Lc 2,16-22 - Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu

Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (1 ianuarie)
Maria
„Mama lui Isus”
Dumnezeu iubire și bunătate a găsit iubire și bunătate în peștera săracă din Betleem.
S-a conturat astfel un itinerariu unic de credință, care începea cu „vestea”
îngerului, continua cu misiunea păstorilor de a găsi „semnul” şi se încheia
cu bucuria vederii „copilului” și vestirea iubirii lui Dumnezeu față de oameni.
De-a lungul acestui drum de credință, toți îl slăveau și îl lăudau pe Dumnezeu
pentru iubirea sa infinită, în timp ce Maria contempla și păstra în inima sa marele
mister al venirii Fiului lui Dumnezeu între oameni.
Mihai Roca | 1 ianuarie 2022
Textele liturgice
Num 6, 22-27; Ps 66; Gal 4, 4-7; Lc 2,16-21
Contextul
Păstorii la ieslea lui Isus
După ce au primit vestea îngerului, păstorii s-au îndreptat plini de încredere spre Betleem:
voiau să verifice dacă vestea adusă de înger era adevărată. Şi totul avea să se adeverească.
Au găsit „semnul” dat lor de înger: „Maria, Iosif și copilul culcat în iesle”.
Plini de bucurie, păstorii povesteau tuturor ce s-a întâmplat pe câmpul de lângă Betleem
și în peștera lor săracă, devenind astfel primii vestitori ai nașterii lui Isus. Întorși la
1

turmele lor, ei îl cinsteau pe Dumnezeu „pentru toate câte au auzit și au văzut”, iar toți
cei care îi ascultau se mirau în fața mărturiei lor. Doar Maria rămânea într-o liniște profundă
și sacră, meditând în inima ei marele mister al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul
oamenilor.
Copilul Isus este fiul Mariei. El s-a născut la Betleem și a fost circumcis la opt zile de
la naștere.
La izvoarele credinței
Textele liturgice fac referire la „semnul” crezut de păstori.
• În prima lectură, autorul sacru prezintă binecuvântările pe care Aron și urmașii
săi preoți trebuiau să le pronunțe asupra tuturor israeliților: „Domnul
să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața
lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalțe fața spre tine şi săți
dăruiască pacea!”
• În a doua lectură, Paul subliniază schimbarea radicală împlinită de Isus
Cristos în favoarea celor răscumpărați: „Fraților, când a venit împlinirea
timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut
sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim înfierea”.
• Textul din Evanghelia după sfântul Luca relatează cum păstorii au mers la
Betleem pentru a vedea „semnul” dat de înger: „Ridicându-se, s-au dus în
grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat
în iesle”.
Perspectiva
„La Betleem”; „copilul culcat în iesle”; „Maria păstra toate în inima ei”
1. „Să mergem până la Betleem să vedem ce s-a întâmplat”
Evanghelia subliniază faptul că păstorii priveau la îngerii care se îndreptau acum spre
cer, admirând cântecele lor de slavă. De fapt, odată cu vestea plină de bucurie și cu
semnul încredințat numai păstorilor, mesageri cerești frânseseră nu numai calmul și
normalitatea nopții, ci și somnul și veghea păstorilor.
Păstorii priveau uimiți unii spre alții și își spuneau: „Îngerul ne-au descoperit nașterea
Mântuitorului. Să mergem până la Betleem, să verificăm semnul pe care ni l-a dat și
să vedem ce s-a întâmplat acolo”.
Păstorii au crezut celor văzute în toiul nopții și au dat crezare celor auzite de la înger;
ei credeau că se întâmpla ceva misterios chiar sub privirea lor, că era ceva sfânt care
se învăluia de taină pentru a se putea face apoi descoperit. În simplitatea credinței lor,
de fapt, ei descopereau cum Dumnezeu le destăinuia iubirea sa față de oameni.
2

