3.12 Marin Dumitru REFERAT sesiune com st - Tipografia Romania ...

Abstract
GuvernanŃa corporatistă în societatea bazată pe cunoaştere
Prof.univ.dr. <strong>Marin</strong> DUMITRU
The corporate management is the proces of administration of the financial enterprise
resources in order to achieve the strategical objectives regarding the affirmation of the integrity,
the transparence of the responsibility and the <strong>com</strong>petence.
Domeniul guvernanŃei corporatiste are un istoric demn de evidenŃiat, având în vedere
importanŃa acestei activităŃi, în prezent, în entităŃile publice şi private, în cadrul noii societăŃi
bazate pe cunoaştere.
ApariŃia şi evoluŃia conceptului de guvernanŃă
GuvernanŃa 1 este un concept amplu care include o supervizare solidă şi eficace a modului
în care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, în scopul protejării intereselor
<strong>com</strong>ponentelor respectivei arii, organizaŃii sau instituŃii.
În ultimii ani se stilizează conceptul de „guvernanŃă corporatistă” atât în organizaŃiile ce
activează în sectorul public 2 , cât şi în cele din sectorul privat.
În practica ultimilor 25 de ani, implementarea şi dezvoltarea conceptului de guvernanŃă
corporatistă a influenŃat în mod deosebit forŃa auditului intern prin lărgirea sferei de activitate şi a
gradului de acoperire a activităŃilor auditabile.
GuvernanŃa corporatistă în sistemul anglo-saxon este un concept cu o conotaŃie foarte
largă, similar cu termenul de „gestiune economico-financiară” din sistemul francofon, utilizat şi în
Ńara noastră în perioada economiei planificate, şi include: a) principiile etice; b)
responsabilitatea socială; c) bunele practici; d) activităŃile de control.
Implementarea guvernanŃei corporatiste s-a impus datorită unor eşecuri spectaculoase în
domeniul privat, precum cazurile Enron, WorldCom, Parmalat ş.a., într-o perioadă foarte scurtă de
timp, şi s-a dorit a fi o încercare de stăvilire a acestui curent şi de recâştigare a încrederii pierdute
în faŃa mass-mediei. Dacă o astfel de măsură nu ar fi fost luată, angajamentul investitorilor s-ar fi
diminuat, iar viaŃa corporatistă ar fi fost afectată. Această lipsă de încredere nu s-a limitat la
<strong>com</strong>paniile <strong>com</strong>erciale, ci a afectat deopotrivă marile corporaŃii private şi instituŃiile publice,
precum şi modul în care acestea erau conduse.
În Marea Britanie, Adrian Cadbury a avut preocupări pentru cercetarea cauzelor <strong>com</strong>une
ale eşecurilor corporaŃiilor din sistemul privat, elaborând, după criza din anii '80, RAPORTUL
1
Conceptul a fost utilizat în instituŃiile naŃionale, organizaŃiile <strong>com</strong>erciale administrate în coloniile şi teritoriile
ocupate.
2
În practică, se întâlneşte frecvent conceptul de „guvernanŃă” care este privit ca un proces, iar termenul de
„corporatistă” înseamnă „organizaŃia în ansamblu”, adică face referire la toate părŃile <strong>com</strong>ponente interne care
lucrează împreună, dar care în final sunt integrate unei singure structuri recunoscute de conducere.
333

CADBURY 3 , în 1992. Din raport a rezultat faptul că falimentele corporaŃiilor s-au datorat
problemelor majore ale organizării şi funcŃionării sistemului de control intern, adică probleme care
se află în <strong>com</strong>petenŃa conducerii de vârf. Managementul general nu numai că nu a reuşit să evite
catastrofele produse, dar în unele situaŃii chiar a contribuit la apariŃia acestor eşecuri.
Principiile şi practicile pe care a fost fundamentată guvernanŃa pot fi aplicate în egală
măsură şi în sectorul public sau al organizaŃiilor non-profit. De fapt, mulŃi ar putea susŃine că acest
concept poate aduce mai multă valoare aici, unde sunt în joc interesele contribuabilului şi ale
publicului larg, care au dreptul să se aştepte ca instituŃiile publice să fie bine conduse în activitatea
de furnizare a serviciilor publice cu fonduri publice. În mod similar, Uniunea Europeană aşteaptă
ca proiectele pe care le finanŃează să fie gestionate la cele mai înalte standarde. Drept urmare,
organizaŃiile publice au adoptat pe scară largă principiile şi practicile conducerii corporatiste şi le-
au adaptat la propriile circumstanŃe.
