Teoria muzicii - Tipografia

Capitolul III
III.1
Olivier Messian le defineşte în lucrarea sa Technique de mon langage
musical ca fiind organizări constituite din grupe simetrice,
infraoctaviante, parţial transpozabile, cu sunete comune.
Numărul de transpoziţii posibile este egal cu acel al semitonurilor
conţinute de grupul respectiv.
Fără a fi politonale, ele oferă ambianţa mai multor tonalităţi deodată.
Se pot amesteca şi cu modurile clasice; oferă posibilitatea modulaţiei
precum şi îmbinări de polimodalitate cu poliritmie.
III.2 secţiunii de aur
În secţiunea de aur ( şirul Fibonacci ), fiecare cifră rezultă din suma celor
două anterioare : 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, etc.
Modurile construite pe baza acestui principiu sunt neoctaviante ( infra şi
supra octaviante, putându-se grupa după materialul folosit în construcţia
lor în 12 specii.
Prima specie porneşte de la semiton ca unitate de măsură, următoarele
crescând progresiv printr-un semiton.
Sunt concepute ca având un centru de referinţă ( o tonică ) către care
converg celelalte sunete componente.