POE - INDUSTRIA PETROCHIMICA DIN ROMANIA – - ICECHIM

Nanocompozite Polimerice
Dan Donescu
INCDCP-ICECHIM – Departamentul Polimeri, Spl. Independentei nr. 202, Bucuresti
Materialele hibride sunt sisteme formate de doi sau mai multi parteneri care prin aportul lor
personal pot asigura obtinerea unor performante superioare fata de sistemele initiale.
Nanocompozitele polimerice constituie materiale care in matricea polimerica contin dispersata
o alta faza de dimensiuni reduse (max. 100 nm).
Problema esentiala in proiectarea unor sisteme de complexitatea nanocompozitelor este
asigurarea dispersarii umpluturii nanometrice prin alegerea unor parteneri de polaritati asemanatoare si
prin procese de omogenizare adecvate.
In conditiile in care una sau ambele faze din materialele hibride sunt obtinute prin polimerizare,
policondensare, etc. asigurarea unei dispersabilitati finale trebuie realizata din etapele anterioare, de
exemplu nanodispersarea monomerilor.
Sunt prezentate unele rezultate originale referitoare la nanostructurarea cosurfactantilor cu
catena scurta (scc) in apa, modul in care aceasta nanostructurare asigura solubilizarea selectiva a
monomerilor, alcoxisilanilor, colorantilor, etc.
Prin conducerea simultana a doua procese: polimerizare radicalica si procese sol-gel s-a reusit
formarea unor noi produse: retele simultane polimeri-anorganice (SIPIN).
O sistematizare a rezultatelor obtinute prin sinteza si caracterizarea unor nanocompozite
polimerice este efectuata dupa geometria fazei dispersate (1,2):
a) 1D – nanofire
b) 2D – silicati stratificati
c) 3D – nanoparticule sferice – oxizi, metale, etc.
Principalele contributii ale Departamentului Polimeri aduse in domeniul de interes sunt trecute
in revista in functie de acest mod de sistematizare. Au fost utilizate nanoparticule (SiO2, TiO2, ZnO,
Fe3O4, Ag 0 , Pd 0 ) silicati stratificati (hidrofobizati sau grefati cu catene hidrocarbonate), nanofire
(celulozice, de silice, nanotuburi de carbon).
1. D.W. Schaefer, R.S. Justice, How Nano Are Nanocomposites, Macromolecules, 40
(8501) 2007.
2. K.J. Winey, R.A. Vaia, M.R.S. Bulletin, 32 (314) 2007.
Prezentare orala extinsa
1

STUDIUL UNOR MEDII FOTOREZISTIVE DIN COPOLIMERI DE
9–CARBAZOLILMETILTIIRAN CU BUTIRAT DE GLICIDIL PENTRU
ÎNREGISTRAREA IMAGINILOR HOLOGRAFICE
Andrei Andrieş, Alexei Meşalchin, Ştefan Robu, Alexandru Prisacar,
Liudmila Vlad, Dmitrii Mitcov.
Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
str. Academiei 5, MD-2028, Chişinău, Moldova
e-mail: stefan_robu@usm.md
În lucrare se descriu rezultatele cercetărilor unor medii fotorezistive din copolimeri de 9–
carbazolilmetiltiiran (CMT) cu butirat de glicidil (BG) pentru înregistrarea imaginilor holografice.
Copolimerii de de 9–carbazolilmetiltiiran cu un conţinut de 5-15 mol% fragmente de butirat de
glicidil s-au sinetizat prin metoda anionică în prezenţa de 1-2% de metoxid de sodiu în calitate de
catalizator.
CMT BG
Copolimeri obţinuţi s-au purificat prin segmentare din hexan. Viscozitatea caracteristică
constituie 0,05-0,10 Dl/g. Pentru cercetare s-au confecţionat straturi subţiri cu grosimea de 1,5 µm,
cu un conţinut de 10% de tetraiodometan CHI3 pe suport transparent din polietilentereftalat sau din
sticlă. Tetraiodometanul are rolul de agent de fotoreticulare [1,2].
Studilul fotoreticulării straturilor s-a efectuat prin metoda spectrală „UV-VIS” la iradiere cu raze
UV în decurs de 5-60 minute. Iradierea UV s-a înfăptuit cu ajutorul dispozitivului PRK-4 (E=3,3
mW/cm 2 ). La iradierea UV se observă apariţia şi creşterea în timp a intensităţii unei benzi de absorbţie
λ=650 nm datorită formării unor grupări cromofore la interacţiunea nucleelor carbazolice cu CHI3 [1].
Înregistrarea imaginilor holografice s-a produs cu ajutorul unei instalaţii optice înzestrată cu laser
Argon (λ=488 nm). S-a stabilit că prezenţa fragmentelor de butirat de glicidil în copolimeri
îmbunătăţesc proprietăţile fizico-mecanice a copolimerilor şi conduc la majorarea parametrilor
fotosensibili de 2-3 ori faţa de materiale descrise în litaratură [1,2].
[1] O.V. Kolninov, V.K Milinchuk, E.G. Strukov, V.V. Kolesnikova. Photochemical oxidising of poly-N-vinilcarbazol by
the electron-acceptors, High-molecular compounds, 22, 2042-2049, 1980
[2] Bivol V., Robu S., Vlad L., Coban, A., Prisacari A. Photostructure transformation effects of layer consisting from
CAM:OMA copolymers under the action of laser irradiation, Proc. SPIE Vol. 4423, p. 49-54, 2001
Comunicare orala
2

