Radulescu Elena_Rezuma RO_Cercetari privind frecventa, etiol.pdf

de enterobacterii (Escherichia Coli, Pesudomonas, Klebsiella şi Proteus) şi
bacterii gram pozitive (streptococi, stafilococi) dar fără diferenţe semnificative
la animalele bolnave sau sănătoase. Simplul fapt că bacterii similare au fost
găsite în secreţiile vulvare cât şi în cele lactate, sugerează identitatea etiologiei
atât la mamite, agalaxie cât şi la metrite, prin urmare, toate scroafele au avut
cel puţin o cultură bacteriană pozitivă.
În mostrele de lapte trebuie remarcată prezenţa bacteriilor aparţinând
familiei Enterobacteriaceae (36.65%) din care Escherichia coli este cea mai
frecventă (în proporţie de 23.33% din mamitele studiate) Klebisiella,
Pseuodomonas şi Preoteus (13.32%).
Simptomele funcţionale s-au tradus printr-o modificare a laptelui, în
special creşterea acidităţii. Din acest punct de vedere s-a putut observa că la
scroafele bolnave valoarea acidităţii a fost superioară unui pH de 7.2. La
scroafele afectate cu mamită este crescut şi devine alcalin, variind între 7-7.8,
în timp ce pH-ul laptelui provenit de la scroafele sănătoase s-a situat în jurul
valorii unui pH de 6.4-6.5.
La secreţia vaginală, conform măsurătorilor de rezistenţă sau
sensibilitate la antibiotice a principalelor tipuri de bacterii întâlnite în mostrele
prelevate, majoritatea tulpinilor au fost sensibile la amoxicilină, gentamicină,
streptomicină, penicilină, ampicilină, cloramfenicol, neomicină.
În urma întocmirii antibiogramei, s-a urmărit aplicarea în lot a acelor
antibiotice la care tulpinile de bacterii au fost sensibile, urmărindu-se efectul
aplicării unor scheme de tratament asupra scroafelor şi purceilor într-o
perioada de 6 luni, din decembrie până în luna mai, în trei perioade distincte:
decembrie-ianuarie, februarie-martie, respectiv aprilie-mai.
Au fost utilizate aceleaşi medicamente atât în tratamentul mamitelor, cât
şi în cel al metritelor sau agalaxiei. Ocitocina a fost asociată tratamentului
-5-