IN FATA VIETH - upload.wikimedia....

IN FATA VIETH
ROMAN
DE
DUILIU ZAMFIRESCU
BUC URES CI
TIPO-LITOGRAFIA STEFAN MIHALESCU
14, Strada Covaci, 14.
1884

IN FATA VIETII
ROMAN
DE
DUILIU ZAMFIRESCU
BUCURESCI
TIPO-LITOGRAFIA STEFAN MIHALESCU, STRADA COVACI II
1884

IN FATA VIETII

Or ce om care s'a desteptat din
cele d'intaiu visuri ale tineretil,
care tine socoteala de propria sa
-expellent& si de experienta altora,
care a studiat istoria trecutulul
pe a epocel sale, dace niscal-va
prejuditil inradacinate nu'l turbura
judecata, va sfarli
prin a ajunge
la conclusiunea, ca lumea oamenilor
este imperatia intimplaril 121 a
greplel, cari o stapinesc si o guverneaza,
dup6 cheful lor, lath nici
o mild, ajutate Hind de nebunie si
de rautate. De aceea tot ce e mai
bun in omenire nu ese la Liman
de cat cu mu de greutati; or ce
inspiratiune nobila qi inteleapta
gases,ce gnu ocazie sa se arate
pe clnd absurdul gi falsul in domeniul
ideilor, platitudinea §i vulgaritatea
in regiunile extol, ratitetatea
si prefacatoria in viata practick
domnesc neturburate de nimen1
si aproape in neintrerupere...
Sehopenhaner. Lumen ca vointa fi
ca reprezentatitine. Vol. 1.1E42.

PARTEA ANTAIA
I.
Obosit de drum, Eugeni-A Soleanu s'a
propia de mo§iea pArinteascA catre sfintitul
soareluT. Era in vara anuluT J874.
De patru zile de cAnd calatoria, cea
d'intAid multumire ce o avea, era aceea
pe care i-o pricinuia revederea locurilor
in care se nascuse §i crescuse. SAtul
de drum de fier §1 apasat de greuiatea
gandurilor sale, se simti oarecum
u§urat, cAnd, la Adjud, se sui intr'o
birja jidoveascA, care'l porni in fuga
cailor spre muntr.
Aerul rece §i sanetos al dealurilor avu
darul de al chema oare-cart resturr de
amintirl, dulci" tovara§e de singuratee,

8 IN FATA viETlx
cart it gonira neagra tristete ce'l coprindea.
Trotusiul curgea pe albia sa
pietroasA ca si acum vase ant ; muntit
eraa verzt vi frumogi ca vi atunci ; faneata
era tot atat de vie, cu nenum6ratele
sale ierburt inflorite, iar maldarul,
intins in palif-palit pe cositura,
umplea aerul de mirosurt, ca vi pe vremea
cAnd umbla Ware pe mogie, de la
un capet la altu, ca un vatagel.
Eugenia Soleanu se intorcea in tarn
pentru tot-d'a-una.
Plecase cu ease ant mat 'nainte la
Paris, sa invete literele of filosofia, lucru
rar pentru un baiat bogat cad
atunct era bogat, si acum, peste gdse
ant, se intorcea acasA WA diploma vi
sarac. Fia al unet familil nobile din Moldova,
plecase in strAinAtate cu fastul
gi iluziele unul copil, singur la Orin%
caruia i s'a ascuns tot-d'a-una adeverata
stare a averit sale, din dragoste
de cAtre mama vi din orgoliu de cAtre
tatai sea, lasandu-se sa creadA ca
are in urmA comort.
In anit d'intaid
, Eugenia mance,
multe parale of facu pupa. treabA. De
la al treilea an insA, fie ca se sAturase

IN FATA. VIETII 9
de petrecerl, fie ca. natura sa, mAndrA
§i cu totul superioara, simtise nevoie
de-a se hrAni de la o vinA puternica
§i datatoare de viata, care se chiama
invetatura, fie in fine ca finatea unui
simt, de-o excesiva delicatete, pe care
11 mo§tenise de la mama-sa, el Mouse
sa banuiasca starea averir parintegcr,
se puse pe lucru. In patru am munci
cat un hamal. La inceput de datorie,
mai pe urma din dragoste, ajunsese sa
nu'§i poata trAi flier ciasurile de odihne.
fad, o carte la cap. Cursul propria zis
de litere el cam obosea, §i de aceea se
dete cu totul filosofieT §i istoriel. Studiul
acesta avu asupra caracterulur
existentii sale zbuciumate, ce incepea
din acest moment, o inriurire hotaritOre.
Neincrederea in sine, care, la o vet.std
oars -care stApAne§te naturele cele
mar superioare, §i care pentru Soleanu
fusese un isvor de suferinte morale Ara.
§ir,incepea sa fie inlaturatd putin ate
putin prin studiul adanc §i sistematic
asupra Istorier, care's inlesnea §i mai
mutt studiul filosofieT, curs special pe
care '1 urma cu gaud de-a dobandi un
titlu.

10 IN FATA VIETII
La 26 de ani, Eugenic]. Soleanu era
un om7intreg
AlAturi de cunostinte]e temeinice ce
dobandise prin invetaturl, avea o dispositiune
secratA, acel ceva care nu se
is de la alp', care tine de temperam entul
propriii al fie-caruia, §i cAruia ne
al
am invoit ziceitalent. Soleanu avea
darul cuventArii. Prezentat in societatea
geograflca din Paris, de un prie.
ten al printului Mihalache Sturza, avu
indrAsneala sit vorbeascA in fata acelel
invelate adunari, §i, de §1 cuvdntarea
sa se tinu in frantuzepe, ea avu un
tarmec deosebit pentru ascultatorr, atat
pentru cl se facea asupra uner lerT,
aproape necunoRcuta Frantnjilor, -tam
noastra, cat §i pentru ca revela un talent
noti, puternic, cu un sill cam im
podobit, dar cu o frasa care era totd'a-una
hranita de-c. ideie. Ideatiunea
tenerulur orator placu cu deosebire ilustrer
adunarT. Avea un dar cu totul
particular de-a cugetat care insufletea
imaginele c.e'i veneati, in desvAluirea
unut subiect, cu o stralucire de vial ,
ne ma!
pomenitg.
Dupa ce afar*, Soleanu fu luat la o.

IN MITA VIETII 11
parte de prezidentul societatiT, care seinforma
cu mult interes de familia, de
pozitia, de tara sa. El avu multumirea
sa '1 poata r6spunde, ca atat familia cat
gi tara 11 erau bogate, gi ca atat un%
cat gi ceaPalta pastraii pentru Franta
o adanca. simpatie.
In urma acestul succes, toata colonia
romans recunoscu in Soleanu pegeful
eh El remase tot simplu §i cu a
ceeagi seninatate ca §i mai 'nainte. Succesul
nu putu de cat sa '1 dea mai multa
incredere in munca, gi sa '1 aduca o
mare multumire sufleteaaca, cea mat
dreapta gi mai nepretuita resplata a celor
ce lucreaza cu spiritul.
Neincrederea de alts data sburase cu
totul, gi Soleanu se uita acum in viitorul
sell cum to -al uita pe o alee dr6pta
,Si linigtita, pans in cap6t.
Intimplarile ilia. hotarIra alt-fel.
Tocmai pe cand se pregatea sa 'nceapa
seria examenelor de doctorat, primi
o scrisoare din partea tatalu1 seii,
care cazu ca un trasnet. B6tranul ii
spunea, pe departe Si cu intorsaturi, ca
o multime de nenorocirl de familie i-au
adns intr'o mare strimtorare gi ca, de-

12 IN FATA VIETII
§i are sA is o grAmadA de ban! de
pe la o sum de datornici, cu care Eu
geniu sA '§1 adune averea la loc, pentru
moment it e cu neputinta O. '1 mat
tie la Paris, §i de aceea it trimete ultimir
800 de lel, cu care O. se intoarcA
numal de cat. Il povestea cum fusese
silit sl vends Solenir fostului sell
tovara§iti Mariti Martian, care it lasase
qi lul o mica parte din mo§ie, undel§I
Meuse o casula simply,, in care trAia
aproape singur. 11 ruga sa nu piarda
-or ce nAdejde de a se reintoarce in Paris,
daca urea sA mat invete, cacl Dumnezeti
e mare §i milostiv cu cei derept!,
etc.
Cu alte cuvinte ruina !...
SarAcia 61 aparu de °data, hidoasA
§i rinjitoare ca o iazma, §i in fats el
toate proiectele §1 tot viitorul cazurA
-ca un caste! de cart!. Scrisoarea tatalur
seti el gAsi gata sA iasa. Dupe ce
o ceti, remase pe scaun cu bratele intinge,
privind inaintel WA nici o idee,
JAM nicI un plan, coprins de o deznAdAjduire
fArA margin!, care rupse firele
-or are/ legAturl cu viitorul, a or caret
sperante, a or cArul bine. Lovitura fu

IN FATA VIETII 13
atat de violenta §1 impresia atilt de
adence, in cat sferimara cu .totul aceasta:natura
simple dar puternica, §1,
un moment, Eugenia remase fare notiune
exacta de sinegi, fare con§ciinte
de nenorocirea care'l lovea, ca un cadavru,pana
ce o durere groaznica el
apuce de gat, gi pieptu i se umplu
de o neinteleasa simtire , care '1 inadugea,
er sfAgia sufletul, ei seta sangele.
cum se poate ! Acel frumos viitor
ce'l agtepta, cu orizonturi imense pentru
gendire, cu multumirr de tot solul
pentru activitate, en eruditiune in capte,
cu celebritate poate, se eclipsa
cu totul din naintel, gi nu lAsa in locu
'I de cat nemultumire, greutati de
tot felul, obscuritate ?...
Lacramile el podidire, §i planse cu
capul in man! cAte-va minute. Acesta
fire, semeata cu ea insagt §i blend& cu
alp!, avu un moment de teribila rescoala
contra destinulut. Cum se poate!
Pentru o mizerabila suma de 500 de
le! pe luna, sa dea cineva cu pumnul
in sticla vieti! sale §i s'o sfarame, ca
pe un geam, un furios de ospiciu ?...
Cu neputinta!

14 IN FATA VIETII
Si totusi era foarte cu putinta, findca
asa era.
Sit se adreseze la cine-va, la printul
Sturza, la prezidentul Societatil geografice,
la rude, la prietent... imposibil.
Mai Antall', era prea_mandru ca sa
ceara un serviciii, fie de la ori-cine,
gi dupa aceea nu l'ar fi crezut nimeni;
un om care traegte gease ani la Paris,
cum traise dansu, nu saracegte aga,
de o data, ca in poveste.
Se scula dupa scaun, linigtit putin
prin lacramile ce Is varsase, gi'gl ridica
capul avend aerul de a privi pe
cine-va drept in fata.
Aga incepem ? Foarte bine !
Vom vedea cine va birui.
Se hotarise : a doua zi pleca.
Mita sa'si intalneasca prietenii gi le
facu cunoscut la tog hotarirea ce luase :
lipsea numat pentru cate-va luni, spre
-a'gi regula oare-carT afacerl, gi se'ntorcea
agi laza doctoratu. Dupa eel
i vezu pe toti, 'gi lua drumu spre cartier,
unde cunogcea de vre-o catr-va ani
una din acele gentile papugi, de care
e plin Parisul, care 'I mancase foarte
multi bani, sub pretext de al da in

IN FATA VIETII 15
schimb o afectiune sincera si nestramutata.
El o cantarea foarte bine cata
greutate tragea, dar inchidea ochiI,
multuminduse sa, fie inselat de un singur
sistem, de cat sa le incorce pe tote,
si cu toate sa aiba acelasI rezultat. Inainte
de a intra la densa, trecu pe la
un bijutier si'I cumpera, un inel cu un
mic diamant. Cum '1 vezu, Zouzou '1
sari de gat, si incepu sal certe ca de
cAt -va timp o uitA Area mult.
Mi se pare, draga mea, ca am
sa fill silit sa to uit de tot. Familia me
rechiama in tiara.
Te dud ! Me las! I Nenorocitule,
n'al mild. de mine, nu mai iubit
nici °data ! i 'ncepu a se boci.
Zouzou, scuteste-me to rog de
scene dramatice. Tonul serios si cam
poruncitor cu care furs zise aceste cuvinte,
o facura sienteleaga ci£ mior
laiturile nu sunt venire la timp.
De ce to dud, me rog ?
Fiindca n'am cu ce SA maI trAesc
la Paris. La aceste vorbe ea se dete
inapoI cu o miscare teatrala. Dupa aceea
bufni de ris.

16 IN FATA VIETII
Tu n'ai cu ce sa mar trae§t1 !..
un bogatagiii 1.. Glumegtt.
Eh glumesc foarte rar, §til bine.
Si ea sa nu mat prelungim scena aceasta,
iata un mic dar celr fac acum,
fagAduindult pe cinste ca indata ce volt'
ajunge in tar& 11
void trimete o mie
de franci. Me cuno§tr indestul ca sa nu
te indoegct de cele celt spuiti.Ea lu&
cutia inelului §i, de§chizend'o, se uita
drept in ochit fur, cu un zimb4t de ca'
ricatura.
AtAta at &it ami aduct ?
N'am putut mat mult, crede-me.
Eugenia, salt spuiu drept, te credeam
un om de onoare, dar ved c& §i
to nu WI de cat o canalie, ca tog Romanic.
Tot sangele i se sui in fats de manie.
Avu o mi§care de turbare, cu care
ar fi aruncat'o pe fereastrA, daca nu s'ar
fi stapanit. Ea puse mana pe clopot.
Doamna, te -poftese sa, nu insultt
in mine pe Romani, cad MO. cu o fe.
mee ca d-ta n'a§Y putea sa1 resbun...
Cred ca nu ti-am dat nict o data cuvent
sa te plAngt de mine. Am platit
cu cea mat mare sfintenie toate dorin

IN FAfA vIETll 17
tele dumitale.Bona intra. Zouzou ii
ridea in nas.
Julieto, zise ea femeiT, spune domfluid
ca nu maT sunt acasa pentru dumnealuT.
V6 rog domnule, zise bona, deschiclendu-q
ugea...
Intr'o astfel de situatiune ridicula,
Eugenia nu putea face nimic mat bine
de cat ceea ce facu. '1" luA palAria cu
sange rece ai, wind, puse in mana came-
rieriT doT napoleon! :
Unu pentru stapena-ta altu pentru
tine. V6 trebue aceeagi mesura.
Cand egi in strada, cu toga scarba
ce'T inspirase acea imitatie de femee,
nu se putu opri de a se gandi la sta.rea
sa de astazi. Dar oare data lumea,
in mare parte, n'ar fi de cat un macrocosm
de Zouzou ?...
Mergend singur, intristat si scarbit,
se intalni cu un prieten gi protector al
OA, vechio elev al gcoalei pe care o
urma el astAzT, om deja cunoscut la Sorbona
prin vioiciunea spiritulur s'ed critic
si studiele adanci ce facuse asupra
intregil clasicitat! germane, d-nu Borel.
Acesta cunoscea marea dragoste ce
2

18 !IN FATA VIETH
o avea Soleanu pentru filosofia lui Schopenhauer
§1 se temea de inriurirea ce
ar fi putut O. aiba pesimismul asupra
natures grave §i melancolice a prietenului
sett De aceea, glumind, il lua adesea
peste:picior §i'l ducea la Mabile s621 con.
vinga de adeverurile lumei a ce§teia.
In ziva aceea Borel v6zu in chipul
lui Soleanu atata desnadajduire, in cat
se speria.
Da ce mai e ? Ti a aparut r6posatul
Arthur in vis ? Ti s'ati inecat corAbiele,ce
e ?
Soleanu IT spuse nenorocirea care 'I
lovea. Era silit sa'§i intrerupa cursurile
§1 sä piece. Apol it istorisi pe scurt
scena cu metresa sa.
Asculta-m6, d-le Borel, poti sa, rizi
cat ei vrea, dar tot filosofii mei ail dreptate
: «Cu cat am cunoscut mai mult
pe oameni, cu atata i-am iubit mat pu
tin ; data a§i putea O. zic acela§t lucru
§i despre femei, a§i fi foarte fericit»
1) Dar... nu pot.
') The more I see of men, the less I tike
them ; if I could ,9.y so or women too, all
-would be well. Cuve-nt and Byron pe care
se zice cal repeta adesea Schopenhauer.

IN FATA VIETII 19
Frantuzul se uita in °chii lur, drept,
§i Om a ceti lucruri foarte ciudate.
Scumpul mei", te rog sa, nu pled
pans nu vei veni pe la mine. Te a§.
tept asta seara. Vino sä pranzim impreuna.
La revedere.
Seara, Soleanu se duse sa'§i vada
f rietenu. Pranzira Jung, vorbind despre
Romania, despre viitoru lur, despre
reintoarcerea la Paris, §i de mul
te alto lucruri, WA insa sa rosteasca
un singur cuvent relativ la caracterul
-§i teoriele lui Soleanu asupra vietii.
Cand se despartira, Borel ii dete un
plic, pecetluit pe toate partile.
Asculta, Soleanu, ii zise el : duandu-te
din Franta, voift sa pastrezi
de la mine o amintire. Tata acest r.lic,
pe care te rog sal porti cu tine Qt po
unde vei umbla, §i sa, nu'l deschizT do
eat in momentul cel mar dureros al vie
lir, cand vel simti ca te lasa puterile
§i ca nu mar pop lupla. E o nebunio do
autor, data pofte§ti, dar e nebunia u
nui prieten §i trebue s'o urmezi. ImI
lagadue§ci ?
Pe onoare.

20 IN FATA VIETII
Lua plicul §i'l puse 'n buzunar. I se
paru un moment ca scena aceast'a miroasa
a Xavier de Montepin, dar eta
prea preocupat de alte lucruri ca sa se
gandeasca la densa ma/ mult.
Se despartira abia stapanindu'§i lacramile.
A doua zi, cand se destepta din soma,
1 se paru ca, e alt om.
Toata mandretea vietii sale se spulberase
ca frunzele in vijelie. Ramaseso
ca un cadru de gips caruia i -al luat tabloul
Capu IT atarna o suta de oca.
Is/ lua cu sine foarte putine lucrurr
remanend ca restul se, i'l trimeata gazda
dupe ce va ajunge in tarn. Placa la gart
singur, ca,latori singur §1 ajunse in lath
tot singur.
In aceste dispozitiuni de spirit se apropia
de mosjea parinteasca.
II
Soare]e lumina verfurile muntilor cu
nNte raze tarzir dar voioase, cart cm-let
fel de fel de ROI colorate grin umbra
padurilor. Pe valea Trotu§iulur amurgul
sera ili intindea imensa sa

IN FATA VIETH 21
draperie de gaz, peste care noaptea a
yea sa se odihneasca ca o zinc lenoasa,
agteptand luna sä '1 tie de urit. Satul
se pregatea de odihna. Telencile caprelor
tipaii in departare, intoyaragite
de sgomotul surd al apeT gi de intrega
armonie a naturel, care, ca o orgy ostenita,
parea a da in surdina ulthnele
acorduri ale unel rugaciuni de sears.
Totul era senin.
Firea are, ogre durerea noastra, acea
mare neresponsabilitate, pe care si-o
trage din neamestecul el in trebile omului.
Cine nu tie sa fie fericit la umbra
codrului, langit unda curata a izvoarelor,
si 'n pacea cea mai netarmurita
a unel zile de yara, acela poarta
simburele durerii in inima luT, si pentru
densul nu rernane de cat o lungs
Si neisprayita calatorie prin lumea fara
margins, sad o de.apururea odihna la
statia din urma a vietil...
Eugenia Soleanu se apropia de casa
parinteasca, gi, cu that& frumusetea
locurilor acestora, starea sa morals continua
a fi foarte trista. Cate °data isT
mai uita de sinegi si seninatatea lumel
din afara ii fura pe nesimtite, &Juan

22 IN FATA VIETH
du'I un fel de lini§te momentana, care
ii astampara gandurile. Mid trecu eel
din urma pripor al Trotu§iului, casa
de la Soleni, un adeverat palat, ii a-
Om in amurgul sera ca o vedenie albs.
Cine o fi stand acolo ? Ce fel de om
o fi acel domn Martian, care curnparase
mo§ia ? Cum s'or mai fi pastrand lucrurile
remase de la mama-sa ?
Eugenit ill' aducea aminte de tovara§iul
tatalui sell ca prin vis. Cand venea
de la Bucuresci, in vacante, 11 zarea
din fug& in trasura sa cu cal albi,
manand singur, cu o barba mare, aproape
alba, tuns pe toba §i voinic ca
un taur. In colo, de familia lui mail nicl
o amintire.
Dupa ce intra in sat, care era risipit
pe muchi §1 prin vaT, fara regula, trasura
apuca pe un drumeag aproape
parasit, §i, dupa, vr'o zece minute, intra
in ograda tatAlui seii. S'astepta sa vada
o curte, daca nu cu totut bogata, eel
putin ingrijita §1 cu o aparenta oarecare.
Deziluzie. Curtea era aproape deschisa.
IT §i colo, pe cat se putea zari,
cat° o urma de gard derapanat, pall
re'ma§1 in picioare de pe alte vremurl,

IN FATA VIETH 23
un cogar nelipit intr'un colt, un mic
pAtul intr'altul gi atAta tot.
La ugA iT egi inainte tatAl sea gi o
slujnica necunoscutA. BetrAnul albise
de tot Si se incovAise sub greutatea
betranetelor gi a nevoilor. Eugeniti ei
sarutA mana cu respect, gAndinduse
la lipsurile ate trebuise sA sufere
bietul b6tran spre a'i da mijloace sA
invete la Paris. DAM WI' plAngea gi'T
tinea mana intr'ale sale parend al fi
fricA sa nu'l scape pentru totd'a-una.
Stetera mult timp la vorba, povestindu-gl
unul altuia din ate avea pe inimA,
betranul rugandu-se de Eugeniii sal
ierte ca l'aii lasat puterile aga de curend,
gi n'a maT putut sal tie la invetAtura,
donsul cautand sa, 'gl ascunda nemultumirile
ce avea gi spuand ca, va putea O.
traiascA Si en ceea ce 'nvetase pan&
atuncT. Intr'un tarziti trecura din sala
in casA.
Eugeniii avu o strAnsatura de inimA.
intrand sub acel acoperAment aproape
mizer. Cand dgi aducea aminte de luesul
in care trAise bietul belran §i cand
vedea lipsa Si strAmtorarea in care era
pedepsit BA'gT sfargiasca zilele, avea din

24 IN FATA VIETII
ce in ce mar multA remugcare. Tavanul
era jos ; peretii cogcoviti gi aproape
goi ; mobilele impestritate gi uzate ;
singuratata impraltiase prin camere un
fel de parfum de sulfina, particular
schiturilor ; in fine era trist.4 Cu toate
astea, un ochifi mar putin deprins cu
lucsul gi desordinea parisiana, ar fi ob
servat de la prima vedere o regula
oare-care, o ingrijire, o agezare cu gust
a lucrurilor, cu care slujnica nu umbla
in toate zilele. Mai cu seama, in camera
care era pregatitA de culcare pentru
Eugenill, agezarea mobilelor avea ceva
cu totul distins. Pianul remas de la
mums -sa, patul, cele cloud oglinzi gi o
multime de alte lucruri, earl toate apartinuse
d-nei Soleanu, eraii agezate intr'o
perfect& armonie, gi, dac& n'ar fi
lost peretii goi gi tavanul prea jos §i
inegrit de vreme, camera ar fi avut
aparente mar mult de cat confortabile.
Eugenia bagA de seamy toate acestea,
dar nu'gi ba.tu capul s& afle cauza.
A doua zi se scula foarte dedimineat&
grgi lua, cateaua cu tatal sea
in cerdacul inchis cu geamuri, ce se afla
la intrarea easel. El vorbira, mult. Be-

IN, FATA VIETII 25
tranul povesti cum un sir de evenimente
nenorocite 11 silirA, dupa plecarea
lui in streinAtate, sa venza Solenil
vechiulul sett tovarAs, pentru niste
resturi de datorit si o suma de bani,
din care ii trimesese cea din urmA
para pentru intoarcerea sa in tarn. BetrAnul
pArea cam nemultumit de ceea
ce'l silise sA faca tovarasiul sets', si, de
si nu scapl nici o vorbA despre vechile
sale socoteli cu d nu Martian, se ve
dea lesne ca avea sacul plin cu jeluiri.
Vremea trecu repede. Pe la zece si
jumetate, o trasurA cu doi cal intra in
curte.
Gateste-te Eugenia sA mergem la
dejun. Baga de seamy ca e lume mai
multA. Sunt si femei. Eugenia cAdea
din Ger.
Crede-me tata ca nu'nteleg nimic.
La dejun la tine ?
La Martianu. Ea manAnc acolo
in toate zilele. E chip BA scap ?..
Bine, dar ell nu pot sA merg. Cel
putin sa le fac o vizita astazi, si vom
mai vedea mai tArziii. B6tranul se
gAndi putin.
--
Tu a! dreptato, dar dacA nu am

26 IN FATA TIETI1
merge, astazT am mahni mult pe Elena
pe d-na Martian, adaoga el. Nu
stiff daca harbatu-sell, care mi-a luat
mosiea, tine la mine, dar ea still ca
me iube§te.
Cum al zis ? care ti-a luat mo§ia?..
Nu.. dar in sfar§it, care are astazi
mosiea mea... mosiea ta. Betranul
aluncase putin. Cand veT dori sa
cunosci toate sucotelile dintre mine Si
el, zise cu vocea surds, sa mi le cell.
Ye! face ce veT voi cu ele.
Eugenia se duse sa'si
pue o haina,
gandindu-se la toate cele ce'l spunea
tatal ssu, foarte curios de a cunoa§te
casa acestu! domn Martian, care 'Area
a se fi amestecat in viata Int, WA
Mel un drept. Cat despre d-na Martian,
de care belranul vorbea atat de
bine, el o presupunea o betrana raflnata,
care, voind sa previe un proces
relativ la Soleni, prindea pe tatal seta,
atat de singur §i de neingrijit, in mrejele
unel afectiunI prefacute. Se sat in
trasurI, foarte reti prevenit contra d -luT
§i a d -nei Martian.
Dupa vre-un sfert de ceas, trasura
se opri in fata scariI celel marl. Un

IN FATA VIETII 27
tecior egi repede Si ajuta pe d-nu So
leanu sa se dee jos. Eugenia urea searile
coprins de puterea unei amintiri
inca vii, amintirea copilarieT sale. Fora
introdugY intr'un salon mare, plin de
lume. Cum intrara, o femee tenera,
plina de distinctiune, sari din scaunul
see §1, venind drept la d-nu Soleanu,
'1 lua o mama §i i-o saruta, inclinAndu'gi
capul putin spre stanga cu o grape desavirgita.
Ce bine al Rent cal venit, tate,
Nicule. Al intarziat atata, ca m'ar facut
sa me sperfe. Credeam ca egg
bolnay.... - Iti multumesc fetito,vina insa e
a dumnealul, zise betranul dandu-se putin
la oparte,nu'l cunogcl: Eugenia So.
leanu, fifi-met.
Apor aciaoga cu oarecare
emfas:d-na Martian. Dupa a ceea
incepu a ride cu hohot. Spune drept,
Eugeniti, nu to agteptat la asta, ha ?
Inchipuegtetr Ilenuto ca dumnealur '§I
alcatuise in mintea sa cea frantuzeasca,
ca daca o femee e prietina mea trebus
sä fie baba, ha? PrivegteT baba
d-le Eugeuiii !
Eugenie se inclinase adanc inaintea

28 IN FATA VIETII
ei, fait sA zicA nici o vorbA. Elena
ridea de hazul care'l fAcea betranul.
Tocmai cum zice tata Nicu, nu,
d-le Soleanu, dar o betrane. a zilei de
mAine.
Ziva de astazi va fi atuncl foarte
lungA, doamnA.
SperAm cA vom face-o sA vi se park,
ceva mai scurta.
Me iertati : am fost reti inteles.
Dup. aceea ii prezenta la tors
reT
de fatA.' Eraii acolo : consulul englez
de la Galatz ; prefeGtul cu nevasta ;
procurorul judetului ; familia Grigoriade
Bucov, Jr& ele ministrului de lucrari
publice, care sta la o moie vecinA ;
doue domnipare foarte plAcute, nepOte
ale d-lui Martian, plus un capitan de
graniti, plus mustatile cApitanului, ni§te
mustAti uria§e, cars reclamafi pentru
ele singure un tacAm la mask. Mai
pe urmA veni §i d. Martian. Era tipul
cel mai perfect al omului fericit. Cam
copt putin, ba copt bine de tot, vorbea
de toate cu o volubilitate extraordinarb..
Era prieten intim cu tots mini§trii ;
fusese do cloud on deputat, membru
perpetuil in consiliul judetian, agronom,

IN FATA VIEfII 29-
horticultor, viticultor, sprij niter al literilor
; fondase un spital §i o §coala
pe mo§iele sale, etc. etc. Fara a fi
prosl, lasa o impresie displacuta prin
pecatul ce'I avea de-a se lauda.E1 se
Bpi de Eugenic ca un scalti, voind sal
cucereascA cu vorba §1 planurile sale
13, ntru viitor. La masA el puse in
dreapta sa; el servi, el ingriji, el onorA
atAt de mult, in cat isbuti plictiseascA
intr'un mod suveran.In fats,
Eugeniii avea pa prefect, un om cu
capul mare §i cu ni§te ochi ca sineala,
spAlaciti §1 fArA viata. El vorbea fOrte
putin. CAnd si cAnd i s'auzea .'ura, cu
un accent oficial, spre a confirma ceea
ce debita d. Martianu. Fratele ministerulur
de luci Art publice sta la stAnga
net Martian, gata pc serviciti, ca unul
ce se credea ccl mat ilustru din acestA
adunare. PAndea ca un criminal toate
mi§carile EleneY, §i, inainte de a
fi esprimat ea vre o dorinta, el i-o
§i indeplinea. Procurorul, o pita
cu ochelarl, sta intre cele doue nepOte
ale d Jut Martian, cantAnd sl le conconvingA
ca pedeapsA cu moarte esi
are bunurile ca §i relele ei, §i cA 1e-
-

SO
IN FATA VIETII
giuitorul nostru bine a facut c5 n'a
admis'o. Prostiele sale §i le resfira mat
cu seam, ciipitanulur de granitA, ale
cAreT mustatt se 'mbaiaii in supa ca
doue corAbil de resblit1.Fetele 11 ascultaa
cu mild, mAncAnd mime in verful
furculitei §1 ingrijind ca paharul
11-10 cApitan sA, fie de-apururea plin,
lucru nu tocmaY u§or, de vreme ce §i
d. eapitan, la r6ndul lui, i§t desta§ura
toatA activitatea, ca mai sus montionatul
pahar sa fie de-a-pururea got. In
dreapta Elena' sta d. Sole-nu Mira:nu
§i o flint& care se ivea atunci pentru
intaiasi datA : d-ra Lya Martian, cu
suplimentul situ Miss Smorden.
Lya era singurul copil al Elenei. Avea
vi e-o 11 anT. BalAie, Lya purta
dlitp-u1 intreg Si perfectionat, dacA era
cu putinti, al mamel sale. Ochii alba§tri,
marl; privirea adAncA; fats albs
§1 cam prelungA ; penal r'esviait in ml!
de §uvite inelate ; gura blAndA §i curl.
zatoare ca a until Anger,o adev6ratA
perfectie. Ea, cum veni, sAri de gAtul
ri luT Soleanu §i'1 I upA pe amendof o
braja cu mult1 diagoste. Dup6 aceea
-saruta pe mamA -sa §i se rui in seaiii,

IN FATA VIETII 31
uitAnduse la Eugenia cu o mirare pe
care cAuta sA §i -o ascundA cat putea
mai bine. Se vedea copilul bine crescut
cat de colo.
Masa se prelungi mai mult, din cauza
unei conversatil ce se incinsese intre
fratele rninistrului ai
d-nu Martian. Eu
genitz abia putea sa'gi stApaneascl uritu.
Elena MO de seams, gi, ca un
megtegiug deosebit, propuse adversarilor
sa meargA sA caute rezolvarea c hestier
intr'un dictionar istoric din biblioled'.
Eugenia ir reruase foarte recu
noscator.
DupA ce se suirA sus, grupurile se
impartirA, in diferite chipuri. El voi sa
so apropie de clansa gi vorbeascti
mai de aproape, ca sA vaza data in
-adever avea gi in vorbA acel farmec
deosebit, ce'l avea in toata persoana
sa.Ea ii spuse cu multa grape cum
l'a cunoscut inainte de a pleca in Paris,
pe cAnd Inca trAia d na Soleanu:;
1 vorbi despre calitatile mamel sale ;
ceva de succesele lui in strAinAtate ;
it incantA aga de mult, in cat, dup6
un teas, incepea sa fie cu total de parerea
tatalui sea.