TEHNICA “SLURRY” APLICATA NANOCOMPOZITELOR
IN DETERMINARILE ANALITICE PRIN ICP-OES
Constantinescu Estera, Capota Petre, Neagu Eleonora, Purcaru Victoria
Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR (INCDMNR-
IMNR) B dul . Biruintei nr.102, loc. Pantelimon, jud. Ilfov, 077145, Romania.
REZUMAT
Tehnica “slurry” se bazeaza pe transformarea probei solide in pulbere foarte fina cu
dimensiunea particulelor sub 10 μm, introducerea ei in apa deionizata si mentinerea in suspensie cu
ajutorul unui agitator si a unei substante surfactante (Triton X-100), dupa care se aspira solutia cu
suspensia, se pulverizeaza si se introduce in plasma pentru analiza. Aceasta tehnica permite analiza
probelor dificile ca soluri, silicate, carburi, materiale refractare si probe biologice care nu pot fi aduse
usor in solutie, reducand totodata si timpul de analiza.
Aceasta tehnica se potriveste foarte bine nanocompozitelor care au deja dimensiuni
submicronice, si cuplata cu Spectrometria de Emisie Optica cu Plasma Cuplata Inductiv (ICP-OES) ce
pemite determinari simultane multielement (~70 elemnte), poate rezolva foarte eficient stabilirea
compozitiei chimice si prezenta impuritatilor.
Evitand dezagregarea chimica, pe langa scurtarea timpului de analiza, se evita impurificarile
sau pierderea de compusi volatili din timpul prelucrarilor chimice. Ramane totusi de rezolvat problema
etalonari folosind etaloane certificate cu granulatie similara sau amestecuri sintetice de pulberi. O alta
posibilitate ar putea fi analiza pulberilor prin alte metode ce utilizeaza aducerea lor in solutie,
etalonarea spectrometrului cu solutii certificate si stabilirea unor factori de transformare (corectie).
Metoda va fi aplicata pe aliajele obtinute prin alierea mecanica a nanopulberilor (Aluminiu –
Carbura de Siliciu) si la analiza nanobiomaterialelor (pe baza de fosfat de calciu).
Comunicare orala
3

STUDIUL INTERFERENTELOR
IN DETERMINARILE ANALITICE PRIN ICP-OES
Capota Petre, Constantinescu Estera, Enache Lenuta, Soare Victoria
Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR (INCDMNR-
IMNR) B dul . Biruintei nr.102, loc. Pantelimon, jud. Ilfov, 077145, Romania.
REZUMAT
In ultimul deceniu, in chimia analitica, pentru stabilirea compozitiilor chimice a materilelor
multifunctionale, nanocompozitelor, soluri sau ape, etc., atat la nivel de elemente majore sau de
impuritati, s-a remarcat in mod evident, ca o perspectiva analitica durabila, Spectrometria de Emisie
Optica cu Plasma Cuplata Inductiv (ICP-OES), datorita performantelor ei: determinari simultane
multielement (pana la 70 elemente), limite de detectie scazute, etalonare facilitata prin lucrul in solutie,
domeniul analitic linear pentru 4 – 6 ordine de marime, etc.
Lucrarea propusa va face un studiu asupra interferentelor spectrale, fizice si chimice intalnite la
determinarile prin ICP-OES in cazul a 18 elemente chimice : Al, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mg, Mn, Mo, Ni,
P, Pb, Sb, Si, Sn, Ti, Zn, Zr. Pentru unele elemente precum Al, Cu, Fe, Mn, Mo, Ni, Sn, Ti si Zn
studiul este facut si pentru o a doua linie spectrala, mai putin sensibila, preferata la determinarile de
concentratii mai mari de element.
Daca interferentele spectrale vor depinde de dispersia spectrala a policromatoarelor folosite, de
latimea fantelor de intrare si iesire utilizate, dar si de liniile spectrale selectate in contextul unei
matrice date, interferentele fizice vor depinde de vascozitatea si densitatea solutiilor, de tipul de
nebulizator utilizat, de puterea si temperatura plasmei in zona analitica utilizata.
Lucrarea studiaza si interfereatele chimimice (pe langa cele spectrale si fizice), produse in
plasma de prezenta cationilor Na + , K + , Li + , Ca 2+ , dar si de prezenta anionii proveniti de la acizi utilizati
la aducerea probelor solide in solutie: HCl, HNO3, H2SO4, HClO4, H3PO4, H3BO3.
In final se stabilesc corectiile aditive sau multiplicative functie de diferitele matrici, care
trebuie avut in vedere atunci cand etalonarea se face cu etaloane simple.
Se constata ca interferentele chimice in plasma sunt mai mici decat la determinarile similare
prin Spectrometria de Absorptie Atomica in Flacara (FAAS) datorita temperaturii mai mari din plama,
si datorita atmosferei inerte de argon din plasma.
Comunicare orala
4

Autori:
Vasile Predica
CERCETARI PRIVIND INTENSIFICAREA OXIDARII CONCENTRATELOR
Luminita Mara
Silviana Onisei
Cornelia Lupu
SULFUROASE PRIN ACTIVARE MECANICA
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare, B-dul Biruintei Nr. 102,
Com. Pantelimon, Jud. Ilfov
Lucrarea prezinta rezultatele studiului experimental privind influenta activarii mecanice asupra
oxidarii in autoclava a concentratului sulfuros de cupru de la flotatia Baia de Aries.
S-a efectuat studiul mineralogic pentru determinarea principalilor compusi existenti în material
si a conexiunilor lor morfologice, prin difractie de raze X (RDX) şi microscopie optica. Pentru analiza
granulometrica s-a folosit analizator cu laser tip Ankersmid. In lucrare sunt prezentate si cercetari
experimentale de oxidare a concentratului de Cu la diferite temperaturi pe concentrat măcinat şi
nemăcinat. Pe baza rezultatelor obtinute s-a studiat influenta activarii mecanice asupra cineticii
oxidarii concentratelor sulfuroase. Din analiza rezultatelor experimentale se constata ca activarea
mecanica are o influenta pozitiva asupra oxidarii concentratului, concretizata prin valori ale energiei de
activare mai mici cu până la circa 7 ori, după 4 ore de oxidare a sulfurilor în autoclava ceea ce conduce
la posibilitatea reducerii timpului de reactie cu implicatii in cresterea productivitatii utilajului
principal, autoclava.
Comunicare orala
5

