Radulescu Elena_Rezuma RO_Cercetari privind frecventa, etiol.pdf

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE
ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
“CERCETĂRI PRIVIND FRECVENŢA,
ETIOLOGIA, SIMPTOMELE ŞI POSIBILITĂŢILE DE
PREVENIRE A SINDROMULUI MMA LA SCROAFĂ”
Conducător ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. STOICA Maria Angela
Bucureşti
2010
Doctorand:
RĂDULESCU Elena

CONSIDERAŢII GENERALE
Perioada puerperală este recunoscută de toţi autorii, ca fiind o perioadă
de risc pentru viaţa reproductivă a scroafei, de evoluţia ei depinzând, în bună
măsură, desfăşurarea ulterioară a procesului de reproducţie. Evoluţia normală
sau patologică a puerperiumului este dependentă de o serie de factori exogeni
sau endogeni, cum sunt cei de furajare, factorii de zooigiena în toată
complexitatea lor, de îngrijire, de sănătate în perioada de gestaţie, în timpul
parturiţiei, puerperiumului şi lactaţiei.
Desfăşurarea fătării şi faza post partum la scroafă reprezintă obiectul
perturbărilor responsabile de pierderi economice, având în vedere dependenţa
strânsă a purceilor nou născuţi de sănătatea mamei. Sindromul Mamită-
Metrită-Agalaxie (MMA) este o boală comună în toată lumea şi face parte
dintre bolile suinelor cu un foarte mare impact economic negativ, prin
performanţele scăzute de creştere şi reformele timpurii ce se aplică în rândul
scroafelor bolnave.
Apare de obicei în primele 48 ore după fătare, dar poate, de asemenea,
să survină în cursul primei săptămâni după fătare. Poate cauza reducerea
viabilităţii şi o creştere a ratei mortalităţii purceilor începând cu 4-5%.
Incidenţa ratei de MMA variază considerabil, de la mai puţin de 1% până la
aproape 100% din fătări, rezultând o considerabilă pierdere economică în
rândul animalelor şi al crescătorilor. Odată ce boala a putut fi observată la
scroafe, un tratament bazat pe antibiotice trebuie utilizat, pentru eradicarea
simptomelor.
MMA este un sindrom cu o etiologie multipă, în care numeroşi agenţi
patogeni pot fi implicaţi, precum cei din familia Enterobacteriaceae (E. Coli,
Klebsiella spp., Pseudomonas, Proteus spp), streptococci, stafilococi, etc.
În sindromul MMA, una sau toate manifestarile de mai jos pot coexista:
-1-

1. Mamitele-inflamaţia sau infecţia mamelei-pot apare prin două căi: o
infecţie bacteriană directă a ţesutului mamar prin intermediul canalului lactifer
sau prin bacteriile care pot intra în circuitul sangvin (septicemie/bacteuriemie)
de la alte infecţii sau localizate în ţesutul ugerului.
În ambele cazuri, simptomele sunt aceleaşi. Ugerul este inflamat, ferm
şi sensibil la atingere. Scroafa frecvent se întinde pe uger şi refuză să lase
purceii la alăptat. Temperatura scroafei este ridicată, până la 40°C sau chiar
mai mult.
2. În cazul metritelor-infecţia uterului-bacteriile pot pătrunde în tractul
reproductiv în timpul fatarii, sau la scurt timp după aceasta, prin mijloace
naturale. Dacă se acordă asistenţă scroafei în timpul fătarii, bacteriile pot fi
introduse şi cu această ocazie. Placenta, distociile, etc., pot provoca, de
asemenea, o infecţie. Semnele sunt evidente: scurgeri vaginale urât
mirositoare, asociate cu o temperatură înaltă (> 40°C).
3. Agalaxia-reducerea sau suprimarea completă a producţiei lactate,
adesea survine în combinaţie cu una sau ambele boli descrise anterior.
SCOPUL LUCRĂRII
Studiile realizate în cadrul acestei teze, au fost direcţionate spre
facilitatea înţelegerii incidenţei sindromului MMA, studierea factorilor care
acţionează în perioada puerperală şi care afectează fertilitatea scroafei şi
viabilitatea purceilor obţinuţi în maternitate, precum şi cunoaşterea cât mai
rapidă şi eficientă a posibilităţilor de prevenire, depistare şi combatere a celor
trei afecţiuni ce compun sindromul MMA. Am încercat astfel să obţinem
informaţii cu privire la incidenţa diverselor tipuri de specii bacteriene din
secreţia vaginală şi cea lactată, din probe provenite atât de la scroafe sănătose,
cât şi de cele care manifestau simptome ale bolii, le-am comparat variaţiile
-2-