32 IN FATA VIETII
Doamna, treblie sä v6 marturisesc,
ca rate ori presimtirile mele me,
ingeala, cand mat ales e vorba de o
noun cunogtinta. De asta-data insa am
lost ingelat, grin"' pare bine.
Nu 'nteleg...
Niel nu puteti intelege. Inaintede
a m6 prezenta aci, aveam un fel de
repulsiune contra unor nume cunoscutedeja
in lark gi, vo rog sa'ml lertati
francheta, chiar in contra numelui d-v6stra
Acum inteleg foarte bine, zise ea
intrerup6ndu'l gi plecandu'gr capul.
-- Asta-zi insa, credeti-me doamna,
nu aveti un mat mare admirator, un
admirator mat respectuos gi
mai devotat
persoanei d-voastra, de cat mine.
Nu gasiti cA sunteti cam capritios
dle Soleanu ? Trecett foarte ugor
de la un sentiment la altu, de la o extrema
la alta.
Doamn., nu mat am de adaogaf
nimic. Ceea ce cuget despre altii o
spuiti fara multa forma, §i 'nai place sa.
fiu platit cu aceiagr moneta.
In sine ins, gtia foarte bine cart
sunt adeverurile cart plat si cusururile

IN FATA VIETII 33
cart se pot spune femeilor : tot-d'a-una
acelea call pornesc din calitatT §i mat
cu seam& din calitatile fizice.
Dar data -a§1 avea §i eii aceemi
teorie ?
As,T primi-o cu bucurie.
Daca v'qt spune ami. lormasem
despre d-voastra o idee ap de mare
Si do frumoasa in cat... cum m'a§r exprima
? ye puneam foarte sus, qi acum..
Vedeti ca sunt foarte jos ?
Nu asta, dar ved.... uite, nu §tiii
cum, ImT pare ca suntell prea mult in
lume, prea putin poet.....
A I avey dreptato ! Sunt foarte
putin poet de cata-va vreme, §i caut
se. flu §i ma! putin. AvetT dreptate :
sunt o proza in picioare. Si ce voie deveni
?,.. zise el cu vocea schimbata.
A !... cAnd cine-va e atat de nedreptatit
de soarta, cum sunt ell, 11 e f6rte
cu greti sa ma! remaie in sferele senine
ale poezie! I Iertati-me, ye rog, ca
ye vorbesc de mine ala de mult. AO
fi dont din suflet sa nu flu pentru d-v6stra
o deziluzie. Dupa aceea, plecAndu-se
spre densa incet :
Ceea ce ved insa, este el ati bi-
3

34 IN FAIL VIETH
nevoit a ve ocupa de mine, it zise cu
o mica, nuanta de impertinenta. Ea
se uita la deusa cu lini§te.
Tot-d'a-una. Tie prea mult la pa,rintele
d-voastrA ca si . nu me intereseze
tot ce'l poate interesa.
Interes prin refractiune.
Prin refiectiune. Cuget la tot ceea
ce fac.
Asta nu'l tot-d'a-una un bine.
Teorir de filosof, nu'i a§a ?....
Tocmar atunci intro, consulul engles.
Inchipuie§teg, domnule Haacks,
ca d-nu Soleanu, filosoful nostru, gäse§te
cA nu'l bine sA cugeti la tot ceea
ce lac!.
Filosofie sentimentala, zise englesul
a lene.
Mi se pare ca e mal corect sä zici
lipsa on carul sentiment de filosofie.
Cum crezi,d-le Soleanu ? Cine invata
teoril filosofice numai in teorie, fare. a
§ti sa le aplice in viata sa, spre a '§%
mic§ora suferintele §i nenorocirile ce'l
ating accentua putinacela nu le posed&
in destul.
Sati nu se poseda indestul, intrerupse
Eugenie.

IN FAA VIETII 35
Tot una e, zise ea sculAndu - se.
Elena trecu langa d-nu Soleanu, alAturT
de care se simtea tot d'a-una mai
libera §i intr'o atmosferA mai calda,
mai curate.. Se citea bine in toatA, atentiunea
delicate, ce avea ea pentru betrAn,
un fel de pArere de red de ceea
ce Meuse barbatul sed cu sequestrarea
-Solenilor, o recunoascere mutuala a
drepturilor vechiulut proprietar Sf un
fel de nobila rugaminte de a fi iertatA
pentru partea de nedreptate ce o purta
ea §i copilul et.
Eugeniti vedea bine toate acestea, §i
-era atins de nobl*a sentimentelor
dner Martian, dar cuvintele eel zisese
in urmA if resunad in minte ca un strigat
de degteplare.
Nebuno, i t zise el in sine, cAt
lie red fact cl me readuct la hotArirea
mea ' Da, at dreptate, in lume numat
mintea trebue sA impAratiascA! A !
dao me silegti stool
inveluid inima in
cauciucul indiferenter, void incepe chiar
-de astazi. Atat mai red pentru eel ce
imT vor egi in tale !
DupA aceea luta, in grupul Larbatior,
in care d-nu prefect, cu d-nu Mar

36 IN FATA VIETI1
tian §i dnu Irate de ministru, discutati
politica, aprin§I ca ni§te paraleT. Pre.
fectul, ametit putin de fumul vinuluT,
o luase in galop prin trecutul sell politic,
aratend bunatatile §i fericirile cate
cazusera pe judet, de cand providenta
el nascocise intr'adins spre a'l a§eza in
fotoliul prefectorial. D-nu Martian, de-
§i om al partidulul de la putere, cornbatea
sistemele, fiind-ca nu indresnea.
sa combata direct pe prefect, §i acuza
pe puternicil zilel ca nu §titi sa'§1 a-
leaga oameni Carl
serviasca. .Fra-
tele ministrulur sustinea guvernul, dar
'1 gesea un singur cusur, unul singur,
dar mare : acela a nume ca libertatea
alegerilor era ceva cam parodiata
Eugenia '1 intelese foarte repede..
OarneniT ace§tia erae on top guvernamentall,
cum e toata lumea, zisa serioasd,
in Cara romeneasce. Neinteleguile
intre densit proveniati numar
din nemultumiri personale : prefectul
pentru ca era combatut de influenta unor
deputati ; d-nu Martian pentru ca
nu fusese numit prefect ; fratele ministrulur
pentru ca, nu fusese sustinut in
destul la aleger!, etc. A combate ina-

IN FATA =pi 37
intea acestor °ameni guvernul ar fi fost
a 0'1 creia pe tot! du§manY. Eugenic'
nu fugea de discutiunile politice, find
convins de dreptatea lui Stuart Mill,
anume c5, a cercetat in teorie care este
cea mat inmerita formula a artel de a guverna,
nu este o chimera, ci o sarcina
de mare insemnAtate pentru inteligenta
omulut. Dar e disctiune §i discutiune.
Cu ast-fel de oameni, chiar data ar fi
fost combatut, putea oare nadajdui ca
vederile sale vor avea vre o inriurire
asupra spiritului potrivnicilor set? Schopenhauer,
c5.nd i-a facut observatia ca
dot ()ameni cari discuta serios, despar-
Vndu-se, pleacA fie-care convins mai
mult de ideile adversarulur seit de:cat de
ale sale, de sigur nu avusese in vedere
nici pe d-nu prefect de Bacati, nici pe
d-nu Martian, §i 0 mai putin pe Ira.
tele ministrului. De aceea Eugenic' incepu
prin a stabili basele conservatorismului
0 a aduce laude oamenilor
politic! earl '1 repezentau, rezervendu'sr
a critica mat la urma multe cusururl ce
avea aplicarea acestor frumoase prin.
cipii. El mai gtia din propria sa ob.
servatie, ca intro oamen! ordinari, criti-

38 IN FATA VIETII
cele incep cu laude marl asupra talentulur
si meritelor criticatulur si sfarsesccu
muscaturT si aluzil personale stupide,iar
ca in acest soiil de critice,
criticul nu vede de cat reul ce poate
sa zica de victima sa, iar criticatul numal
laudele ce i se aduc. Nu era cazul
lur Eugeniii, dar era al domnilor
ce se gaseaft de fatA. De aceea, el it incurcA
intr'o discutiune prea inalta, in
care ascultatorir ser nu intelegeati toemar
bine ceea ce voia sa zicA, discutiune
din care el' prinserA numal laudele ceaducea
guvernulul. AfarA de aceasta,
Eugeniii voia sa'sr inceapA nova sa
viata. Pentru ce sa combats numal de
cat guvernul, in fata unor persoane incapabile
de a'l intelege ce vrea ? A
at
lauda pe fie-care in sfera lul, ga-
dila putin orgoliul, a'T admite toate plrerile,
intru atilt intru cat ele nu'nsemneazA
nimic, si apol a'T domina pe toy,
prin atractiunea unel inteligente puternice,
nu este oare eel mar sigur mij -
loc, pentru un om superior, spre a pasi
inainte ?
Eugenia vorbi mult si vorbi frumos.
Avea o mare dorinta de-a place Elenil

IN FATA vzETu 39
§i dea o cuceri cu puterea talentulul
sea. Stiu sa dea discutiunil o forma
interesanta, departand'o de pedantism
si de paradoxe, §1 o urea intr'o Merl
inalta, in care ea el urmarea de minune.
Pe fata el se zugravea o mare
multumire, §1 cuvintele Jul Eugenid
it sunau la ureche, cu timbrul for metalic,
ca o muzica incantatoare. Mid
el intrerupse la urma d. prefect spra
al face o observatie,betranul Soleanu
apuca pe Elena de mans :
Ce zicT Ilenuto ? a vorbit frumos,
nu'T aka ?
De minune.
Catre seara, Eugeniil .0 cu tatal sea
plecarA.
III
Trecusera vre-o cats -va septemanl.
Parisianul se prefacuse. De pe bulevardul
Hausmann, sa se pe malul
Trotuplui, e cam departe. Zilele de
intaiti ii venea gred. Incetul cu incetul
insa se deprinse. Voi se, cerceteze
ce mg remasese (lin vechia bogatie
parinteasca, din trasurl, din cal, din

40 IN FATA VIFiTII
luxul hamurilor si al saniilor de tot
soiul, §i nu mar glisi, sub co§arul
spart, de cat scheletul unul landoil in
care era vre-o patru cuibare de gains
§i prin livada unu singur din calf cei
mar/ aT enamel sale, orb §1 slabanogit
d e beiranete. Eugeniti el recunoscu
numaT de cat, cad era acela care suferea
§6aua §i pe care d-na Soleanu
e§a din cand in cand Ware. 11 striga
pe nume. Calul, care pa§tea cu un aer
bleg §i teranos, i§i ridica de odata capul
avend aerul de-a privi pe cineva
ea ochil set sure §i fara viata.
Tataru, seracu Tataru, zise Eugenia
netezindu'T un mot de per, plin
cu scar, ce 'I Marna pe frunte, al imbetranit
de tot I_
Simti ca 'I yin lacramile in ochi, Si
se hotarise a nu se mat indoio§ea pentru
nimic. De aceea fugi.
Zilele cele-l'alte le petrecea in mare
parte la venat. Umbla de dimineata
pans, seara cu pupa in spinare, urmarind
pasarile codrulul pe toate caraffle
pe unde umblase alts data copil,
cu vetalu de curte dupa densu, de frica
ur§ilor , earl , la Solent, eratt mat

IN FATA VIETH 41
multi de cat prin toate localitatile de
prin prejur. Din and in and se ducea
pe la nouii proprietarl, gi era totd'auna
foarte bine primit. D na Martian
II lAcea observatit a impiedica pe
dnu Soleanu de a mai veni in toate
zile]e la masa, ca mai 'nainte,lucru
la care Eugeniti respundea a, indatA
ce va da in toamnA, va pleca la Bucuregct
gi astfel tatal sea va putea iarAgi
O. 'gi reia viata de mai nainte.
Sunt gelos de afectiunea ce are
tata I niAti pentru d-voastrA, darlin acelagt,
timp aunt gi fericit doamnA. IT faceti
singurAtatea gi betrAnetele mult
mai ugor de purtat.
Ea migca din cap, in semn de multumire,
gi subiectul se schimba.
Lya era tot-d'a-una timid, in fata lul.
La 'nceput mai cu seamA, indata ce 'I
vedea Asa coarda gi se apropia incet
de Miss Smorden. Eugeniii data sA '1
facA tot felul de plAcerT, gi se 'ncerca
O. vorbeascA cu densa despre tot ce-o
interesa. Ea nu respundea de cat prin
monosilabe. Inoetu cu incetu incepu O.
se mai imprieteneascA cu e], mai ales
dupA ce 'I aduse un grangur gi o ghio.

42 IN FATA VIETII
noaie, pAserile cele mai mAndre la pens
gi mai frumoase. In cele din urma
ajunsese de se plimba cu el de mans,
vorbindu'T cu gratia et copilareasca gi
intrebandul, intr'o frantuzeascA perfecta,
de toate cate IT egiail in tale.
Intr'o zi, catre toamna, Eugenic pleca
de-acasa, pe la trer ceasurl dup.
pranz, cu pugca in spinare, se, mearga
la un popa betrAn, duhovnicul case,
ce sta tocmal la un sat din apropiere.
Drumul cel mar bun era pe de devale,
insa fA,cea prea mult ocol. Era un alt
drum, pe deal, prin padure, mult mai
scurf, dar ceva cam parasit. Eugeniii
el lua pe acesta. Trecu insa mai Antaid
pe la dolenT. D-na Martian, cu
cele done domnigoare, nepoate ale barbatului
self, cu Lya gi Miss Smorden
se plimball prii curte. Indata ce lespuse
ca se duce la parintele Aldea,.
Lya hotAri ca se duce gi ea cu d-nu
Soleanu ; dupa Lya trebuia sa mearga,
guvernanta ; guvernanta pofti pe d-rele
Martian, ele pe Elena, gi ast-fel that&
lumea porni spre parintele Aldea.
Drumul era in mare parte acoperit
de bolta pAdurilor si putin umblat; pa-

IN FATA. VIETII 43
rea, mai mull o alee. Iel si colo rate
o spartura de crengl lass sa se vada
sticla-senina a cerulul, veghind, ca
un ochiti albastru, la mersul regulat
al omenirer. Or cat !Area de scurt,
era destul de lung si acesta, si presarat
de vat adanci si de dealuri.
Intrasera mult in padure. Lya si cu
nna din domnisoarele Martian mergeati
alaturi, Miss Smorden cu cea-l'alta, a-
'Rua, si mai la urma venea d-na Martian
si Eugenit. Toti vorbeati si radead
in gura mare. E un fel de nevoie
pe care o simte omul, cand se gasesce
in prea mare singuratate, prea adanc
in fundul codrilor, de-a vorbi tare §i
de-a striga. LA o cotitura de drum, un
miros grefi de cadavru veni pan& la ei.
Lya se opri de-o data : miscase ce-va
prin frunze.
Ursu !.. zise ea, inghetata de frica
si uitandu-se tints la locul in care miscasera,
frunzele. Toti remasera in loc.
Eugeniti, de si nu se 'ncredea in vederile
fedi, trecu numar de cat inainte,
si se apropia de locul banuit. Nu Wu
cinct past si in adever dote cu ochil,
la o departare de alti 15, de cadavrub

44 IN PATA VIETII
unul boa, pe care sta cu lOcomie un
urs, tinAndu'l cu amendoue labele de
gat si cu gura tragend din came. 0
secunda i se paru ca i s'a oprit sangele
in vine. Ursu el si vezu si dada
un racnet de se'nfioraii codri. In asemenea
momente cugetarea aleargl repede.
Eugenia esT aduse numai de cat
aminte ea ursiI yin adesea pOnA in mar.
ginea Solenilor si ca baietii earl stall
cu vitele la pesiune 61 numesc boi si
se intalnesc cu el fata in fata. Atunci
numai cAt el ameninta cu ciomagu si
striga la eT ; ursii se dail la o parte
or fug.
Eugenia apuca pusca de teavA si
striga la el. Se 'nemerise insa el era
un urs furnicar, care nu fuga de om.
Ce era de facut ? Pupa incArcatA, cu
ploaie. Atunci lull o hotarire suprema.
Fugiti inapoi ! striga Ma a se'ntoarce,
si el insa'sI incepu a se retrage
Cu pusca la ochT. Ursu venea spre el
in doue picioare. Era mare cAt un om.
Se dete astfel inapol, cu bAgare de sema,
pAna socoti ca cei-Palti as avut
vreme sO fugA. Atunci se opri, si'l asteptA.
Ursu se apropiA pan& la ti er pasT

IN FATA VIETI/ 45
de el. La aceasta departare 61 descare&
anAndoue tevile in ochi.
Ursu sari in sus matahaind si dand
din cap. Era lovit bine : 11 orbise. Se
'nvirtea, ragea de sculase padurile in
in picioare, se plesnea cu capu de copad,
pans se 'ncurca, in ni§te ramuri
§i cazu. Eugeniii privea nemi§cat la
el. Uitase ca traia. De-odata, teams.
ca nu l'o fi lovit bine II veni in minte.
Scoase numat de cat iarba din buzunar
§i incarca amendoue tevile cu indolt&
m6sura, WA a mai pune alice.
Ursu se mai rostogoli de cate-va orT
pans cazu de rip.
Atunct Eugeniu se intoarse sa vada
daca au fugit toti. La spatee le, Elena
era in picioare, galbena ca o fadie
de ceara §i inghetata. 0 apuca de
man& §i voi s'o faca sa se mince. Ea
nu putea umbla.
Doamna, to rog.... trebue sa -al
puterea de a fugi. Trebue sä iugim.
Trebue !..
i o strangea de man& cat putea.
Biata femee facu o incordare teribila
Copit ! zise ea.
Copii au scapat.

46 IN FATA VIETII
0 lua la brat gi porni cu densa repede
pe urmele fugarilor. Din and in
cand igl intorcea capul sA vada daca
nu vine dihania dupa et, gi. in mat pu-
-tin de o jum 'kat° de oil, furA acasa.
Copii ajunsesera rupti, zgariati de crangi
gi plangAnd. Toata lumea din curte
plecase se gaseasca ursu.
Elena cand se v6za acasA, gi dete cu
ochit de Lya, leginA. D-nu Martianu
-era pe mogie. Eugenia. se Buse jos gi
se spall putin de fum gi de peal. Dap&
aceea lua o carte gi agtepta. Pests vreu
ceas veni Lya gi '1 spuse ca mamasa
voia sa '1 vada gi 'I rugA BA se urce
in salon.
Eugenia se supuse. In salon nu era
.raiment. Agtepta cats -va minute pans
cand o uga secret& care da intr'o camera,
de culcare se deschise gi d-na
Martian apAru. Era in adever frumOsa.
Paliditatea figura nu disparuse, din
potriva parea mai mare, dar o urma
mica de rogeati colora obrajil cu acea
!manta de carmin ce se vede in trandafirii
selbateci. Era Lya la 30 de ant.
Sinul i se batea cuputere. Vocea it tremura.

IN FATA VIETII 47
Cum el vezu, veni drept la densul
cu maim intinsa.
Viata mea §i a copilulul mai e a
dumitale. Cere o cand veI vrea.
El 61 aptica mana §i 'i-o saruta
'Ara sä se ma! stapaneasca.
N'am de cerut nimic... de cat
putina afectiune. Ceea ce-am facut, eram
dator s'o fac chiar pentru mine.
Dar daca nu l'aI fi lovit in ochI...
A !... oribil !... I se cutremura corpul
de groaza, §i'l trace putin catre densa
ca §i cum ar fi voit sal apere deceva.
Ce frumos! cat e§tI de nobil! cat
-e§tI de mare pentru mine !
Eugeniti, care se hotarise sa nu'§i mat
lase ]ibertate aventurilor fireI sale se
opri un moment §i se uita drept in ochi!
el. Erati atat de curatl §i aveati o pri
vire atat de calda §i de recunoscetoare,
in cat el furara un strigat sincer de
admiratiune.
Eleno, il zise cu induiosare, e§tIatat
de frurnoasa, §i te iubesc atat de mull!
Daca a! intelege ce viata cereasca aI
impragiat to gandulul §i aspiratiilor
mele, cat m'al ridicat de sus, cats putere
simt in mine acum, mi-at da vole

48 IN FATA VIETII
salt spuiii ca'mt estt drags, ea, to slavesc
ca pe soarele care 'mt da lumina.
ca pe Dumnezeul caruia ma inchin....
II cazu in genucht si'l apuca talia in
brate. Ea nu se impotrivi, ci it puse
manile pe cap sil ridica fruntea in sus
ca sal vada bine. Se uita la densul cateva
secunde cu una din acele privirt cart
par a sorbi en nesatiii fericirea a patru
planete de o data, si cu repeziciu
nea unel cugetari se pleca spre el si'r
atinse perul cu gura. Or cat de repede
se plecase ea, el 1st trecu bratele si
mat repede de gatul et si voi s'o O.rute.
Tusk cu o putere pe care nu La
presupunea, Elena se s.nulse din bratele
luT si cazu pe un scaun, plangand.
Eleno, voi el sa mat adaoge, scum.
pa mea Eleno !. ..
Fie'tt mils, to rog, me omort, it
zise ea, si dintr'o saritura disparu in
camera de alaturi.
Eugenia voi s'o urmeze, insa usa se
Wu una cu zidul. El remase pe un seaun
cu un gol mare in suflet, mare cat
un desert far& margini. 0 auzea allturi
plangand en hohot, si totusi nu
auzea nimic : un cart de fler parea cal

IN FATA VIETII 49
apucase de cap, §i'l impiedica de a mat
gAndi la ceva.Putin cate putin se 11.
ni§ti. Viata minor se reintoarse §i and
se sculA de pe scaun 1§T trecu mAna pe
frunte pArend ca vrea sA goneascA un
vis red.
A slAbiciune omeneasca !....
te void ridica mat presus de tine in-
salt, sad
te void moll I
DupA aceea voi sA iasA. U§ea langa
care status°. in genucht se deschise
Elena apAru din nod. Chipul et luase
un fel de transfigurare cereasca ; pArea
o sfAntA trecend prin lume in razele
zilei, ca un scare pamentesc. Vent
drept la densu fArA sflalA §i voi
intindA maim, din nod. El nu i-o dete,
pe a fur.
CAnd at §ii !... it zise ea clatinend
din cap. AT dreptate BA, fit supdrat.
ItrAdatoresc viata, §1 nu pot salt
dad nimic Ba da, vrer sA te' iubesc
ca pe un frate ?....
Destul doamnA I... zise el cu oa
re-care vehementa. Cred ca ti-am dat.
viata, foarte bine. Null cer nimic in
schimb.
Eugenid, 'I zise ea, o ultimA ru-
4
sA'T

IN FATA.
',taw
gAciune :
vino mAine pe la 4 ore sa me
yea.
Me voiii supune doamna.
E§i.
E a mea '1§1 zise
Ajunse acase urmerit de fel de fel
de gendurr. Era multumit sinemultumit. Intelegea foarte bine ce regula ce
impunea vietli sale, 11 gedila mult orgoliul
dar ii.amara sufletul.
A ! suflet 1.. prostie !.. In veacul
§i'n tara asta, unul om ca mine nu'l e
iertat sa aiba suflet. Cel mar mult 11
trebue putina reutate §i mune, foarte
mune, indiferente.
i totu§i, omul acesta avea suflet,
cad suferise avea se sufere mult ince.
Dupe ce ajunse acasa, toga scena,
cu emotiunile er nenumerate, l trecu
pe dinaintea ochilor. Simtea ca programul
tacit ce-. i 'I impusese, de a.nu
mar fi biruit de natura sa blenda §i
cu totul umana,II deduse o superioritate
oare care asupra slabiciunilor Elenei,
fuse. tot-d'auna o un insa.' in astfel
de materie,fare se §cie de ce, era
nemultumit. Or cat 4T impunea acest
om sa covirpasce blandetea caratte

. IN FATA VIETII 51
ruluT seri, printeo vointa mare, punend'o
lata in fata cu reutatea _lumeT
din afarknu izbutea.. f vointa avea
destula. Era un colt in fundul sufletu
NT sell, care, or cat de mic, ascundea
o comoara de nesfar§ita bunatate, un
recipient, legat prin firul vietiT sale' cu,
Natura cea mare, cu fluidul planetel
pe care trail, care primea notiunea acella
colosal to be din afarA, §1 care,
in
microcosmul sAA,-e manifesto prin.
tr'un fel de actiune positivA, construe,
toare,. daca s'ar putea zice. Omul in
natura, e, ca observatorul lul Spencer,
o celula isolata, Wand parte dintr'un
organism viii, cu toate fenomenele pe
earl le prezinta totalitatea aceluT organism.
Natura se transforms, prin urmarECTrae§te
; omul, celula, trebue sa
trAiasca dupa aceea§T regula, §i con-
§ciinta acestul train, la o fire perfectequilibrata,
nu se poate traduce prin
Autate §1 negatiune.
I§1 aducea aminte de Elena, iT sta
acolea, in oglinda minter luT, de fats,
in genuchr inainte'T, zicandul acel ((dad.aT
§ti atat de dulce §i de vorbitor,
care arata lupta ce trebuia sa fie in

52 IN FATA VIETII
tre inima et, care i se dase luT, I oatar
fait rezerva, §i intre datoria Si legs
turile cu lumea, care o opreau de al.
iubi. II pliru risu, dar atat de _rain de
ceea ce Mouse, in cat mat ca ar fi voit
sA se duct sA 'I ceara iertare. Ins& innoptase.
A doua zi se de§teapta de dimineta-
Se south, intr'o dispozitie de spirit Mae
ciudatA : simtea nevoie de a cetir de a
'§T ocupa mintea cu lucrurl serioaser
de a se cufunda in probleme imposibile
de dezlegat. Ne avend de cat fOrte
putine cArti, se puse sA vorbeascA, li
nigtit
cu tatAl ssu despre viitor des
pre soarta terit, despre datoriele orne-
MI in lume, si, cu o gravitate poetica,
facu cAteva tablourI de viata pe care
ar dori-o el, §impla §i ocupatA cu luarurt
inalte, in cat puse pe Miran in
mirare.
Ce, to nu e§t1 ambitios de loc ?
Ba, in deob§te, sunt foarte mull'
mi se pare ; dar am unele momente
§i acestea sunt cele mat bune -in cart
me simt en totul desfAcut de aceasta,
zdreanta de egoism. In aceste momente
emI remane o singura ambitie :. a-

IN FATA vrETri 53
ceea de a inveta, de-a'mI lumina mintea,
de a trai intr'un colt retras ca acesta,
cu muntiT alaturT gi cu cerul de asupra.
Tatal sell se uita la densu mirat. Il
.admira, §i Jar el admira, ILA insa sal
inteleaga.
In sfargit pe la patru ore se duse la
Solenr.
Elena el agtepta in salonag, cu o
mica broderie in mans. Sta singura,
numaT cu Lya. Pe vremea aceasta d-nu
Martian era tot-d'a-una la camp. Fetita
cetea la fereastra. Eugenia se in-
.china respectuos inaintea er, §1, trecand
la Lya, ei lua capul in manr, gi
0 saruta.
Dupe aceea remase in picioare Mg&
fereastra.
Domuule Soleanu, am cugetat
Inuit de led gi pana astazi, aga de mult,
in cat emI pare ca am trait in 24 de
.ceasurT un an intreg.
Eugenia 'Mu din cap o migcare arat
and pe Lya. Elena se gandi un mo
ment. Apo! rugs pe fetita sa treaca la
-guvernanta eT. .
Te-am ascultat. AgI fi volt sa fie
ig ea de fata, nu pentru ca me tern

54 IN FATA VIETII
e§ti prea cavaler,dar pentru ca ceea
ce aveam ati spun, ve privea pe amendor.
Nu te mira. Aproprie-te. .
Eugenill luA un scaun §i se apropria
de ea. Incepu a'i vorbi intrerupt.
Domnule Soleanu, a! de§teptat in
mine o fiinta pe care o ingropasem
pentru totd'a-una in fundul sufletului
med. Am crezut un moment cg. voiti
muri de fericire. N'am murit. CA li
datorez viata, Si, ma! mutt, ca 'ti datorez
o noue viata, o §cii. §i cere-mi-o or
cAnd ye! urea : ti-o voifi da cu bucurie.
E§t! omul cel mai desAvAr§it ce
am intalnit pAna astazi. Meriti sit fir
iubit ca cel mar iubit dintre . oameni,
dar nu de mine... Eu nu pot... nu tre.
bue sa te iubesc... E cu neputintA....
Se uita la el tremurAnd §1 a§tepta
sA1 zica. ceva. Eugeniii tacea.
De aceea, fiindsA, trebue §i void
sa'ti dovedesc prin ceva, recunu4tinta
far& margin! cell pastrez, mi-am lust
libertate se gAndesc la viitorul dumitale
: omul ajunge o vi rsta in care nu
mat poate trai singur. Fi -vel oare destul
de bun ca sa m'ajuti a le faco fericit
?... Am un singur copil, II iubesd

TIT FATA VIETII 55
cat poate o inima de mama et iubeas
ca. Void face din Lya o femee cu toate
podoabele sufletegti ale femeir; me void.
ruga luT Dumnezeii ed t
dea mar multa
frumusete de cat astazr, ca s'o pott
iubi ; iT volt"' face din dumneata idealul
cel mar perfect al bArbatulul, §1 ea to
va face fericit dupe cum meriti...
Tacu. Eugenhl se scull dupe, scaun
cu o espresie de o amara ironie in figura.
Doamna, toate acestea sunt f6rte
frumoase lucruri, dar dumneata aT pentru
mine un mare neajuns : e§ti o persoana
prea mult romantics §i vrei stt
imbracT lumea real& cu haina romanelor
luT Feuillet. ItT multumesc de
interesul ce mi'l ports, dar nu cred
sa me insor nicr °data.
Ea se uita la el cu ni§te ochi marl,
speriatT, ca de nebunl, pe cand doge
lacramr pline se rostogoleati inset pe
obraz, arzend par-ca locul pe unde treceati.
Eugeniii, in fata acesteT dureri,
atat de marl §1 de sincere, se simti dln
nod biruit, §i, apropiindu -se de fotolivl
el, ii lug, o maul intr'ale sale.
Iarta-me, ii zise, sunt un nebun,

66 IN FATA VIETU
un om fara Eaglet, o flint& care nu
merit5, sA stea in apropierea dumitale.
SA uitAm tot ce am vorhit asta-zi §1
ieri §1 sa remAnem prietint. Null void
pomeni nici-odata de iubirea mea dar,
in schimb, nu'ml mai vorbi dA Lya.
E§ti a§a de nobila §i de demnA de respectul
met, in cAt nu'mi voiti cAlca
nici odatA cuventul. Fii fericitA doamnA,
§i ingAdue§te'mi cAte odatA cuvintele
de prietenie... E a§a, de rar sA intalne§ti
fiinte ca d-ta...
Ea ii apnea o mai:a cu furie §1 i-o
duse la gull, sArntAndu-i-o de nenu-
merate ori, §1 zicendu'i inset : Adio :
adio I
Tocmal atunci se deschise u§a si
infra d-nu Martian strigand pe Elena.
El venea cu zimbetul pe buze, fericit,
incAntat, sublim de nepAsare. CAnd dete
cu ochii de grupul ce'l forma Elena cu
Augeniii, remase incremenit.
Ce'l asta ? ! zise ametit. Eleno,
ce'nsemneazA asta ?... Eleno ! nu 'mi
respunzi striga cu putere.
Eugenia se sculase in picioare.
Domnule sAlT respund a...
Martianu se'ntoarse repede spre el.

