isus și de minunea întâmplată chiar sub ochii lui, voia să se îndepărteze.
Se simțea nevrednic. Se vedea un păcătos. În cele din urmă, notează Luca, Petru, Andrei, Iacob și
Ioan vor lasă totul și-l vor urma pe Isus.
Isus este profetul. El predică mulțimilor și își alege primii discipoli.
1

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema predicării cuvântului lui Dumnezeu.
• Prima lectură descrie vocația profetului Isaia chiar în cadrul unei teofanii întâmplate în
templul din Ierusalim: „Am auzit glasul Domnului care zicea: «Pe cine îl voi trimite?
Cine va merge pentru noi?» Şi am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»”
• În lectura a doua, Paul se prezintă ca mărturisitor al lui Isus Cristos: „Înainte de toate v-
am transmis ceea ce am primit eu însumi, şi anume: Cristos a murit pentru păcatele
noastre, potrivit Scripturilor, şi a fost îngropat; a înviat a treia zi după cum spun Scripturile
şi i-a apărut lui Petru, apoi celor doisprezece.”
• Evanghelia după sfântul Luca prezintă mai întâi momentul în care Isus îi spune lui Petru:
„Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni!”, iar apoi descrie alegerea făcută
de Petru, Andrei, Iacob și Ioan: „Atunci au adus bărcile la mal şi, lăsând toate, l-au
urmat pe Isus.”
Perspectiva
„Lumea se îmbulzea în jurul lui”; „înaintează în larg”; „l-au urmat”
1. „Lumea se îmbulzea în jurul lui, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu”
Abia ajuns pe malul lacului Genezaret, Isus s-a văzut asaltat de multă lume. Erau cei care auziseră
deja vorbindu-se despre minunile pe care le făcuse și despre „cuvintele pline de har” rostite în sinagogi.
Și se îmbulzeau acum în jurul lui, voind să fie cât mai aproape de el pentru a-i asculta învățăturile.
Oare or fi înțelegând ei din predici că era profetul cel mult așteptat?
Barca lui Simon era deja trasă la mal. Isus se urcă în barcă și l-a rugat apoi pe Petru să o îndepărteze
puțin de țărm. Și predica de aici mulțimii, având posibilitatea de a-i vedea pe toți cei care îl ascultau.
Erau de față bărbați și femei, mici și mari, sănătoși și bolnavi. Toți îl ascultau cu atenție și-i
sorbeau cu încredere toate învățăturile.
Simon era și el de față. Era obosit după o noapte de trudă în zadar. În timp ce își spăla mrejele și le
pregătea pentru a se întoarce din nou în larg, în noaptea următoare, își îndrepta din când în când privirea
spre Isus. Era oarecum atras de cuvintele pe care le auzea.
2. „Înaintează în larg şi aruncați-vă mrejele pentru pescuit”
Isus a privit spre Petru și i-a spus să meargă la pescuit. Și chiar dacă era obosit după o noapte în care
nu prinsese nimic, Petru se bucura acum de îndemnul învățătorului său. Începea să aibă încredere
în el. De altfel, probase deja eficiența prezenței Isus chiar la Cafarnaum, unde îi vindecase soacra.
Fără să mai piardă un moment și fără să gândească la faptul că timpul prielnic pentru pescuit nu era
cel din timpul zilei, Petru a ascultat cu bucurie de „cuvintele” lui Isus. L-a luat pe fratele său, pe
Andrei, a înaintat în larg și a aruncat mrejele. Iar ascultarea, încrederea și credința lui i-au fost răsplătite
din belșug: mrejele s-au umplut cu o mare mulțime de pești.
Pescuirea era atât de bogată, încât Petru și Andrei le-au cerut tovarășilor lor din cealaltă barcă să-i
ajute să scoată mrejele. Iar Iacób și Ioan parcă nu puteau să înțeleagă de unde așa mulțime de pești,
„Noua pescuire” devenise o minune. Și totul se întâmpla sub privirile lui Isus. Mrejele erau atât de
pline cu pești încât aproape că se rupeau. „Amândouă bărcile” erau acum pline cu pește și cu greu
le-au tras la mal. Erau gata să ia apă și să se scufunde.
2

3. „Au adus bărcile la mal şi, lăsând toate, l-au urmat pe Isus”
Pescuirea minunată era dovada evidentă a puterii Învățătorului Isus, o putere ce depășea orice limită
și orice putere de înțelegere. Și toți cei de față au rămas înmărmuriți.
Simon Petru a căzut imediat la picioarele „Domnului” (din grecescul „Kýrios”). Neputința lui era
strivită de măreția prezenței divine. Se simțea nevrednic de a sta în fața Învățătorului său. De aceea
îi ceru permisiunea de a se îndepărta. Voia să plece. Se simțea un păcătos.
Se simțea și se vedea nevrednic Petru, dar și-a adunat forțele. Cum ar fi putut el oare să ne îndepărteze
din fața minunii la care fusese părtaș? Harul divin era deja acolo, în vița sa, a tovarășilor săi de
pescuit și a celor prezenți.
„Nu te teme”, i-a spus Isus lui Petru. Și teama discipolului s-a transformat în acel moment în adorație.
Era chiar atitudinea necesară pentru a primi de la Isus această neașteptată profeție: „Vei fi pescar
de oameni”.
Insuccesul lui Petru din timpul nopții fusese transformat de Isus într-un succes deplin. Dar nu numai
pentru Petru, ci și pentru ceilalți trei tovarăși de pescuit: Andrei, Iacob și Ioan. Ei au văzut puterea
cuvântului Domnului și au lăsat imediat totul pentru a-l urma. Începeau să întrezărească încă din
acel moment frumusețea vocației lor și au ales să-l urmeze cu entuziasm pe Isus, împărtășind alături
de el aceeași viață.
„De acum înainte”, Isus avea să nu mai fie singur. Cei patru discipoli îl vor urma îndeaproape pretutindeni
și vor crede cu tărie în el.
Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea colectei)
„Te rugăm, Doamne, să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; păstreaz-o sub ocrotirea ta,
căci harul tău este singura ei speranță.”
Gândurile mele
Pescuirea minunată era dovada evidentă a puterii Învățătorului Isus, o putere ce depășea orice limită
și orice putere de înțelegere. Și toți cei de față au rămas înmărmuriți în fața celor întâmplate.
„De acum înainte”, Isus avea să nu mai fie singur. Petru, Andrei, Iacob și Ioan îl vor urma îndeaproape
și vor crede cu tărie în el.
3

Imagini
Sebastiano-Ricci-The-Miraculous-Draught-of-Fishes-1695
Sursa:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:The_Miraculous_Draught_of_Fishes_Sebastiano_Ricci.J
PG
4