încărcăturii biologice şi, prin rezultatele obţinute în urma antibiogramei, am
urmărit îndeaproape eficientizarea tratamentului aplicat scroafelor bolnave.
S-a demarat, cum era şi firesc, cu o intensă documentare informativă,
după care s-a trecut la realizarea obiectivului experimental-scroafe matcă, în
cadrul complexului nr. 1 al Societaţii Comerciale “Romsuintest Periş” SA.
-Etapa I: s-a procedat la adunarea materialului documentar de
informare, consultat, conspectat şi însuşit în scopul aflării preocupărilor
existente în România cât şi pe plan mondial în domeniul îmbolnăvirilor cu
MMA, şi problematica asupra căreia planează încă incertitudini, controverse,
neclarităţi. Au fost consultate mai multe surse, ale căror trimiteri se regăsesc
în capitolul Bibliografie din finalul tezei în extenso.
-Etapa II: În baza documentării efectuate, s-a trecut la constituirea
dispozitivului experimental, în cadrul maternităţii din complexul nr. 1 din
cadrul Societatii SC Romsuintest Periş SA. Înainte de populare, s-a efectuat
verificarea eficacităţii curăţeniei din adăpost în limitele standard admise de
normele în vigoare.
-Etapa III: Odată obţinut un rezultat corespunzator din punct de vedere
al igienei din adăpost, s-a trecut la prelevare de material biologic de la lotul
experimental în scopul analizelor bacteriologice de laborator.
-Etapa IV: tratamentul şi observarea procentului de revenire din boală.
Prezenta teză este compusă din două părţi distincte. În prima parte,
“Stadiul cunoaşterii”, sunt explicate pe larg, pe parcurusul a 86 de pagini
structurate în 3 capitole, întreaga simptomatologie specifică sindromului
MMA, observată prin prisma lucrărilor de specialitate studiate, aparţinând
diverşilor autori români şi străini.
Capitolul 1 face referire la tulburările glandei mamare ce pot surveni în
perioada puerperală la scroafe, respectiv mamitele şi agalaxia. Capitolul 2 este
-3-

dedicat tulburărilor în ceea ce priveşte aparatul genital al scroafei, în cazul
nostru, metritele iar Capitolul 3 este dedicat explicării etiologiei, patogeniei,
simptomelor specifice, evoluţiei bolii, metodelor de diagnosticare şi tratament
ce pot fi aplicate, şi nu în ultimul rând modalităţile de profilaxie şi combatere
a bolii.
Cea de-a doua parte a lucrarii, “Cercetari proprii”, cuprinde un număr
de 126 pagini şi face referire la scopul lucrării, locul de desfăşurare al
cercetărilor, materialul biologic supus studiului, reprezentat de secreţiile
vaginale şi cele lactate, împreună cu metodele şi tehnicile de lucru descrise
separat şi pe larg şi nu în ultimul rând tratamentul aplicat lotului supus
studiului. Lucrarea se încheie cu propriile concluzii obţinute în urma
experimentului efectuat.
MATERIALE ŞI METODĂ
În acest studiu, starea de sănătate a unui lot de 20 de scroafe (16
bolnave şi 4 sanatoase), aparţinând raselor ce se cresc şi exploatează în ferma
Romsuintest Periş SA, respectiv Marele Alb, Landrace, Duroc şi metişii
acestora, toate aflate în perioada puerperală, a fost determinată, în baza
manifestărilor clinice de MMA. Probele prelevate au fost luate în evidenţă şi
examinate microbiologic în laborator, s-a efecutat antiobiograma în urma
căreia s-a aplicat un tratament în lot la un număr de 200 de scroafe şi scrofiţe
din rasele mai sus menţionate.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Cercetările bacteriologice efectuate plecând de la probele de lapte şi
mucus vaginal prelevate de la scroafe sănătoase şi bolnave (4/16), au pus în
evidenţă agenţi patogeni variaţi, dar în mod special al celor aparţinând familiei
-4-