Conceptul de conducere corporatistă se referă la transparenŃa tranzacŃiilor şi la necesitatea
monitorizării sistemului de control intern în vederea capabilităŃii acestuia de evaluare a riscurilor
posibile, care să dea un plus de siguranŃă managementului organizaŃiilor pentru aplicarea
strategiilor stabilite. Pentru a evita o guvernanŃă necorespunzătoare, managementul de vârf trebuie
să aibă preocupări deosebite pentru realizarea de strategii, elaborarea de politici de control intern
cu ajutorul cărora să stabilească şi să evalueze riscurile organizaŃiei.
În acest context al abordării guvernanŃei, auditul intern este o activitate independentă şi
obiectivă de asigurare şi consultanŃă, concepută să aducă un plus de valoare şi să îmbunătăŃească
activitatea organizaŃiei. Auditul intern ajută o organizaŃie să îşi atingă obiectivele abordând într-
un mod sistematic şi metodic evaluarea şi îmbunătăŃirea eficacităŃii proceselor de gestiune a
riscurilor, de control şi guvernanŃă.
Conceptul de guvernanŃă corporatistă
În ceea ce priveşte conceptul de guvernanŃă, potrivit cercetărilor întreprinse de profesorul
universitar GhiŃă Marcel 4 , împreună cu un colaborator al său, în literatura de specialitate avem
mai multe definiŃii.
GuvernanŃa reprezintă sistemul prin care <strong>com</strong>paniile sunt conduse şi controlate 5 . O
guvernanŃă eficace asigură deopotrivă stabilirea obiectivelor şi planurilor strategice pe termen
3 Ulterior au urmat şi alte rapoarte pe aceeaşi temă, respectiv RAPORTUL HAMPEL, în 1998, şi RAPORTUL
TURBULL, în 2001. Au existat preocupări ale unor state şi ale OrganizaŃiei Europene de Cooperare şi Dezvoltare
(OCDE) privind stabilirea unor principii de guvernare a întreprinderilor.
Convingător a fost faptul că în sprijinul RAPORTULUI CADBURY au venit şi concluziile celorlalte rapoarte care
au confirmat atât constatările iniŃiale, cât şi faptul că „managementul de vârf nu a învăŃat din greşeli şi nu a acŃionat
corespunzător”.
4 GhiŃă Marcel, Popescu <strong>Marin</strong>, Auditul intern al instituŃiilor publice: teorie şi practică, Editura CECCAR, Bucureşti,
2006, pp.11-15
334

lung, existenŃa conducerii şi a structurilor de conducere adecvate atingerii acestor obiective, dar şi
asigurarea funcŃionalităŃii structurii în scopul menŃinerii integrităŃii, reputaŃiei şi răspunderii
organizaŃiei în faŃa opiniei publice 6 ;
GuvernanŃa este o <strong>com</strong>binaŃie de procese şi structuri implementate de Consiliul de
administraŃie pentru a informa, conduce, direcŃiona şi monitoriza activităŃile organizaŃiei, în scopul
atingerii obiectivelor prestabilite 7 .
Din abordările anterioare rezultă că guvernanŃa este o încercare de a-i determina pe
managerii de vârf să se achite de propriile obligaŃii într-o manieră cât mai corectă şi calificată,
astfel încât să protejeze interesele factorilor implicaŃi din cadrul organizaŃiei. Factorii implicaŃi pot
fi interni sau externi şi vor avea cu siguranŃă cerinŃe şi aşteptări diferite, uneori chiar conflictuale
faŃă de organizaŃie. În acelaşi timp, diferiŃii factori implicaŃi pot pune o anumită presiune pe
organizaŃie în scopul de a-şi satisface propriile nevoi şi deziderate.
Conceptul guvernanŃei conŃine, pe lângă modul cum o organizaŃie este condusă şi
controlată în vederea atingerii Ńintelor prestabilite, şi sistemul prin care aceasta interacŃionează cu
factorii implicaŃi şi cum le protejează acestora interesele. GuvernanŃa corporatistă funcŃionează pe
baza unor principii, considerate ca stâlpi ai bunei guvernări de RAPORTUL CADBURY, şi
anume: 1) integritate; 2) transparenŃă; 3) răspundere; 4) <strong>com</strong>petenŃă.
