duiliu zamfirescu, poezii 2, 202p..pdf

MQS_I? Cr
unt satul de tot pe lume. Stint satul de suferinta,
)
De Hush, de placere, de suspine, de credinta.
' Le-am gustat pe fie-care si desgustul m'a
coprins !
Tot co -a fost mai sfant, mai nobil, ele 'n sufletu'mi au stins,
Van desmostenit de mine, mi-au ucis gandul de viu ;
Nu mai stiu nici sa mC bucur, nici sa sufer nu mal stiu.
Tree cum trece or ce apa, curgatoare pe pament :
M'am nascut si deci voiu curge pen' la marela morment.
Ce 'mi vorbiti de nemurire, de credinta cea strabuna
Nemurirea, ca credinta, nici de biblie nu'i buna,
Iar strabunii, strat de oameni, au lasat ca on ce strat
Geologilor de dansil un desgust nemOsurat.
Suferinta e ca valul marilor spumegatoare,
Ce isbind aceia'si stinca, alba si stralucitoare,
0 'negreste. Corpu 'n care inima s'a inegrit
E un chin insufletit !
Stol de albe pasarele, ce cu tineretea yin,
Zbor ilusiile toate de la eel d'intaiu suspin,