Comportarea reologică a unor geluri de colagen utilizate la realizarea
membranelor pentru ambalaje alimentare
Mădălina Georgiana Albu 1 , Mihaela Violeta Ghica 2 , Viorica Trandafir,
Lacramioara Popa 2 , Elena Constantin 2 , Mihaela Diaconu 2
1. INCDTP – Sucursala Institutul de Cercetare Pielărie Încălţăminte, Bucureşti
2. Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti
Colagenul tip I este foarte utilizat într-un domeniu larg de aplicaţii din industria alimentară,
biochimie, medicină şi farmacie. Proprietăţile fizice şi chimice ale colagenului depind de sursa şi
condiţiile de extracţie ale acestuia. În timpul procesului de extracţie colagenul poate să-şi păstreze
structura triplu helicoidală sau se poate denatura tranformându-şi structura triplu helicoidală în ghem
statistic, devenind gelatină. În cele mai multe cazuri colagenul este extras ca soluţie (sau gel) apoasă şi
prelucrat în diferite forme. Una din cele mai utilizate forme utilizate în industria alimentară este
membrana de colagen.
În vederea obţinerii membranelor de colagen, comportarea reologică a gelului din care se
realizează în diferite condiţii de forfecare şi temperatura este deosebit de importantă, pentru a prevedea
posibilităţile de curgere şi modelare la prepararea membranelor.
Proprietăţile reologice dau informaţii asupra structurii şi vicozităţii gelurilor precum şi asupra
comportării acestora în timpul preparării membranelor, fiind puternic influenţate de parametrii de
curgere ai sistemului.
În această lucrare s-au studiat geluri de colagen cu concentraţii diferite din punct de vedere
fizico-chimic şi reologic. S-au determinat tensiunile de forfecare, viscozităţile la viteză de forfecare
zero, modelele matematice şi parametrii de curgere, atât la 23 cât şi la 37 o C.
Gelurile cu proprietăţi reologice speciale s-au dovedit a fi ideale pentru prepararea membranelor
utilizate ca ambalaje alimentare.
Comunicare orala
6

Modificarea polimerilor ionici reticulaţi cu particule ultra fine de compusi metalici
Guţanu Vasile Universitatea de Stat din Moldova, str. A.Mateevici,60. Chişinau, MD – 2009. Moldova
Polimerii ionici reticulaţi care conţin grupe slab bazice ( -N(CH3)3Cl ) sunt utilizaţi pe larg ca
schimbători de anioni în procese de concentrare, separare, purificare a difertor sisteme lichide sau
găzoase, îndeosebi la tratarea apei la staţiile termice, termo- şi atomoelectrice. Aceşti polimeri practic
nu posedă selectivitate sorbţională. Matricea acestor polimeri nu conţine atomi donori de electroni şi
teoretic ei nu ar trebui să reţina cationi din soluţii. Şi totuşi, deşi pare incredibil, în anumite conditii
aceşti polimeri sunt capabili să reţină cationii unor metale din soluţii 1 .
În această comunicare se face o sinteză a rezultatelor cercetării reţinerii din soluţii a cationilor
( hidroxocationilor) de Fe(III), Al(III), Cr(III), Ga(III), In(III) şi Bi(III) de către schimbătorii de
anioni puternic bazici comerciali de tip gel AV-17, Varion AD şi Purolite A-400. Conform
rezultatelor obtinute cu utilizarea spectroscopiei Mossbauer se constată că reţinerea cationilor de
Fe(III) de catre polimeri are loc in rezultatul formarii in faza lor a particulelor ultra fine de compuşi de
tipul mineralului jarosit(alunit). În acelaşi mod se reţin şi ceilalti cationi cu excepţia Bi(III), formînd
compuşi de tipul R4N[M3(OH)6(SO4)2] şi H3O[M3(OH)6(SO4)2], în care R4N + este grupa funcţională
a polimerului, M – Fe 3+ , Al 3+ ,Cr 3+ ,Ga 3+ , In 3+ . La fierberea in apă jarisitul din faza pilmerului se
transformă în particule nanometrice de β-FeOOH in starea superparamagnetica şi particule relativ
masive magnetic ordonate. Cationii de Bi(III) sunt reţinuţi în rezultatul formării în faza polimerului
preponderent a compusului BiOCl.
A fost cercetat polimerl AV-17 modificat cu compuşi de Bi-Fe, Bi-Cr, Bi-Al, Bi-Fe-Cr.
Fornarea particulelor ultra fine de compuşi metalici in faza polimerilor şi modificarea morfologiei lor
a fost confirmată de rezultatele cercatarilor cu utilizare microscopiei electronice şi a difracţiei razelor
X.
Se demonstrează că polimerii modificaţi cu compuşi metalici devin sorbenţi selectivi pentru pentru
unii anioni (NCS - , NCO - , CN - , I - , HS - , S 2- ş.a.) şi molecule (I2, H2S ş.a.). Deasemenea ei pot fi şi
catalizatori performanţi.
1. Gutsanu V., Gafiichuk V., Shofransky V., Turta C. Nature of compounds formed in phase of
strongly basic anion exchanger in contact with Fe2(SO4)3 solutions. J. App. Polym. Sci. 2006,
99, 59
Comunicare orala
7