IN FATI VIETII 57
A !... mi§elule, ai ceva Wm/ res.
punzi ?... Respunde ;... Ce ai de res.
puns ? maT repede...
Se Meuse a§a de ro§iu ca se putea
sal vie apoplexie.
Domnule, iti jur.. zise Eugeniu.
N'avuse vreme insa Ea sfar§easca.
Martian 11 apucase de piept cu atata
selbataciune in cat parea ca vrea sal
sdrobeascA. Il zgaltAi de cateva oil,
§1 fiind ca nu gasea nimic cu care sal
omoare, 11 zvArli cu atata putere de 120,
in cat o sparse.
Miserabile 1 IT zise.
Eugenia WA, a'§i pierde cumpetul se
'ntoarse inapoi §1 se puse inaintea Jul
cu hotArire.
Domnule, II zise, strigand la densa,
it! jur ca femeea dumitale e o sfanta
; Trebue sa,' me crezi 1 Cat despre
mine, sa nu uiti ca me dal afara din
casa parintilor mei, din casa mea, §i e-
§ind de aid me due drept la tribunal.
Cuvintele acestea avura o putere fermecatoare
asupra d.lul Martian. Se lini§ti
numal de cat, §i ceru sa i se expuke
scena.
Crede pe femeea dumitale. Tot

58 IN FATA VIETII
va spune, 1tT jur pe muma mea,
care e moartA aid, in aceastA camera,
ca e adev6rat.
E§I.
A !... acoasta e lumea ?... F'oarte
bine.
A patra zi pleca la Bucuregel.
Ce'1 agtepta aci ? Nesiguranta.
IndatA ce ajunse in capitals, l in
cordA toatA atentiunea pentru a putea
sa'si puie viata la adapost de nevoile
zilnice. Venea cu o singura recomandatiune,
din partea familier Pagcanu,
din Iagi, dire o persoana foarte sus
puss in Bucuregci, care IT servi mult.
Pe atunci Ministerul de Externs ayea
un biurou special, zis al Presei,
in care ucraii cAti-va domni, favoriti
cu totii, dar inteligenti. I se dete si
lug un loc ad.
Cu chipul AceSta viatabine, refi
ll era asigurata.
Pe de alto parte sta-rui 'de fu inscris
in corpul advocatilor, gi se puse din
nod pe studiti. Era dus, MIA voie, de
puterea inelinaril sale, cAtre lucrurile
serioase gi temeinice,§i,
afarA de inclinare,
Igi si impunea o ocupayune

IN FATA VIETII 59,
mai Brea, ca sg, nu alba vreme de a
se gandi la toate nenorocirele trecu
tului.
La minister lucra mult gi era platit
putin. Clientela nu '1 prea imbulzea.
Pleda in mai toate procesele cart fa
ceaff zgomot, dar el era cu neputinta,
sa se insarcineze cu cauzele incurcate,
in earl procedur a §1 notariatul formeza
adeveratul fond al priciner. I se 'Area
ma de meschin sa umble cine-va din
masa in masS, din dosar in dosar, dinportarel
in portarel, ca o suveica fare,
spur, in cat adesea on refuza inpricinati,
earl, rara avis, plAtGaii (de oarece
fie zis in treacat, cea mai mare partein§eale,
pe aparatorii lor). Ei,! dar procesele
bAnoase sunt tocmat cele meschine,
§i advocatul care nu §cie sa se
coboare pane la nivelul berg. e om de§tept
daca, se apuca de aita meserie.
Nu putea, prin urmare, sa '§i regu
leze viata de cat in marginele venitului
de la minister, Aci insa era foarte-
bine vezut. Inteligent si
cu un fond de
invetatura care ii da acea superioritate
necontestata a meritului asupra
mediocritatilor ilustre, fu numal de cat

-60 IN FATA VIETII
observat de ministru, care, atilt pentru
origina recomandatiei sale, cat si
pentru valoarea personala a omului ,
voi sa si '1 alipeasca politicei si paridului
din care facea parte. Afars de
aceasta ministrul de externe era vi rul
.d -net Martian, si densa scrisese veru-
Jul seu despre Soleanu cu entusiasmul
pe care numai femeele 31 still gasi in
-inima for and iubesc.
Prin mijlocirea sefului sdd fu introdus
in toate casele din Bucuresci cart
au ambitiunea de a tine un salon.
La inceput produse o impresie buns,
dar nu sari in ochir nim6nui. BArbatit
.11 primira cu acea politete ingaduitOre,
particulars oamenilor bine-crescutr, care
Insa e mult mat aproape de dispret de
-cat de consideratie. Femeile se uitaii
la el cu oare-care nerabdare, dorind
sa 'I cunoasca gusturile 3i spiritul, riot,
dupa chip, putea sa placa si putea sa
nu placa, cu lint tea, aproape insultA-
'toare, cu care considers tot ce nu Linea
de densul. Cu toate astea nici for
nu le produse o impresie prea puternica.
Era un om coreot §i nimic mai
,mult.

IN FATA. VIETII 61
Dupa ce insa intra in relatiunr intime
cu mar multi barbatt politict, gi,
in special, cu inembrit corpulul diplomatic,
reputatia sa de om superior gi
mat cu seama de om abil fu en totul
stabilita.
Ministrul nu se mar despartea ded6nsul.
Atunci incepu pentru Eugenia Soleanu
acea viata ostenitoare a omuluF
sarac, care e silit, prin numele gi pozitia
ce are in lume, sn. dea un lustru
de our traiulut mizerabil ce 'I
impune
lipsa de mijloaced Era nevoit sit urnble
tot-d'a-una pe jos gi al nu mearga.
la opera de cat cand 11 invila ministrul
ad,spre a 'gt putea plati luxul
hainelor gi al manugilor, de cart nu se
putea dispensa. Mid nu era la minister,
era tot d'a una a cask tot spre a
inlatura cheltuelt zadarnice.
Duse viata aceasta de en toamna Si,
pana 'n primA -vara, ocupIndu -se neincetat
gi capetand din ce in ce mat
mult increderea gefilor.
In raporturile sale cu lumea era, cum&
zicea toate femeele, corect, ba poatechlar
prea corect. Niment nu putea.

)62 IN FATA VIETII
pune cel mat mic cancan pe socoteala
m.
In schimb, el 'Astra un suveran dispret
pentru aceasta societate bizara,
in care aparentele cele mat pretenticase
mergead de mAnA cu realitatea
-cea mat stricatA §i mat co§covita. AfarA
de cloud trot ferret, §1 de tot atAtia
bArbati, cart, .,daca nu infAtisjad
idealul desAvAr0t al, omulur, cel putin
avea o. trasatura de unire intro prin.
cipir ,§i p,urtare,tot restul nu merita
a fie prenumdrat de cat ca tranzitie
de la om la mamifer.
Printese, cart n'avead nobil de cat
iitlul ; printt de contrabands; a cAror
indeletnicire de capetenie era jocul de
card ; lemeT, mAritate numar ca sA
iasA de,sub stApAnirea parinteascA, cart
10 cumpdrad libertatea de a avea dot,
patru sail opt amanti, plAtind bArbatului
datoriele de la bacara sad girAnd
polite pentru noul imprumuturt; tinerit
Tuinatt, fiecare cu ate o legAtura scandaloasa,
cart erati primitt cu bratele
eso hise in toate saloanele, numal sa
fi *tint conduce un cotillon sat sa fi
-corespuns unor cerinte speciale de

IN FATA VIETII 63
inalta galanterie. In sfArsit un Amens
earavanserail, in care stricaciunea si
poftele, brutale se deslantuiaii fara cea
mai mica sinceritate in sentiment, sail
poezie in coruptiune.
Fata cu aceasta lume, Eugenia So.
leanu trai in sine ca un melc, care,
lovit, intra in coaja.
. Ministrul era insurat. Femeea sa,
foarte avuta, avea un mare ascendent asupra
Excelentel. Ea era anca te'ndra;
parea foarte capritioasa §i
avea o vo-
inta careia nu i-ar fi putut sta in potriva
tot consiliul de ministri. Din no
rocire insa nu. se amesteca in politics.
Toata ziva sta tolAnita pe cate o
sofa, chinuind o biata fiintA, d-ra Zoe
Fanini, nepoata a bArbatului sail, .care
era silitA sa'si petreaca viata la capul
matusii sale , cetindu'l la omanuri
frantuzesti si la Reviste de mode.
Dra. Zoe Fanini, era delicata ca o
levretA. 0 figura dulce peste care tree
cea tot-d'a-una oa umbra until nor de
suferinta, sta ganditoare pe niste umeri
mesurati, a cAror forme, de o e
legantA desavarsita, &lead gAndirea sa
strAbata prin mAtasea hainei spre a 'I

64 IN FATA vmpa
saruta. Pozitia eT de tate grace, o supunea
la toate gusturile doaninel Adelaida
Mavropanit matugea sa, care,
de altminterT, 61 arata mune dragoste.
Ele inse nu semenail una cu alta, cum
nu seamane, seninul cerului de mare
cu seninul cerulul de uscat. Amendoue
femeT, ele pereati Muffle in done planete
deosebite. Adelaidar era bruna, ea
nigte ochl lenogi gi umezT, earl doveneati
de o selbateca frumusete, and se
aprindeati,Zoe era mar mult balaiey
cu ochil albagtri gi cu o resfrangere de
lumina pe tot chipul, atet de duioask
in cat ti se perea ca sufletul i s'a reversat
in senge gi i-a colorat obrajil
cu acea manta indescriptibila a idealulu!.
Adelaida era seninul ceruluT de
uscat. Zoe era seninul cerulul de mare.
Mid Eugenie Soleanu. veni Antaiagt
data in casa ministrulur, amendoue fe-
meele 41 primira cu receala. D-na Ma-
vropni mar cu sea ma pare& furioasa
pe bbatul see ca i-a prezentat un
strain fara sal ceara vole. In zadar se
'neerca bietul ministru s'o convinga ca
Solenu e un om bine crescut, de o adeverate
valoare, §i di in minister el e cheia

IN FATA VIETII 65
lucrarilor. Adelaida spuse verde cA nu'l
poate suferi. Zoe, intrebata de unchiul
sea, respunse cA n'a avut vreme sA
judece pe d-nu Soleanu. El mat vent
de cate-va or!, liana inceta de tot de
a le mat vedea. Zoe tot mat intrebA de
densu,Adelaida nici °data.
DAduserA in primavare..
Intr'o seat* la balul dnet Hutzo,
Eugenia, care bAgase de seam, impresia
ce lasa,se celor done ferret, se intalni
fat& in fat* cu d.na Mavropani. 0 salutA
cu respect gi voi sA treacA mat
departe. Ea '1 opri.
A 1... in sfirgit ! a trebuit, dom-
nul mea, sa via aicr ca sA am inalta
onoare de a to vedea... Aft fi crezut ca
at murit, daca barbatul mea n'ar fi avut
grijea de a'mt aminti la fie-care
doue zile ea trAegtt gi ca eati
pe drum
de a deveni un eminent bArbat... Se
opri.
De Stat, doamnA.
Fie gi de Stat. Vret sa'ml dat
bratul un moment? Am all fac o mArturisire.
Gregala recunoscuta e pe jumetate
iertatA. Tocmal la aceasta me
gandeam cAnd m'am oprit.
5

66 IN FATA. VIETII
Il duse in serra.
Apropo 1... ar putea sa'mr spur
cum ar fAcut de-ar cucerit pe bArbatu-
meti aga de repede ?
Se pare el egti
foarte fin.
PArere... D-nu Mavropani e prea
ingAduitor gi'mr acorda poate mat mult
de cat mi se cuvine. Cea mat bun& dovadA
el nu aunt catugr de putin fin, e
cA n'am reugit sa ye fac a ye schimba
ideea ce avell despre mine.
Poate cl n'ai remit, tocmar find
cA n'avear ce schimba. Dar nu, voiti
sa fi& sincere,. Mie diplomatic nu'ml plac
tocmai mult. De d-ta insA mi-am schim
bat ideea. Ca dovadA, iata mana mea.
SA facem pace. Te-am judecat
gi to rog sa me iertr.
El it duse mAna cu respect la gull.
Inainte de a saruta se opri.
Doamna... o conditie.
Nu primesc
condiW.
red,
0 rugaminte atunci. Facem pace,
insa ye rog sa me lAsati a ye privi ca
§1 pAna acum,ca pe un dugman.
Ce fel de pace e asta ? zise ea
rizend.

IN FATA VIETII 67
Suspendam ostilitAtile, dar continuAm
de a ne uri.
Doresti asta ?
N'o doresc, dar prefer ura nepasAriT.
Sunt unele persoane cart: nu 'ti
pot fi indiferente. Sail le urasti...
Safi ?
E al duoilea semnal la cadril,
doamnA.
Te'nseli, se cantA vals. Sati ?..
Sail polldi.
N'ai vrut sa zici asta. Dad, e asa,
foarte bine : urA ! *i facu cati-va past
catre usl. Toe mai atunci se opri eine
va in fata sorrel. Eugenifi, ca sa nu
fie vezut singur cud-na Mavropani, se
trase cu cAti-va past sub umbra unor
portocall betrani. Peste un minut Ade.
laida se'ntoars6.
D-le Soleanu ! Ce ? ai dispArut ca
un Vis ? E prea vaporos pentru un diplomat.
Daca asi putea 0, dispar.... zise
el cu oare-care tristetA, asi disparea cu
placere, numal ca sa nu ye mai super.
Nu, glumesc. i ca sa vezi WA
dorintA am de a deveni prietenr, WA

68 IN FATA VIETII
calf primesc conditia intind mAna
din not. Pace.
El se opri iar.
Pe lira, doamnA ?
In aceste cuvinte puse atata Were
de rea, gi vocea If era atAt de rugA-tome,
§i suflarea atat de calda, in cat
cAnd 11 saruta mAna din nou, in umbra,
portocalilor, ea se alipi de d6nsu, §1,
smulgandult mane, din manele lug, IL
apnea de gat, se ridica in virful pici6relor
gi t 1 lipi buzele de ale ha, tremurand
gi lAsAndu-se cu toata greutatea
corpuluf pe pieptul lul, in cat IL
ineca de voluptate.
El se desfacu din bratele el gi o rugAc
sA se depArteze.
Putem fi surpringT, if zise cu omica
nuanta de indignare. Ea fugi, u-
§oarA, spre uge. Tocmai atuncl Zoe antra
in sera, av6nd aerul de a cAuta
pe cine-va. Matu§ea-sa o apucA de brat.
gi o luA cu de-asila in salon.
Eugeniu, ametit putin de scena ne-
agteptatA ce se petrecuse intre el gi
d-na Mavropani, egi dintre portocall §i
se amestecA prin lumea ce navAlea spre
bufet, ducAndu-se tints catre palton.

IN FATA VIETH 69
Or cAt e§i de repede, avu vreme sA
vada pe Zoe, care, scapAnd din mAnile
matu§ei sale, privea cu neastimper
u§a serrii, avend aerul de a pAndi pe
tine-va. CAnd II vezu, tresari s,i'§i intoarse
capul cu grAbire. Eugenia se'mbraca
repede §i pleca.
Ajuns acasA, ig simti capul coprins
de atatea ganduri ciudate §i inima rescolita
de atatea sentimente neintelese,
in cat i se parea ca mintea lui a devenit
un asil de nebuni. Umbla in
lung si'n larg prin odaie, chinuinduse
sa puie un ,sir in ides si esclamand
cu indignare :Cum se poate !... MA
indrasnialA !... Ce prefacatorie !...
Se gandea la legaturile ce exista intre
el §i d. Mavropani, la urmarile
nespus de urite ce trebuia O. alba
scena din serra, un moment chiar la
d-na Martian, pe care, comparAnd'o
cu Adelaida, nu mai gAsea inAltime
in mintea sa ca s'o slaveascA. Si, in
mijlocul acestei indignatii, venea cate
odatA sangele cu atatea furie spre ir
nima, ii treceail prin corp ni§te fiorde
voluptate atAt de puternicr, in cAt
i se [Area ca densa e incA alaturi, cu

70 IN FATA VIETII
gura intinsa sal sarute, gi, urand'o, i
deschidea bratele...
Sunt nebun I E o nerozie gra
seaman...
Caracterul omului se ridica aspru,
alaturi de poftele neinfranate ale tine.
rep, Si, ca un om beat care'gI da inca
socoteala de statea sa gi vrea sa. se
tie drept pe picioare, igi scutura capul
de nebunia care'l coprindea, voind sa
ramaie calm gi stapan pe sine.
Trebuie sa fill o canalie cu verf,
ca sa me jail dupA poftele acesteli
femei. Barbatul sell me tine ca iT
stint prietin, gi'ml dovedegte in toate
ocaziele ca me iubegte. Mi-am impus
sä despretuesc pe °amen!, dar nu sa
me despretuesc pe mine. *i apol nu
still intru ce acest om e de despretuit.
Are o femee rea gi nimic mai mult.
In aceste idel se culca, sperand ca.
o sl se linigteasca. 'ma nu inchise co.
chit toad noaptea.
A doua zi se scull, ca dupa boala,
ostenit s,i galben. Nu egi toga ziva din
cast. Scrise un bilet ministrulut prin
care ii cerea iertare cl nu putea veni.
Pe la 6 ceasurT, seara, se opri un

IN FATA VIET' 71
cupeii la poarta lid, din care se cobori
d-nu ministru al trebilor din afara, indesat
gi cu chipul noros. Se vedea cat
de cola ca pr in sferele diplomatice ploul
El se sui drept is Soleanu, pe care 'I
gAsi cetind, gi 'I spuse ca. are neaparata
nevoie dt. densu gi ca trebue sa
se imbrace imediat gi O. vina cu el la
mass, spre a regula cite -va chestiunI
importante.
De altminteri, adaose el, am ordin
formal de la Adelaida al to aduc
viii sail mort la pranz. ImI pare bine
c'am izbutit s'o fac a 'gr schimba parerile
ce avea despre d-ta . Si ea e indispusa,
dar nu '1 nimic gray ; onorurile
case! le va face Zoe. Vom putea
vorbi ma in libertate. Greutatile pe
car! le:prevedeam au inceput sa se implineasca.
Andrassy se opune.
El continua pe tonul acesta, grind
de la o chestie la alta, pana and Eugenia
se imbraca. Peste zece minute
&ail acasa.
Prinzira categi &el : d-nu Mavropani,
Zoe gi Soleanu. Adelaida nu egi.
Zoe Linea locul matuget sale cu o dis
tinctiune care fAcea sa nu se simta de

72 IN FATA VIETII
loc lipsa doamnei de casa. Atat ea cat
§i Soleanu paread mai liberi §i vorbiaticu
acea uitare de sine, care face
farmecul convorbirilor intime. Zoe alma
ceva din d-na Martian. Povestea cu
gratie §i poseda o nesfar§ita §tiinta de
a asculta.
Seara aceea era o sears de receptiune.
D-na Mavropani trebuia sa las&
ceva mat tarzill. Dupa mas4, pans sa
'nceapa a veni lumea, ministrul i Eugenia
discutarA cate-va afaceri grabnice,
pe cand Zoe se duse lAnga matuga
sa, spre a nu o lasA singura. and
se intoarse in salon, inaintea Adelaidel,
Eugenia isprAvise vorba cu ministru
§i se uita intr'un album mare,
in care eras pozitiile cele mai incAntatoare
din lume. Zoe se apropia de
el §i incepurA a urmari amendoi locurile
pe uncle fusesera, amintindu-V sce
ne de calatorii, sail admirAnd frumusetea
muntilor, or laud "and exactitatea desenurilor.
ET stag unul langA altul, cu
obrajil aproape lipitY, cu respirarea egala,
prinzendu-se de mans cAnd '§I
aratau acelag punct §i uitand de restul
lumel. Soleanu se imbata din par

IN FATA vr.ETu 73
fumul perului. el §i ar fi remas acoloprivind
albumul, zile intregr, ca un elpitan
de corabie, in furtuna, cu ochir
pe harta §1 pe busola.
Dupe cat va timp u§ea se deschise
si Adelaida intra. Cand dete cu ochif
de (long% tresari §i se opri un moment
in prag. Dupe. aceea, inaintand
binisor catre er, se opri la spatele lor,
§i, peste umer, seu ita §i ea pe album.
Sunteti in Elvetia. Bravo !......
Mergeti repede.
La glasul el, Zoe remase inmermu-
ritA.
Soleanu, care nu se a§tepta sa
fie surprins ast-fel, facu un pas inapoi
§1 se uita la ea nemi§cat. Meg):
tree stature, fata in fats cate-va secunde,
fare a zice o vorba. Adelaida
avu nedibacia sa'§I repete cuventu.
Mergeti foarte repede.... Ye fac
complimentele mele.
Soleanu atunci facu un pas spre ea
§i sarutendu'l mana
Lasati, doamnA ; mergem ceva
mar incet de cat d voastra, fiind-ca no
abia plecam... D-voastra avetl aerul de
a ye fi 'ntors deja din Elvetia.
Ea '§1 pleca ochit in jos §1 se sill se.
:

74 IN FATA VIETII
rida. Dupa aceea schimba vorba.Lumea
incepu sa vie. Adelaida trebuia se,
primeasca invitatii. Eugenia se pierdu
prin saloane.
Pe la 2 ore dupa, miezul noptil, So
leanu se Oa in biblioteca dlui Ma-.
vropani, luand copie dupa o nota cifrata
ce venise de cu ziva. Deodati se
pomeni cu Adelaida langa densul. Fara
a zice un cuvent, ea'l lua de mans gi'l
trase in umbra unur ungher. Aci '1
apuca cu bratele de gat privindu'l drept
in ochi gi neputend vorbi de emotiunea
eel sugruma cuvintele. Eugenia nu
facu nici o migcare. Simtea ca aceeagi
nebunie se leaga de densul, ca gi in
seara de mai inainte.
Spune'mi... egti superat pe mine ?
'I zicea intrerupt.Iarta-me. Am orezut
ca iubegti pe Zoe... Nu gtil cat de
mult to -agi uri dad, ai iubi pe alta...
*Pint egti drag ca sufletul....
Doamna... se incearca el sal zica.
Nu void O. gtia Mi s'a urit
traind. N'am iubit nicl o data pe pimenr.
Dm& nu me vei iubi, me omor.
Bine pared, pans mai Teri me
urai....

IN PAPA TLETII 75
Ea nu '1 mai lass se. vorbeasca.
Te uram sail te iubeam, nu §tiii.
Acuma §tiii atilt : me vei iubi sail de
unde nu... Ah I am ghiare de leoaica
! Nu... pentru tine n'am de cat
tinerele si sufiet §1 viata... §i sunt a
ta, cu total. Vrei sa fugim ?
Doamna, ve compromitetr.
Voie sa te ved. Gland te ved ?
El intelese a aceasta femee era
nebuna sad isterica, §i ca trebuia sa
pule capet acester scene.
Maine, 'I zise inset, desprinzendu't
bratele de dupe, gat.
Maine, maine, repeta ea departandu-se.
Acest maine insa nu fu nici a doua-zi,
plci a treia zi, §i poate ca n'ar fi fost
flier odata, data intimplarea, cel mai
puternic Dumnezeil al oamenilor, nu ar
fi bine-voit sa colaboreze cu d-na Adelaida
Mavropani.
Eugenie Soleanu se vedea nevoit sail
se, urmeze toate nebuniele acestei femei,
primejdioasa de alt-minteri prin
frumusetea §i indrezneala ei, sail se,
demisioneze. Dar dace, ar fi demisionat
?... Lumea iarta mai u§or o infa-

76 IN FATA VIETU
mie bine exploatatA, de cat o corectitudine
red inteleasa.
In aceasta alternative se hotArI sa
a§tepte. Se iuchise in case, sub pretext
de boar,, §1 ceru se i se aduca
toate hartiele spre a le lucra la densu.
D-nu Mavropani se'ncerca de mai multe
orY sal is cu el, dar nu isbuti.
In timpul acesta, a-case la d-nu Ministru
de Externe se petreceaii lucruri
destul de ciudate.
Adelaida, vAzend ce Soleanu nu vine
nici a doua-zi, nici zilele urmatoare, incepu
a banui din noil ca exist& legaturi
de dragoste intro Eugenia §1 Zoe.
Lien aceasta se aseza in mintea et,
solid, cu incapAtinare, §i de ar fi vezut
cu ochii ca nu e a§a, tot n'ar fi
crezut. 0 munceaa gandurile ca pe o
vinovata, se chinuia, se'nvertea, nu mai
dormea, cautand O. se asigure de adever.
Observa pe Zoe pane in cele
mai neinsemnate detaliuri ale vietii ;
aci i se parea ca e mai trista ; aci ca
fuge de (Musa. Cate o data IT venea
par-ca sa se duce s'o 'ntrebe verde, fare
nici o cotitura, data iube§te pe Soleanu,alta
data o apuca un fel de dor

IN FATA VIETII 77
de al scrie lul, lung, lung, gi de a'l spune
c5'1 iubegte aga cum n'a mar fost
alt om iubit pe lume ; dui:A aceea, neputend
sAl scrie, incepea s5, p15.ngA;
alta-dat5, iar, se scula de pe sofa cu
grabire gi se ducea in fata oglinzei ce-lei
marl', in care se prindea a se privi
cu ochi nepartinitorr, spre a judeca
deosebirea de frumuseta ce exists,
intre ea gi Zoe,sati se desbraca p5,ns
la cea din urmA hainA, intinzenduir
bratele in aer gi netezend puful, atat
de dulce la atingere gi atAt de provocAtor
la vedere, care ir acoperea mar
tot corpul. Ea se vedea bine ca e frumoasA,
dar se temea cA, aga cum este,
ar fi putut sA nu placA luT Eugenie.
Ne ma! putendu'gr stapAni pasiunea,
intr'o dimineatA trimise sA cheme pe
Zoe in camera sa de lucre. Zoe veni
numar de cat.
Adelaide avea un fel de temere neinteleasa
de ceea ce voia sA facA, acea
misterioasa ingtiintare, ce bate la uga
congtiinter fie-cArur om, cAnd vrea sA
savArgascA o fapa rea, gi pe care fOrte
putini o asculta. De aceea, spre a fi

78 IN FATA VIETII
de la inceput mai stapana pe sine, ea
se puse la piano.
Zoe, zise ea nepoateT sale cand
-o vezu, aseara am luat o hotArire :
Alec la Niga. Dumneata va trebui sA
pled a-casA.
Zoe parea ca se a§teapta la ceva, Si
-en o cautatura adanca se uita un moment
in ochil matu§if sale, care nu
lil ridica de pe note, voind sA prinda
adeverul. Dupa aceea indrasni sA intreb
e :
Unde Trek sa ma duc §i pentru
ce? Tata, §tii ca de abia se tine pe
d-luT. Sufer indestul se'l Tied ajuns,
din ceea ce era, intendent la mo§iele
d-lui Martian. N'a§i putea sal maT cad
§i ea pe cap.
Te va primi d-na Martian, care
e foarte buns, §i chiar it vom plAti
daca ne va face dificultAtr.
Zoe se uita la ea mirata.
Elena sa primeasca bank pentru
'mine 2...
Si de ce nu 2 Tu nu cuno§tt inca
lumea. Cu bank se cumpAra totul pAna
ili fericirea...
Asta nu cred, zise Zoe cu un

IN FATA VIETII 79
zimbet trist. Fericirea nu se cumpera
Dar, in fine, draga Adelaido, data to
duct §i nu pot/ sa me let cu tine, de
-ce nu me la§I in Bucure§t1 ?
A 1.. asta pofte§t1 dumneata
zise Adelaida sculandu-se de la piano,
asta o dores.tt I IIt trebue sa remai
in Bucurept , ca sa train nedespar-
iY ?.... E foarte frumos ceea ce fact !
Iarta-me, doamna, zise ea cu ochit
in lacrAmt, am facut ceva care v'a
Nsuperat sail care e necuviincios ?
Ipocrizie 1.... Te-am crescut in
casa mea pentru ca sa 'mi fact neajunsurY,ti-am
dat adApost aid, pentru
ca sa 'mT
fit un izvor de amaraciunr
Plate§t1 urit, Zoe 1
Ea se opri. Zoe sta in picioare langa
o masa, uitAndu-se cu ochil speriall la
matu§a-sa §i negasind un singur cuent
sa '1 respunda. Numat lacramile
II curgeail, in picaturt mart, rostogolindu-se
arzetoare pe obraz.
Adelaida, aprinsa de ma,nie, lua ni§te
note de pe piano §i, mototolindu-le, I§I
Tepeta sentinta cu reutate :
In fine, hotarlrea mea este aceasta
: Eu plec poimane in straina-
1

80 IN FATA VIETII
tate ; dumneata pled mAne in Moldova.i
se 'ndrepta spre u§A. Inainte
de a esi se opri un moment.
SA nu 'ncercT a 'ml schimba vointa,
prin puterea unchiului dumtiale,
cdci va fi zAdarnic,o §tiT.
E§i.
V.
A doua zi dup. aceastA scenA, Soleanu
primi prin po§tA un plic a carui
adresA era elegant, qi simpla. 0 deschise
cu indiferenta. Ceti :
Domnule Soleanu,
sail ect
A§I putea scrid in cloud cuvinte
mor pentru cd viata mea e piing de smallciune.
.A§C putea d mor Ma srti acrid de
loc. Flind a ins in veacul nostru se zice citi
toy eel ce se sinucid sunt nebunI, ar 11 o teribill
ironie 11, soartet, ca chiar in acest act,
care nu face rdd nimeinur, s5 8d nedreptdtitl.
Mor cu toad consciinta vietil §i a mortir,
§i mor pentru a viata and doare prea
mult. Din toy eel ce rdmin in urma mea,
niment nu and intereseaza. Judecata lor, or
cum ar fi ea, nu'mt va turtura odihna. De
dumneata ins/ mil
fried, sail, mar bine, mil
mild : nu and judeca ca totl ceI-l'altl, nu

IN FATA. viETTI 81
credo ca cunt nebund, to rog, fir generos, acorda'mf
aceasta rugaminte: nu and credo
nebula. IV cer sa ar puterea de-a to convinge
de aceasta. Daca iv va ti mill de mine
si vet umbla vre-o data singur si nenorocit,
nu uita ca este scapare pentru orT-ce durere
si odIhna pentru orT-ce sgomot, in adancul
fire/ din care am esit, si in care ell, calltoarea
de scum, me due salT pregatesc norul
de uitare, cu care, 84 sail maine, se invelue
tot ce a avut nenorocirea de a fl.
Adio.
Zoe Fanini.
Soleanu ceti aceste randurl din ce
in ce mat mirat, si cand ispravi cel
din urmA cuvent al scrisorir, se repezi
la pAlarie,_ egi pe 110 ca un nebun gi,
suindu-se intr'o trasurA, strigA biz jaruluT
in gura mare :
La Ministerul de Externe , gi
mans !...
Pe drum i se lumina mintea. Toate
scenele nevinovate dintre el gi Zoe iT
reveneaii in gaud ; o vedea plecatA pe
album sail cAntand la piano gi ridicand
privirea spre densul cAte-odatA, cu raza
prelungA gi voitoare de bine, pe care
o poartA orT-ce ochiil ce iuLegte. Ea
el iubise. Pentru ce i-ar fi saris nuznar
luT dacA nu l'ar fi iubit ? Dar iarAgT,
6

82 IN FATA VIET1I
dacA l'a iubit de ce sA nu i-o spuie ?
Si tot el ist zicea, in cuget, cA sunt
fiinte asemenea et, cart 1§1 pun atat
de multi viat5 in dragostea lor, §i ail
simtul atAt de delicat, in cat stint bane
bucuroase sa sufere ant intregt de nepasarea
sail nepriceperea celut iubit,
de cat s52§1 brutaliseze sentimental,
punendu'l in cuvinte.
In fine ajunse la minister. Ministhpl
nu venise. IntrebA pe functional%
pe u§ieri, pe toatA lumea dacA au gig
ceva despre cele petrecute la ministru
acasA, dar niment nu'I putu spune nimic.
Atund se duse insu§t la d. Ma -
vropani. Nu se gAndi un singur moment
cA scrisoarea ar putea fi o farsA;
cA Zoe a putut scApa de moarte ; ca
far& a fi vestit de niment, era cel de
intAiii care §tia trista noutate, §i cA
Iucrul acesta ar putea da l'Anuell,
nimic.
Firea cea buna a omulut biruia iarA§I
prejuditiile §1 programul ce'§t impunea
cu de-a sila, §1, in loc de-a'§Y
inabu§i tin moment aventurile inimet,
se ducea dup. el ca tin orb.
Mid intrA la d. Mavropani, nu era

IN FATA VIETH 83
Dimen! prin odal. Smirna imbAlsAma
ar:rul, cu parfumul sell de tintirim ;
tAcerea invelea toate cutele vietii ce
mai traiat in aceste camere ; o majes
tate lugubrA ,i nevezuta pArea ea troneaza
in mintea celor vi!, si un fel de
temere ascunsa se destepta in suflet.
La u§a salonuluI stall dor lacher in
d oliii.
Inauntru, pe un catafalc cu trei trepte,
prins in catifea neagrA, era intinsa Zoe.
-Chipul el', alb si melancolic in deob§te,
luase ni§te reflexurr de aroma. Impre
jurul ochilor doud cearcane mar!, plumbil,
incadrati orbitele ca cloud rams
cernite. Pleoapele nu se lipeaii. Printre
gene, sclerotica lasa o dungy adanca,
ca de opal, de o lividitate spAimoasA.
Nasul, fin §1 cam ascutit, devenise
transparent. Narile erau de un rosin
spAlkit, cu ni§te dung! trandafirii ve§tede,
ca la foaia unui mac rupt de mult.
Gura, singurl mat spunea ceva. Ea
se pierdea in cloud mici valuri de urnbrA
ce la forma obrazul in ambele extremitati,
purtand incA, alaturr de urma
.ce o brazdase moartea, acea duiosie

84 IN FATA VIETH
nesfargit5, in care i se oglindise tot
s ufletul.
Zoe murise prin otravA.
Soleanu se apropiiA ugor de catafalc,
,Si, cu acea sfialA nehotarita ce o degteaptA
moartea in suflet, se plece pen:Ana
ei rece gi o sdrutA. Un fior de
ghiata iT trecu prin tot trupul, ca si
cum ar fi atins cu gura un §earpe. Ce
nimic, hidos 8i rece, mai este §1 omul !..
gi cat e de trista conviltgerea aceasta
pentru cel ce reman !...
D-nu Mavropani .veni la el Cu inAna,
intinsa si,
luandu'l de brat, trecurA_
impreuna intr'un salon de alAturr, unde
se afla Adelaida.
Imbracata in mare doliti, dna Mavropani
sta rezemata de o fereastr5,.
cu capul in mAna stanga, si privea, dusl
pe gandurr, dungele alburil de nouri
ce se pierdeall intr'o perspective infinit
de mare. Era ceva in figura. eT
care exprima nelinigte. Manele i se
miscau
tremurAnd ; privirea era nesi-
gura gi se d'icea tot-d'a una mai departe,
fixAndu-se pe cAte un punct din
813441 nehotArit ; glasu nu'gi 'Astra.
timbrul egal.

