POE - INDUSTRIA PETROCHIMICA DIN ROMANIA – - ICECHIM

MATERIALE NOI RETARDANTE DE FLACĂRĂ
E. Vilcea 1,2 , R.M.Ion 2,3
1 Ministerul Educatiei si Cercetarii, Bucuresti
2 Universitatea Valahia, Targoviste
3 ICECHIM, Bucuresti
Retardanţii de flacără sunt extrem de importanţi în multe domenii industriale, iar domeniul lor
de utilizare s-a extins foarte mult. Printre retardanţii de flacără cei mai răspândiţi sunt retardanţii
bromuraţi de flacără, datorită costului scăzut şi eficienţei lor ridicate. Retardanţii de flacără reactivi –
de obicei sunt încorporaţi în faza de polimerizare şi copolimerizare, împreună cu alţi monomeri, de
exemplu pentru poliesteri cei mai importanţi retardanţi sunt retardanţii bromuraţi cu 70% mai eficienţi
decât cei cloruraţi. Retardanţii de flacără aditivi pot fi anorganici (alumina, trioxid de antimoniu,
hidroxid de magneziu, fosforul), compuşi halogenaţi (compuşii cloruraţi şi compuşii bromuraţi).
Unele caracteristici generale ale compusilor chimici ignifuganti fac referire la modul cum
acestea interactioneaza cu polimerul in care sunt incorporate si la modul cum este impiedicata flacara
de substratul in care este utilizat.
In general, un ignifugant actioneaza intr-unul sau doua moduri: fie previne aprinderea, fie
previne imprastierea flacarii. Cei mai utilizati ignifuganti sunt pe baza de pulberi oxidice, de tipul
Mg(OH)2, fie argile de tipul montmorilonitului, fie de tip organic precum melaminele si in special
melaminele cianurate.
Materialele supuse analizei in aceasta lucrare sunt de tip polipropilenă cu diverse adausuri
Reogard 2000, iar tehnicile utilizate in analizarea acestora sunt: difractie de raze X; fluorescentă de
raze X; analiză termică.
Din analizele de difracţie de raze X s-a constatat că polipropilena nu este pură şi este de fapt o
polipropilenă şarjată cu CaCO3 (calcit) în proporţie de 5-10 %, cu un colorant verde stabil la
temperatura de prelucrare şi un compus organic de calciu care se descompune la temperatura de
prelucrare (160-190 o C) cu formare de oxid de calciu şi cu apariţia de goluri în material.
Totodată, conţinutul ridicat de calciu (59,5 %) determinat prin fluorescenţa de raze X este o
indicaţie prezentei unui compus cu Ca în compozitia polipropilenei pure.
Aceste observaţii sunt vizibile şi din analiza DSC, prin apariţia picului la 166,78 o C (pic
endoterm), characteristic unei faze polimerice suplimentare generate cel mai probabil prelucrarilor
mecanice (presare, forfecare).
Analizand Reogard 2000, s-a constatat că acesta este un amestec complex de fosfaţi de sodium,
magneziu, aluminiu şi aluminosilicaţi care la temperatura de prelucrare îşi modifică structura şi
probabil şi compoziţia.
In amestecurile polipropilenă - Reogard 2000 polipropilenă îşi modifică structura: d110 şi d130
cresc cu ~ 0,3 % şi respective 0,6 % şi apare maximul d021. Modificarea se datorează atat condiţiilor de
prelucrare (presiune, forfecare, regim termic) cat şi interacţiilor polimer-umplutura.
Poster
47