SINTEZA HIDROTERMALA: O PROVOCARE IN ECO-PROIECTAREA
TiO2 NANOSTRUCTURAT
Roxana Mioara Piticescu1
, Zina Vuluga2 , Speranta Tanasescu3 , Cornel Ponta4 1 Institutul National de C&D pentru Metale Neferoase si Rare-INCDMNR-IMNR
2 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM Bucuresti
3 Institutul de Chimie Fizica Ilie Murgulescu, Academia Romana
4 Institul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara “Horia Hulubei” –
IFIN-HH
Situatia actuala a stadiului S/T in domeniul riscurilor legate de producerea si utilizarea
nanomaterialelor a fost cel mai recent sintetizata la EuroNanoForum 2007. Cu aceasta ocazie s-a
evidentiat preocuparea majora a comunitatii stiintifice, marilor firme producatoare si societatii civile
privind potentialul impact asupra mediului si oamenilor produs de nanomateriale ca rezultat al
dimensiunilor de acelasi ordin de marime cu cel al biomoleculelor si celulelor. Nanotehnologia este
liderul dezvoltarii in numeroase domenii de noi materiale si dispozitive care demonstreaza dependenta
proprietatilor de nanostructura 1 . Proprietatile unice electrice si chimice le fac foarte utile in aplicatii
comerciale, medicale, de mediu si in sectoare militare 2 . Directiile strategice de cercetare si productie
trebuie sa fie astfel orientate incat sa asigure nanotehnologii si nanoproduse prietenoase cu mediul, cu
risc scazut asupra sanatatii 3 . Aceasta presupune nu numai intelegerea profunda a fenomenelor care au
loc la scara nanometrica dar si dezvoltarea unor metode si instrumente pentru a controla procesele de
sinteza, de abordare a aspectelor toxicologice si ecotoxicologice, de abordare a strategiilor si
metodelor de valorificare superioara a materialelor nanostructurate naturale sau deseurilor
nanostructurate. Printre procedeele chimice, procedeul hidrotermal de sinteza reprezinta o solutie
promitatoare pentru sinteza materialelor nanostructurate utilizand ca materii prime saruri solubile,
ieftine, usor accesibile. Totusi indepartarea anionilor (NO3 - , Cl - ) si cationilor (NH4 + , Me z+ ) din apele
rezultate in urma procesului hidrotermal reprezinta o incercare majora si acest aspect a fost neglijat in
cele mai multe studii. In acest context in lucrare sunt abordate urmatoarele aspecte: posibilitatea
utilizarii bentonitei naturale pentru ecologizarea apelor rezultate in procesul de sinteza hidrotermala a
TiO2 nanostructurat, analiza puritatii TiO2 nanostructurat prin studii RES si studiul modificarii
proprietatilor termodinamice a TiO2 ca urmare a starii nanocristaline.
Referinte selective
1.Andrew D.Maynard si Eileen D.Kumpel, Journal of Nanoparticle Research, 7(2005), 587-614
2. Damjana Dobre, Nanotoxicology for safe Nanotechnology, 58(2007), 471-478
3. Andrew D.Maynard, Nanotoday, May 2006, 1[2], 22-33
Comunicare orala
9

SISTEME COLOIDALE MONODISPERSE
Alexandra Mocanu, Edina Rusen, Bogdan Marculescu
Universitatea Politehnica Bucuresti, Depart. Sinteza Polimerilor, Calea Victoriei nr. 149,
RO-010072, Bucuresti, Romania
Studiul de fata prezinta metode de sinteza a particulelor coloidale monodisperse
autoasamblabile, pornind de la sistemul stiren (St) – hidroxipropil metacrilat (HPMA) prin
polimerizare in emulsie in absenta surfactantului. In urma sintezelor efectuate s-a remacrcat ca
prezenta fulerenelor (C60) in procesul de copolimerizare in emulsie, determina atat la scaderea
dimensiunilor particulelor, cat si obtinerea unor sisteme monodisperse. Morfologia si distributia
dimensionala a particulelor au fost investigate cu ajutorul (tehnicilor de analiza) SEM, AFM si DLS.
10
Comunicare orala

STUDIU SPECTROSCOPIC SI DE ANALIZA TERMICA AL UNOR AGREGATE
SUPRAMOLECULARE PORFIRINA-FTALOCIANINA
Simona-Florentina Pop 1,2 , Rodica-Mariana Ion 1,2
1 Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM,
Spl. Independentei, 202, sect. 6, Bucuresti, Romania
2 Universitatea Valahia, 2 Carol I Bd, Targoviste, Romania
E-mail: popsimfc@yahoo.com
Abstract
Compuşi macro-heterociclici, cum ar fi porfirinele şi ftalocianinele sub formă de complecşi metalici,
au proprietăţi fizice şi chimice unice. Noi posibilităţi de utilizare a compuşilor porfirine-ftalocianine
au fost dezvăluite de curând, capacitatea lor de auto-organizare fiind adecvată pentru aplicaţii în
diverse nanotehnologii. Din acest motiv, stabilitatea termică a acestor agregate supramoleculare este
un criteriu esenţial pentru aplicaţiile lor.
In această lucrare, analiza termogravimetrică (TG) a fost utilizată pentru a studia stabilitatea
termică, descompunerea termică şi termochimia complecşilor de porfirine şi ftalocianine. Agregatele
de tip aduct ale porfirinelor şi ftalocianinelor pot furniza informaţii importante în cercetarea
materialelor moleculare noi din medicină; acestea pot fi analizate prin metode spectrale datorită
culorii lor intense, responsabile de spectrele specifice din UV şi vizibil. In aceasta lucrare s-a
investigat prin spectroscopie UV-Vis, FTIR şi analiză termică, formarea heteroagregatelor solubile în
apă ale complecsilor de Ni,Rh ai 5,10,15,20-tetra-metil-piridilporfirinei (Me-TMPyP) şi complexului
de Zn al 2,9,16,23-tetra-sulfo-ftalocianinei (ZnTSPc). Formarea de agregate-aducţi prespune
interacţii puternice între două molecule diferit încărcate electric, aceste interacţii fiind influenţate
puternic de natura metalului din interiorul macrociclului. Se evidenţiază formarea de nanotuburi prin
auto-asamblarea celor două tipuri de compuşi cu sarcini electrice diferite. Sunt evaluate posibilităţile
de aplicare ale acestor aducţi în terapia fotodinamică a cancerului, prin determinarea capaciăţii de
generare a oxigenului singlet.
Key words: porfirine, ftalocianine, analiza termica, terapie fotodinamica.
Comunicare orala
11