IN FATA VIETH 85
Eugenia se inclina adanc linaintel,
lAra a zice o singura vorba. Ea '1 multumi
in acelagi chip, insa cu o infinita
expresie de blandeta, care, in loc de
a face placere lui Soleanu, il frith. El
o privi barbategte, drept in ochr, incruntandu'gi
sprinceana.
D-nu Mavropani it sill sa se apropie
de densa, gi, abia stapanindu'gi plansul,
le povesti cum cu o zi mai 'nainte
venise Zoe in cabinetul luI de lucru
gi luandu'l de gat 11 intrebase daca
i s'a urit cu ea la dengii.
Nu still ce avea, adaose el, dar
era atAt de migaata, biata fata, ca m'a
1Acut s'o 'ntreb cu dinadinsul daca nu
cum-va e bolnava. Plangea WA, sa gcie
de ce. Si cat era de buna !.. E intocmai
par-ca ar fi vie.
El se scula gi, gtergandu'gi ochii, tre
cu in salon spre a o mai vedea. Adelaida
gi Eugenia furs silly O. '1 urmeze.
In fats catafalcillui Adelaida ingenunchia
de o data, gi, cu manile impreunate,
cu °chit in lacrami, cu capul
gi cu bustul spre cer, palm a gopti
,o rugaciune tainica, catre cel ce sta.-

86 IN FATA VIETII
panegte bolts tariilor, si a'i cere sufletul
moarte inapoi.
Soleanu, vezend pana unde poate sa.
mearga comedia omeneasca, iii slinti
muschiul obrazului stringandu-se cu o
amarA expresie de ironie, i, desgustat,
III intoarse fata de la aceasta scena.
El n'avea dreptate de cat pe jumetate
: femeile isterice stint capabile
sA joace unele roluri de asemenea na
tura cu o sinceritate de necrezut.
Igt lu& palaria vsi cu aceeagr adanca,
reverenta e,si.
Trecend pe MO Zoe,
se mai opri un moment : parea ca voiegte
sa'gr intipareasca in minte acea
curates si ideal& figura, peste care mOr
tea intinsese panza amurgulur de veer.
Se duse drept la Minister gi se puse
pe lucru. Ziva intreaga fu chinuit de
o nelinigte pe care nu g' -o putea talmad.
0 iubise sau n'o iubise ? Era,
Zoe una din acele fiinte care 0, pasioneze
un norod intreg dupes dansa ?
sail fusese o biata creatures simples, duioasa,
cu o excesivA delicateta in suflet,
de cart omenirea e goals, i pe
earl nu le pricepe ?...
Soleanu sinytea ca pierduse infeensa.

IN FATA VLETII 87
o femee care ar fi putut sal iubeasca,
in umbra, pans la adoratiune, pana la
cea mar cruda suferinta.
Dula& ce e§i de la Minister, umblA
fail Did un stop prin ora§iii, punendu-se
in fat& cu trivialitatea lumeI din
afara, desgustat si strins in sine ca un
om ranit in cele mar scumpe afectiuuI
ale sale. Ce era sa faca ? Viata nu se
umple numaI cu acte de biuroii §1 cu
pranzurl diplomatice. Isr impusese un
program, dar vedea bine ca nu'l putea
tine. A despretui pe semena stl §i a'I
domina,foarte frumos. Dar dispretul
§i stapanirea sunt de ajuns oare spre
a multumi pe un om superior ? Iata
unde simtea Soleanu ca programul sea
nu mar avea putere. Sufletul '§I are
tainele lul adand §i nepatrunse, §1 or
cat al urea sal pui la tale, to pune el
pe tine.
luta pe la miezul noptir acasa, treand
pe stradele singuratice, cu golul
ce'l simtea inteansul, mare §i fara nadejde
de a'l umplea. Maturatoril rescoleat
praful ulitelor cu un fel de demnitate
grava, racaind pietrele la fiecare
miscare cu acel zgrimtarit revol-

88 IN FATA 'VIETH
tator, care'ti sbarles,te tot p6rul in cap.
Acesti scarpinatori ai scoartel Omente§ti,
cufundati in operatia lor, nisi nu
voiaii sa §cie ca alaturi de den§ii tre.
ce un muritor, intristat de viata, care
se duce... sa, sate odihna. Ce'i pasa
maturatorului ca sufietul ti-e gol §i ca
suferi ? Praf, praf, the whips and scores
of times.
Soleanul, ajuns a casa, 'si rezema
fruntea de capataiii, rostind inset §i
Ara §ir : «A muri, a dormi» 1) etc.
Si, inset, prelung, somnul veni.
VI.
A doua zi, and se de§tepta, s6rele
ridea cu voiosie gradinei ce se intindea
sub ferestrele lui, iar pasarelele se
scaldati in lumina ca in rain.
Capital noastra n'a ajuns inca ca cele-
l'alte capitale ale lumei, sa nu mai
poata ingadui de cat cu mari cheltueli
curti incapatoare §i vesele. Pe la nob
sunt Inca, in m'jlocul oraplui, case
1) Hamlet.

IN FATA viETu 89
inconjurate de cate-o jumetate pogon
de loc, cu gradina de ponai roditort,
cu gain! in batatura, cu belsug si p6te
chiar cu cate putin noroiti,prin call
n'a strabatut And specula eivilizatiunei
moderne. Prin multe familil, regula si
gustul european de abia au inceput sä
se aseze prin case, necum sa se cob6re
in curte.
Cand se uita, Soleanu pe fereasta,
sub un gard via, care incepea O. inverzeasca,
se bateau dos claponi. Intearipatir
eunuci se pandeati ca doi
adversarl intr'un asalt de florets, privindu-se
uchi in ochi, dandu-se inapoi
spre a se repezi mai cu putere, sarind
unul catre cola -l'alt cu un aer teribil,
dar neavend niei un spor la lupta. Alaturi
de ei se umfla un curcan in pene,
pufnind si taraindu-sl aripele de paine'nt,
ca:un doctor militar, sabia, mergend
anapoda cand intr'o parte, and
intrialta, cu un mot de-o sehioapa pe
doe, si grozav de superat. Cand se dete
pe Mg& claponi , incurcandu se cu
ghiarele in aripe, beligerantii o tu
lira de a fuga pe sub gard, unu intr'o
parte si altul intr'a]ta, par-ca ar fi

90 IN FATA 'VIETH
fost pace intre dengit de un veac.
Privindu'i, Soleanu, or cat era de
trist, bufni de ris.
Ce comedie fait gir mat e gi lu-
mea asta I ist zise el intorcandu-'0 ca-
pul de la fereastra.
Ceea ce insa It remase in minte, fu
neghiobia claponilor §i aerele curcanulul.
De geaba,lumea noastra e ast-
fel %cut& : cel mai tare se intinde cat
ii place, far eel mai slab n'are nici
macar dreptul sa'gi scoata ochil cu prietenul
Sen.
Se irnbraca repede gi egi.
La minister, o septemana de a rindul
trai retras in cabinetul de lucru, en
nasul in gazete de tot soiul, inghitind
pe fie-care zi cate dou6 chilometri de
coloane, scrise in toate limbele. In ar
chivele ministerulut era un bark' slujbagiii,
care traia printr'un fel de prelingere
prin crapaturile vietir, farat, sa
'§t
-
dea bine seamy de trebuinta ce a
are omul de a mat tine in stapanirea
sa un cap, and are un stomach. AceastA
paragina ambulanta se bucura

IN FATA viETu 91
de dreptul de a ride de toata lumea,
fiind-ca avea si calitated de a da bani
cu imprumut, WA sl fie mustrat de
niment. El nu putea suferi pe So leanu,
pentru ca, acesta nici nu voia se
gcie data dnu Havalea traia pe !lament
sat' in lima.
Archivarul, cum 11 vezu in aceastA
dispozitie, se duse prin toate biurourile
sA facA chef. El igi avea dialectul
lut a parte in limbA ; vorbea mar Mult
din intonatil si din mAni de cat din
grain.
Siut, onorabile, calfa noastrA e
pal! ma parole... Na, na, naaal credea
ca o sa meargA tot aga !... Clopin-clopant
et krak L.. pe Dumnezeul med..
Awl ? Al zis ceva ?.. Could dia.a..
parole l....
Cine ?
- Er, tine 1 Zambila noastra de
la presd. SA and 'ngropt !...
Tog credeati in apropiata disgratiere
a lut Soleanu.
Intr'o Sambate, ministrul nu veni sA
iscAleascA nimic, cu toate a eraii o
multime de lucrAri grabnice, cart reclamail
iscalitura proprie a Excelentit

92 IN FATA VIETII
Sale. A doua zi, Duminecd, Soleanu
igi lud portofoliul la subtioard §1 plecd
spre d-nu Mavropani. tia ca ministrul
se scula de dimineatd. In ade-
Or, cupeul era tras la scard.
Fu primit, ca de obiceid, de acelag
om de servicia Si introdus in cabinetul
de lucru. Trecu prin salon cu un
fel de temere religioasa, in amintirea
mortii cu care se intalnise aci. Diva
cate-va minute se ivi geful s6ii cu o
havand in glut, scuzendu-se ca trebue
sd lipseasca un sfert de ceas gi rugAndu'l
sd'l agtepte.
ca, marche, Soleanu, ?... Ha ?...
En foncOs les amis !
Da..., mai molt saii mai putim
Viii in zece minute. Sigur... au
revoir !
Ministru, gi toata diplomatia noastrA,
gi, mai mult, toata lumea din clasa
scuturata vorbegte ast-fel.
Lud o gazeta §i se puse sa agtepte.
Dupd vre-o cinci minute, o ugd l A -
turalnicd se deschise repede, gi Soleanu
v6zu pe Adelaida intrAnd la
densul. Ea se opri. Era imbrAcatd in
alb de sus Si pana jos. Perul desfdcut

IN FATA. VIETH 93
pe spate in bucle negre, ii incadra figura,
dandu'l unae r de moliciune poe
tick, contra caruia ar fi fost cu neputint&
sa reziste cine-va. Ochil, negri,
profunzT, se uitat pe sub umbra genelor,
cu o privire de voluptate dulce,
neprovocatoare in aparenta, dar in realitate
foarte primejdioasa pentru tine
dorea pace sufietului sell. Gura zimbea
u§or, cam trist, gra a zice un singur
cuve'nt.
Soleanu se simti stapanit un moment
de aceasta frumoasa vedenie, cAci parea
o adeverata vedenie, §i numai dupa o
mica pauza putu sa'r vorbeasca.
Nu speram, doamna, ea o IA am
onoarea de a ye intalni. Alt-fel...
Niel ell nu credeam ca o sa fill
destul de fericita astazT ca sa to vdd.
Alt-fel n'a§T fi venit.
E§tY pedrept. Nu VA ce am facut
ca sa merit .atat dispret.
M6 iertatT, stint rtill inteles. Daca
n'a§T fi venit, ag fi fAcut'o tocmar din
prea mull respect ; nu se turbura cu
atata uprinta o durere atat de adAnca,
ca a d-voastre.
Inca, o data : e§tr nedrept. Poate

94 IN PATA VIETII
cä, dintre dispret §i ceea ce merit
mai putin este ironia.
DoamnA...
0 femee care iube§te, poate fi despretuitA,
caci inima ei o poate duce
mai departe de cat lumea permite,
dar luatA in ris, nu domnule. Am avut
un moment in care am uitat cine
sunt....
Si cine sunt ea.
Si ce legaturi am cu societatea..
Atunci e bine 0, nu uitat o ati
avut cloud momente, §1 cA m'atr facut
de doud ori sA calc peste cea mai sacrA
bariera : aceea a prieteniei ; m'atr
coborit in stima mea proprie ; m'ati
desgustat de mine, doamna, §1, v'asisigur,
cine nu mai gAsesce indulgentA
pentru faptele lui Did in propria'i
bunatate, e un om cu desAversire cAzut.
Mersese cam repede. Se opri, de
taama sA nu fi zis prea mult.
Ea II privea cu o mild, de nedescris.
Ir intoarse spatele §i trecu in odaia din
care venise, trAgAnd u§a a lene dupe
densa. U§a nu se'nchise bine.
Soleanu remase in mijlocul camerir,
cam mirat de scena ce se petrecuse

IN FATA. VIETH 95
§i regretand chipul cu care it vorbise.
Agea se 'ntimpla tot-d'a-una cAnd ferneea
e mat frumoasa de cat virtutea
omuluT.
In camera de alaturt nu se auzea nimic,
de cat un sunet confus, tocinat
in fund. El se apropia de uga gi se
puse sa asculte. Zgomotul ajungea mat
lamurit : cine-va plangea.
Fara sa'gt dea bine seam& de ceea
c e face, deschise uga §1 trecu in odaia
vecina.
Era camera de culcare a d -neT Mavropani.
In fund, intinsa pe pat, cu
capul in perne, Adelaida suspina incet,
cu acel accent al dureriT, care e
mat mutt un cantec de cat un oftat.
Perdelele o ascundead pe jumetate sub
cutele for de matase, nelasand sa, se
vazA, afara din pat, de cat un picior
mic, pries intr'un pantof negru, de o
rara eleganta, care continua un ci crap
de aceiagt rasa. Aerul era incArc at cu
tin miros molatic de heliotrope, care
to prindea de cap ca un vin ve chid.
Soleanu nu avu destula putere asupra'gi
ca sa se retraga, ba, din potriva,
avu slAbiciunea sa inainteze.

96 IN FATA VIETII
Se apropiia de pat §i'r ha o mama
intr'ale sale. Ea nu'l vedea.
D oamna Adelaid'o cuvintele
mole ail fost nesocotite. 41 cer
iertare.
Ea '§1 intoarse capul u§or de pe
pernA §i se uita," la el, lung, fara a zice
un cuvent. De verful genelor atarnaii
cate-va lacramI albe, earl biruira cu
desavarlire intelepciunea le Soleanu.
El ingenunchiA inaintea patulta, §i, luAndu'r
maim, i-o sAruta de mil* de on fArA
O. §tie ce face.
Iarta-me 1 FA din mine ce vrer.
Ea '1 trase spre densa Si '1 apucA de
gat cu o nespusa fericire, vorbindu'I
incet, intrerupt, sArutandul au o sete
de iubit fall, satin. El se ridica u§or
dejos....
Cele zece minute ale ministruld furA
grozav de lungI §i poate pentru d-na
Mavropani cele me dulcI din intreaga
et casnicie cu Exelenta Sa.
Cand ministru se intoarse, Eugenio.
citea. Er se a§ezarl pe lucru §i in mar
putin de un ceas isprAvira toatA coresponpenta.
Pe cand §eful sdii 'scale&

IN FATA VIETII 97
Soleanu '1 cerceta cu de-amenuntul ca
pe un soid de flint& cu totul ciudatA.
Unul barbat ingelat IT descoperi totd'a-una
ceva ridicol in chip : or are un
°chid maT mic gi unu ma mare, or
nasul cats cam fills, or seamAna cu
vre un animal... Exelenta sa n'avea nimic
din toate acestea, dar par-ca era o
statue:care o luase la fuga din atelier,
cu cloud zile inainte de a fi sfargita :
era un om neincheiat.
In fine, dupa ce ispravirA, ministrul
vroi sal opreascA la dejun. El 'gf ceru
iertare gi nu remase.
Trecand prin salon, la egire, avu un
fel de scarba de sine care '1 compensa
toata fericirea momentuluf de ma! inainte.
Se strecura fArA a'gt ridica ochil
din pAment gi egi.
Relatiunile dintre el gi Adelaida continuarA.
Ea se deghisa in bArbat gi
venea regulat °data sad de cloud or
pe septdmAnA sa '1 vadA. Il iubea cu
toata fiinta ef, ca o nebuna, gi modul
acesta de a egi gi de a intra tot-d'auna
cu paza, ca in cart!, avea pentru
densa un farmec deosebit. Cum ajungea
la el, de arunca palAria cea mare
7

98 IN FATA VIETII
eel ascundea chipul, lasandu'gr buclele
WI cads pe spate, dgr clesbrAca haina
bArbateasca de pe deasupra, gi se ageza
in genunchi lAnga scaunul lul, sarutandul
mAnele ca o sclavA. Simtea ca
Soleanu avea oare-care nemultumire in
viata ce o ducea cu ea, gi cAuta prin
toate mijloacele sal facA fericit. Cele
mar mid gandirl i le ghicea, cele mar
simple parer! ale lur i se pAread trAsAturi
de genii'. Jr simtise firea, cu aeel
dar particular al celor ce iubesc,
gi nimic trivial in relatiunile for nu se
int6mpla.
Cu toate astea, Soleanu era ostenit.
Femeea aceasta 61 domina prin simlull,
dar vedea bine ca n'o iubegte. Ea
i se dase prea mult. In amor, fiintele
cu adeverat superioare, pAstreaza ceva
ce mar au de dat, chiar atuncl cAnd
au dat tot. *i afara de asta era femeea
singurnhiBm care gtiuse sA,'1 aprecieze,
pe cAnd niment Anca in Bucuregcr nu
'1 cunogtea. Or cat de nesimtitor ar fi
fost bArbatul el, purtarea lur era miserabilA.
De ad gi pAnA la a fi o canalie
desavArgita nu mar trebuia mult
i cu toate astea nu Meuse nimic spre

IN FATA VIETII 99
a atrage pe Adelaida cAtre dense. Dar
nu §tiuse sa fie om, stApAn pe el §i
vointa luT.
Acum era §i maT trist, §1 mat ascuns
in sine. AlAturT de aceste nemul-
-tumid morale, maT avea §i altele, ma
teriale, meschine. De cAnd traia cu
Adelaida, intrase in datoril. Fusese silit
FA '§1 schimbe o multime de lucruri
din cast, spre a da o aparentA, dacA
nu luxoasA, cel putin de gust §i de
artA mobilieruluT seq. ApoT cele-l'alte
cheltuelY carT se maT gramadeall : teatru
in toate serile, cad ea 1I cerea sA
'1 vada pests tot, trAsurY, eleganta in
imbrAcAminte, o multime de nimicurY
carT fac pe omul sarac sA alerge la ex.
pediente. La 'nceput YET gAsi noroc in
.cArti,insa norocul e ealator : IT
lua
nurAnd bun. -ziva de la el. Trebui s.
se 'mprumute §i sa, dea polite. Nu le
putu plati la timp, le schimba §1 se
'ncurca.
Primise din partea ministrulul sdit
insArcinarea de WI traduce §i pune in
ordine ne§te acte vechr ce se aflaa in
familie de sute de anT, pentru care
luase vreo trel mil de fraud, §i ast-

100 IN FATA VIETII
fel putuse sa .se mar desfaca de unit
dintre creditor!. Dar lucrul acesta anume
infuriase pe cet-l'altt.
Intr'o matt, and tocmat venise mat
de vreme cu Adelaida la densu, find.
ca d-nu Mavropani lipsea in Moldova;
auzi pe cine-va la uga facand -zgomot
gi voind sa intre cu or ce pret. Soleanu
ocupa doue camera : un salon
mare gi o camera de dormit. Ruga pe-
Adelaida sa:1 ierte un moment, gi 'I egi
inainte. Era un creditor care '1 cautase
in ziva aceea de vre-o patru or!. De gi
jidan, harpagonul era foarte indraznet..
Domnule, zise el Jul Soleanu, m6.
fact de bat drumurile. .de-a surda pe la
usa, dumitale, gi aci trimet! sa 'mf spuie
ca nu .egti acasa, aci to fact ca nu me
cunogtf, par-ca-agf veni sa 'tf cer ceva
de pomana. Fa bunatate gi 'ml piategte
polita, di de unde nu o protestez.
Alerg noaptea dap& d-ta ca un
gardist de ulita, par-ca...
Dprept or ce respuns, Soleanu, indignat
de indrazneala jidanulul, ii apuca
de spete gi, deschiAnd uga, it
facu
un Tent pe scarf de se duse de-a ros -
togolu 'Ana jos.

IN PAPA VERTII 101
Toate acestea insA produserA zgomot.
Cand intra la Adelaida, (Musa sta
pe un scaun gandindu-se. Cum it vAzu,
se. scull §i'l lua de gat cu o indoita,
dragoste de cat OA data.
Ce e ? intreba ea incet.
Nu'l nimic, rdspunse el.
Noaptea intreaga o trecura in cele
ma! adancr voluptatT, gra a'gt aduce
aminte nici unul nicl altul de scena
de cu searA. Despre ziva Soleanu o duse
acasA, gi, reintors,:se culca iarAgi !...
Se scull tarzhl gi ostenit.
Dadusera in vara, cu totul. Era cald.
Pe masa lul de lucre stafi intinse. o
taultime de ziare gi de brogurT, peste
care iubitu'l Schopenhauer se odihnea
ca un suveran. Soleanu se uita la el
cu un zimbet trist care parea a zice :
Cat egt1 de drept gi de mare 1
Minciuna gi durere totul.
*i
se puse si umble prin casa, gAn-
dindu-se la mijlocul cel maT inemerit
prin care ar fi putut sA iasl din impas.
Cu.n se plimba ast-fel, zari Mug&
garde-robe o scrisoare pe jos. 0 ridicA
cu indiferenta. Pe densa era adresa
dile! Mavropani.

102 IN FATA VIETII
I'a cAzut, se vede, din buzunar,
isi zise.
Era cat p'aci s'o lase pe mass, IArA
a o ceti, caci recunoscuse scrisoarea
d.lut Mavropani. Curiositatea insA el
Men sa'gT arunce ochil pe densa. Seri.
soarea era in frantuzegte, de la §eful
sea, din Moldova. El zicea :
Mohileni, tulid, 1875.
Qeea ce'mt cert din nod, e cu neputintl.
Poftele dumitale sunt deja destul de costisi-
toare, §i nu void sl ml
fac complies la a-
propiata mina ce to amenintI.
Inat vorbe§tr despre conventiunea dintre
not. Ed o recunosc §i o execut ; dar nu uita
ca printriensa at drept numat la jumntate din
venitul averii d-tale, jum ntatea cea- l'altdfiind
a mea, ca pret al sarcinelor casetoriet §1 a
libertatit depline de care to bucurt. Or, partea
ce ti se cuvine, §i anume venitul celor
cloud mo§it din Tecucid §i a magazielor din
Brlila, ti-ar primit'o intreaga, §i nu a§t mar
consimti la aceasta noun nebunie, de at declardndu-mt
ca renuntt pe viitor in favorul
med la venitul magazielor din port.
Pricept cd averea de §i e a d-tale, oil, Sind
rdspunzdtor prin lege de densa, nu pot
consimti de cat cu conditiele de mar sus la
ceea ce'rni cert.
Afara de aceasta, Itt maiturisese cl nu
mat atid ce mijloc stt nascocesc spre a cru

IN FATA FLETII
103
to (!) amorul propriti, cum Iti place dtale
al botezT, al persoaneT care to intereseazi.
Am inventat o data povestea documentelor;
acnm nu mar stiff la ce sa alerg. Etc..."
Dupl cum se poate lesne vedea, sort
soarea aceasta facea aluzil la Soleanu.
El o ceti inca °data, crezend poate ca
s'a'n§elat. Era lAmurit. D-nu Mavropant
cunoqtea relatiunile lul cu Adelaida,
ba ehiar le autoriza, cu conditiune
de a fi stApAn pe averea cf. Ceea
ce era ins grozav, era faptul a lucrarea
la care el muncise cu atata oredintA,
it venea de la Adelaida, §i cA
d-nu Mavropani nu fusese de cat un
simplu mijlocitor.
Va sa zica ajunsese deja pAnA aci !...
Cu o adAnca scArbA pentru Mavropani,
dar cu o ura farA fund pentru
la§itatea sa, se intoarse spre panoplia
ce o avea intr'un paretP §i se uitA lung
la un pistol. Il lua cu lini§te din cuia
§i se puse sal §tearga.
Vedea in fatal o prApastie nesfir§it
de adancA, peste care nu putea trece.
I§I fAcea in fuga bilantul vietii §i'§I
gAsea pasivul atat de incarcat, in cat

104 IN' FATA VIETII
catastrofa ce gi-o pregAtea singur era
cu neputinta de inlAturat.
Traise anT intreg! la Paris, pant ruinase
pe tatAl al, sub pretext cA are
talent, gi se intorsese fait nicT o ispravA
; venit la SolenT, 'gl puse in cap sA
ameteacsa pe Elena, gi, in adever, dupa
ce isbuti sA turbure linigtea acestel se
nine creaturT, pleca la Bucuregt1 gi
o lAsa, in plata DomnuluT, fart sA se
ma ocupe de densa, ca de un obiect
netrebuincios. In Bucuregcl, fu primit
cu bratele deschise de familia luT Mavropani,
gi aci deveni un nou isvor de
nenorocirT. Mal AntAiii 'gl ingela prietenul
gi protectorul, int/And in relatiunT
cu femeea sa ; dui:4 aceea yid vrajba
intre sermana Zoe gi Adelaida, gi fiind
iubit de amendou6,pe una, indirect,
o omori, pe alta o despretui.
Nu vedea in toate acestea nicT vinovata
complicitate a d-lui Mavropani,
nicT tineretea gi temperamentul tiled,
nicT ingelatoriele d -luT Martian cu. averea
parinteasca, nicI sinceritatea cu
care spusese Elena c'o iubegte,nimic.
Tot rOul era numal el.
i apol, daca este adeverat c§. viata

IN FSTA VIEII 105
e o nenorocire, cA intr'Insa nu sunt de
cat chinurr, aspiratiun/ neputincioase,
grop/ §i mizerlI, prin cad oamenil chlatoresc
bajbaind, cu tale patru virste
ale for §i cu un cortegid de &idle tri-
viale, pans Ia moarte, Ia ce sa mar
prelungeascl omul de bunA vole acest
Calvar stupid ?...
IV puse iarba in pistol, §I, in be de
a o fixa cu bulinA, ca la tir, mototoli
ticrisoarea d-lul Mavropani §1 o introdu-se
in teavA, bAtAnd'o cu furie. Dupa
aceea trecu glontul §1 se scula se caute
capsA. Nu gasi Ia indAmanA. Superat,
-se puse sA rescoleascA prin cutil §1 prin
cufere.In una din aceste cutiI cu lu-
-crurl intime, dete din intImplare peste
un plic inchis, acela pe care i'l dase
prietenul sea' de la Paris, §i'V aduse
aminte de recomandatia acestuia de a
.nu'l deschide de cat in momentul eel
mat greil al vietil sale. Ii lua. In acela§I
timp gAsi §1 capse ci trecu Ia masA.
ITT
a§eg focul la gilindru, dupA ce se
uitA bine BA vadA, data a venit iarba
in destul, §i rezema pistolul pe Parerva
and Paralipomena.
Deschise plicul. In el se afla o seri-

106 IN FATA VIETII
soare, pe care voi sA n'o citeasca, caci
i se palm cam lunges. Totu§I... findcA
era hotarit sA moarA, de ce sA nu
asculte vorba until prietin ?
Aceasta putere de-a judeca cu sange
rece viata in momenta' mortiI, sa nu
mire pe nimenI. Oamenil cart nor ca
Soleanu nu sunt cAtu§I de putin ne-
bunI in minutul in care 1§1 apropie pis-
tolul de timplA. Se poate ca viata for
intreaga §i intreg chipul for de-a pricepe
lumea BA fie Mins de un simbure
de sminteala, dar tocmal de aceea el
sunt mal stapAnl pe el, ad suicidal li
se infAti§eaza ca o consecuenta logia
a vietil.
Ceti :
1874. Paris.
Scumpul mad Soleanu! Din convorbirile
noastre intime am putut sd to cunosc indestul,
sett mIrturisesc cl cu elt to -am inteles
mar bins, cu atIta to -am iubit mar mutt. S.
'mr dar vote, prin urmare, alf spune cite -va
lucrurr, cart poate iy vor sluji la ceva.
nTu e§tr un oin bolnay. Nu to speria: n'al
nicr ofticA, nicr reumatism cronic, Eder vre-o
altI boall lipicioasl. Estr atlas de malidia
veaculur: pesimismul.
nN'asr inlizta-Ttaupra acestur lucru, dacI ar
ft §i la tine, ca la totr tinerir de astIzr, o

IN FATA VIETII 107
inclinare mat mult sad mat putin de mod
catre nefericire; dar nu e aga. La tine uritul
gi pesimismul este aproape organic: teariiAseut
cu el gey curge in vine cu sAngele
care te hrAnegte. De aceea, e pericolos.Afarl
de asta, de §i adept al gcolilor noastre,
te v&I urmArind cu lacomie filosofia celor
tret mart pesimigti streini Schopenhauer,
Leopardi gi Hartmann, gi imbibandu-te de
teoriele for pina inteatlt, in cat nu m'agt
mira de loc (lea 'mi -at
spune intr'o bunk-
dimineatA cA propagt ascetismul.
Scumpul mat, prevdd a aceastl alcatuire
a Bret tale 6tt va juca o festl uritl, gi deaceea
to -am rugat s nirdeschizt plicul ce
ti'l dad astazt de cAt in momentul eel mat
critic al vietit. Prev6d chi vet atenta la zilele
tale. Dad. and void ingela, cu atAt mat bine.
Tu vet ride gi void ride gi ed.
Daci din nenorocire void avea dreptate,
gi vet elute sAlt curmt singer zilele, citegtecu
luare aminte, gi opregte un moment paharul
cu otrava sad pistolul, spre a cugeta.
SA nu'mY fact proces din cele ce am zis mar
sus :anume ci pesimismul la tine e organic,
gi deer e in zadar st luptt contra but gi
a urmArilor ce va produce. Avem o multimede
vitiurt organice in not, gi dm& le-am lasa
pe toate SA ne-incalece nu am mat putea gindi
aid °data la perfectibilitate.
Egtt dar, scumpul met, atins de- aceasti.
primejdioasA bosh% a veaculut : Weltschmerz,
durerea lumer, aceasti nebunie absurd de
eomunicativa, care numdrA atAtea victime,.