Integritatea este un concept cheie şi îngemănează un <strong>com</strong>portament corespunzător şi etic,
respectiv grija pentru interesele altora şi responsabilitatea socială. Acest concept este implicit
activităŃilor desfăşurate în sectorul public, iar pentru sectorul privat este un principiu care are în
vedere obŃinerea de profit.
TransparenŃa este necesară, deoarece neregulile şi/sau performanŃele slabe se întâmplă de
cele mai multe ori în spatele uşilor închise. Când faptele sunt la vedere, sunt deschise opiniei
publice, supuse constatărilor justificate ale specialiştilor, există şanse mai mari să se amelioreze.
Expunerea publică la examinări a propriilor acŃiuni şi decizii contribuie la îmbunătăŃirea
<strong>com</strong>portamentelor şi a performanŃei. Desigur, pentru o vreme putem ascunde <strong>com</strong>portamentele
neprofesionale şi performanŃele slabe, dar nu pentru un termen lung. De regulă, transparenŃa este
un principiu fundamental pentru organizaŃiile care vor să înveŃe. Fără deschidere nu există evoluŃie
şi performanŃă, nu putem să devenim mai eficienŃi.
Răspunderea este cel mai important principiu al guvernanŃei, dar în acelaşi timp, este cel
mai puŃin înŃeles şi mai rar respectat în cadrul organizaŃiilor. În cele mai multe organizaŃii
răspunderea nu este suficient definita şi nici nu este clar stabilită atât pentru personalul
organizaŃiei, cât şi pentru conducerea acesteia. Asumarea răspunderii presupune parcurgerea mai
5 Raportul Cadbury, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Londra, 1992
6 AsociaŃia NaŃională a Directorilor de CorporaŃii, din USA.
7 Institutul Auditorilor Interni (IIA), din USA.
335

multor etape, şi anume: 1) cunoaşterea foarte bine a responsabilităŃilor privind activităŃile,
rezultatele şi <strong>com</strong>portamentele, pentru asigurarea clarităŃii soluŃiilor; 2) necesitatea de a da
socoteală în faŃa persoanei care Ńi-a acordat responsabilitate, pentru a fi descărcaŃi de acestea, ceea
ce înseamnă rapoarte şi răspundere ierarhică care începe de la nivelele inferioare şi se încheie la
nivelul Consiliului de administraŃie; 3) ce trebuie să faci, cui şi cum trebuie să îi raportezi?
reprezintă un element important al asumării răspunderii; 4) persoana în faŃa căreia răspunzi trebuie
să deŃină informaŃii suficiente şi concrete pentru a fi capabil să evalueze rezultatele prezentate; 5)
felul cum răspunderea este angajată trebuie să fie deschisă examinării independente, spre exemplu,
activităŃii de audit intern, ceea ce va evita contestarea managementului; 6) trebuie să existe un
sistem bine intenŃionat de re<strong>com</strong>pensă şi sancŃionare care să funcŃioneze corect şi permanent.
Dacă primiŃi aceleaşi re<strong>com</strong>pense şi/sau evitaŃi sancŃiunile indiferent de nivelul realizărilor
sau al corectitudinii îndeplinirii sarcinilor în timp, răspunderea va fi afectată.
În cadrul organizaŃiilor, rolul auditului intern, în ceea ce priveşte răspunderea la toate
nivelele organizaŃiei, este asigurat şi se urmăreşte prin sistemul procedurilor scrise şi formalizate.
CompetenŃa este acel element de care dacă oamenii nu dispun nu pot să-şi realizeze
atribuŃiile în mod profesional. CompetenŃa se referă la abilitaŃi tehnice şi <strong>com</strong>portamente necesare
pentru asigurarea descărcării de responsabilitate. Buna intenŃie este un concept frumos, dar fără a
dispune de <strong>com</strong>petenŃa necesară ea devine lipsită de relevanŃă. Nivelul de <strong>com</strong>petenŃă trebuie
stabilit clar înainte de ocuparea funcŃiei şi trebuie revizuit cu regularitate de către factorii de
management.
CondiŃiile funcŃionării guvernanŃei corporatiste în entităŃi publice
OrganizaŃiile trebuie să realizeze unele cerinŃe minime pentru asigurarea eficienŃei
guvernanŃei corporatiste, şi anume: a)existenŃa unui sistem de control intern; asigurarea că sistemul
de control intern funcŃionează; b)responsabilizarea Consiliului de administraŃie cu privire la
monitorizarea sistemului/procesului de control; c)descrierea sistemului de control intern într-un
cadru proceduralizat, respectiv un model de tip COSO/COCO.