CERCETARI PRIVIND OBTINEREA UNOR MATERIALE MICROCRISTALINE
MULTIFUNCTIONALE IN MICROSTRATURI
Cornelia Lupu, Teodor Velea, Mircea Gorinoiu
Institutul national de cercetare-dezvoltare a materialelor neferoase rare, INCDMNR-IMNR
Blvd. Biruintei, nr. 102, Pantelimon, Ilfov
Articolul prezinta metoda de obtinere si caracterizarea unui material compozit nou,
microcristalin, pe baza de Cu-Mo, cu microadaosuri de Zr si Y. Obtinerea acestui material a fost
realizata prin tehnologia electrono-radianta de evaporare-condensare cu flux de electroni in vid.
Scopul cercetarilor este obtinerea unui nou material pentru contacte electrice – cu aplicatii in
echipamentele industriale electrotehnice si casnice, si in infrastructura transportului in comun - cu
caracteristici superioare contactelor electrice realizate din materiale tradiţionale de tip Ag-CdO.
Noile materiale studiate sunt materiale multifunctionale, caracterizate printr-o mare rezistenta
la coroziune, eroziune si cavitatie, o plasticitate suficient de mare in stare calita, o rezistenta deosebita
la oboseala, frecare, uzura si fluaj, o buna conductivitate electrica, nu produc scantei in timpul
functionarii, prezinta o valoare foarte ridicata pentru modulul de elasticitate si proprietati mecanice,
dupa calire si revenire, comparabile cu ale celor mai bune oteluri.
Analizele si incercarile efectuate arata ca introducerea suplimentara in matricea de cupru a
ytriului si zirconiului alaturi de molibden va permite obţinerea materialului compozit (Cu-Y-Zr)-Mo,
material cu rezistenta înalta la coroziune si eroziune.
12
Comunicare orala

NANOSTRUCTURED PEDOT-METALLO-PORPHYRIN CATALYTIC PLATFORM TO
DETECT PEROXYNITRITE
Serban F. Peteu, Mekki Bayachou
Department of Chemistry, Cleveland State University, 2121 Euclid Ave,
Cleveland, Ohio 44115, United States of America
Peroxynitrite (O=N—O—O - ) is generated by nitric oxide’s reaction with superoxide anion in
cell and organelles. It is a powerful oxidizing and nitrating agent, and his presence was correlated with
the pathogenesis of many degenerative conditions such as Alzeimer’s, Parkinson’s, cancer or AIDS.
Currently, peroxynityrite is detected by chemiluminescence, fluorescence, LC-MS or with
electrochemically modified carbon microfibers
This talk outlines efforts to fabricate and test metallo-porphirin-modified carbon fiber
microelectrodes (CFEs) for peroxynitrite’s quantification. The analyte peroxynitrite was synthesized in
house fresh every time, by the two-phase displacement reaction. The investigations included: field
emission scanning electron microscopy (FESEM) characterization, cyclic voltammetry and time based
amperometry. The sensitivity, detection limit, response time and selectivity are characterized.
Moreover, the electroactive polymer poly(3,4-ethylenedioxythiophene) or PEDOT was
employed to improve both the detection limit and sensitivity. Indeed, this talk will show that the
sensitivity for the hemin-PEDOT modified CFE was 13 pA/nM. That is 130 times higher than bare
CFE, or 50 times higher than hemin-modified CFE. Also, the detection limit for the hemin-PEDOT
CFE was 200 nM for a 3/1 response/noise ratio.
Comunicare orala
13

NANOMATERIALS IN MEDICINE
LABORATORY AND CLINICAL APPLICATIONS
Rodica – Mariana Ion1,2
1Valahia University, Targoviste
2ICECHIM, Bucharest;
e-mail: rodica_ion2000@yahoo.co.uk
The application of nanotechnology for treatment, diagnosis, monitoring, and control of
biological systems is now often referred to as nanomedicine. Among many possible applications of
nanotechnology in medicine, the use of various nanomaterials as pharmaceutical delivery systems for
drugs, DNA, and imaging agents has gained increasing attention. Photodynamic therapy (PDT) is a
treatment modality for cancer and various other diseases. The clinical protocol covers the illumination
of target cells (or tissue), which have been loaded with a photoactive drug potosensitizer).
Photodynamic therapy itself, however, employs the light-induced chemical reactions of the activated
photosensitizer (triplet state), resulting in the production of various reactive oxygen species, amongst
them singlet oxygen as the primary photochemical product. PDT has been widely used in both
oncological (e.g., tumors) and nononcological (e.g., age-related macular degeneration, pre-malignant
skin conditions) applications [1,2]. It will be discussed some aspects about the applications of some
new nanostructures (porphyrin nanotubes, carbon nanotubes) in medical area: for brain aneurysm
instrumentation, in actinic keratosis (AK), in human brain tumors (in vitro), due to its capacity of Jaggregates
generation. Porphyrins can form a variety of structures from linear head-to-tail or Jaggregates
to fractal aggregates with different and specific photophysical properties. In this paper, the
controlled aggregation of meso-5, 10, 15, 20-sulfonato-phenyl porphyrin (H2TPPS4 4- ) was studied as an
ionic self-assemblied nano-structure.
Fig.1.Chemical structure of
5, 10, 15, 20-sulfonatophenyl
porphyrin (H2TPPS4 4- )
Fig.2. The microscopy
images for neuronal cells
before PDT treatment
with TSPP nanotubes 20
microg/ml
Fig.3. The microscopy images
for neuronal cells at 7 mW
irradiation power 25 mW after
PDT treatment with TSPP
nanotubes
Topical PDT is currently mainly used to treat actinic keratosis (AK) and superficial nonmelanoma
skin cancers [3]. The tested TSPP showed an effective in vivo destructive effect on
keratinocytes in the patient with actinic keratosis doubled by a good clinical response. The adverse
events to PDT (pain, erythema) were slightly lower in the TSPP treated area, Figure 4.
14