108 IN FATA. VIETII
de la Werther la Rene, de la Childe-Harold
la Rolla, $i atatia ilugtri bolnavr: Byron,
Musset, Heri Heine, Leopardi si adoratul
-d-tale Schopenhauer.
Intrebarea pentru mine e: fi-vet din numom'
bolnaviior sad at victimelor ?
aBaga bine de seamd, Soleanu priveste
la totT acestI revoltatT brier, cum blesterna
viata cat de mult o iubesc,cat aunt de
si
tristI dar cat ad ris de mult,cat par de bla-
-satt dar cat ad benchetuit,cat aunt de scepter
si ce usor se ademenesc de un surfs de
femee. Niel unul din et n'a murit oral. Singur
Byron poate era cu adev6rat satul de
a trai.
°Vista, scumpul med prieten, curge cu a-
.ceeasT intensitate din vinele until secol in-
Wale secoluluT viitor, $i nu variaza de cat
modul nostru de a o pricepe. In veacul
trecut lumea a ris prea mult, cu un glas sec
$i strident, $i Voltaire a resumat tot spiritul
timpuluT in expresia gureT sale; neaparat, in
secolul nostru trebuia sa plangem. Daca pe
,langa aceasta colosala antitesa vet adaoga
golul sf osteneala ce le-a Mat in veacnl nostru
moartea luT Napoleon I-id, vet pricepe si
mar bine timpul ted st
cuvintele luT Musset
-din Confession d'un enfant du siecle. Veacul
al XIX-a a inceput cu osteneala ce o
simte cine-va dupa, o noapte de orgie.
aSchopenhauer este mar primejdios de cat
totT poetiT pesimistT, pentru ca el teoretizand
ideile lor, a volt sa lege scoala aceasta de
scoala hit Voltaire. Pus intro doue epoce,

IN FAT VIETII
109'
una de scepticism sterp, alta de misticism
§i de emfasd, urea sa le concilieze §i sd leapropie.
Dar nu isbute§te.
aVoltaire este incarnatiunea genial l a bunulur
simt.Ochiul mintir sale se multume§ce
mar mult a pdtrunde, pond in cele
mar micr nuance ale lor, relagunile dintre
owned §i lucrurr, ca dintr'insele sd traga
legl pentru buna for stare. Surisul sal este rezultatul
cercetdrilor sale: eprea multdprostie
in omenire!-Schopenhauer intrd in prea mare
adIncime a cauzelor. El face diagnoza celor
mar fine sentimente §i are mania de a rations
toful: pentru ce a foams ? ce a spiritismul
? care sunt efectele liner noptr cu
lung .asupra amorulut ? ce era amorul la
Greer? ce sunt presimtirile ?.. eta. Et a force
de raisonner la raison est bannie. Durerea
sa este de asemenea rezultatul cercetdrilor
sale : e prea mult neant in cauzele generatOre-
§i neant trebue ad fie in efectele lor.Voltaire
e Zadig. Schopenhauer e un mare punct
de intrebare.
«Mod de-a price viata, Soleanu! §1 nimic
mar mult.
aDar viata rdmane teribil de puternicd. Ea
birue toate sistemele filosofice, toate mijloacele
de nimicire, toate abatoriele omene§tr,
§i in contra er nimic, nicr vointa, flier ra-tiunea
curata, nicr geniul, nicr vitiul, nimic
nu are putere. Evolutiune, da; moarte, nu.
(qi tu vrer, cugetand, sd to omorr !..
'Dar cum crezr tu, nenorocitule, cd o femee
inteleaptd, pentru o epilepsie de ate-

110 IN FATA VIETII
va momente, ar primi sa sufere nou6 Lunt,
data viata n'ar fi mat puternica de cat ratiunea
? In lupta vietit cu vointa omulut,
-viata birue.
n$i atuner cum vret sa 'tt crestr vointa
pant, la a o pune mar presus de cat viata ?
E cu neputinta, pricepe-o
«Nu veil to ce grozava ironie a soarter e,
pentru Schopenhauer, in imprejurarea ca,
pe cand publica celebra sa carte Die Welt
-als Wills and Vorstellung, care duce la
-sfarsirea lumet prin abstinenta secselor, i se
naste un copil natural, ca si lur Descartes ?
Asculta-mg : admira pe uesimistr cand au
genifi, dar invata a trai si a iubi viata de
la BaTzae. Nu fir pesimist prin scoala. Cand
estr pesimist din natura, nulf agrava dispo-
-sitiele, adapandu-te prea mult din dulcele
venin at geniilor teiste, Nu to pov6tuesc
-sa devil Did optimist: ar ft o nenorocire egall
cu tea-l'alti. Fit om. Iata toad filosofia,
oMi-at
spus °data, in convorbirile noastre,
-ca pant la vgrsta de 26 de ant n'ar iubit Inca.
si ca nu at aceasta dispositiune in suflet .
Nu teat studiat bine. Coat& si vezr. Omul
simte adesea unele sentiments cu totul inexprimabile,
cart tree prin sufletul sea,ca niste
norr. Sunt premeretorir amorulul.
Alegetr femeia cam din familia Balthazar
Class-Molina, din La recherche de l'Absolu,
si iubeste-o.
Citeste pe Balzac. Adio".
Borel.
1

IN FATA VIETII 111
Soleanu ig ridica capu... In ochiT
Id stralucea o viata noun, puternica.
Parea transfigurat.
Deschise fereastra, lua pistolul §i'l
descarca in aer. Scrisoarea care servise
drept fultuiala, cazu la doi pa§i,
aprinsa. Se cohort in curte §i'Y strAnse
budielile Le puse intr'un plic, cu a-
-cest singur cuvent : «Adion §i le trimise
Adelaide!. Dupa. aceea 6§1 MA pAlAria
§1 veclAnd in gradina pomir inundaff
-de lumina, paserile vi! §i vesele, lumea
trAind in pace §i fericita eg zise :
Are dreptate, sA trAiesc !...

PARTEA A DOITA
I
Era in anul 1883, prin Ianuariu.
Carnavalul 41 desfa§ura toata puterea
vietil sale de saltimbanc, cu balurT mascate,
balurr oficiale, balurT diplomatice,
operA, cAnd §i
cand teatru romAnesc,
cafés chantants, tunelurT, concerte,
etc. Cap itala era plinA de lmne. Provincialit
veneati din toate colturile terif
sA, se boteze in traiul Bucure§tenilor.
Camerile eraa deschise §i representantit
natieT mareatt numerul vizitatorilor
muzeulut, umpleau localurile publice,
incArcall viata localnicilor Si bugetul
teriT, fAcead concurenta studentilor pe
langa mA§cf §i votall legI. Doamnele
8

114 IN FATA VIETII
color car! eraa insuratT, desfaguraa un
lux extraodinar la opera, undo Evelina
Alma Fohstrom, alaturl de Adalgisa
Gabbi gi tenorul PetrovicT, atrageaa
pe totT iubitoril de muzica precum gi
pe toate papugile bine nascute din BucuregtI.
La Bossel, la Dada gi la Or.
fell, balurile mascate, in toate zilele
sail de tref or! pe septemana , igi
imparteaa publicul petrecetor, dupa
ranguri gi avere. La eel de'ntaiti
margea o lume ma! scuturatica : functionarT
, militari de toate gradele ,
student!, deputatT, cAte -un diplomat do!,
bandied, etc. gi time ugoare, cate-o
cocoana care 'gT Ian bArbatu facend
patience sad cetind cMonitorul oficial»,
intretinutele burlacilor sentimental!, din
cand in and cAte -o fats in casa, care
venea sä rida de lume, gi rar, foarte
rar se vedeaa fiinte misterioase, venite
cu ganduri sAngeroase, sail umbre
de Othello, cercetand pe sub masci
chipul vre-unei necredincioase Desdemone.La
Dada gi la Orfea, noble -
tea de porto- franco, baetii de prin ma.
gazinuri de mods, studentiT de profe
siune, berbantil ajung! in scapataciu-

IN PATA. VIETII 115
ire, fats in fats sat de gat cu femeile
numerotate, fetele de magazin, cusAtoresele,
bonele de copil, etc.Afara
de aceste balurl, in fie -care Sam-
WA seara, Impresa operiT da ate un
Wit bark) in Maschera proprit zis, in
sala Teatrulu! National, uncle se intalneat
toate mutrele cunoscute §i necunoscute
din Bucuresci. Aci se incAlteat
intrigT amoroase, se fabricat corne
pentru barbatel, se cancana asupra
aproapelui cu o iscusinta demna de
stramo§ii no§tri de pe Tibru. Corolariul
acestor petrecerl era restaurantul
Fugues. Aci se deslantuiat patimele
aprinse in ungherele galeriilor de prin
teatru, se intindeau mesele cu tot so-
1111 de excitante qi ma! cu seams de
vinurl, se infundaii cabinele cu consumatori
de toate nuantele, perech!
perechT, §i pans la ziva orgiea tinea
intr'una, tingandu-se numal in albul
unel diminete de lama, care venea, sfi-
4sasa, BA bats la geamul acestor destrabalati.
Cel car! ispraveati ma! de vreme,
sat li se ura cu acest chip de a petrece,
se duceat prin cluburI. Proprid

118 IN FATA , VIETII
zise, cluburT, erad patru : Jockey-club,
agezat in Calea Victories (Podul Mo.
gogoair), in ima strade! FAntAneY, unde,
se strAngea aga zisa neblete, compusk
din cAti.va liner! cu avere, jidan! saift
roman!, car! ere pe drum de a paps
economiele tine ;tie earns bancher cAmatar,cate-va
persoane purtaud name
cunoscute in lark parte ruinate,
parte in agonia mogielor parintegtr,
dol tres diplomats streinT,sate un cavaler
de industrie din cAnd in card,
gi cAtT.va °amen! cu adeverat bogaV ;.
Clubul Tinerimei, agezat in fata
Teatrulur, de-asupra case! Reach) in
care se intrunea maT toata magistratura
capitate!, precum gi catr-va °amen!
politic! din partidul liberal,pus
sub conducerea until down influent,
care, nepAsator §i leneg in aparenta, dar
foarte abil in fond, fAcea din aceasta
asociatie de petrecere, un corp politicinsemnat,
fArA ca cer ce dal"' in laid
sou sa bage seams ; Clubul regal,
unde se intruneau tot! functionarii superior!
a! Statulur, jucatori! cu ton,
burghezimea imbogatitA, cats -va magi,
stray car! nu mergeall in clubul eel-

IN FATA VIETII 117
l'alt, gi bancherir partidulur de la putere
;in fine, Clubul conservatorilor
cu catT-va membri earl nu trecuserA
Inca la Jockey, de un caracter ma! numa!
politic.In fond, in cate patru a.
ceste cluburI, nu se se fAcea de cat
un singur lucru cu temeiti : se jucaii
-dry.
Teatru romAnesc, in lunile carnava.
'lulu!, doar de mArturie se ma! zicea
ca e romAnesc ;cAcI in colo, toate
Ifghioanele
uroati acena acestul templu,
drags doamne, numal actoril romAni
nu. Agea, pe timpa cht tinea opera,
.patru zile pe septemAna ere" prinse
de densa : Lunea, Mercurea, Vinerea
gi SambAta ; in cele-l'alte trel, Martea
era luatA de Societatea Covrigarilor
pentru bal, Iola de Furnica pentrU bal
cu tombola, Dumineca de Societatea
.doamnelor romane, pentru bal !Ara
tombolA,gi agea '1 ajungea rindul gi
pe sermanu teatru romanese la elite
pal-sprezece z;le odatA, &Ind SE juea
dine gtie ce neghiobie tradusA din franrOzegte,
ititr'o limbA ca val de ea 0 eu
nigte actor! na vai de el.
Legatiunile puterilor strAine 41 la.

118 IN FATA VIETII
miliele mat insemnate din capitala, dad,
baluri, in cart tonul §1 imbracamintea
lumel elegante erail cu rigoare pastrate.
Lumea cea-l'alta petrecea §i ea
cam dup. pilda celor pretentio§T, punand
aparenta mat presus de or ce
grije a vigil.
In colo... concerte, cu d-na Essipoff,
care era in trecere prin Bucurepl, aerate
muzicale, catenele cu orchestra,
birturI cu lautarT, berariT, tunelur!
carciume, cu o profusiune care zugrayea
indestul de exact caracteristica e,
poceT.
In domenul literature!, nimic. Cateun
volum de versurele sail de nuvelete,
productiunT sporad;ce ale unel generatiunI
dthainate. Un cerc literar,
ma! mult saii maT putin branit, la e
minentul critic al timpuluT d-nu X....
§1 pentru cogemite capitala turf! Met o
revista literara serioasa.
Politica §i iar politica I Gazete care
sa se ocupe de densa, destule §1 in
toate limbele : «Romanul», «Romania
Libera», «Natiunea», «Binele Public»,
KR6sboiul roman», «Resboiul» (Weis),
«Poporul», «Scaiul», etc., in roma

IN FITA VIETI2 119
negte ; «l'IndOpendance roumaine» si
uPeuple roumain», in frantuzegte; uBukarester
Tageblatt » gi
«Bukarester-
Salon» (literar) in nemtegte, farA a
mai vorbi de o multime de efemeride,
aparute §i dispArute Ara sl le prinzI
de veste. Si acestea toate, numai in
capitalA.
In muzicA, cateva compozitiunT originale
fad, nicT un caracter, searbede
imitatiuni ale bucatilor alese streine,
in care geniul muzicadnationale, atat
de accentuat, nu era prins de cAt foarte
rar.
Tata Bucuregcir in 1883.
Pe la patru ceasuri dupe prAnz, un
domn bire-fAcut, simplu, cu un chip
mAndru serios intra pe poarta hotelului
Broft.
Familia Martian ? intrebb, el pe
portar.
Famili.... Margian.... forto pun,
domnule, egti aid, a ma acum nu egti
aici...,-11 rdspunse un ungur.
Ce num& au ?
Sing, ma rog de iertare.
IatA cartea aceasta ; BA leo pre
zinti cAnd or veni.

120 IN FATA VIETII
Forto pun, domnule.
Iegind, se sui intr'o sanie. Era o
lama frumoasa, cu ger gi zepada. MUS-
Calir, cu call for puternicl, sburati pe
partia batatorita, Wend un zgomot in.
fernal cu clopoteiT de tot soiul de la
getul nobilelor for quatrupede.
Tenerul de ma! sus, intalni in drumul
sea o at sanie, cu cloud doamne
gi un What, care se strecura pe langa
a sa ca un fulger. I§T scoase paleria
.cu cuviinta §i trecu inainte.
Ajuns acasa, se desbraca de blana
fins ce o purta, gi puse de'T aprinse
un foc mare, in caminul din camera
de lucru. Apor, dui:4 ce se mar desmorti
putin, lua un album ce era pe
masa spre a'l foileta. Ajuns la o fotografie
mica, de copil, se opri. Dupit
ce o privi cat-va timp, reinchite albumul
cu o vedita nelinigte in figure.
Schlmbata mult, dar e ea. Ochil
EleneT, intregr. Timpul preface tot
Numal pe adeveratY prietinii nu,
zise o voce de la spate. A!... domnule
Soleanu, de cand nu ma! suutem
impreuna la putere, cred ea ath incetat
de a ma! fi bunt prieten1 !...

IN IPATA VIETII 121
Niel de cum, Asa SoleanueAci
era elfostului see gef, (noul venit era
d-nu Mavropani in picioare), Ili voi sA
'I intindA maim. Dar, f Ara vole, o nebiruitA
seArbA el apucA, fats de acestA
dovada de dragoste ce i-o da fostul
ministru al afacerilor streine, gi, spre
a nu fi observat, se repezi la un fotolid
spre a'l prezenta mosafirulur see.
Acesta se inverti un moment prin
case, admirAnd micele tableuri gi lu-
,erurile de arts ce erati strAnse in odaia
de lucru, gi sArind de la o vorbA
la alta, cu inlesnirea until actor. Il
mustrA el nu a mai venit pe la densu,
spunendul ea intAlnirile for la club nu
putean sA inlocueasca plAcerea ce o
simlea cine-va de a primi pe un om ca
Soleanu la densu acasii.
Ah !... mon cher ami, al lost ad -
mirabil in ultimul d-tale discurs. Drept
-vorbind, o aga CamerA nici n'ar me-
Tita sa alba Emmen! de talentul d -tale.
Patru membri sit fie ca d-ta pentru opozitie
gi respund ed de rest. Admi
rabil I...
Me iartA, domnule Mavropani, dar
.eA nu fac opozitie guvernului. L'am

122 IN PATA. VIETI/
combAtut in cestiunea aceasta, pentru
ca mi se pArea ca gregegte gi nimic
mat mult.
Al lons done, mon cher, dar in care
nu gregegte ? 0 turm5. de dobit6ce,
care mAnancli banit ter% comme pas
un d'entre nous ne l'a fait.
Soleanu surise Si voi sa protesteze, insA
f ostul seti §ef el impiedicA.
Foarte bine, zise el, vrei sA fi
independent. Vom vedea cum vet duce-o.
Te vor persecuta, domnule, pAnA
gi 'n felul de bucate ce'l mAnAnd
la birt. Cam exagerat, d-le Mavropani.
Bine, binP,lasA c'om mat vorbi
nor. Ceea ce me mit% pe mine, este
cum de to-A ales... Cu toate cA, bine-zict
: verul mell Martian a lucrat
mult pentru alegerea d tale, gi §tit cA
el cAnd se pune sA facA un lucru, el
face cu toatA inima.
Stitt, zise Soleanu, gua f6rte bine.
Apropo 1 el e in Bucuregcl cu familia,al
aflat ? .
Am aflat chiar astAzt, gl am gi
depus o cartA la otel.
Uite, Soleanu, adaogA ministrul

-IN FATA VIETH 123.
de altii-data punendul maw' pe umer
in sewn de afectiune, et m'am gAndit
la un lucru: dm& te-al insura ?
Domnule Mavro...
Nu, nu, nu. Ia, me rog, sa dam,
colea de vorbe. tit cat de mult tit.
la d-ta.
Mal incape vorba.
... EY, et, acesta, prietenul dumi-
tale, te povetuesc se te 'nsorI. Egti a-
juns in versta cea mat nemeritA pentru
a face acest pas. Trebue sA at vre.
o 32 de ant, ha ?
Tocmal 35 in cap.
Trel-zecI gi cincI, foarte bine. Ei
m'am inaurat ]a 39 de an!, ceva mad
tarziu de cat d-ta, dar aceasta pentru
ca pang in versta de care-II verbese
nu gAsisem nicI o femee care ami
convie. i iacate-me fericit, ti-o marturisesc.
Soleanu se uiti la el a& vazA dace
glumegte. Fosta Exelenta era de cea
mat =erica gravitate.
Intelegi, continue, el, ca omul nu.
poate se. traiasce, ca un schimnic, comme
un ascete. It trebue pereche. Si-

124 I1 FATA VIETft
apof cAnd gAsegte o pereche ea cea de
care'tt vorhesc
N'atT vorbit de nimeni ancA.
A !... reutAcios Ce est! 1
to fact
a nu gtil ! Lya, Lya, d-ra Martianu,
un Anger, o mina de bogAtie. Singura
mogtenitoare...
Mo iertatr, chiar presupundnd
ear fi un Anger cu mine, nu Bunt ataator
nicl de industrie flier de icoane.
Asculta, eft gthi pozitiv cA familia
aceasta tine mult la dta, ui... eft
-chiar sunt oare-cart projecte veal intre
d-voastrA. Ce mat incoace, in colo,
varA-mea Elena ini-a vorbit de o dointa
a tatalut dultitale, taxprimatA el
inainte de-a muri, pe care ar voi s'o
'mplineascA...
Eugenia intelese num! de, cat deli.
catetea aceStul beadevdr.
i fiind-ca fata s'a mArit gi o eer
.0 multithe de tinerr, tt tinut salt vor-
beasca ; dar pentru-ea ha te-at dus Did
-o data 85:1 vezt.,. m'a rugat pd mine
Amu§ savez, 'entre hods.. latAme.
= Eu, personal, to povetaesc sa
te'nsorT. Pe langA cA vet lua o fUniee
-care to va iubi...a 1... mon cher, nu

IN FATA VIETII 125.
protesta : to va iubi,apar reintri in
averea pArinteascA, al un piedestal de
pe care sA'11 iei un avent maT puternic,
§i atuncr sA to prezintr in parlament
cu un indoit prestighl. Ah !....
ces gredins du gouvernement !... quelle
marraaille !... Domnule, cite 251a spetade
fie-care, parole 1...
Soleanu 11 lasase sA aiureze in pace,
§i se gAndea la propunerea lur. ToatA
scena de la Solon!, dintre el §i d-na
Martian, 11 trecu pe dinainte in cAteva
secunde. Rucunoscu iq aceasta nobill
purtare pe Elena, §i'l pAru rift cO,
luase nestrAmutata hotarire de a nu
se'nsura.
Ve multumesc, domnule Mavropani,
de interesul ce mi'l purtatr, §i
multumesc cu recuno§cinta d-nei Martian
de amintirea ce pastreaza tatalul
med, dar aunt hotarAt s( nu me'nsor.
Vo rog sl transmitetT domni§oarei Lya
din parte'mr cele mar sincere urArr de
fericire.Consider aceasta propunere,
ca cel mar inalt semn de consideratie
ce mi s'a acordat vreo datA,dar n'opot
primi... poate tocmaT pentru cA nu
me judec demn de donsa. Ve rog se

126 IN PAT.!. VIETII
exprimatt toate acestea doamnel Martian,
adlogAndu'l cA clack printr'o ex
cesivA delicatete, s'a crezut obligatA
cAtre memoria tatAlut meu, aceasta obligatie
i-o inapoiez, cu o singurA parere
de r6t : aceea cA nu o pot face
-56. se indeplineascA.
Era mi§cat. D-nu Mavropani intelese
cA nu mat era de stAruit §r§1 luft
-apca.
Init pare rdu scumpul melt La
revedere, §i nu ne uita a§a de mult.
Slit,
Adelaida and 'ntreabA in totd'auna
de d-ta.
Se sui in sanie §i plecA.
II.
Cu catt-va ant in urmA.
DupA scena ce se urmase la Solent,
intre dna Martian §1 Eugenii1,Elena
-se puse cu tot sufletul sa'§I execute
proiectele sale.
Cu acel admirabil tact al femeilor
supeiioare, ea §tiuse incetu cu incetu
sA departeze or ce banuiall din minlea
(ui Martian, §i tot odatA al '1 in-

IN FATA VIETII 127
tereseze de viitorul lut Soleanu. ProvocA
o corespondentA intre ea qi d-nu
Mavropani, pe and acesta era inca
ministru, in care, sub pretext de a se
da noutAtt biltranulut Soleanu despre
fiul sn, se hrAnea buna impresie ce o
lAsase inteligenta noulut diplomat tuturor
color ce '1 cunoscusera. Dupa ce
cAzuseguvernul conservatorilor,la primele
alegeri de sub liberalt, toate familiele
din localitate, cAte mat remaseserA
sub vechia firma, se hotArlrA
sa propuie de deputat pe Soleanu. El
fu combAtut de govern 0 cazu. D-nu
Martian, care nu era inv6tat cu pagu
ba, in nimic, se infuria. Fiindcl insA
mat presus de or ce, §tiea sa fie om
practic, 0 fiind-ca liberalii cautaii al
cA§tige in partea lor, ca pe o persoa
nA influents, el se lea, a fi tras in
partidul noulut gnvern 0 deveni iar
tare §i mare.
In timpul acesta, b6tranul Soleanu
muri.Elena '1 plAnse din toatA inima,
cAct gasise intr'insu un adev6rat tats.
Lucru insA care mir5, pe tog, fu durerea
ce o incercl Lya, din cauza mor.
tit betranului. E drept cA ea nu mat

128 IN FATA vrETu
era o copila, ca altA datA ; dar iarA§I,
la i5 an nu simte cine-va nenorocirile
cu aceea adancA pricepere pe care
o da experienta. Era insa adeverat ca
de and se eau in Solenl, fata crescuse
aproape pe genunchir betranulur, §1
eA, de cAnd ea incepuse sa priceapa
putin lumea, gAsise in betranul el prieten
un nesecat isvor de bunatate pentru
toate micele nebuniT §i dorinte ce avusese.
Copilaria e bunA, betrAnetea e
iertatoare §i astfel aproprierea intre
aceste dour= virste e in tot-d'a-una posibill.
Caracterul fetel se prevestea
bland, ca al mame!, dar indoit de pasionat
ca al el.
Prin anul 1881 se fAcuse un loc va
cant la Camera, in judetul d -luT Martian
§i Eugenia fu ales deputat fAr5.
multA Wale de cap. D-nu Martian
Linea sh'§I Asbune.
In toate ocasiunile in car' fusese silit
sa mearga in provincia sa, Soleanu
se ducea §i pe la fosta mo§ie pArinteasca,
unde era primit de Elena cu o
nespusA bunAtate. Vizitele lur erati
foarte scurte. Cate -o-data nicT nu vedea
pe Lya, sail, cAnd o vedea,

IN FATA YIEcU 129
lAsa o impresie ciudatA : 'Area cam
selbateca §i cam stAngace ; cum da cu
°chit de el, nu mai era stApana pe miscarile
sale, tAcea, sta retrasA intr'un
colt §1 cand era intrebata, respundea
numal prin monosilabe.
Intru cat prive§te pe 6oleanu, in ace§t1
opt ani traise ca or ce om stapan
pe sine si hotArit a nu se mat lasa
prada inclinarilor firer sale : drumul
tras drept inainte, cu preciziune, era
urmat cu o rara putere de a voi. Trebuia,
firege, sA'si ajunga tinta. De
Adelaida se desfacuse cu oare-care
greutate. In urma revasulut ars, pe
care i'l trimesese in ziva supreme sale
hotAriri de a trAi, ea incercase toate
mijloacele spre a'l redobandi ; dar nu
izbutise.Dupa caderea conservatorilor,
urma de a lucra in minister, dar
cu alte insArcinAri, dd biuroul preset
fu suprimat. In acelasi timp incepuse
a face un curs de Islona diploma fiei,
la §coala libera de science politice,
infiintatA de curand. Talentul si con-.
sciinta cu care 'sit preda materia, IT
Metal o reputatie demnA de invidiat.
Prima sa incercare de a fi ales la
9

130 IN VITA VIETII
Camera. neisbutind, se puse sa pregAteascA
teremul pentru a doua alegere,
far& sA se lescurajeze catu§i de putin.
Si avu dreptate, cad, dupA cum s'a
spus, in 81 fu ales deputat, aproape
cu unanimitatea voturilor. Atuncr se
retrase de la minister.
In Camera, se tinu in rezerva. Mi.
to sa se initieze mar Wahl in toate
misterele Zeilor, §i cand le vezu cat
sunt de simple si de ordinare, 1§I zise
cu hotarire ca nu e de Mout intr'o astfel
de atmosfera, in care Joe traia in
scufa §1 papuci, cu ni§te trasnete de
sindrila hi mans, ca intr'o opera hula,
inconjurat de tot Olympul sea, un so -
bor de rancher/, car/ n'aveaii de cat
o netarmuritA indrazneala drept or ce
merit. Peste tot ignoranta era ridicatit
la a patra putere. Or incotro to-al fi
intors nu da/ de cat de capete sec!, de
figuri anonime, de discursuri goale si
emfatice, de o surprinzatOre solidaritate
in ineptil. OarneniX ace§tia nu puteati,
dupa, o judecata cinstita, sA treacA drept
oameni nici in laza liliputienilor, necum
a Romanilor. Si cu toate astea ef treceafi....
Vezu §i cAte -va chipurl cum

IN PATA VIETII
131
se cade ; cat! -va oament de valOre, cart
vorbeati rar, dar spuneail tot -d'a -una
cAteceva.
Pricepu lesne cA pentru sine remanea
un singur rol : acela de a lucra.
Intro cele doue partide, una la
putere, cu o zdrobitoare majoritate, §i
alta in opozitie, farA energie,nu era
-de ales. Arn6ndoue, and era la putere,
aveat absolut acela§T chip de a
guverna : coruptie, persecutie, imbo
gktire pentru favoritl, despret pentru
adever §i mat presus de toate dor de
a rAmanea, la guvern cu or ce pret.
Intre aceste partide nu mat era ,de
stat la indoiala : nict una ! De aceea
se alipi, in liniamente generale, de
-catt-va bArbati distil*, cart voiatt sA
lormeze o nouA partida : a politice! oneste.
Pentru traiul seti intim, analiza aestor
opt ant s'ar putea rezuma intr'o
singura vorba : corect. Scrisoarea
prietenulut sou din Paris II hotarise
O. se departeze de toate tentatiunile
pe cart Is intalne§te cine-va in viata,
§i e.art n'at alt rezultat de cat de a
-cohort pe om din ce in ce mat mult

132 IN FATA. 'VIETH
in propria sa stima. Cautase, dup6 povata
lui Bore], sa se insoare. Nu ga.sise
insa nici o femee din rasa Claes-
Molina ; cu cat cercetase mai mult,
cu atat se convinsese mar pe deplin ea
ele nu exista. Asupra acestui punct,
Soleanu nici nu mai admitea discutiune
: «Femeile sunt (acute spre a se
pune in contact cu slabiciunele si cu
nebunia noastra,nici o data insa cu
a noastra judecata. Exista intre ele si
barbat simpatii de epiderma, dar foarte
putine simpatii de spirit, de suflet §i
de caracter». El nu'§i aducea aminte
nici de Elena, nici de Zoe. De aceea
luase nestramutata hotarire de care
se izbise Mavropani, cand veni sal pro -
pue sa se'nsoare.
Revenim.
Dup6 ce se'ntoarse d-nu Mavropani
cu r6spunsu luY Soleanu, in otelul Broft
se petrecu una de acele drame intime,
profund do atingetoare, care sa joaca
numai intre done persoane, fora public.
Lya sta la una din ferestrele apartaraentului,
care da pe piata Teatrului,
privind peste valea intreaga a Ci§m e-

IN FATA VIETII 133
giulul pana, in departare, spre CotrocenT,
cand infra mama -sa la densa. Ea
era linigtita, cu acel chip gray ce'l
avea inca de cand era copila.
Lyo, if zise d-na Martian cu bunatate,
,stir ca tatal tea vrea sa ne prezinte
di-seara pe d-nu Joan Adrian, directorul
BanciT. AT vrea tu sal primim?
De ce nu ?
E un om foarte serioas gi bine
crescut,-11 veT ve,flea.
Nu e domnul acela pe care l'am
cunoscut acum un an la Spa ?
Ba da,un domn nalt, bine facut,
care da maT tot-d'a-una bratul uneT
betrane,mama-sa.
Da, da, mi-aduc aminte, respunse
Lya distrata.
Da ce privegtT tu pe fereastra,
3T zise Elena apropiindu-se de ea gi luand'o
de gat cu dragoste,agtepti pe
cine-va ?
Eti ? cunoagcem nor pe cine-va in
Bucuregcr, ca sä am pe cine agtepta ?
M6 uitam pe luciul zapezi1,priveste
-ce bine sa vede.
E adeverat. Cum ti se pare tie
acest domn ?