Sistemul de control intern al entităŃilor trebuie să asigure îndeplinirea unor condiŃii, astfel:
- să poată răspunde corespunzător afacerilor/tranzacŃiilor semnificative 8 , operaŃiilor
financiare în confruntarea cu riscurile;
- să menŃină nealterată calitatea înregistrărilor şi a informaŃiilor;
- să asigure conformitatea cu legile, regulamentele şi politicile entităŃii;
- să prevină frauda, neregulile, pierderile şi folosirea eronată a resurselor;
8 Termenul de tranzacŃie semnificativă se referă atât la sistemul privat, cât şi la cel public, în sensul că toate activităŃile
întâlnite trebuie să le gestionăm ca pe o afacere.
336

- să asigure calitatea raportării auditului intern şi auditului extern.
Toate aceste elemente sunt urmărite şi de Comisia Europeană cu ocazia evaluării funcŃiei
de audit intern, mai ales în cadrul Ńărilor candidate dar şi al celor deja membre ale acestei
organizaŃii economice.
În ultimul timp, legat de guvernarea corporatistă şi sistemul de control, auditul intern a
evoluat foarte mult datorită conceptului de conducere corporatistă, care a influenŃat şi
responsabilizat într-o măsură mai mare managementul pentru evaluarea şi administrarea riscurilor.
În acest context, auditul intern va fi inevitabil să se desfăşoare sub presiunea publicului,
având în vedere că este funcŃia care poate aduce un surplus de transparenŃă într-o lume atât de
controversată. PrezenŃa auditorului intern într-un asemenea context răspunde atât „principiilor
guvernanŃei corporatiste” de asigurare a transparenŃei tranzacŃiilor organizaŃiei, cât şi necesităŃii
conducerii de a-i aduce un plus de siguranŃă care să-i permită să aibă curajul aplicării strategiei
organizaŃiei în practică, în mod corect şi eficient.
Buna practică internaŃională în domeniu re<strong>com</strong>andă utilizarea principiilor guvernanŃei
corporatiste, în vederea asigurării realizării funcŃiei de audit intern în entităŃi şi evitarea unor
evenimente nedorite, având drept consecinŃe cauze organizatorice sau in<strong>com</strong>patibilităŃi funcŃionale
interne.
Modelul COSO a fost actualizat spre a fi utilizat ca un sistem <strong>com</strong>plet de gestionare şi
analiză a riscurilor. În acest fel, modelul va contribui la constituirea unui sistem de control intern
solid care va funcŃiona de jos în sus, în timp ce monitorizarea şi conducerea se va realiza de sus în
jos, în cadrul organizaŃiei.
OrganizaŃiile trebuie să-şi evalueze sistematic modul cum reuşesc să atingă criteriile
guvernanŃei, de organizare şi funcŃionare a sistemului de control intern, promovate prin modelul
COSO.
În practica internaŃională există preocupări pentru implementarea principiilor guvernanŃei
corporatiste în cadrul organizaŃiilor. Unul dintre cei mai reprezentativi teoreticieni ai auditului
intern, a propus 10 principii 9 care trebuie urmate pentru asigurarea implementării guvernanŃei
corporatiste:
P 1.- controlul factorilor interesaŃi asupra organizaŃiei;
P 2.- <strong>com</strong>pletitudinea şi fiabilitatea rapoartelor prezentate publicului;
P 3.- evitarea concentrării excesive a puterii la vârful organizaŃiei;
P 4.- <strong>com</strong>ponenŃa echilibrată a consiliului;
P 5.- un Consiliu Director foarte implicat;
P 6.- independenŃa puternică la nivelul Consiliului Director;
9 Andrew Chambers, membru al boardului IIA SUA
337

P 7.- monitorizarea cu eficacitate a activităŃilor de către Consiliul Director;
P 8.- evaluarea permanentă a <strong>com</strong>petenŃei şi angajamentului salariaŃilor;
P 9.- evaluarea riscurilor şi instrumentelor de control intern utilizate;
P 10.- prezenŃa puternică a auditului intern în organizaŃie.
De asemenea, o organizaŃie internaŃională promovează un set de 5 principii care asigură
funcŃionarea guvernanŃei corporatiste 10 :
P 1.- drepturile factorilor interesaŃi;
P 2.- tratamentul imparŃial al factorilor interesaŃi;
P 3.- rolul factorilor interesaŃi în conducere;
P 4.- <strong>com</strong>unicările publice şi transparenŃa;
P 5.- responsabilităŃile Consiliului de administraŃie.