Day 1 – immediatelly after
phototherapy
Figure 4. The volunteer patient at different stages at PDT treatment
At some human brain tumor samples (prelevated in vitro) the cerebral microvasculature,
particularly the endothelium is the primary target for PDT. A cytotoxic effect on the vascular network
that results in cession of blood circulation and subsequent necrosis of the tissue could be observed. In
experimental tumor systems, clumps of aggregated platelets in the brain parenchyma vessels and focal
thrombosis in pial vessels of tumor tissue may be observed in the microvasculature after light
exposure, followed by transient vasoconstriction, vasodilatation and eventual complete blood stasis
and hemorrhage. The blood vessels become dilated and filled with a dense mass of red cells [3].
Figure 5. The human brain tissue (in vitro)
before (left) and after (right) PDT treatment
References
1. RM Ion, Photodynamic therapy – a photochemical concept for cancer therapy,
Rev.Roum.Chim., 52(12)1093-1102(2007);
2. RM Ion, D.Boda, Supramolecular nanotubes porhyrin-based gebetated by aggregation,
rev.Chim., (Bucharest), 59(2)205-207(2008);
3. R.M.Ion, Porphyrins and photodynamic therapy of cancer, FMR Ed., Bucharest, 2003
Comunicare orala
Day 2 – 5 days after phototherapy Day 3 – 10 days after
phototherapy
15

COMPUSI ORGANICI TRIBOLUMINISCENTI CU APLICATII LA OBTINEREA UNOR
SENZORI DE PRESIUNE SI IMPACT MECANIC
Ana - Alexandra Sorescu, P. Ardeleanu, Alexandrina Nuta, V. Raditoiu, Monica Raduly, Alina
Raditoiu, Luminita Wagner, Viorica Amariutei
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul
Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania
Triboluminiscenta reprezinta un fenomen optic ce consta in emisia de lumina de catre
materialele solide atunci când acestea sunt deformate mecanic sau sparte 1 . Clasa compusilor
triboluminiscenti are un caracter aparte, deosebit de complex, determinat, pe de o parte, de diversitatea
structurala foarte mare a produselor, corelata cu diversitatea suporturilor de aplicare, iar pe de alta
parte de diversitatea procedeelor de sinteza, care practic acoperă intreagul domeniu al chimiei
moderne.
Importanta compusilor triboluminiscenti a crescut semnificativ odata cu necesitatea obtinerii de
senzori optici de presiune 2 , precum si a senzorilor de modificare a structurii, cu largi aplicatii in
evaluarea gradului de uzura al unui material compozit.
Fenomenul de triboluminiscenta este intalnit preponderent la compusii fara centru de simetrie 3 ,
iar in cazul celorlalti compusi este data si de prezenţa impuritatilor in structura cristalina. Printre
caracteristicile compusilor triboluminiscenti 4 , sunt amintite: intensitate mare a emisiei
triboluminiscente, randament cuantic mare al emisiei triboluminiscente, stabilitate ridicata la
temperatura, etc.
Lucrarea contine:
• prezentarea fenomenului de triboluminiscenta;
• tendintele referitoare la utilizarile compusilor organici triboluminiscenti;
• experimentari de laborator privind:
o obtinerea unor compusi organici triboluminiscenti noi: acidul N –
acetilantranilic, zaharina, acidul salicilsalicilic, salicilatul de metil, etc.;
[1] L. M Sweeting, Chem. Mater., 1990, 10
o purificarea unor compusi organici existenti: rezorcina, ahhidrida ftalica, etc.
[2] I. Sage, G. Bourhill, Journal of Materials Chemistry, 2001, 11, 231 – 245
[3] T. Ishihara, K. Tanaka, K. Fujita, K. Hirao, Solid State Commun., 1998, 107, 763
[4] Hollerman W.A., Goedeke S.M., Bergeron N.P., Nucl. Inst. and Meth., 2005, B241, 578-582
16
Comunicare orala