134 IN FAA VIETH
Care ? intreba Lya cu grabire,
ca §i cum i-ar fi aretat pe tine -va pa
strada.
Nu, zise d-na Martian facAnduise
mild de densa, nu'I nimeni pe stracla,
nu vine nimeni draga mamii, se,
nu maY a§teptam... Vream sa te'ntrel>
de d-nu Adrian. Ti-aduci tu aminte
bine de densu ? Un domn nalt...
Stiii, §tiii. Ce'l cu el ?
E §1 el printre eel ce au cerut
mem, ta. E foarte cum se cade.
Bine, eil nu zic a nu'l cum se
cade, dar am spus simtimentul meu
pentru toata lumea aceasta : ImI sunt
indiferenti. Tie it place ? va fi binevenit.
Lyo !... Cat de mult me mehne§tY,
copila mea !...
Nu mama. Sta in puterile mele
ca tu sa fii fericita?
Da, fata mea.
Nu cred... Nu sta flier in pute7
rea mea, nici a ta.
Crede-me Lyo, e un om cum se
cade d-nu Adrian.
Foarte cum se cade. Pe urma ?
Nu ride, scumpa mea ; a fi cum

IN FATA 'VIETH 185,
se cade, e ceva, in aceastA lume, in
care sunt atAtea oameni car/ nu sunt
nicI atata. Si apol, adaogA incet, ca
cum gi-at fi vorbit siegI, se pare GA e
botArit al, nu be'nsoare nicl o data.
De tine vrel sa'mI vorbegtI, de
d-nu Soleanu ?
Nu vream sA vorbesc de nimeni.
Ba spune drept : v'all pus in gaud
sa m6'nchinatI acestui domn, ca pe un
dar unel icoane. §i icoana nu primegte
daru. A ha 1... ce bine'm/ pare
Si'ncepu sA sara prin casA, afectand
o veselie care nu se potrivea de be
cu firea el. Dupa aceea se opri de-odata
§i se duse spre ma-sa cu nigte
ochi marl §i reutAciogI.
Ce-al facut mama drags ? ce-al
Meat ? Al trimes pe cine-va la densur
D-na Martian plea, ochil in jos, neputend
minti.
Si ce-a r6spuns ? adaogA Lira.
Ca e mAgulit....
Dar ca nu primegte.
Nu..., ca nu se 'nsoara. . i to it
doregte sA fir
fericita...
Multumesc de bunatate.
pentru ca el nu... in fine nu
§i.

186 IN FATA VIETH-
se credo demn de tine, gi nugtie cum
salt exprime aceasta.
Nimicurr, zise ea ageddndu.se pe
un scaun.
Trecura cate-va momente in tacere.
Lya se rezemase cu capul de spatele
fotoliului gi se uita in plafon, privind
zugraveala fara s'o vada. Pe nesimlite
i se umplu pieptu de o durere stra
nie, care ii aducea lacramile in ochi,
gi, fara a gti ce face, numera liniele desenurilor
de pe pereti, pe cand cloud siroaie
de lacrami ei lunecaii pe obraz
in jos. Elena se apropia de densa gi'ncepu
a o saruta pe per gi pe ochi de nenumerate
oe, pe cand ea insagi plangea.
Aceste cloud femei, mama gi fata,
cu acelagi gand, cu aceiagi durere, egi
inecall lacramile intr'o suferinta, de o
potriva simtita, gi pareat a ingropa
un vis mangaiat de amendoue, in cele
mai ascunse colturi ale suftetului,
de undo printr'o intelegere tacuta, in
veer sä nu'1 mai desgroape. Lya 41
las& capul sä alunece pe bratele /11mii
sale gi se pierdu astfel in gandurr...
Seara, la opera, d-nu Ioan Adrian
fu prezentat Lyei, cu acel accent ofi-

IN FATA VIETII 137
vial ce se intrebuinteaza in ast-fel de
ocazir §i care aduce cu densu o rac615,
neexplicabila.
D-nu Adrian era ceea ce se numeste
in lumea noastra un om cu pozitie.
De si cam in versta. avea aproape 40
de ani se pastra bine. Era spatos,
voinic, o tinuta fara cusur, un chip cu-
viincios, cu o frunte ingusta, pe
tre
rabdarea era zugrayita prin linii drepte
-i paralele, cart. nu semanaa de loc cu
incretiturile ce le lass meditatiunea sat
suferinta. In °chit 1111 mici Si lini,titi
se citea secretul unui train fara pripeala,
ticnit, care incepuse pe scaunul
.de copist intr'un minister, §1 ajunsese
pe fotoliul de director de banca, WA,
saltuit; pe let pe colo daca intrebuinlase
cate putina linguseala, cate dou6
trei: vorbe de r6ii despre seful pe care
'1 inlocuise, cate o denuntare, etc. In
col° foarte gray. In vremurile din uric
se imbogatise ca prin minune, ca
atatia altit, cu niste manopere de bursa,
de oare-ce se afla in toate misterile
finantelor. El couvenea dluT Martian
din toate punctele de vedere.
Prezentarea se facu, si
loan Adrian

138 IN FATA- 'VIETH
fu inscris de cronicarir de mode ca fericitul
logodnic al Lye. Trebuia numar,
adaogat : al nefericiter Lye.
Nunta se lam dupa Paste, la Solent,
cu zgomot §i saltanat. Toata lumea
care's vedea nu se putea opri de
al admira. In aparenta eraii potriviti,
§i lini§tea cu care d-na Adriana privea
total in jurul el, ar fi convins pe calcine
de fericirea ce o simtea mAritAndu-se.
Dupa, nuntA, plecara in strAinatate,
conform dorintei d-lui Adrian, care,
de un card de vreme, devenise grozav
de nobil in apucAturi. Mergeall
la Paris name pentru o lunA, de
oare-ce noul §ef de familie nu putea
lipsi mar inult, §1 apoi se intorceati la
o mo§ie ce o cumparase de curand MO.
Bucure§ti.
Soleanu fu §1 el poftit la nunta, §i,
dupa cum se poate lesne pricepe, nu
se duse, de §i mai toti pridetenil luI
Adrian, 1§i lasara trel,ile la pament §i
pornira la Solent, spre a face placere,
unit sefului, altif colegului §1 alp amicului
Tor.
Un singur lucru i se Ora ciudat lur

IN FATA viEpt 139.
Soleanu. In convorbirile intime ale grupului
de tineri ce se reunea in fie-care
sear& imprejurul aceleia§T mese, eel ce
aproba mai cu caldura pe Eugenift cand
ridea de candidatii de insuratoare, era
Adrian... ET er' in oare-care intimitate
unul cu altul.
Cu toate astea, 1§i zicea Soleanu,
in lume se v6d pe toate zilele contradictii
de asemenea natura.
,5i nu se mai gAndi la den0Y.
III
Era pe la sfar§itul lul Mai'. Cunoscutul
senator, d. Forescu fost ministru
pe vremea Conservatorilor §i actualmente
stalp al partiduluT liberal,
da un bal venetian in minunata sa
grAdina din strada Dionisie. Tot ce
are capitala mai pretentios, mai chipesiii
si mai elegant se intalnia aci.
Un pare imens, cu tot soiul de hos,
chete §i de ascunzaturT, cu basenurirecoritoare,
cu pAji§ti de flori lucrate
in tot felul de desemnuri, cu patru imense
veranda acoperite cu edera sa'.

140 IN FATA. TIETII
cu volbura, era legat, printr'o terasa
incepatoare si neteda, cu salonul. Mil
de candele licareail prin farba si pe
marginea brazdelor de florT, iar prin
aer nenumerate lampioane colorate se
leganail in vent, prinse de sarme, sau
de ramurile fragede ale pomilor. Lacul
din mijlocul gradine, mic dar fOrte
ingrijit, reflecta in apa sa linistita lumina
until' far dublu, cu fete de oglinda,
ce se ridica pe o mica movilitit din
centru.
Era o noapte calda, cu aburl de po-
.ezie prin aer, cu luny pe cer, care to
poftea par-ca sa visezT destept, departe
de sgomot si de lame.
Sub puterea acestuT farmec, Soleanu
esi din raza populata a gradinel si se
opri pe o banca de crangi uscate, ce
era asezate, chiar in marginea laculul,
sub o salcie. Se afla ad de vre-un sfert
de teas. Privea in oglinda apel nesfarsita
adancime a ceruluT, si, mesurend
cu ochil departarea de la luminele
din fundul laculul pans la cele
din inaltimea vesduhuluT, pierdea cate
un moment consciinta lumel ce'l inconjura,
si i se parea ca remane sin-

IN FATA VIETII 141
gur, isolat intre doue holy infiorator
de departate, ca un corp ceresc. Pasir
a doue persoane ce se apropiati el desteptara
din vis. Erati dor tineri, cart
crezendu-se singurr, vorbeall in gura
mare. Er se asezara pe o bane& din
vecinatate, asa a Soleanu ir putea
auzi.
Am dreptate sail nu, spune ?....
Da, are haz. i, me rog, barbatA-su
o lase asa, sA facA ce-o poi ti ?..
Cine mar vorbeste de barbata-su.
E un om foarte tarziti la minte. i apoi,
stir, traeste intr'o perpetua dusmanie
cu apa.
_
Saracu !.. VI
si miop.
Din principiti.
Asta dovedeste ea, nu'i atat de
prost pe cat spui.
De ce ?
Cand are cineva o nevasta ca a
fur... pricepi.
- A da : face bine sA nu vadA
tot. Dar, in fine, ce'rni pasa mie. Nu.
mar, mi se pare ca e cam lunateca..
Are tot felul de nebunii poetice, care
me enerveaza.
Ciudat ; vezend atAta carne pe

.142 IN FATA VIETII
,di nsa ar zice cine-va cA poezia trebuie
sA stea foarte inghesuita in sufietul
doamner Ludescu.
Nu, a n'o are instalath definitiv
la dumneaer. Cand plead, de-acasa igt
is cate o portie de melancolie, pe care
o consumA cu destula dibacie, cAnd
prinde cate-un nenorocit ca mine.
Un fel de talhArie si asta.
Da, dar §1 ca printesa ta...
Ed nu me plAng.
Dar te plAng ed.
Liber. Ca sA, fir mar in cunos-
Ainta de cauzA, te anunt cA me §1 iube§te.
Neliorocitule ! Tu trebue sA fi
avut vre-un bunic care a schingiuit
multA lume, ca O. expiezr atAtea pecate.
Te 'n§e1i. E o femee cu multA
.socoteala, si dael n'ar avea alaturr pe
cea-l'alta printesa...
Medievala.
Da, e cam de mult pe planeta
noastrA....,s'ar putea tolera.
Cu oare-cart mesurr sanitare.
E ce dracu, doar nu e pesti
feratA.

IN FATA VIETH 143
Nu, mon cher, dar are un picior
nuaial cat un popic. Si slabiciunea i7,T
are marginele eT.
,
Cu toate astea grasimea nu s,i
le are.
Nu me super, de geaba. Dar pe
11-na Stephensohn cum o gase§tr ?
Nu'I ivata. Un chip de box pe
umerT de femee.
Si barbata-su, un chip de om pe
umert de mamut. Cand se misca to
a§teptl O. fluere, ca o locomotiva. Adineaore,
danduse jos pe scar& a calcat
pe ,Giuragcu pe picior, de am crezut
ci£ le§ina bietul baiat. Se ducea
mastodontul nostru sa.'§I urmareasca.
jumetatea.
Ia inchipues tett ce mar tot !...
Dar balul luT Forescu e destul
de hrlinit.
E bini§or. Gradina, mat cu seama,
e foarte bine tinuta. Ceea ce me
supers insa sunt oamenii. Vecinic atelea§T
mutre !..
Asta sears, ca prin minune, e
un chip nor], nu Pal vezut ?
Cine anume ?
N'aqi putea sa'y spuiti de cat cu

144 IN FATA VIETD:
oare-care aproximatie. 0 femee cam
inaltA, bAlae, cu nigte ochr de o rara
frumusete, care se lass sä fie inconjuratA
de, mar tott moldoveniT, fara lima
sa se uite la nisi unul.
E maritata ?
Foarte de curand. Se zice cA e
primul pas pe carol face in societatea
bucuregteana. Si pare a nu fi dispusa
sa cads, de la cel de'ntAhl.
Ia star ; n'o fi cumva femeea directoruluT
de la banca, Adrian ?
D-na Adrian,aT dreptate.
0... da !
N'aI gust reit E foarte
distinsA.
Aid BA to ved ce potT. De-o cam
data is haidem in salon gi mar lasalt
odorul de printesa.
ET plecarA.Eugeniii, care ascultase
toata drAgalagea for convorbire, r6mase
un moment pe gAnduri.
A venit, I i zise. Se uita dupe
aceea la ceasornic : erail 12 ceasurr
gi 1/2.
Cam mult am stat aci. Si se
duse spre salon.
CAnd intra, orchestra cAnta cu in -
fiacArare un vals, pe aripele caruia zbu-

IN FATA VIETII 145
rail cate-va perechT de tinerr, cuprin§i
de un dor de duck pe care eel ce n'ati
jucat nici o data in viata for nu'l pot
pricepe. De pe terisa chiar, Soleanu.
putu EA vaza pe Lya, in bratele unur
cavaler, valsand cu o uitare de sine co
nu se poate descrie. Cu (OM inchi§I
si capul plecat pe bratul see, care se
rezema cu incredere de umerul tenerului,
ea se pierdea in vertejul °Antecului
par-cii. ar fi stat la tot Eninutul sA
se desfacA de bratul ce o plea de talie
§i se,'§i is zborul spre cer.Dupece
se opri, se a§eza intr'un colt retras,
facandu'§I vent cu putere spze a se racori.
Soleanu se uita la densa cu atentiune.
Era intreaga mA -sa, cu aceasta
singurA deosebire ca avea in figura
ceva gray, dramatic, pe care Elena
nu'l avea. Sinul i se ridica cu putere..
sub o guirlande de roze naturale, din
earl zbura cAte o foaie la fie-ce mi§care
a evantaliuld. Ea le prindea din.
fug& §i le a§eza in sin.
Pe cand se uita la densa de pe fereastra
ce da pe terasA, se pomeni cal atinge
cine-va pe umer. Se'ntoarse repede-
§i se gasi fata in fats cu d-nu Adrian._
10

146 IN FATA VIETII
Te-am prins in fine, ii zise acesta.
Suntem in Bucuresci de done septemAni
si d-ta... Sa poate sä nu vii nici
o data O. ne vezi ?... Esti contra insuratorii,
dar nu cred nä esti si contra
oamenilor insurati.
V'asigur... seincerca Soleanu FAprotesteze.
SAT spuiii : esti si contra insuratorii
pans intr'o buns dimineata.
Acuma stiff cat de mult te aprobam
en cand rideai de candidatii de insuratoare,si
iata-me si ett ca cei-l'alp.
Ia vino 'n coace, adaoga el, luAndul
de brat si ducandu'l in salon, titi sa
te prezint neveste-mi.
Soleanu ar fi voit O. se opuie sail
sal explice ca. nu mai e nvoie de prezentatie,
de vreme ce o cunoaste de
mult ; insa n'avu vreme. Adrian 11 ducea
ca pe un trofeil, jumetate pe jos
jumetate pe sus, catre coltul in care
se afia Lya. Ea, vezendu'l venind, incrunta
putin sprinceana.
Lyo, permite'mi scumpa mea, sä
'ti infatisez pe un bun prieten al meii,
d-nu Eugeniu Soleanu.
El se inclina adanc. Ea misca usor

IN HATA VIETII 147
din cap, aratanduI cu mana un scaun
ce se afla alaturi. Niel* unul nici altul
nu scoasera o yorba.
D-nule Soleanu, zise Adrian, ri-
.zend, trebue . sa spuiti, nu se poate.
Lyo, domnu este oratorul care ne
conyinsese mai pe tog tinerii din jurul
seu c5, nu trebue sa ne'nsuram. Eu
nu to -am ascultat, domnule Soleanu,
si bine am facut adaose zimbind femeii
sale.
, Rio iertati ; flind-ca me pariti
doamnei, ve rog sä spunetr tot adeyerul
: eram in contra casatorier ab-
:solut numai intru cat cat me priye§te
,pe mine.
Da, da,dar nu e mai putin adeerat,
a al ris amarnic de bietul Po
nici and sa'nsurat.
A 1... nici vorba. Acolo era .
un
caz quasi-patologic. Un paralitic Jua o
isterica.
i adica dumneata n'al sa faci
,pasul acesta nici-o-data ?
-- Ve jur, zise Soleanu cu glasul
-adanc, nicindata !...
Nu 'ml e permis sa m6'ndoes.c
clar cu toate astea, eu m'am gaudit

148 IN FATA VIETH
Lyo, pentru cazul cAnd s'ar intempla
sa'gT cake juram6ntul, la Linica Grigoriade,
vara-ta.
Cred ca e o atentiune zadarnica
pentru domnu... zise Lya.
De care sunt foarte recunosator
d lul Adrian, dar pe care n'o pot primi.
Barbatul fu luat de cine-va la o parte,
gi Lya rdmase cu Soleanu in
coltul salonuluT. Ea se uita dupa barbata-su
par-ca s'ar fi rugat sä n'o lase
singura. Igt invartea evantaliul in maul,
fara cuvent ; se uita fix intr'un loc,
cautand sa'gT pastreze un aer natural;
misca v6rful picioruluT cu neastimper..
Eugenill pricepu nelinigtea eT, gi'gT
lua ca un actor cu esperienta un accent
gray gi convingator, cu care o intrebil,
de drumul ce'l facuse prin Europa,
de impresiele ce be pastra de la
Paris, de nordul Italie! prin care fusese,
ajutand'o sa'gi aduca aminte cate
un nume de orag, oprind'o cate o data
pe malurile Rhinulul sal prin alto locurT
frumoase, - in at incetul cu incetul
ea deveni din not' stApAnA pe densa.
Dupa ce o asigurA ast fel, se scu-
-

IN FATA VIETII 149
la §i, inchinandu-se cu un adanc res
pect neprefacut, se departe.
Pe cand era gata se piece, Adrian
el apuce iar de mena, §1 ducendu'l pu-
-tin la o parte, IT zise :
Stall in calea VictorieX, No.....
Cred ce e destul.
Nu §tid dace nu mat trebue ceva :
se stall ,Si eii in vre-o cale oare-care
a capitalel. Nu, serios, cred ce peste
tate-va zile o se plec.
Iarte-me, dar di me 'ndoesc. Ved
ce pie de mine. Lya se va supera,
-act va credo a insuratoarea me desparte
de prieteni.
Dace, nu plec, imi void face o
placere ami implinesc datoria:ce 'ini-o
impune noua mea cuno§tinta.
La revedere. Te a§teptam.
Par-ca conspiraA.
Soleanu se duse a-case pe jos. Noaptea
era de-o feerica frumusefe . Discul
plin al lunei arunca pe bolta senina
un prat argintit, in sclipirea caruia se
pierdeati toate stelele. Pe strade nu
-trecea nimenr. Celebrii meturAtori ar
ulitelor bucure§tene, panel ce voesc
.se respecte acest farmec, cad' tocitele

150 IN FATA VIETII
for instrument() nu se auzeaii pe nicaierea.Soleanu
simtea o deosebite. piacere
de-a se gesi pe pament, facend
garniture, acestul decor de opera. Fara
voie igi aduse aminte de-o noapte dii
trecut, in care tot asemenT se intorcea
acasa singurcu deosebire ca atunci
dorea sä moara gi acum voia sa tre.
iasce. El zimbi.
Ce nepotrivita inlantuire de doruri
e gi viata noastra 1 Cine ar fi crezut
acum opt anT ca va ajunge un moment
in care sa'mi fie drag a WI
Dormi ugor, fare. visurT. A doua zi
se scula gi lucre. cu placere. Se gandi
un moment sa se duca pe la Adrian,
dar cauta se, se convinga ca nu e intelept
se. turbure din nal pe Lya,gi
se lase..
Treburile el luara de cap ca ma-
'nainte, gi se crezu scapat de obligatiunea
ce avea catre Adrian, de-a se
duce sal vada.
Cu toate astea, era par-ca ceva care
'1 tot silea sa'si zica ce, nu e cuviincios
se, se poarte ast-fel cu un om careii
arata ateta simpatie, gi, in definitiv,
cand tine -va e destul de stepan pe

IN FATA VIETII 151
sine, poate O. face figure bunA chiar
MO o femee care era' menitA O. fie
a sa si acum e a altuia. Intre oameni
cu cregtere lucrul acesta se intemplA
aproape pe toate zilele.
Alese o Durnineca, pentru ca sA nu
gAseasca pe Lya singura gi se duse.
Din intAmplare insA, Adrian nu era
acasA. Cand i spuse feciorul cA doamna
era singurA gi cA primea, se gasi
un moment incurcat : sA intre ? sail sA
se prefacA cA e venit pentru vre-o afacere
gi sa lase o carte ? Dar de ce
avea sA se teamA : o vizitA ca on -care
alta gi nimic mat mult. Tatra.
Intr'un salonag intim, Lya sta pe un
puf, in jurul unel mese turcegti, agezend
nigte fotografir intr'un album. Cum el
vezu, se scut A drept in sus gi, intorcAnd
albumul,cu fata in jos, spre a acoperi
o parte din portrete, incepu a ride.
Am pierdut rAmagagul, zise ea,
intinzAndu'i ream.
E indiscret de-a intreba ce era
acest remagag ?
Indiscret,gi fiind-cA el igi arunca
ochii -pe masA, ea adAogA : gi e
indiscret sa privegti gi portretele.
..............._._

152 IN FATA VIETII
Soleanu bAgA de seamy cu parere
de reii, ea ea nu mai era stangace §1
fricoas1 Qs, in seara balului. Vorbea
fArA nici o emotiune, dar 'Area cam
nei voasA.
Nu, sAli sputa : sunt iniste portrete
vechi de-ale noastre. Mama 'mi-a
dat un album in care pAstra toate
tografiele prietenilor ei. Daca vrei sA
le yea...
Soleanu nu zise nici da nici ha. VorbirA
mai departe de lucruri indiferente,
ea urmAnd sa'si aseze pertretele, el
privind'o. Era in casa un aer dulce §i
curat, pe care unele fiinte afi darul
de-al aduce pe on unde merg. Chipul
cu care mobilele stail una langa
alta, forma §i coloarea lor, cadrele din
pareti, lucrurile de arid, toate in aceasta
odae aveaii ceva din lumea de
la Soleni, §1 nu mai lipsea de cAt d-na
Martian, pentru ca iluzia sA fi CO -
plectA. Eugeniii se simtea cu deosehire
fericit.
Ea, dupA ce isprAvi de garnisit al-
bumul, f 1
dete.
fo
Acum pot! sal vezi, cu conditie
insa de a nu ride de unele antichitAti

IN FATA vrviat 153
In adev6r, in album nu erail de cat
lucruri vechr. Pe prima pagina portretul
Elena, cu zece sail doY- spre -zece
ant in urma. Al fi jurat cae Lya, data
imbracamintea n'ar fi lost alt-fel.
Eugenia se uita lung la (Musa gi la
portret, dar cu atata interes, in cat MO
de seama ca o Ikea sa'gi piarda, siguranta
ce o avusese pan. aci. Intorse
pagina mat departe. Recunoscu mat
toate figurile cate le vezu. Gasi intre
altele portretul tatalur §i al mamel sale
gi simti o induiogeare in suflet pe care
nu o putea ascunde. Parea ca Lya nici
nu mat era acolea. Se lasa fara sa §tie
emotiunilor sale, ridea de unele obrazuri,
privea indelung pe altele, vorbea
despre viata de la Solent par'ca, s'ar
fi inteles cu chipurile de pe hartie,
pans, ispravi tot albumul. Ea it urmarea
cu privirea de departe §i zimbea.
In cele din urma el se scula, cerendu'gi
iertaciune de prelungirea vizitel
sale gi egi.
Pe cand egia, Adrian tocmar se'ntortea.
Se oprira un minut cu totil la intrare.
Prima vorba pe care o adresa
-directorul femeil sale fu urmatoarea :

154 IN FATA VIETII
Am cavtigat prinsoarea !... eram
sigur c'am s'o cavtig. Nu Oil pe ce
ne-am pries ? adAoga el adresAndu -se
lur Soleanu. Ed me tot plAngeam ca.
nu vii O. ne vezi ; Lya zicea a n'ai
EA vii nici -odatA ; eii ziceam cA-ai sA
vii, vi ava am Mout un remavag. Ne
ierti cA ne-am permis O. to punem in
joc... S. i-acuma am cavtigat : doamna
nu merge la tarA ! CA.ci ava ne-am
prins : dacA cavtigA Lya, sA ne mutAin
imediat la movie; dacA cAvtig eii, sA.
stAm in oray...
Adrian el ruga cu staruinta O. vie
mai des, la dejun, la pranz, cAnd urea.
El multumi vi se despArtira.
De la aceastA intAlnire, Eugenia evi
cu o singurA impresie : Lya nu voia
sail vadA. Cal primi bine vi cA se arAtA
bine-voitoare cu el, nu'nsemna nimic
; ba, din potrivA, insemna cA el
nu mai avea nici o influents asupra
er..Nu vrusese sA'T spue ea insavi remavagul
ce'l fAcuse cu bArbatpl seii,
ca sA nu parA nedelicatA. Dar ce'nsemna
credinta ca densul nu va veni
nici o data sal vada. ? Nu era, indirect,
o dorinta pe care o manifesta ?

IN FATA VIETII 155.
Si apol pretul remageagulut : «daca,
voiu cagtiga eu, sa ne mutam la tam>,
nu'nsemna curat : «doresc sa fug din
Bucuregti» ?
Intors acasa puse de't ingeua calul
gi porni singur prin imprejmuirile capitalet.
II paru rau ca s'a dus sal vaza, gir
se hotarl ca pe viitor sa, nu'I mate supere
cu prezenta sa. RUM indelung
gi se intoarse acasa obosit mat mult
sufletegte de cat trupegte.
Se puse sa'gt continue lucrarile incepute.
Se afundA din noti in dosare
ti'n studil politice, care de cart mat
grele gi mar incurcate. Dar par'ca era
un facut I
cum deschidea o carte, 11
apucaii fel de fel de gandurt, de nu
se mat putea migca de la prima paginA.
Fantazia 11 stapanea ca pe un turc
prins de hagig. Mintea sa urzea cele
mat minunate inchipuirt : castele sine
guratice, resarite pe cate o stanca in
mijlocul marit, in care ar fi trait ca
un get de piratt, vectnic cu mana pe
patul puscil; rasboaie crancene, inghi-
Ond viata a mit de erot, in cart sa.
moara aparand pamentul trait ; due.

156 IN FATA VIETII
lurI ; calatorit primejdioase pe mare,
§i tot felul de lucrurr ciudate. Si in
toate se amesteca chipul uneY femet
cu ochif alba§tri, care, dad, Soleanu
n'ar fi fost atat de sigur pe simtimentele
sale, ar fi avut oare-cars banuelI
el seaman& cu d-na Adrian. In sal.-
§it visa destept.
Intr'o dimineatalsculandu-se dupa un
somn grefi §i obositor, voi WO faca
un fel de examen moral : cum sta ?
Jar avea de gaud sa se lase unel inclinari
nenorocite, care sal incurce
viata ca in trecut ? Si apol ce inclinare
L... catre o femee care trebuia
sal urPsca din adancul inimei ! Se
.hotari sä piece la tarn, dupa venat.
I§I ilia proviziunI pentru cate-va zile
§i se duse tocmal in Ialomita, prin
baltile Dunarif. Dar nu prinse sä stea
o zi de panda, a '1 apnea un dor de
Bucure§ti, cum nu simtise nick o data
in viata sa. Fara sa spuie nimenui nimic
se sui in trasurA §1 porni inapol.
Cu dus §1 cu intors facu vre-o patru
zile pe drum. Cand intra in Bucure§tr
inopta. Ormul 'I paru a§ea de frumos,
Jumea atat de buns §i de placuta, in

IN FATA viET11 157
cat se hotarl sa nu mar piece din capitalA
de cat silit. Intra acasa, 'V
schimba imbrAcAmintea, §i lua drumul
spre §osea. ITT zicea ca nimic nu e
mar placut de cat sa se pierda cine-va
pe sub bolta teilor infloritr, prin aleele
lini§tite, mAngAndu'§i visurile sale, meturburat
de nimeni. Cugetand ast-fel,
ajunse sub ferestrele liner case, spre
capul podulur, in care toate odaile erauluminate.
Intr'un salon, ale carat
ferestre deschise eraii acoperite cu ni§te
perdele subtirr de gaz, se vedeall dou6
persoane, una stand langa o masa, alta
plimbandu-se. Soleanu se ascunse
intr'un gang de peste drum §i se puse
sa priveasca. Casa era a d-lui Adrian.
Umbra Lyer se desina neteda pe peretir
tapisall in alb. Convorbirea 'A-
rea a lAngezi, cad nu se vedea nicr o
insufletire in figurele lor. Lya se apropia
de fereastra §i, ridicAnd perdeaua,
se puse sa priveascA in strada.
Soleanu, din ascunzAtoarea lur, o vedea
fara sa fie veclut, §i era foarte
multumit de starea in care se Oa,
daca o intimplare destul de trista nu
l'ar fi silit sa se dea pe fata. Curtea

a58 IN FATA VIETH
in care conducea gangul era imensit §1
pArea aproape pustie. Era o curte bo.
iereascA, al card stapan traia mal tot
timpul la tarA. Pe cand el privea la
Lya, ii simtirA cainii din lAuntru, §i
intr'o clips In inconjurat de vre-o palm
duly l §1 altT catl.va catalue, cad it
latrati ca pe un lup. Ce era de fAcut?
SA iasA cu turma de call:a dupA d6nsu,
41 vedea Lya §i se fAcea ridicul. Sa
strige pe cine-va, putea fi recunoscut
-dupa. voce. Se lipi intr'o firida ce era
in zid, lAsandu-se O. fie latrat ca un
ariciti, pans zari un mo§neag care e§i
4ocmal din fundul curtiI cu un felinar
in mana Si veni spre densu. Atuncl
lua inima in ding §1, facendu'§I be cu
bastonu printre cainT, se duse inaintea
batranulur. Unde-o e§i sl iasa I
IntrebA pe unchia§id de hoer'. Erg%
la tail. Soleanu scoase atuncl un portofoliti
din buzunar, dupa ce avu grip,
-sA aducA pe bkran pAnA in fata gan.
gului, §i, rupAnd o filA alba, scrise pe
densa un nume fictiv.
SA o dal DomnuluT, cand s'o 'n-
'toarce, zise el tare.
i ast-fel putu sA scape cu obraz cu.