Vestea adusă de înger - devenită mai apoi vestea păstorilor – începea să se lase deslușită
numai de cei care o auzeau și o primeau: numai ei puteau să înțeleagă în acel
moment vestea despre împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu și despre intervenția
divină ce avea să schimbe cursul istoriei.
Notează evanghelistul că, după ce au primit vestea cerească, păstorii „s-au dus în grabă”
ca să descopere ce s-a întâmplat la Betleem și ca să vadă „evenimentul” (din grecescul
„rhêma”, „cuvânt”, cu referire la ebraicul „dabar”, „cuvânt-eveniment”).
2. „Au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”
Cele vestite în vechime se împlineau în grota din Betleem. Totul era exact așa cum
spusese îngerul. Păstorii priveau cu drag spre „copilul culcat în iesle” și credeau că
acel copil era semnul dat lor de Dumnezeu. Privind cu mare atenție, ei au recunoscut
indiciile date de înger: totul era foarte simplu și sărăcăcios, iar copilul gingaș era îngrijit
cu o imensă afecțiune de mama sa.
Cerul coborâse pe pământ și se făcea părtaș la sărăcia păstorilor. Și așa se împlineau în
mod tainic promisiunile făcute odinioară prin profeți: Gloria lui Dumnezeu era în mijlocul
celor săraci, în persoana copilului plăpând și gingaș, încredințat Mariei.
Noutatea din grota de la Betleem era atât de mare și atât de importantă încât păstorii au
vestit-o tuturor. Ei au devenit imediat mesageri ai nașterii Mântuitorului și vestitori a tot
ceea ce au văzut și au crezut, povestind cu entuziasm ce li s-a întâmplat și invitându-i pe
toți să vadă ceea ce Dumnezeu a împlinit în bunătatea și în iubirea sa de oameni.
Cântecul îngerilor din acea noapte sfântă devenise practic și cântecul păstorilor: „Mărire
întru cei de sus lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință”.
3. „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”
Nețărmurita iubire de oameni a lui Dumnezeu era împărtășită tuturor, începând de la
cei simpli și săraci, și de la toți cei întâlniți de păstori. Vestea învăluită de taina misterului
– Gloria lui Dumnezeu coborâtă într-o grotă săracă, prezentă în copilul din brațele
Mariei - îi chema pe toți oamenii la sărbătoarea comuniunii dintre cer și pământ.
Principele păcii se născuse între oameni și se lăsa îmbrățișat cu drag de Maria și Iosif,
îndepărtând astfel orice distanță dintre Dumnezeu și oameni.
Chiar din prima zi a anului, lumina credinței avea să-l ajute pe orice om să-l vadă pe
Mesia cel mult așteptat în copilul culcat în iesle, în copilul învăluit de grija Mariei și
a lui Iosif.
Fiecare om va putea să se apropie astfel de „evenimentul” unic de la Betleem - misterul
întrupării Fiului lui Dumnezeu -, însoțit fiind de cuvintele îngerului și de mărturia
păstorilor.
3

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care, prin fecioria roditoare a Mariei, ai dăruit neamului omenesc bunurile
mântuirii veșnice, dă-ne, te rugăm, harul să simțim şi noi mijlocirea aceleia
prin care l-am primit pe Dătătorul vieții, pe Isus Cristos, Fiul tău”.
Gândurile mele
Chiar în mijlocul păstorilor se împlineau în mod tainic promisiunile făcute odinioară
prin profeți: Gloria lui Dumnezeu coborâse în mijlocul celor săraci, în persoana copilului
mic, plăpând și gingaș, încredințat Mariei.
În zorii zilei de Crăciun, lumina credinței ne ajută să vedem în copilul culcat în iesle,
învăluit de grija Mariei și a lui Iosif, pe Mesia cel mult așteptat.
Imagini
1. Bartolomé Esteban Murillo-Adorazione dei Pastori (1668)
Sursa:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bartolom%C3%A9_Esteban_Perez_Murill
o_-_Adoration_of_the_Shepherds_-_WGA16387.jpg
4

2. Peter Paul Rubens, The Adoration of the Shepherds (1608)
Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Peter_Paul_Rubens_-_Adoration_of_the_Shepherds_-
_WGA20426.jpg
5

3. Gerard van Honthorst, Adoration of the Shepherds (1622)
Sursa: https://www.artbible.info/art/large/656.html
4. Imagine: Gerard van Honthorst, Adoration of the Shepherds (1622):
Sursa:
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Gerard_van_Honthorst_-
_Adoration_of_the_Shepherds_(1622).jpg
6