TESATURI FUNCTIONALIZATE BIOACTIV TIP BARIERA CU PROPRIETATI
ANTIALERGICE
Loti Cornelia OPROIU*, Anca Angela ATHANASIU * , Elena IONITA * , DEACONU Marian * , RUSE Mircea * ,
ALBULESCU Viorel Liviu * , TOLESCU Ciprian * , FARAON Victor Alexandru * , Anca Maria TOIU**, Marieta
NICHIFOR***, Cristina Magdalena STANCIU *** , RADU Cezar-Doru****, Mihaela HRITCU **** , Lucia
BOSCA*****, Veronica DUMITRU ***** , Elena Alina NANU *****
*INCDCP ICECHIM-Bucuresti ; **Universitatea de Medicina si Farmacie- Cluj-Napoca ;
***Institutul de Chimie Macromoleculara “Petru Poni”- Iasi ;
**** Universitatea Tehnica “Gh. Asachi “- Iasi ; ***** S. C. BIO HIGH TECH -Srl
Lucrarea prezinta cateva consideratii generale asupra posibilitatilor de functionalizare bioactiva tip bariera
antialergica a suprafetelor textile, studiul experimental preliminar de caracterizare a catorva dintre compusii bioactivi cu
proprietati antialergice, extrasi din plante, sinteza si caracterizarea fizico-chimica a unor materiale polimerice naturale
nonalergice functionalizate, proiectarea si realizarea unei prime tesaturi de Bbc 100% antiseptice, pregatita pentru
functionalizarea bioactiva, metode si tehnici de caracterizare dermatologica a compusilor bioactivi aflati in studiu in
vederea selectarii acelor compusi biocompatibili cu pielea umana si cu proprietati nonalergice/antialergice.
Lucrarea a fost pornita in primul rand din dorinta de a imbunatati calitatea vietii, starea de sanatate a persoanelor alergice
dar si a celor potential alergice, cu antecedente de acest gen in familie, prin utilizarea unor produse textile cu proprietati
antialergice si rol de protectie/calmare pasiva a suferintelor pielii/cailor respiratorii.
Problema alergiilor se pune tot mai acut in prezent, dat fiind faptul ca, in urma unui studiu, s-a ajuns la concluzia ca in anul
2015, un european din doi va suferi de alergie, in marea majoritate copii. Mai mult decat poluarea, de vina este aparitia
unor noi alergeni in viata noastra cotidiana: produse cosmetice si de igiena, alimente, materiale, plante, etc.
Cererea de consum tot mai ridicata pentru imbracaminte si textile in general, a determinat si o crestere a pietei de
fibre/tesaturi care protejeaza impotriva insectelor, bacteriilor, alergenilor, mirosurilor, etc., si aceasta din cauza nevoii tot
mai crescute a omului de a fi in siguranta, dat fiind si pericolul reprezentat de posibilele pandemii.
Prin intermediul acestei lucrari, se considera ca este deschisa, cu rezultate bune, promitatoare, calea catre rezolvarea
dezideratului propus, si anume acela de a obtine textile antialergice, in conditiile in care informatiile in acest domeniu sunt
aproape inexistente, in ultimii 10 ani studiile din acest domeniu, referindu-se invariabil la textile cu proprietati
antimicrobiene realizate cu ajutorul unor substante chimice sintetice, care determina microbii sa devina rezistenti la ele.
BIBLIOGRAFIE (selectiva)
1.Schindler, W.D. and Hauser, P.J., Chemical finishing of textiles, Woodhead Publishing Publishing Ltd., 2004
2.Brevet HK1046022/2007, Durable, comfortable, air-permeable allergen-barrier fabrics
3.Brevet US5874164/1999, Barrier webs having bioactive surfaces
4.Brevet US6716450/2004, Enhancing protein activity through nanoencapsulation
5.Brevet US0098713/2007, Nanoparticle delivery systems and methods of use thereof
6.Payne, J.D. and Kudner, D.W., A durable anti-odor finish for cotton textiles, Textile Chemist and Colorist, 1996, 28(5),
28-30
7.Knittel, D. and Schollmeyer, E., Chitosan und Derivate fur die Textilveredlung, part I Textilveredlung, 1988, 33(3/4),
67-71 and part 4 Melli
Comunicare orala
17

COMPOZITE POLIMERICE BITUMINOASE PENTRU SOLUŢII DE
PROTECŢIE A AUTOTURISMELOR
Ramona Marina Coşerea , Simona Pop, Irina Dumitriu,
Radu Fierascu, Sebastian Amariei, Luana Baciu, Doina
Dimonie
Materialele polimerice bituminoase se pot folosi sub
formă de soluţii şi pentru protejarea anumitor suprafeţe
metalice ale autovehiculelor, în scopul reducerii vibraţiilor
(antifonare), eliminării proceselor corozive, diminuării
efectelor abrasive. Aceste soluţiile au caracter tixotropic
[1,2].
Pentru realizarea unei astfel de soluţii trebuie să se ţină cont că protecţia fonică este asigurată
de materiale vâscoelastice, care au elasticitate şi rezilienţă ridicată, rezistenţă mare la oboseală, sunt
puţin sensibile la schimbările de temperatură şi frecvenţă din intervale de temperatură largi, au
capacitate de a absorbi energie cinetică şi de a o transforma în căldură. Alte condiţii pe care trebuie să
le îndeplinească noul material sunt adeziunea la suprafaţa metalică şi capacitatea de a asigura protecţie
anticorozivă [3]. Pentru o adeziune corespunzătoare sunt necesare legături între lanţurile
macromoleculare ale polimerului din noua compoziţie şi diverse puncte de conexiune de pe suprafaţa
metalului (fig.nr.1). Protecţia anticorozivă este asigurată, în principal, de aderenţa la suportul metalic
a peliculei care se formează după evaporarea soluţiei rezultate prin dizolvarea noii compoziţii într-un
solvent corespunzător şi de comportarea
acestei pelicule în timp.
Fig.nr.1
1 – Folie de protecţie bitum-polimer; 2 –
Metal; 3 – Strat oxidat/hidroxilat.
Prin lucrările desfăşurate s-au realizat noi compozite polimerice bituminoase care prin
dizolvare într-un solvent selectat au condus la soluţii de interes practic [4]. După evaporare, aceste
soluţii formează pe suprafeţele metalice ale autovehiculelor pelicule de protecţie elastice, cu grosime
controlată care împiedică procesele corozive, reduc vibraţiile, impiedeca deteriorarea mecanică a
suprafeţelor protejate şi nu se exfoliază (fig.nr.2).
Bibliografie
1. http://www.arrowengineering.com/lubricants/coatings.htm
2. Patent US 4618521
3. Patent GB 1551953
18
Fig. nr. 2