Ministerul FinanŃelor (Trezoreria) din Marea Britanie a elaborat un Cod al GuvernanŃei
pentru InstituŃiile Publice, în iulie 2005, care urmăreşte să clarifice anumite probleme legate de
responsabilităŃi individuale ale miniştrilor şi funcŃionarilor publici şi să formalizeze codurile
obligatorii şi consultative privind buna guvernanŃă. Principiul „te conformezi sau dai explicaŃii” se
va aplica doar acelor elemente care nu au caracter obligatoriu, aşa cum se practică în prezent în
toate codurile bazate pe principii.
O versiunea americană a guvernanŃei corporatiste 11 , este din ce în ce mai des folosit ca
fundament al guvernanŃei, deoarece reprezintă o abordare mult mai legislativă şi orientată pe
controlul intern, spre deosebire de celelalte modele ale guvernanŃei utilizate în lume, mai flexibile
şi mai vaste.
Uniunea Europeană elaborează la rândul ei un document 12 - care este <strong>com</strong>patibil cu cele
două coduri descrise mai sus.
GuvernanŃa (conducerea) corporatistă are la bază o serie de iniŃiative, precum:
- importanŃa administrării riscului;
- noul accent asupra rolului Comitetului de audit;
- asigurarea independenŃei auditorilor interni;
- integrarea auditului intern în evaluarea riscului;
- aportul auditului extern în procesul de conducere.
1) ImportanŃa administrării riscului. Responsabil de organizarea şi implementarea
sistemului de control intern este linia de management, indiferent dacă ne referim la sectorul public
sau la cel privat.
Managementul riscului şi controlul sunt lucruri interne organizaŃiei.
10 OrganizaŃia Europeană de Cooperare şi Dezvoltare (OCDE)
11 Amendamentul Sarbanes Oxley Act
12 Codul Comunitar al GuvernanŃei
338

Riscul este considerat în teoria de specialitate unul dintre mecanismele – cheie ale evoluŃiei
unei economii, deoarece mediul de afaceri dar şi sectorul public prezintă numeroase riscuri, iar
abilitatea organizaŃiilor de a izola şi analiza aceste riscuri determină în ultimă instanŃă succesul sau
eşecul în activitatea managerială. Conform Standardelor InternaŃionale de Audit, riscul reprezintă
posibilitatea apariŃiei unui eveniment care va avea un impact asupra atingerii obiectivelor
organizaŃiei. EsenŃa riscului constă în incertitudinea rezultatului, fie pozitiv sau negativ, datorită
unei schimbări neaşteptate a mediului de control.
Riscul se poate manifesta în două moduri: a)prin ameninŃări directe, datorită unor
evenimente cu efect negativ, care pot conduce la eşecul organizaŃiei în atingerea obiectivelor
stabilite; b)prin oportunităŃi, datorită unor evenimente cu efect constructiv, care pot fi exploatate
cu scopul de a îmbunătăŃi metodele de atingere a obiectivelor organizaŃiei.
