Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal

médicaments et nos explications sont tous superficiels. Une sorte de scénario "scientifique" que
nous plaquons sur le vivant.
Il n’y a pas deux blessures identiques: et, pourtant, de la façon la plus intelligente, les
cellules alarmées, par étapes rigoureusement rationnelles, modifient leur fonctionnalité, reçoivent
des aides, réalisent une "guérison" qui implique cent dimensions physiques, chimiques,
physiologiques etc.»
Nous nous demandons tous les deux: cet organisme, qu’est la société humaine, a-t-il la
possibilité de guérir les blessures profondes, sans l’aide de l’intelligence humaine qui est absente? «
Oui, certainement, me dit le chirurgien, à une seule condition: d’être encore une société organisme.
Mais, si l’on a fermé et annulé, dès le début, nos conditionnements organiques, naturelles, comment
pouvons-nous demander aux cellules de cette société artificielle de fonctionner normalement et
naturellement? »
Dans le monde des valeurs-buts, un être indépendant, tendant vers la liberté, peut-il se
refaire même après une lobotomie, une amputation ou un lavage du cerveau?
Moi, cellule intelligente et autonome, ne suis-je qu’un simple leucocyte luttant contre un
microbe étranger, à l’intérieur de la blessure infectée ou d’une septicémie avancée?
Le Crucifié, en nous montrant Ses blessures, ne le ferait-Il pas pour attirer notre attention et
notre pitié sur Sa passion, en nous suggérant à la fois l’espoir que même les blessures mortelles
peuvent guérir quelque part et à un moment donné ?
Traduit par Adrian Angheloiu
[p.17] Ultimul meu prieten din acest oraş, profesorul Mefisto, pensionar jerpelit şi jalnic, nu
poate să se desprindă de vechile sale iluzii salvamunde. „Socialismul – îmi repetă el – ar putea fi
redus, în ultimă instanŃă, la o singură pretenŃie: realizarea egalităŃii de şanse. Acum, după atâtea
decenii de învăŃământ «socialist», ar trebui ca absolut toŃi copiii Ńării, indiferent că sunt de la oraş
sau dintr-un cătun, fii de muncitori sau de generali şi miniştri, să fie egali atât la start, cât şi la
sosirea în carieră. Or, spre marea mea tristeŃe, trebuie să constat că, în timp ce în primele două
decenii, nu am văzut nici un fiu de ştab, colonel sau activist, căzut la treaptă sau neintrat la facultate
- acum, în ultimele două decenii, nu mai văd nici un copil de muncitor, Ńăran sau mic funcŃionar
reuşind să Ńină pasul cu cei care au pile grele sau bani mulŃi (pentru lecŃii particulare). Un Eminescu
sau łiŃeica, un Iorga sau Blaga, născuŃi la Ńară ori într-o familie de simpli salariaŃi, ar fi, în mod
obligatoriu, un ratat in nuce. Pe porŃile liceelor noastre scrie în caldeiană: Mnei, Mnei, Thal,
Ufarsim, ceea ce, tradus în limba noastră, ar însemna: «Toate sunt numărate şi cântărite!» Asta în
ceea ce priveşte locurile la treaptă, la admitere, la repartizări. Profesorii sunt instrumentele
cumpărate ale noii burghezii, programa analitică urmăreşte robotizarea inteligenŃelor în formare,
diplomele sunt simple hârtii, nu ele contează, ci pilele, rudele, relaŃiile. Lupta cea mare se continuă
în lupta cea mică, cea care nu este altceva decât selecŃia de clasă şi de castă...”
***
[p.18] Am prieteni numai printre universitarii care predau matematici şi fizică. (Fiindcă sunt
pasionaŃi după discuŃii de filosofie.) Cei de la Filologie – deşi ştiu că am fost cadru universitar la
Cluj – mă ocolesc, din prudenŃă sau din frică. (Un decan – „trăistar”, care a dat examene cu mine
cândva, a spus unde trebuie: „Miroase a puşcărie”. Acest ipochimen jalnic a atins cota ideală de
ignoranŃă şi sterilitate. Nu a scris nici o carte, nici un studiu – a fost prins şi demascat, fiindcă a
plagiat pe Nedioglu, din manualele liceale de odinioară.)
Bazându-mă pe propria-mi experinŃă de dascăl, consider că doar zece la sută, maximum, din
inteligenŃele superior dotate au talent real pentru matematici: încă vreo 15-20% din elevi, cu mare
efort de muncă şi concentrare, pot să Ńină pasul în acest galop matematic spre nişte culmi de
specializare ce nu folosesc la nimic, nici măcar în inginerie sau economie.