IN EATA VIETI1
159
rat. CAnd e§i ii stradA Lya era tot la
fereastra. 0 salutA de departe §i se urea
intr'o trasura ce trecea goalA.
0 vezuse Si era fericit. Dar ea, 11
vezuse oare ? Stiea ea ca se ascunsese
in gang §i se expusese ridicululuI numaI
ca s'o poatA zAri o clipa ? In sfar-
§it §tiea sail nu §tiea, el o vezuse §1
atAta II ajungea. I se pArea ca viata
e suportabilA, ce, a till e dulce. II vibra
ceva in suflet cu totul noti Lumea
din afara se reflecta in gAndurile
sale cu ni§te contururl pline de farmec.
Voia adesea sA se 'ntrebe dacA iluzia
aceasta e numar pentru densu, sau cu
adeverat lumea s'a imbunatatit, dar
Si era cu neputinta sA
'§1 respunda, atAt
de preocupatA §1 de plina it era flinta de
de flinta el. Cate °data se opreadin lucru
-§i se lasa cAte un moment pe canapea
sA se odihneasca. AtuncI, fAr cea
mal mica siluire, ea 61 aparea inainte
ca o icoana vie, §1, cu ochil de§chi§r,
destept §i stApAn pe sine, Lya se juca
cu gandurile lul ca un vent cu valurile
marii. AtAta 61 era de drag sa'§I
mangle visurile acestea, in cat se lama
adesea de bunA voie in bratele lor,

160 IN FATA VIETH
La atunci cand mintea, prea incarcata
de patimele zilnice ale vietii, vibra in
alts directie, el le chema, se 'ncerca
sa le 'ngele ca pe nigte paseri scapate
din colivie, pans le prindea, §i se pierdea
iaragr in fantasmagoria acestul
teatru, la care atat de mult ei placea
sa asiste.
Oamenil cad ail avut parte de a fi
in tot-d'a-una alegil femeilor, eel ce
ad un dar deosebit de a se face sa fie
admirati, ell umplu traiul cu aceste
multumiri trecatoare, din cars nu re.
mine nimic, dar absolut nimic !... La
toti acegtia, barbati sail femel, vine
un moment in care nevoia de a iubi
gi a fi iubit, pentru el, cu patima gi
sacrificiii, e atat de simtita, in cat eel
mai multi daii pests nigte fiinte cart
nu'i pricep gi nu merits sal stepanesci,
sail data nemeresc bine, se §terg
din fata pamentului, acufundandu se cu
totul in noua for viata. Ast-fel se explica
cum unele femel, cart au facut
atat zgomot, ail fost alai, de adorate
gi de dispretuitoare, sfargesc prin a se
pierde prin cite un oragiii de provin-.
cie, cu tine §tie ce om ordinar, care

IN FATA VIETII 161
n'a avut de cat meritul de a se pomeni
intr'o bung dimineata inamorat
de densa. Tot astfel barbatil earl au
lucrat prea mult in tineretea lor, au
lost despretuitori de or ce este lumesc
§i au trait ca pustnicii intre ceasloave
§i documente, sail eel' ce au avut prea
multi trecere in fata femeilor, se de§teaptA
spre betrAnete din aceasta letargie
a inimel si se pun pe indr A-
&ite, cu un nesatiii care n'are margine
e cat in intinderea anilor.
Soleanu era din numeral oamenilor
cu noroc. TrAise Wns aci fara sa considere
pe femee de cat ca un object
scamp, pe care on -tine are stare §i'l
poate dobandi.
Elenal.. Ea era alt-ceva. Trecuse prin
N iata luI ca un zimbet pe o gurA trista...
Si acum, total pentru Soleanu era
femeea ; §i nu femeea, ci o femee : ea.
Dar dace. s'ar fi intrebat de e cu pattntA
sa alba de la densa tot ce sufletul
sea insetat a.stepta, respunsul in -
cloelnic ce §i l'ar fi dat singur, i-ar fi
mic§orat aventurile cu care se arunca
in adancul dragostei sale. Numal, firea
a ingrijit se vede ca ast-fel de pri-
11

162 IN FATA yinTir
mejdioase intrebArT sl nu se fac5, card
omul iubeste.
DupA cAta-va vreme, ne-mai put6r.-
du'§I stApilni dorul, se duse s'o va&i.
LiT argumenta sie0 cl trebue cine-va
sA, fie cuviincios in societate. Adrian
fAcea atb.ta caz de cl6nsu, in cat ar fi
parut cu totul selbatic &ce din cAnd
in cAnd nu s'br fi dus al vada... pe
E1 doar, nu pe densa.
CAnd se dete jcs din trAsura in facia
peronuluT, e§i o sluga 0'1 spuse cA
stApAniT s61 ad plecat la Lard.
-
Ad plecatd ? intreba Eugenid,
neputendu'Ostapani emotiunea. i n'a
lasat nimic pentru mine ?
Da cum ye chiama pe d-voastrA,
cucona§ule ?
Nu'I nevoie... cAd in definitiv aFa.
e : n'avead ce FA lase. Intoarce birjar
!...
Eli din curte furios. SA plece §i sit
nu lase nimic pentru el I 0 lug in
sus spre §osea in goana cailor. I se
pArea cA nu'i destul aer pe strade, §i
se duse afarA din bariera pAna spre
Baneasa. Ventul iT taia obrazul cu as
cutipl firelor sale red §i nevezute,

IN FATA VIETU 163
-domolind putin r6utatea, nervilor earl
it chinuiati carnea ca niOe gazt. Omni
acesta, bun §i ingAduitor din naturS,
ar fi fost in stare sA pedepseas
ea omenirea la munch, silnica pe viata,
dael i-ar fi stat prin putinta. Toate
chipurile cote le intalnea in care i se
pAread revoltStoare. CAmpul din marginea
drumulur avea un aer fals si o
verdeata discolorata. Teit i§t ehinuiaa
frunzele en o mi§care epileptics. Era
par-cA o conspiratie in firea intreaga
care sal indigneze pang la desperare.
Se intoarse acasA §1 eSza pe pat, en
capul pe pernA, strAngend in brate saltelele
ca un furios.
Suferise in toate felurile ; incercase
tot soiul de nemultumirT ; vezuse rcortea
de-atAtea or! ; urise, plAnsese...,
dar nu iubise.
IV.
Pe sirma telegrafului randunelele se
adunall cu miE.le, gata de plecare ; prin
aer alergall ni§te fire de metase, albe,
pe care le toarce toamna d'n cae-
Tul bogat'eT sale, pentru a incununa cu

161 IN FATA VIET I
ele frunzele galbene ale pomilor ; un
scare dulce incalzea pamentul, dand
vietil un sold de aducere aminte de
tinerete, care o lam, cu deost hire ply
cuts.
Soleanu esea Ware din bariera Vacarestilor,
luand'o incet pe goseaua ce
merge spre Oltenita, cu ()chit ficst pe
orizont, ca si cum ar fi cercetat un punct
cunoscut, catre care sa 'si indrepte pasiT
cal ului.
De cat-va timp venea mal in Coate
zilele prin partile acestea, cautand, ca
si acum, sit intrebe vezduhul cu privirile,
dar nu indrasnise nici o data sit
mearga maT departe.
Acum insa o lua in lungul dtumu-
10 si se duse voios, fara sa ostenease,
ceasuri intregt, intreband oamenil
cu card despre telul calatorlei sale, ca
si cum lumea intreaga ar fi fost tinuta
sa stie unde sunt MaceniT.
Para sa'si dea seamy cum, se pomeiii
in sat. Inoptase de tot. Drumul mergea
de-a dreptu pe langa curtile hoerestr.
Casele cu cloud rdnduri, marl si
incapatoare, erae despartite de ulita
satului printr'un gard vie, destul de i-

iN FATA tiIElit lei
nalt ea sA nu poata fi sArit cu inlesnire.
0 lature a caselor, avea o singuiA
fereastrA luminata. Printr'insa veneaii
cAte-va sunete confuse de piano,
earl atraserA atentiunaa Jul Soleanu.
El se opri. Voi sA se uite inauntru,
dar nu putea vedea de cat tavanul,
cAcTfereastra era mat naltA de cAt densu
pe cal. Atunct se scula in picioare pe
sea, cumpanindu-se cu multa grija, §i
privi. Lya era la piano, cAntAnd. Dupa
mi§carea mAnilor, pe art re ridica si
le lasa a leiie, si dupA legAnarea capumut,
care mlAdiea cu dAnsu bustul intreg,
se vedea ca ea cAntacu tot sufletul.
Profilul, et.
liniele lut ovale, desina o
armonie desaver§itA de fore, de§teptAnd
in Soleanu, eare'l privea, un clor
de a se apropia de ea, de a'i lua mana
0 a i-o saruta cu foe, nebun, uitAnd
de lame §i de sine.... Era cAt p'aci s'o
strige, sta arunce cu ceva in geam ca
sA'l auda, nand, spre norocul lut, un
finer incepu a suna la catt-va past, de§teptAndu'l
din betia de privire in care
era acufundat. Se 'Asa numal de cAt
pe §ea, dAnd pintenl calulul, §1 porni
'nainte. Dar inainte undo ?... Noaptea

166 IN FATA VIETII
era neagra ca gindurile unuI orb din
na§iere. Ti-ar fi fost Idea sa'ntinzI
mana ca sa nu to love§t1 de ceva. Soleanu
la.sa friul calulul, pans socoti ca
s'a apropiat cu totul de omul cu flueru
si se opri.
MM flacail, e vre-un han in sat
unde sa trag noap tea asta ?
Ce sa fie, domnule ?..
Un han bre.
Adicate-le sa fie han ?
El, el.
Pal cum sa nu fie domnule, ca..,
adicate-le la Nea Necula, este han, cum
sa. nu.. vorbal !
Si incotro vine hanul asta ?
La Nea Necula ?
EY, el.
Apol is mal cat colea. De la prenitirie
sal in bat la Nea Necula.
Da primaria bre, unde'l ?
Premaria ?... PM tot drept nainte
si numal acolea §i premaria, cA inca
trebue O. iasa patraula, de n'o fi la han
la Nea Necula.
Si, ast-f el Soleanu, o lua pe drum in
sus, foarte lamurit asupra hanulul lul
Nea Necula, din explicatiele drumetului.

1N FATA vim 167
In adever , dupa cAti-va pagi, zAri
inainte pe drum cArciurna lui Nea Necula.
CAnd se apropiA de d6nsa §1 se
gAndi ca trebue sl petreaca noaptea
a;i, se 'nfiorA. Dar trebuia L... SA se
intoarca la Bucuregcr, pe un ast-fel da
intuneric, nici nu era de gandit.
Isi Bete calul la grajd, un cogar de
paie, §i el intrA inauntra. In dughiana
se aflati vre-o trei Omni gi bliatul
clan pravAlie.
Agezatl pe o laity de scAndurr, dour
trAgeati din lulele a lene, iar cel de
al treilea sta cu coatele pe taraba ,
scuipAnd din cand in cAnd pe un carne,
ce era tolanit sub un buriti de spirt.
Cltipurile for placide si red, erati lu
minate de o lamps, neagra de fum, pe
Labia cAreia stall scrise cu cridA nigte
hieroglife neintelese. Totul respira mizerie
Si desgust. Pastrama, rachiul ,
putina cu varzA de an, fasolea vechiA,
obrazul baiatulur din prAvalle, sucmanele,
totul mirosea a putreziciune Si
sArAcie.
Hangiul, spre mar mare cinste, pofti
pe Soleanu in propria lui odaie, gi se
Buse sal pregateasca ceva de reancare

168 IN FATA VIETII
Soleanu se intinse pe pat. Ce nebunie
facea ! Cine .ar fi crezut cu patru ceasuri
mai 'nainte ca acel domn elegant
avea sa petreaca noaptea intr'o pugcarie
ca aceasta !
El egi arunca ochii im-
prejur. Odaia era cu adeverat tipul
locuintei burlacului grec. Pe pent' tot
soiul de scene din resboiul Independentii
grecegti : Bobolina luptand pe
ruine, Amiralul Miaulis Vocos despartindu-se
de Karaiscachi, Canaris
pe brulota, vederea insulelor Psara,
Hydra §i Spezia, o vedere a Pireului
pe luna, si, ca arta romaneasca, Decapitarea
lui Brancoveanu. Printre
tablouri erati agatate arme vechi turcegti
: o suganea, nigte pistoale, cloud
iatagane, un corn spart si un revolver.
Pe fereastra : portofeluri castigate la
panorama, un calendar al lui Nichipercea,
din 59, cioburi de sticle cu a
lice si Dorul.
Soleanu zimbi gandindu-se ca'Adrian
sail Lya ar fi putut al gaseasca in
acest arsenal de ragine, meditand cu
burta la tavan, ca un cleft.
Putuse in sfargit s'o mai van. ! Ierta
si uita totul, chiar si saltelele _cu ga-

IN FATA VIETIL 169
lupi cart el inghioldead in pat. Ea
poate nici nu visa la el. Dar at de
duios if era chipul cAnd cAnta ! §i ce
taina pArea a legra cu pianul and se
pleca pe el §i, cu degetele'i albe, ii atingea
clapele, de par-ca vorbead ! Cat
ar fi voit el a auda cantecul de mull!.
Pe and sta ast-fel, gAndindu-se,
prin u§a crApatA ajungead vorbele satenilor
din carciuma 'Ana la el.
Si de-o vorbi gi de n o vorbi bre,
tot una 'I. CA par-al greu de mancat
bani de haram. Ia acolea, a se chieme
a ne-am schimbat stApanu.
Ti!, me, cA para d "dase boala
in el mat in vremurile din urma !
S'a dus boieru sal schimbe la
Bucuresci, dad. l'o asculta cine-va.
PAT vorbal. E ciocoid g ulerat
ciocoiu nostru.
Pe de-o parte is a vezT ! cA n'o
fi Asta §i o fi altu §i mat red, la ce
til bun, Ia da un pac de titiun bre
Nea Necula.
S'aude §i de guvern c'a O. se
ducA, spune logofAtu Dinu. Duca-se cA
n'am inserat la poarta In!.
Tacalf fleoanca cobe. Ce mi'!

170 IN
FATA VIETH
Stan 0 ce mil Bran. Barim guvernu
Abta ne-o mat da si nou6 nisca-va locurt,
cA prafu nu s'alege de not, cu
astilea de azT.
Tocmal atuncT intra grecu si inchise
a§a. IT puss o farfurie cu ca§caval diuainte
Si se duse.
SA fit cu mintea §1 cu inima piing
de chipul unel fiinte adorate, §i alaturl
sA auzr trivialitatea vietiT, injositoare
$i dureroas1 asa cum este, e penibil.
Dar or cat, Soleanu vedea ca Omni!
au oare-cart notiuni despre starea politicei,
§1, ceea ce'l atingea cu deosebire,
era nevoia, pe care el o socotise
tot-d'a-unA, ca mat de capetenie, de a
li se da pament intr'un chip sail intrialtul.
Se gandi mat departe la BAracia
§i patimele for si, cam zdruncinat
in credintele sale asupra fericirer omultit
simplu, adormi.
A doua-zi se scull de dimineata.
(land e§i in ma hanulu!, un teran sta
pe laita de-afara, chinuindu-se sA resuciasca
o dig r intecifciaie de porumb
uscat. Cum vezu pe Soleanu, el
se scull cu sfialA, tinendu'§T caciula

IN FATA VIETII 1
intr'o mAnA, iar in cea-l'altA ascunzend
1igara.
Cum mai merg treburile flacaule?
Treburile cucoane ?... Aptii cum
s meargA... Ia... cand mai asa, cand
mai altminteri.
-- Cum sti porumbul pe-aict ?
Porumbu ?... Potrivit.
Soleanu MO de seamy cA omul acesta
semAna la glas §i la obiceiul de
a repeta fie-care intrebare ce i se O.caa,
cu cel pe care '1 intalnise cAntAnd
din fluer.
Dumneata e§ti de-aici din sat ?
e1 intreba el.
DarA. Suntem la curtea bolerescA
argat, respunse flacAul.
A§ea ?... A cut e mo§lea asta,
rogu-te ?...
pranu incepu a zimbi §i respunse
cu oare-care sfiall :
Dumneata §tii boerule a GO e.
Da cuconu nu'I
acasa ; e numai cu-
conita, §i e i i-am spus ca to -am yezut
asearA.
Ce-al fAcut ? ! intreba Soleanu
restit. FlAcAul, intimidat nu respunse.
Eugenia e§1 aduse aminte numai de

172 TN FATA VIETH
cat, ca pe incunericul ce era cu o sera
inainte, ar fi Post cu neputinta sa '1
vada cine-va atat de bine, in cat sal
recunoasca, a doua-zi; de aceea, rizand,
it zise :
Dumneata te'n§elt flacaule. AT vezut
poate pe alt cine-va de cc vremo
§1 crezt ca acela sunt
ell.
De, cucoane, poate... Da ea ala
atin.
Venea lumina de pe fereastra §i
am vezut un boier Ware care sta la
marginea gardulut §i se uita inauntru.
0 fi lost alt-cine-va...
Se poate cucoane...
i zici ea at vorbit cu stapana
dumitale despre asta ?
Ba eu n'am vorbit, da apucasem
de scapasem o vorba catre fata din casa,
§i se vede ca. ea a spus cuconitit,ca
m'am pomenit mat adineaora ca ma
chiama sus §1 me'ntreaba.
f ce at raspuns ? 11 intrerupse
Soleanu repede ?
Apol ce sa respund... Ia a§a, ca
to -am vezut calare la fereastra ?
Inca o data, oracle, bags de seam&
bine : pe mine m'ar vezut ?
Aclicate-le ca am vezut un boier.

IN FATA VIETII 173
Soleanu incepu a Tide, ca O. nu aiba
aerul ca da prea molt& important a lu
cruluT, gi dete teranulur un bac§i§iii.
Bea in sanatatea mea, flacaule.
Dupa aceea se puse sa agtepte la fereastra
egirea luY, ca sa poata porun -
ci sa'r aduca calul si sa piece. In adevet',
dupa, vre-un siert de ceas omul egi
cu o jumetate de lipie la subtioara,
gi dap, cate-va minute plea gi el, avend
grija sa apuce pe o alt ulita a
satuluT.
V
Erati vre-o 8 ceasuri and ajunse in
marginea mar. Drumul se desfasura,
plin de praf, intre doue campil de islaz,
pe carT pagtea turma satulu .
Soleanu vezu de departe o coloa
alba venind pe gosea, ea o tromba. Era
un talc dog.kar, cu dol car negri, care
se ducea ca ventu.Se dete putin la
o parte. Cand se apropia de tras ire,
recunoscu pe Adrian, care se ntorcea
de pe mogie. Ce sh fach ? S. dea pin-
tenT caluluT ? ar fi parut ca fuge
clensu. Sa se opreasca... dar cum sal
explice prezenta sa in sat ?...
A
de

174 IN 'TATA V1,2TII
Adrian, nici una nici done, cum it
zari, Ivl opri cair vi sari jos din trAsurA.
Te-am prins. De acuma, macar
FA me reclanar la procuror, nu to mar
las. DescalecA vi urca-te'n trAsura. Haide
haide, fAra protestatiT.
Soleanu se gAndea sA nascoceascA
vre-o poveste nesdrAvang cu care sA
explice luT Adrian prin ce intemplare
-se gA,sia pe teramurile acestea.
tin de unde vii, IT zise Adrian;
al fAcut parte din invitatil luT Bornescu,
vi to -al plictisit. Nu me'ndoiam. E
un mitocan, frate, care n'are margine.
El crede ca daca e membru la Curte
trebue sa se'nchine toatA lumea inaintea
Jul. Foarte se'nvealA.
Multumese lul Dumnezeti, iii zicea
Soleanu in vine, ca e mitocan Bor.
-nescu vi ca foarte se'nvealA, cAcT altfel
eit nu vtitl ce m'avI fi facut.
LAsa ca]ul vizitiului sa se'ntoarca
on el, vi el amendor pornirA spre casa.
Soleanu se sili sA'vl facl oare-care
dispositie ; se interesA de treburile movier
; laud& mesurile luate de noul pro-
-prietar ; glumi putin, panA ajunserA
la curte.

IN FATA vinTn 175
CAnd intrara pe poarta, Lya era la o
fereastra a balconulul, in alb. Cum It
zari fugi de la geam.En2enia, ca sA
confirme cele bAnuite de Adrian, ca
adica s'ar fi intorcAnd de la petrecerea
ce daduse Bornescu, pretexts ch'l
doare cApu §1 cer u sa Be lAsat sa se
odihneasca putin.
Se dete jos la dejun. Lya it as,tepta.
Soleanu se'ncerca sa'§I is un aer natural,
dar and dete cu °chit de densa
inima i se lovi cu atata putere de piept,
in cat cAte-va minute dupe ce'T sArui A
mans, Adrian se ulta la el cu mirare,
,g1 recunoscu ca in adever mosafirul sea
%
trebue sa fi avut o mare durere de cap :
era palid ca un mort. Lya 11 primi zimbind,
cu o nuanta de ironie in privirP,
care dovedea ca omul cu flueru destaimrise
multe. FemeileAtasa,spuiea§a de
bine ceea ce tin sa Arate-cLascund !...
Vii vorba la masa asupra EerbAtori I
d-lui Bornescu, i Soleanu fu silit O.
nascoceascA unele lucruri cu totul generale
spre a nu se da pe fats. Lya
1§r ftcea o deosebita placere din chinul
lut, §1 cAuta sal incurce la fie-ce
pas, cerendul numele persoanelor cart

1 76 IN FATA VIETH
fusesera cu el de 18.0, intrebandu'l
de imbracamintea femeilorii, de pozitiea
caselor d-lui Bornescu, etc. Ea
atrase pe barbatul sea in vorba, care,
mar curios si mar grosolan in curiositatea
sa, it cerceta de hainele ce
le purta d-nu Bornescu, de pozitia ce
o ocupa nasul in obrazul vecinulur sea,
de calitatea vinurilor si a sampaniel,
etc. Eugenia nu vezuse in via ta,
lur pe d-nu Bornescu, dar apucase de
tacuse cand it vorbise Adrian si trebuia
s'o tie 'nainte. Intr'un moment
se gasi atat de incurcat in respunsurile
ce trebuia sa le dea d-lui Adrian,
in cat, desperat, ridica ochir catre Lya
atat de expreoiv si cu atata blandeta,
ca ea paru a'l intelege numal de cat
si se 'nsarcina sa respunza ea in locul
lul.
Iancule, prea descoasem malt pe
d-nu Soleanu. Pare a nul fi facut tocmar
multa placere petrecerea la care
a luat parte, si ast-fel n'a putut baga
de seam& total. Nimic mar simplu.
Dupa dejun Adrian propuse sa, mearga
cu totil la o moara ce o avea pe
un canal din Argesiii.

IN FATA VIETI1 177
Drumul era pe de margiiiea satulul,
printr'o imensa livada de prunr, care
tinea de proprietate. Soleanu da bratill
Lyer. Adrian mar observa din dud
in and oamenii earl strangeati in capita
fAnul din livada.
El o simtea alAturl de densu §1 se
credea omul eel mar fericit de pe lume.
Sub bratul lui mana el tremura putin,
§i, de §i se'ncerca sA rid de toate nimicurile,
glasul nu'r traducea aidoma
cugetul.
0 livada ca asta avem §i nor...
adicA aveti §1 d- voastrA la Solent.
Da, de'nspre Trotu§iii,fOrte frumoasa.
0 Evade in care am avut, acum
noue ant, cea din urmA amintire a copilariei
mole. Tocmar mentorsesem din
Paris, in 74 mi se pare ; tata incA
traia. In aceasta livadA nu intrasem
poate de §ease ant. lease si cu noue
I5,o vial& de om. CAnd am revezut
Solana dupe §ease and de streinAtate,
crede-me, mi-a venit sA pleng. AdicA
a§T putea zice mar bine : cAnd am yevezut
Solenil pe earl 11 mai avea tata,
cad cer-l'altr eraa tot frumo§r. Dum-
12

178 IN FATA VIETH
neata eral un copil ; poate cA nicl nu'y
aduci aminte.
Poate a 'ml aduc,de unde gtIT ?
Intro in livada sl vez ce mai era
§I pe -aicl. ParaginA, domni§oarA 1
Tocmal in fund pa§tea un cal slab §1
prApAdit de bAtrAnete. L'am recunoscut.
Era un troteur din cel doul, marl,
favoritul mami, care in copilaria mea
fusese cel maT frumos din tot judetul,
luat de la Cneaz Cantacuzin. Cand m'am
apropiat de el §i l'am strigat, calu §i-a
ridicat ochil spre mine, maT mult din
obiceill, cad era orb, dar cu o mAndrie
in chip care dovedea cA rasa nu
murise 'iltrinsu. MA recunoscuse
i calu ca §i omu : pierde tot, numar
ceea ce e nobil in el, nu. Bietu tata I
Il tinea sa moarA in batatura mistra. .
Atata IT maT rAmasese din vremurile
fericite 1 El to iubea mult, nu'l a§a.
Molt ! zise ea cu un accent gray.
Cum trace totul in lumea asta !
A§a ate o-datA 'tl vine sA strigl
p arca in potriva legilor acestora, atAt
de nemiloase, call jail omulul §i pe
tatAl Si pe mama lul. Ah !... o nemer.
nicie lumea fiti ni§te nemernie nol.

IN FATA VIETII 179
Foarte multumim.
Trebue O. me iery domnigoarA
Lyo. CugetA gi dumneata : 0, n'aI pe
lame de cat un singur om care te iubegte
gi salt moat% gi acela ? Uritul
e o buruiana grozav de amarA 1
Ea 'I opri in loc gi se uita tinta in
ochii lul.
Mat intaiA trebue saltI observ,
zise ea, ca domnigoara Lya e o persoana
care s'a dus cu tatAl dumitale.
AstAzi nu mar cunogt1 de cat pe ddmna
Adrian. DupA aceea... Ia sA mergem,
me rog. Avem aerul de-a ne certa.
II lua de brat §i pornira 'nainte.
Dupa aceea... mi se pare ca nu WI
tocmat omul care sa at drept de-a te
plAnge ca nu at lost iubit.E1 dete
din cap.
De geaba dal din cap.
0... dacA at gti !
Vorbegte mar incet ca ne poat6
auzi Iancu.
Cuvintele acestea el be lutt ca o complicitate
la gAndurile lui.
Lyo I... II zise, luAndu'r 'Igor o
maul.
Me rog... declaratiele stint de

180 IN FATA VIETH
prisos. De la dumneata la mine ar fi
o adeveratA nelegiuire.El it strangea
mAna cu putere intr'ale lui ; ea voia
sA §i-o
tragA, dar nu putea, cAcr d.
Adrian era cat colea in urmA-le, vorbind
cu oamenii din livada.
Dace, at un dram de onoare in
sufletul d-tale, el chem in sprijinul demnitatir
mele. LasA-me !...
Vocea aspra gi cam indignatA cu
care furA zise aceste cuvinte, avu asupra
lut Soleanu efectul unut no glont
asupra unet paseri ranite, care se mar
incearca sa sboare. It lAsa mAna, gi,
fAcAndu-se ca vrea sal dea o floare de
jos, it parasi bratul.
E o floare ce nu se poate rupe.
Nu vrea...
Nu poate.
El se uitA la dense cu durere. Femeile
au marele dar de a pricepe unele
delicatett de simtire pe cart bar.
batir nict nu le bAnuesc la semenir
lor.
DacA at fi vroit, domnigoara Lya
ar mat fi putut trai,rszis ea. N'ai volt...
El mergea, privind pamentul, ca in
urma unu! mort. Mortul era fericirea

IN FATA VIETH 181
sa. Ar fi voit EA poata cobori pe Lya
in sufletul seil, ca sä vada cat era de
adeverat cA fericirea dormia adAncul
somn al mortilor. Simtimentele 11untrice
mart se zugrAvesc pe chipul
omultd ea multA expresie. Ea vezu in
figura MI Soleanu toatA judecata gi osindirea
ce se petrecuse in sufletul
luT, gi, fie din milA fie dintr'o alta porfire,
se apropiA de el gi'g1 strecura
singura bratul sub bratul luT.
Am dreptate sail nu, spune singur
? II zise cu glasul dulce.
El se multumi a o privi, :migcAnd
trist din cap.
Spume drept, insist, ea.
N'am de spus mimic._
liana ins& i-o 'Astra intr'ale luT, gi
acum cu siguranta ca nu o va pierde,
cel putin pentru cAte-va minute. Dupa
o micA pauzA, el adaogA cu un accent
sfagietor :
Dumneata n'aT iubit nicT o data.
Nu gtif, nu potr sA me 'ntelegi !..
Lya 11 opri iarAgr.
Crez1 ? !
-- A !... se poatt sA me 'ngel. Egg

1S2 IN FATA VIETII
maritatA, gi 11 iubegt1 bgrbatul. Nimic
mal simplu.
Acum, la rindul el, migca'ea din cap.
N'am de spus nimic, 11 zise.
El, tem6tor, pasionat, it ridica mAna
pans in dreptul gurel gi cu o sfialA pAtimagA
igi!lipi buzele de ea, intr'un lung
sArutat. Lya, tremurAnd de fricA gi de
plAcere, voia s'o retragA gi voias'o lase.
Fir cu minte. Vine Iancu.
DupA ce se intoarsera acasl, intre
Soleanu gi Lya so statornicise o prietenie
blAnda, dulce, care place atat de
mult oamenilor cu sufletul mare. Ea
el vorbea cu inflacArare de copilAria el,
spunea cat plAnsese la moartea d--u1
Soleanu betranu, gi, mat in tot-d'auna,
ochil se inmuiall intr'un fel de
ceata de lacraml, earl produceau asupra
lul Soleanu o impresie sfagietoare-
A doua zi, dupA pranz, Adrian propuse
mosafirulul seti sA facA amendol
o mica v6natoare de rate, pe lac, mal
ales, zicea el, ca are gi lustre noun.
Vom sta amendor la pAndA: dumneata
intr'un loc, ell intr'altul, ca sA,
gonim venatul intl cu inlesnire. Tragi
bine cu pugca ?