Cele mai frecvente riscuri care pot afecta organizaŃia sunt următoarele: a)riscuri externe
(economice, de piaŃă, legislative, politice, de mediu, neprevăzute); b)riscuri financiare (de preŃ, de
lichiditate, de disponibilitate şi alocare a resurselor, de investiŃii neoportune, de întârzieri de plată,
de plăŃi automate nesecurizate, de contracte de împrumut cu o rată a dobânzii variabilă, de
investiŃii în produse neprofitabile, de operaŃiuni financiare cu risc ridicat); c)riscuri operaŃionale
(neînregistrarea în contabilitate a unor operaŃiuni, arhivarea necorespunzătoare a documentelor
justificative, lipsa unui control asupra operaŃiilor cu risc ridicat, lipsa funcŃiei de supervizare,
proasta administrare şi întreŃinere a echipamentelor); d)riscuri generate de resurse umane (lipsa
unui plan de recrutare, probleme de recrutare, supraîncărcarea cu sarcini a personalului datorită
insuficienŃei lui, fluctuaŃie ridicată de personal, politică de personal necorelată cu necesităŃile în
ceea ce priveşte perfecŃionarea pregătirii, politică de promovare şi motivare neadecvată); e)riscuri
intangibile (legate de brand, imagine sau reputaŃia organizaŃiei); f)riscuri tehnologice şi de
procesare a informaŃiilor (legate de implementarea şi folosirea programelor IT, de managementul
informaŃiei, de securitatea datelor, de securitatea fizică a echipamentelor IT, de neasigurarea
pregătirii de specialitate a personalului, de folosire neadecvată a politicii de back-up, de protecŃie
necorespunzătoare împotriva viruşilor şi atacurilor din exterior); g)riscuri de eficienŃă (dezvoltarea
neadecvată a funcŃiei de audit, folosirea neadecvată a politicilor şi procedurilor organizaŃionale, ca
informaŃiile externe să nu fie disponibile la timp şi în formatul adecvat, aplicarea neadecvată a
legilor, regulamentelor şi procedurilor existente, calitatea scăzută a raportărilor financiare sau de
altă natură efectuate către alte părŃi interesate, relaŃii defectuase cu partenerii cheie, procesul de
coordonare şi <strong>com</strong>unicare slab dezvoltat); h)riscuri de autoritate (lipsa unor linii de autoritate clar
definite prin structura organizaŃională adecvată, fişele posturilor, stabilirea sarcinilor şi atribuŃiilor
la nivel de persoane, delimitarea <strong>com</strong>petenŃelor, definitivarea relaŃiilor de raportare internă şi
externă, existenŃa regulilor de substituire/back-up); i)riscuri de fraudă (segregarea neadecvată a
339

sarcinilor şi atribuŃiilor, conflicte de interese, folosirea neautorizată a resurselor, escaladarea
controalelor implementate, menŃinerea necorespunzătoare a informaŃiilor şi documentelor
confidenŃiale, folosirea poziŃiei de conducere în scopul fraudării) 13 .
Rolul auditului intern este de a asigura managementul asupra faptului că, în realitate,
controlul intern există, este funcŃional şi suficient sau insuficient. Acest tip de auditul ajută
întreprinderea să-şi atingă obiectivele printr-o organizare metodică şi sistematică. Aceasta
presupune că va trebui să se implice în îmbunătăŃirea controlului intern şi a proceselor de
conducere, care se referă la politici şi administraŃie, unde trebuie să se manifeste principiile
guvernanŃei corporatiste.
Auditul trebuie să urmărească liniile generale ale managementului, deoarece există „mici
războaie” între diferite nivele ale organizaŃiei care descurajează oamenii pentru a lucra bine.
Re<strong>com</strong>andările auditului intern trebuie aduse într-un spirit constructiv, altfel ele nu vor reprezenta
un beneficiu pentru organizaŃie, având în vedere că nu totul este pus pe hârtie şi aceasta nu va fi
niciodată.
Auditorul intern există pentru a ajuta managementul de linie, pentru a îmbunătăŃi
managementul funcŃional şi pentru a evalua managementul riscului. Concluziile şi re<strong>com</strong>andările
auditorului intern sunt folositoare liniei de management din zonele auditate, în special, cu privire
la îmbunătăŃirile potenŃiale ale procesului de management al riscului.
Managementul riscului, controlul şi guvernarea corporatistă cuprind politicile, procedurile
şi operaŃiunile determinate să asigure:
- îndeplinirea obiectivelor;
- evaluarea adecvată a riscurilor;
- credibilitatea raportării interne şi externe;
- existenŃa procedurilor de sancŃionare şi re<strong>com</strong>pensă;
- conformarea cu cadrul legislativ de reglementare;
- conformarea cu standardele de <strong>com</strong>portament şi etică ale organizaŃiei.
În esenŃă, în viaŃa organizaŃiilor, auditul intern poate juca două roluri importante. Primul
rol se manifestă în etapele incipiente ale introducerii unui sistem solid de guvernanŃă când auditul
intern are marea oportunitate de a sfătui şi consilia conducerea în ceea ce priveşte avantajele
implementării politicilor, mecanismelor şi procedurilor. Cu toate acestea, auditul nu trebuie să îşi
asume un rol executiv în conceperea sau în implementarea politicilor GuvernanŃei -
responsabilitatea trebuie să fie foarte clar atribuită conducerii.
13 Mareş George, Niculae Dragoş-Cătălin, Costinescu Cristiana, Pitulice Mihail-George, Practica auditului intern
privind fondurile publice naŃionale şi ale Uniunii Europene, Editura Contraplus, Bucureşti, 2007, pp. 360-362
340