de enterobacterii (Escherichia Coli, Pesudomonas, Klebsiella şi Proteus) şi
bacterii gram pozitive (streptococi, stafilococi) dar fără diferenţe semnificative
la animalele bolnave sau sănătoase. Simplul fapt că bacterii similare au fost
găsite în secreţiile vulvare cât şi în cele lactate, sugerează identitatea etiologiei
atât la mamite, agalaxie cât şi la metrite, prin urmare, toate scroafele au avut
cel puţin o cultură bacteriană pozitivă.
În mostrele de lapte trebuie remarcată prezenţa bacteriilor aparţinând
familiei Enterobacteriaceae (36.65%) din care Escherichia coli este cea mai
frecventă (în proporţie de 23.33% din mamitele studiate) Klebisiella,
Pseuodomonas şi Preoteus (13.32%).
Simptomele funcţionale s-au tradus printr-o modificare a laptelui, în
special creşterea acidităţii. Din acest punct de vedere s-a putut observa că la
scroafele bolnave valoarea acidităţii a fost superioară unui pH de 7.2. La
scroafele afectate cu mamită este crescut şi devine alcalin, variind între 7-7.8,
în timp ce pH-ul laptelui provenit de la scroafele sănătoase s-a situat în jurul
valorii unui pH de 6.4-6.5.
La secreţia vaginală, conform măsurătorilor de rezistenţă sau
sensibilitate la antibiotice a principalelor tipuri de bacterii întâlnite în mostrele
prelevate, majoritatea tulpinilor au fost sensibile la amoxicilină, gentamicină,
streptomicină, penicilină, ampicilină, cloramfenicol, neomicină.
În urma întocmirii antibiogramei, s-a urmărit aplicarea în lot a acelor
antibiotice la care tulpinile de bacterii au fost sensibile, urmărindu-se efectul
aplicării unor scheme de tratament asupra scroafelor şi purceilor într-o
perioada de 6 luni, din decembrie până în luna mai, în trei perioade distincte:
decembrie-ianuarie, februarie-martie, respectiv aprilie-mai.
Au fost utilizate aceleaşi medicamente atât în tratamentul mamitelor, cât
şi în cel al metritelor sau agalaxiei. Ocitocina a fost asociată tratamentului
-5-

pentru a facilita eliminarea puroiului în metrite şi a laptelui în mamite şi a
permite suptul şi tranzitul intestinal. Purceilor, pentru a putea fi menţinuţi în
viaţă în lipsa mamei, li s-a administrat colostrul de la alte scroafe, înlocuitori
de lapte sau au fost direcţionaţi către scroafe doici.
Rezultatele obţinute pe cele 200 de scroafe şi scrofiţe au evidenţiat un
procent ridicat de animale ce au prezentat semne de vindecare, aceste rezultate
justificând necesitatea şi eficienţa aplicării tratamentului conform
antibiogramei obţinută anterior în laborator.
CONCLUZII FINALE
În acest studiu, a fost analizată incidenţa diverselor bacterii în glanda
mamară şi secreţiile vaginale la scroafe sanatoase şi bolnave. Nu s-au găsit
diferenţe semnificative între cele 2 loturi, flora bacteriană având diferenţe
foarte mici. În stadiul actual al cunoştinţelor, motivul pentru care doar unele
scroafe dezvoltă semne clinice de infecţie după contactul cu aceste bacterii
omniprezente rămâne necunoscut.
Având în vedere complexitatea bolii, studiul de faţă reprezintă,
inevitabil, o investigaţie complexă în care discipline precum reproducţia,
anatomia, fiziologia, medicina veterinară, microbiologia, imunologia,
patologia, alimentaţia şi zooigina s-au întrepătruns, în scopul elucidării
cauzelor bolii din teren şi aplicării unui tratament şi o profilaxie cât mai
corecte.
-6-