--
IN FATA VEETII 183
Aroid incerca §i ell.
Nu luAm pe nimenr cu nor, der
el
§tiii duce barca foarte bine. SA ne
dea puscile ; chiar acum e momentul.
Despre barca o pot duce §i ea.
Cu atat mar bine. SA merger.
Lya, auzind de plimbarea cu barca, se
hoar.' sA mearga §i ea. Adrian era entusiasmat.
Trimese mime de catun om cu
un covor §i cate-va perne de sofa, ca sA
pregateasca luntrea pentru cuconita.
In urma luT pornirA si et.
Lacul era departe de sat cam un
sfert de ceas pe jos.Apele lui vinete
ere" acoperite colo §i col° de imense
for de nufer, cart faceaii ca o podea
de verdeata pe luciul trist, lAsAnd pe
unele locuri sA scape din sinul for ramura
elegantA, de capatul cAreia atArna,
ca un potir cioplit in marmurk
floarea alba a apelor : poeticul nenufar.
Palcurr de rate seibatice §i de li-
§ite se mi§cail in depArtare, far mar
pe margine co§iuri de nuiele, cu gura
ingustA §i rAsfranta, stall de pescuit
racr. In mijloc se vedea o mica inaltime
artificialA, pe care era(' a§ezatr

184 IN FATA THEW
in gluga, mat multi snopi de trestie,
torn:land ast-fel un fel de ascunzAtoare
naturals, minunat de bine alcAtuita pen
tru a pandi venatul. Mat in fund, in
zare, o dungy eenugie incondeia pe lu.
minigiul ape conturul uner adeverate
paduri de trestii.
Cand ajunsera la marginea lacului,
luntrea era deja gata, cu lopetile ad.tate
.in cue, cu covorul asternut pe fund
gi acoperit de pernele turcegti ale sofaler,
agteptAndu'gr stapanii.
Lya sari intr'Ansa voioasa gi se a-
§eza tocmal in capat, apucand sforile
cArmei ; Adrian trecu langa ea, far
Soleanu remase la lopetr. Omul de
curte le Men vent pe apa, Si pornira.
Adrian ruga pe Soleanu sa visleze
drept spre snopii de trestii. El fluera
vesel. Lya, tinend in dreptul soarelui
o umbrela chinezeascl de bambus, se
uita la urma ce o lAsa lopetile in apa,
§i zimbea. Eugenid privea spre malurr,
cum remaneati inapol din ce in ce mat
mult, micgorAnd lucrurile de pe mar
gine, ca o panorama de copir_ cand o
depArtezi de ()chi.
Ajungi la movila din centru, Soleanu
.

IN FATA VIETU 185
voi sa saie din luntre spre a'gt lua
locul de pandA, dar Adrian care se apropiase
de densul, el opri.
Me iarta, aici e locul met. Te-am
vezut acum cum stir sA mAnt barca gill
pot incredinta pe nevastA-mea fart Erica.
Lyo... da bine fit mat blinds dragA,
ea doar nu te-a superat cu nimic:
mAnA aga de bine luntrea ! Te asigur
d-le Soleanu cA dupa ce vet cunoagte-o
mat mult i1 vet schimba pArerea...
Cu adeverat ? Me judect aga de
red, d-le Soleanu, zise ea.
Nu de loc doamna. Se vede cA
d-nu Adrian vrea sa rids de mine, pentru
cA l'am stropit putin cu lopata.
Despre asta n'are dreptate. Dum.
neata estt tare in toate exercitiele de
gimnasticA, am vezut foarte bine.
Adrian sArise cu pugca'n mAne, gi le
-math, locul unde trebue sA se ageze et.
Partea frumoasA a venAtoril e azolo.
Uite, vezt, drept inainte, in cotul
acela al trestiilor se face o mica potecA
care duce la un limpezigia. Opregte-te
in marginea Id gi agteaptl. Te
despart de el cate-va rindurt de trestie
ca sa nu fit vezut. CAnd trag ell

186 IN FATA VIETII
tot venatul vine la dumneata ; cand
tragr d ta, vine la mine. Tu §tit, Lyo,
acolo unde am lost impreuna.
Lya dete din cap §i pornirA.
Noroc bun, le strigA Adrian.
Dui:4 vre-un sfert de ceas luntrea
ajunse linia tlestielor. Soleanu mAna
cu o putere de aria§, par'cA ar fl volts'o
ducA dincolo de marginele lumei..
Intre cer §i apA, el cu ea singura
ere mar mult de cat visase vre-o-data.
LAM lopetile.
Cant& ceva, to rog, iT zise.
-- Ca sA dAm de veste ratelor ca
venim ?
Da ce'mi pasA de rate §i de lu-
mea intreaga
!
Ea se uita la el cu asprime.
Poteca se trece gred, cAci e o
parte unde trestiele aunt Mate din fata
ape gi luntrea da cu fundu de ele. SA
m ergem.
El apuca lopetile din no Si intrarA.
Ajunse un moment in care nu se maputea
visla de loc gi. trebuirA sA mnainteze
apucAnd trestiele de pe margi.
ne cu mina §i imprimand astfel luntrei
o mi§care inconscientA. Trestiele

IN FATA VIETII 187
dip fata apet era in adever Mate,
dar capetele for stad inclinate in sensul
mersulut lqr Si nu intimpinad din cam%
aceasta nict o greutate. Putea sa fie
mat grew la intoarcere. In trecerea lor
degteptat batlanil din stufigid, cart zburat
pocnind apa cu aripele, sad goneed
in cardurt grauril de balta, cart
se duceati pe de-asupra ca un mid de
albine.
In fine ajunsera in marginea ochiulut.
0 lume de pasert se mica pe luclul
vergat al ape : rate, corcodeli, gagte
selbatice, ligete, se strecurad in girurt
vinete, albe, or &but, tipand in tote
felurile. Puff de rata umblad iu cardui%
'land din gat o migcare ciudata,
ca gi cum ar fi inghitit or de cate of t
lovead apa cu picioarele. Ligitele se
virad cu pliscul in apa §i stall cate
doue tret minute fara a'l mat scoate.
Corcodelif se dad afund Si egeaCt dintr'o
parte a ghiolulut in ceePlata.
Tot norodul acesta zburator, la fagiiturile
ce be fAcea luntrea printre
trestit, ridica capul. Simtise ceva.
Soleanu lua pugca binigor gi, ridicAnd
cocoagele amenclou6, se pregatea sa o

188 IN FATA VIETH
descarce, cAnd bagA de seams ca Lya
venire lAnga el *i privea cu o atentie
nespus de mare mi§carea de pe lac.
Uite ce de§tepte sunt, zise ea in.
cet. Nu trage in cele galbene. Sunt
a§a de frumoase !
El se lipise de dense si, lAsAnd pupa
inconscient o:prinse cu bratul de talie.
Nu trag de loc dacA tiq milA
de ele.
Ba nu... zise ea incurcatA. Uite
uite, zboarA.
In adever un nor negru acoperi lacul
de o datA, producend un zgomot
infernal, prin tipetul paserilor §i boy!.
turile apel cu aripele.
Soleanu descArcA anAndou6 tevile in
acoperi§ul viu ce se Meuse de-asuprA-le.
DoutS rate cAzurA. El fAcu loc luntrel
printre instil cu manile, §1 intrarA
in ghiol.
Pe suprafata apei eras ma de ha-
Oct albe cart se rotead in preajma lianelor
plutitoare. Jur imprejur trestiele
se inAltall ca o cetatuie verde, neIAsand
ochiulut alt drum de cAt spre bolta
azurie a spatiulul. Era un seinn de
toamnA, viti, de-un albastru vesel, prin

IN FATA VIEW 18g
care privirea pArea ca strAbate mat sus
de cat altA data.
Lya se uita la Soleanu, care agezase
ratele in fundul luntrei Si punea alte
cartuge in levt.
Agr voi sA dad gi eti o data cu
pusca, zise ea.
Foarte bine. Iat'o. SA ne ascundem
far, caci se poate sA tragA d-nu
Adrian de dincolo si sA vie tot vena-
tul
aid.
Ea lila pugca gi o puse la °chilli.
Nu e tocmai grea.
Nu e grea de loc pentru mines
dar pentru d-ta...
Ce ? pe not ne credett nigte biete
fiinte farA. putere sf fAra
curagh1,nu
'T aga ? zise ea lAsAnd pentru nn moment
pugca jos. Privirea iT era aprinsA.
In obraji i se ridicase nigte pete
de rogiatA care II del un aer selbatec.
Dupa aceea ridica amendoua cocoagele
si ochi drept in Soleanu. El stete
nemigcat in gura tevilor gi se desfAcu
la piept.
Cand at gti ce servicia mi -ar face!
zise el plecAnd trist din cap. Agteapta
sA 'tt dau cel putin un cartugiti cu

190 IN FATA VIETII
glont. Ed n'am avut curagiul....
Simplitatea cu care rosti aceste cuvinte
§1 multumirea ce se citea in
fata lui la ideea mortis, atAt de mult
atinseth pe Lya in cat scApA pupa din
-mAnA §1 izbucni de-o data in plans.
Din norocire cocomele nu cAzura
El se apropiia bini§or de ea §1 Wan-
-du-se pe covor lAngA densa It luA
o man& §i i-o sAruta pe o parte §1 pe
alta de mif de or!, chemAnd'o ugor pe
nume, rugand'o cu glas duios sA nu
ma! planga, §ioptindul vorbe adanc!
in ureche, sfios, temetor ca un copil,
dar fericit. Ea '1 apucA de mAnA incet,
§i, strig6ndui-o intr'ale et, voia
departeze de densa...
Dute, 61 zicea fit, cu minte, sA
.mergem.
Lyo !... draga mea !...
Dute !... te rog !... Uite un nour
ce frumos alearga pe cer. Fit cu minte.
'Yee cum te rog de frumos, zise ea
tremurand, dute !...
El 61 last mAna un moment §i se
vita la ea cu durere.
De ce n'al tras adineaoarea? Ti -as!
7fi lost atAt de recunoscAtor !...

IN FATA VIETII 191
Lya facu o mi§care cAtre ddnsu §i'l
prinse gatul cu bratele.
Da 1... zise ea de-o data, aprinsA,
a la! cum vet vrea! pentru tot-d'a-unal..
Si jumetate nebuna de patimA, AI
acoperi gura cu o sArutare in care d§1
revers& toatA viata et, toata.
CAnd se de§teptara din aceastA fericire,
nemesurat de duke §1 de adAncl
ea AI §opti incet :
Haidem.
SA mergem, adaoga el lung §i
de-abia §optind.
Si plecara spre Adrian.
VI.
In aceent zi, seara, Soleanu se urea
in camera sa, cam trist. Lya nu venise
la masa.
Era bolnava, cu adeverat ? sad dintr'un
sentiment foarte natural de pudoare
voise al nu se intalneasca cu el
la mass §i Mouse pe bArbatul sed sA
creadA a e indispusa ?
Si intr'un caz §i intr'altul el n'avea
-cuvdnt sA fie vesel, de §1 in viata Id,

192 IN FATA VIETII
de 35 anT de cand facea umbra pam6ntului,
nu fusese mat fericit. Ce de
schimbarl se pot urma in sufletul omuluT
intr'o zi ! Nu e caleidoscop pe
lume care sa'§T alcatuiasca figurile cu
mat mare inlesnire. 0 presupunere
departeaza pe alta, o temere da mans,
uner sperante, o hotArire e resturnata
de un §i ast-fel se hrane§te
chinul.
Soleanu gasi pe masa un plic alb
fara alta adresa de cat cloud initiale :
E. §i S. Era oare pentru densu
Neaparat, tact alt-fel ce-ar fi cautat
in camera luT, pus atat de in vedere.
Il deschise cu un fel de temere inconscienta.
El coprindea :
Dad, nu and despreiue§ti cu totul, plead,
imediat, §i in viata dumitale si nu m6 mat
intline§tI.
Adio.
Cum se poate ! esclama Soleanu.
SA fie de la densa ? Scriitura era
fins, dar torturata. Se vedea in tremurb.tura
condeiulul chinul sub pute
rea caruia scrisese tale cAte-va cuvinte
ce i le adresa.
A§a .de repede !... isT zicea el, e
7

AN FATA VIETII 193
cu putinta !... i, far& BA §tie, apropia,
scrisoarea de gura §i o saruta, ca §i
cum ar fi lost cea mar lunga si mai
frumoasa marturisire de dragoste.
Lua condeiul §i se puse sa'l r6spunda.
&rise, OA sa se opreasca, o intreaga
coals de hartie. Toata durerea
Jul o talmaci acestei fol albe, apasand
pe d6nsa condeiul parc'ar fi volt s'o
facA sa
simta ceea ce'T spunea,ca ea
insa'§i s'o poata. repeta Lyel. Dupa
aceea, putin mar lini§tit, se culca.
Dormi un somn greoiti Si plin de visurf
imposibile. Cand se scula era ziva.
Lua repede scrisoarea §i o reciti. I se
. paru fara de nici un inteles. §i o rupse.
A§tepta, toata ziva s'o vada, dar i se
spuse ca Lya era serios indispusa Si
nu e§a din casa. Stete pans seara,
sperand ca tot va mar primi vre-un
bilet,dar nimic.
Atuncl pleca.
In urma lul Lya, care fusese putin
cam bolnava, se facu bine. In sufletul
el, haosul era cu adeverat fara margin!.
Crescuta la Soleni de mama el spre
a fi intr'o zi femeea d-lui EugeniU, ea
incepuse prin a se revolts in mintea
13

194 IN FATA VIETII
er, cand ghici scopurile d-lul Martian,
dar, incetu cu incetu, cu cat devenea
mar mare gi natura punea intr'insa sentimentul
vietir mar plin gi mar accentuat,
cu atAta inriurirea ce o avea Soleanu
asupra mamet sale, se impunea
§i el mar mult. Ii iubea, cu toata hinta
sa delicata gi sfioasa, ca pe o idee
divinA, ca pe un erou din canto -
ce. -- .i cand colo, venitA la BucurescI
cu mama -sa, ca sa reaminteasca erou
lul cuventul de alta-data, eroul judeca
a se gasegte foarte bine ne'nsurat, §i
trimese pe d-nu Mavropani O. respundA
acestui anger care se'nchina la el,
ca nu se simte inclinat catre insurAtoare.
Lucrul acesta amari pe Elena, dar
mar cu seamy o zdrobi pe densa. Se
mArita dupa aceea indiferenta, tali desgustata,
gi desgustata de el. Simtea
cA fibra atat de delicata a dragostei
se rupsese intr'insa, §i, cu acea pregclinta
a femeilor, care le face atat de
superioare in lucrurile de inima, ghielse
ca o fiinta ca densa care nu mat
poate iubi, nu mar poate face nimic
care s'o multumeascA. Mid revezu

IN FATA VIETII 195
pe Soleanu dupa cat-va timp, se simti
atrasa catre el ca si mai 'nainte, dar
se amesteca ceva inexplicabil in acest
simtiment, o nuanta de dispret, de scar
ba sail de frica, nu putea spune ce.
Ea ghici de la prima Jut vizita ca,
printr'o intorsatura ciudata de suflet,
Soleanu incepuse s'o iubiasca, si era
multumita, atAt pentru ca '1 iubea cat
mai cu seama pentru ca 11 ura : in ura
el 11 pedepsea, in iubire se resplatea
pe sine. Scena de pe lac dovedea ca
mai mult 11 iubea de cat 11 ura. Ea
vezu aceasta, si tocmai de aceea se
indigna mai mult si '1 scrise sA piece.
Cand 1i scrise biletu, 11 ura cu adeverat,
it disprepia ca pe cel mai din urmA om.
Soleanu se'ntorsese la Bacuregti, in -
sultat de intemplari si mai cu seama
de Lya in ceea ce are omul mai stump :
iubirea sa.
Atata era de scarbit de viati si
atata se simtise de lag, ca avea oroare
sa'si mai tacA socoteala trecutului si a
prezentului ; volumele de pe masa it
eraii unite, clientii el iritau, desgustul
do totul gi de toate el apucA ca mai
'nainte, si se inchisa in casa.

196 IN FATA VIETH
Acum lima nu mat avea acea speranta
nehotarita a oamenilor tinerr, cart,
orf-cat ar suferi, cred inca, in viitor. El
platise stump de tot experienta vietif,
si fata cu aceasta noua lovitura se gasea
mic Si sleit de puterea de-a mat
lupta. Opt ant tinuse frau' patimelor
sale cu siguranta, si nu le dase drumul
de cat foarte rar, §i atunci tot cu
stop §i cu prevedere. Dar ace*tt opt
ant, fail a rupe mutt din carnea lilt,
rosesera putin ate putin tot ce e in
om mat limpede §i mat delicat : iluziele.
Canal an cine-va o fire mandra
§i superioara, trebue sa cheltuiasca
o energie nespus de mare ca
s'o impedece de-a isbucni la fie-ce moment
contra trivialitatif celor-l'alt( . A
ridica pe senienil set pans, la sine §i.
a nu se scobori nici-odata pans la
den§ii, e foarte frumos de spus ; dar
de pus in practica ?... Semenii sunt
as:a de multi §i de jos, in cat fatal o
mul cel alt-fel facut trebue sii se coboare
pans la eel ce sunt de acela§i fel.
Lya el ura, si luT i se parea cal
uras,te cu atat mat mult, cu cat simtea
el insult CA se ura§te. Se purtase ca.

IN FATA VIETH 197
once om ordinar : se apropiase de ea
prin momelT ; jurase in numele trecutuluT
ca o iube§te §i o respecta ; it
capatase increderea printr'o supunere
prefecutA,toate acestea ca sa sfarlasca
ca orlce om de rend. I se !Area
lur ca nu mar e nice un mijloc de indreptare.
Se simtea nenorocit ; nu mar
vedea zi alba inaintea ochilor ; toate.
viata It era inchise. intr'un pervas cer-
-nit,cacr ea nu'I mar iubea. Pusese
,Si ad, ca in toate, prea multi
inima,
§i ceea ce pusese i se sfAs,iase intr'un
chip selbatec.Se uita la pistoale cu
reutate. In otelul for lucios i se 'Area
ca se oglinde§te toata Imitatea sa,
cad nu mar avea curagiul sh le mi§te
din cuiti.
Ah Borel ! cu t6te teoriele §i:ar-
gumentele tale, estr un prost I...
E o
neghiobie viata, si nor ni§te neghiobT!
Ce'mr tot cantata cu totil despre fericirea
§i multumirile lumeT acestia : un
glont §i iata toata problema rezolvata.
Se plimba cu past niarr prin cask
jumetate nebun, cinstind pe vechiul
sea prieten din Paris cu tot felul de
calificative.

198 IN FATA VIETII
Om la§ §i pecatos, care at crezut
ca'n3T fad un serviciu luandu-mr
pupa din mans, de ce nu qt.t de fata
salr scuip in obraz !.. Teoril ! Ca viata
curga cu putere dintr'un secol intr'altul
; ca natura to povetue§te ti
duct traiul cum e mar bine... Prostii.
Natura te povetue§te sä fir animal
§i sa f xci ceea ce am facut eti, ca o
fiinta triviala ce sunt, perz6ndu'mi fericirea.
Asta te povelue§te natura.
Unde'ti-e atuncl consequenta ?
Dupa aceea, invelit intr'un palton
lung, se'ntindea pe pat, desgustat, cu
o masts de reutate pe figura, care it
da un aer de Mephisto saricacios. Sta
ast-fel ceasurT intregi, luminandu'§I
ca
te-o.data mintea cu miragiul uneT fericiri
trecute, pe ale carit temelii §u.
brede inchipuirea sa inalta tot felul de
castele. Cand Iealitataa rece 11 chema
cu cruzime la densa, el 1§I ascundea
capul in [gulerul paltonului, repetand
printre ding cu un nemasurat desgust:
Amaro e noia
La vita, altro mai nulla.
Intr'o sears veni la densu prietenul
seri, D. I., camarad de Parlament §i da

IN FATA VIETH 199
Tribunal, al cAruT salon e atilt de cAutat
in Bucuresa§i se puse sail scoatA
din casa cu or ce pret. Soleanu era
atat de rescopt in ideile §1 nemultumirile
zilelor din urmA, a aproape nu
maT avea nici vointA. Se imbraca maT
mull ca sA scape de gura prietenuluT
sea si e§i.
IntrA in Salon §i se puse pe un scaun
fArA sk vadA pe nimenT. Femeile
se uitall la el cu mirare, cAcT il cuno§teati
pAna aci ca pe un om foarte
corect §i destul de primejdios pentru
buna lini§te a vezduhurilor conjugale.
D-na D. I. veni Tanga densu, ,si, pusa
putin pe cale de barbatul sell, incepu
a'l discoase cu o ironie dulce si lipsite.
de reutate, care'l fAcu sA vada cA se
purta cu lumea ca un §colar amorezat.
Atuncr el o luA de brat si trecu cu
densa in bufet.
Te rog, 11 zise, dace. vreT salT fill
recunoscAtor, lase. -me aid.
D-na I. D. 11 lase.. El se instala la
mase., alaturT de un domn muncit de
politicA, care, cum 11 prinse, incepu cu
consideratiunT §1 combinati! exterioare.
Soleanu, ca un om prevezetor §i cu

200 IN FATA VIET1I
rabdare ce era, isT pose alaturf o Mi.
cla cu vim §i se pregati sal asculte.
Beu trel ceasurT de-a rendu, fara a se
scula dupa scaun, i-ar ma! fi beut inca
tre!, daca n'ar fi bagat de seams ca
nu maT remasese nimenT. D-nu §i d-na
I. D. stall cu el de vorba, saii mai bine
IT vorbeat, cacT el nu scotea un cuvent,
spre a nu'l face O. vada golul
ce era in jurul luT.
Soleanu voi sa se scoale §i sa piece,
dar, indata ce se ridica de pe scaun,
se'nvarti odaia cu el de era sa caza.
Prietenul BM bags de seams numar de
cat, §i'1 luA binivr de brat, 11 imbraca
§i'1 sui in trasura.
Hai cu mine, to rog, iT zise Soleanu.
El ig lua haina flume de cat §i'l
conduse acasa.
AT beut cam mult Eugeniii, are
salt fie req.
Nu'l nimic, zise el, nu sunt beat
cu mintea. Am vrut sa me'nbet, dar
n'am putut.
Faptul e insa ca dormi ca o piatra,
pAna la ziva.
A doua zi el durea capu groaznic.

IN FATA VIETII 201
Voi sa se scoale, dar nu putu. Se 'Liven
din noii pana peste och/ gi cazu
inteun fel de letargie. Auzea toate zgomotele
deafara, avea consciinta de
starea lui, dar nu se putea degtepta.
Nimic nu e mat obositor de cat acest
scull de soma, in care nic/ nu dorm/
nici nu traegti. Lumea reap, se amesteca
cu fantasmagoriele unui creer escitat,
gi din acest amestec se nagte o
lume noun, grozav de ciudata, care s'ar
parea ca traegte numaT spre .a tortura
mintea.
In sfargit catre sears se degtepta.
Cand egi din cast se'ntuneca. Lumea
zarvuia pe strade, vesela gi
ocupata,
mergend incotro o ducea stomahul, a
cest autor moral al tutulor crimelor
omenegti.
Soleanu nu mancase cum se cuvine de
cateva zile. Intra intr'un birt ,Si pranzi.
Cu cat revenea mat mult in stare'
normala, cu atat realitatea color intemplate
i se infatiga mat aspra gi ma
dureroasa. Se simtea iaragr coprins de
acele negre ide/ care '1 chinuisera atatea
zile de-a rendulSi, lucru ciudat!
ii fu frica de ele.

202 IN FATA VIETII
Se scula de la masa gi porni pe
strade in fuga, ca gi cum s'ar fi temut
sa nu'l ajungA cine-va din urmA. 'I
trebuia sgomot. Se sui intr'o trAsura
gi striga vizitiulu! O. mane in goana
cailor. Zarva cea mare ce e in Bucuregti
pe la 9 ceasuri seara el asurzi
pentru moment. Dupa, vre-un cias, petrecerea
aceasta deveni mar uniform&
de cat toate ; se opri la club.
Aci gAsi- o multime de prietenT ,
strangT clAdArie in jurul postavului verde.
Se puse gi el la carp', dar, ca mar
tot-d'a-una in ast-fel de ocazir, eagtiga.
IT era cu neputinta sa alba o emotiune
puternicA, pentru ca nu pierdea o singura
loviturA. Bancherul, sleit, las&
cartile. Le lua el. In vr'un cias bAtu
pe pontatorT aga de grozav, ca nu mar
avea cu cine sA mar joace. Bea cateva
pahare de cognac unul dupA altul
Si se:duse:de se'ntinse pe o sofa. Se incerca
s'adoarmA, dar it fu cu neputinta.
AtuncT plecA la cafe chantant.
Cum el vezurA, femeile, s'apropiarA de
densul. Una din ele el cunogtea gi'l ceru
de beut. El le puse la dispositie buzunarele
sale, dar it ceru sal lase in pace.

IN FATA VIETII
203
Nu to supera, draga mea, dar
nu me simt dispus de loc sa stall cu
voi de vorba. Beg cat eV putea ; platesc
tot.
Ele_se indignara gi nu mat primira
nimic.
Foarte bine, zise Soleanu, imi
place sa ved nAlete de caracter la
café-chantant. Lucrul acesta devine rar
in alte part! ; la vol e clasic. Adu'mi
via domnule !
Baiatul aduse o sticla de madeira,
iar el, cu capul intre mans, cu ochii painjeniti,
se puse din nod pe beutura.
Pa la 3 ceasuri de dimineata veni colegul
see, renumitul advocat K., care,
nu atat din destrabilare cat mat mult
din desgust dE lume, is! petrecea .noptile
grin aceste locurT. ET se agezara
unul in fata a]tuia, cel de'ntaid tacut,
posomorit, cu o contractiune de mugchi
in figura, carel da aerul unul marinar
bajocorit de venturile oceanului, eel
de-a doilea blasat, sceptic, deschiz6nd
gura numaT ca sa faca spirit gi afemeiat
ca un sultan.
Ce ma! fad to ? intreba a lene K.
Soleanu dete din cap fall a'! res-

204 IN FATA TIIEVI
punde. Cu spetele stranse ca de durei
e §i rezemate de pervazul unel oglinzi,
el '§I Linea pumnii pe marginea
',nese*/ ca un furios, exclamend din cand
in cand pe nas cate un «Him» ! plin
de dispret pentru tot ce era in jurul
Jul i pentru el. Ochii se inyirteau in
orbite, tulburi, fara viata ; gura 'si
pierduse linia sarcasmuluT §i buzele,
discolorate, atarnat una peste alta ct,
o expresie de durere nespus de atingatoare,
a§a cum se observa in unele
portrete ale luI Beethoven din ultimil
sel ani. Cand si cand isbea intr'o bal
toaca de vin ce se Mouse pe mash, cu
pumnu deznodat de la inchietura, care
cadea ca o mlaciuca in lacaraia de madeira
§1 de tockiy, aruncand stropi de
yin in obrazul lui K. §i Wand rochile
cantaretelor, earl, una cate una, venisera
in jurul for O. bea.
SoJeanu, zise in sila K., ha/ sa
facem o partida de ecarter.
Soleanu se mi§ca indata de pe scaun,
dar matahai §i ar fi cazut, de sigur,
daca, una din fez:net nul intindea
bratul. Trecura cu totil intr'o odaie
de alatur/ §i se pusera pe joc. Canta-

IN FATA VIETII 205
retele se impArtisera in doue tabere :
pna sustin6nd pe K., alta pe Soleanu.
Ele Opel, sareati, spargeati la pahare
sail beau ate o sticla pe nerAsuflate,
dup. cum regele venea la adversare
sail la ele cacI acum nu mat juca Soleanu
§i K. ci cafeneaua intreaga,
ast-fel ca, pe la 8 ceasuri dimineata,
tog erati la pAment, bell morn.
Viata aceasta o duse Soleanu vre-o
dou6 lunt de zile fArA intrerupere.
CAnd se de§tepta o data acasa, ziva,
§i'§1 arunca ochil in oglinda, i se Ora
c6, vede un strein scarbos care semA,na
cu densu. Barba 'I crescuse in ni§te
tire tepene, carnea pe obraz avea ceva
flase §i obosit, ochil luceaii ca ni§te
margele undilemnit de sticla, §i in cap
egeari la ivealA, fire albe de Or, cart
'I cresteaii acum pentru intaia§I data ;
I se Wu ca vine din alta lume, ca
un strigoiti, sil fu mile de densu.
Cum se pierde °mu! '§I zise singur,
cu lacramile 'n ocht. Trebue sa pia' un
capet acestet viete, nu,mai,merge.
Dar n'apuca sa se hotarasca bine,
ca venea indata trecutul cu dureroasa
sa scene §i aprindea intr'insul un dor

206 IN FATA VIETII
de-a uita totul, pe el si pe densa,chiar
si pe densa 1
Trebuia dar sa bea.
Era adev6rat : voia s'o uite.
Tot ce facea, facea numaT cu acest scop.
Simtea a chipul el era atat de adAnc
sApat in inima lui, cA numaT timpul,
corozivul tuturor durerilor, ar fi putut
sAl gtearga. Dar cat timp ? Cine §tie
dad. nu'T trebuia viata intreaga.
In ameteala pe care o aduce alcoolul,
i se agternea ca un nour pe toata
mintea, §i nesimtirea aceasta '1 era
drags. Cand, din int6mplare, impresiele
momentulul 'I degteptail, prin cine
tie ce legAtura ciudata, amintirile despre
d6nsa,totul se prezenta indulcit,
cu niste tonurl calde, carT '1 atrageati
gi mai mult spre Lya. Uita cA vrea
s'o uite gi o iubea in betiea sa cu o
delicatete de simtire rara.
Daca intra a-casA numal pe jumetate
ametit, lua de regula pe IIamlet, gi, cu
pagl marl umblAnd, citea cu glag cuvintele
de durere ale acestul chinuit,
in sufletul caruia se petrece o drama
ma, de grozava.
CAnd era calm un moment stApAn

IN FATA VIETH 207
deplin pe mintea sa,nu inceta de a
se indigna contra prietenulut sett din
Paris gi contra tutiiror celor ce ved
viata agternuta cu roze. Mizerie gi iar
mizerie.
Intr'o sears de Decembrie, I. D.
camaradul sell '1 lila pe sus la densul.
Soleanu se duse, dupe. ce mai' antaiii 'I
fagadui ca va fi lasat sa fad, ceia voi.
El se ageza, ca gi rindul trecut, la
masa cu sticla dinainte, gi nu se mai
scule. Pe la II gi 1/2 nu era nimenI in
bufet. Orchestra cnta un vals minunat,
sub puterea caruia Soleanu insu'gi
se simti migcat. El se uita, cu capul
rezemat de spatele fotoliulpY, dus pe
ganduri, la vinul 1'411 din sticla, prin
care treceafi razelelampil, ca printr'un
rubin. De-o data uga se deschise cu
zgomot gi intra o femee imbracata in
alb de sus. gi }Ana jos, cu obrajir apringi
de joc, cu respirarea greoaie,
facendu'gl vent cu putere ca sa se recoreasca.
Era Lya. Cum dete cu ochil
de Soleanu, ea se intoarse de odate,
inapoT Si fugi, trAgend uga dupe densa.
El abia avusese vreme s'o vada gi
sa'gr intinza mAnile spre ea.

208 IN FATA VIETII
Fugise
Cuvintele 6r inghetara pe buze ; ma.
Dile ei cazura, ca moarte, pe masa.
Ofta adanc §i se scula. Se duse drept
ha
palarie §1 e§i fara sä '§T fa paltonu.
Ploa. Lapovita se intindea, de la
un capat pans la ce-l'alt al capitaler,
1an1.
El o lua prin norohl, in frac §i 'n
pantofi de lac, §i, intrand inrapa, pAna la
glezne, alunecand pe pietrele gogonete
ale trotuaruluT, latrat de Mini, udat de
ploaie pans la oase, intra acasa. Se
trezise.
Focul facut de cu vreme se stinsese,
§i 'n odaie era frig. Aprinse bajbaind
lumanarea Si cazu pe un scaun
Cand se v6zu in ce hal se Oa, cat
suferise de mult pentru ca sa ajunga
atat de jos, -
un sughit de indignare
i se sui in gat, §i, incruci§ind manile
desnadajduit, rosti rar §i accentuat
:
Ce porcarie !
FINE