4. Cerere de brevet in curs de redactare
Comunicare orala
19

ASPECTE PRIVIND COMPORTAREA LA EXTRUDERE A UNOR POLIMERI OLEFINICI
Ramona Marina Coşerea,
Simona Pop, Irina Dumitriu,Radu Socoteanu, Raluca Darie,
Radu Fierăscu, Doina Dimonie
Degradarea poliolefinelor este un proces complex caracterizat şi prin aceea că se schimbă
coloarea polimerul şi se formează produşi volatili [1,2]. În funcţie de condiţiile de lucru (temperaturi
diferite, viteze diferite de rotaţie, melci diferiţi – transport, compresie, reologic) şi de valoarea
proprietăţilor reologice şi termice ale unor homopolimeri ai propenei s-a observat că principalul
parametru care controlează calitatea procesului de extrudere este temperatura. Nu s-a observat
o dependenţă la fel de accentuată a numărului şi dimensiunii incluziunilor gazoase de viteza de
rotaţie sau de profilul melcului. Deasemeni s-a constatat că procesul de formare de incluziuni
gazoase nu depinde de continutul rezidual de volatile al pulberii de polimer si nici de tipul
aditivilor folosiţi pentru stabilizare. Pentru homoplimerul cu ICT = 24 g/10 min., la temperaturi
mai mici de 230 0 C, chiar dacă polimerul are conţinutul rezidual de resturi catalitice sub 10 ppm.,este
uscat şi este stabilizat cu amestecuri de fenoli împiedicaţi steric şi fosfiţi, indiferent de profilul
melcului, firul extrus conţine goluri de dimensiuni medii şi mari, pe mai mult de 80 % din lungimea sa
şi că, în cele mai multe situaţii, acesta este de culoare galbenă (fig.nr.1) . La viteza de 50 rpm,
deoarece polimerul nu are timp să se topească, nu se mai formează fir continuu, ci o înşiruire de
granule netopite, sinterizate doar (fig.nr. 2). Dacă temperatura este mai mare de 230 0 C, atunci
procesul de degradare se diminuează considerabil. În aceste condiţii scade numărul şi dimensiunea
incluziunilor gazoase până la cca. 5 - 10 % din lungimea filmului extrus, iar culoarea galbenă nu
apare decât dacă temperatura pe duză este mai mare de 250 0 C, iar polimerul a fost extrus la viteză
foarte mică (6 rpm.). Influenţa temperaturii se confirmă şi pentru tipuri de homopolimeri ai propenei
care au alte mase moleculare. Alegerea unei formule de stabilizare corespunzătoare şi extruderea la
temperaturi mai mari de 230 0 C permite realizarea unui fir fără incluziuni gazoase, translucid,
necolorat, bine profilat, cu diametru constant.
Fig.1 Fig.2 Fig.3
Lucrarea explică rezultatele obţinute considerând, pe de o parte, mecanismul de degradare al
homopolimerului în condiţii mecano-termice şi în prezenţa oxigenului în care s-a lucrat, iar pe de alta
parte, dependenţa dintre parametrii de extrudere şi coeficienţii de fricţiune [3], vâscozitatea topiturii
polimerului studiat [3], masele moleculare, perioadele de inducţie a degradării, forma termogramelor
DSC şi ATG sau cea a spectrelor FTIR . Conţinutul de cenuşă şi de resturi catalitice sunt alte rezultate
care au ajutat la elucidarea fenomenelor care se produc la extruderea unor homopolimeri ai propenei.
Bibliografie
1. Doina Dimonie, Mihai Dimonie, Gabriel Vasilievici, “Polyolefines Mechanical Recycling
considering the Carbonyl Variation During the First Life (I)”, Materiale Plastice, 44, Nr. 4, pg. 361-
364, 2007.
2. Doina Dimonie, Mihai Dimonie, Gabriel Vasilievici, “Polyolefines Mechanical Recycling
considering the Carbonyl Variation During the First Life (II)”, Materiale Plastice, 45, Nr. 1, pg. 91-96,
2008.
2. Chris Rauwendaal, “ Polymer Extrusion”, Carl HanserVerlag, Munich Vienna, New York,
1994, ISBN 3 – 446 – 17960 – 7(Munich)
Comunicare orala
20

FLUOROFORI XANTENICI MARKERI PENTRU PRODUSE PETROLIERE
Monica Raduly, Alina Raditoiu, Ana-Alexandra Sorescu, Valentin Raditoiu, Luminita Wagner,
Alexandrina Nuta, Viorica Amariutei, Petrea Ardeleanu
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie –ICECHIM, Splaiul
Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania
Markerii au utilizari multiple in domeniul medical, biologic, tehnic (defectoscopie
nedistructiva, textile tehnice etc.), o deosebita importanta o reprezinta folosirea acestora in domeniul
marcarii produselor petroliere pentru atestarea calitatii produselor si prevenirea comercializarii
amestecurilor de produse de calitati diferite la preturi superioare 1-5 .
Prezenta lucrare ilustreaza datele experimentale referitoare la 6 noi compusi organici cu
structura xantenica sintetizati prin reactii de acilare a grupelor hidroxil cu anhidrida acetica si respectiv
cu clorura de benzoil. Produsii de reactie, purificati, au fost caracterizati prin analiza elementala,
spectometrie UV si IR, 1 H si 13 C-RMN, concluzionându-se ca structurile preconizate a fi sintetizate
sunt corecte. Studiul relatiei structura - proprietati de fluorescenta cu considerarea naturii
substituentilor desemneaza noii compusi sintetizati drept agenti de marcare a produselor petroliere.
Identificarea se poate efectua fie prin detectie in domeniul ultraviolet, fie in domeniul vizibil dupa
developare cu agenti specifici.
Fluoroforii cu proprietati de marker pentru produse petroliere pot rezolva datorita
caracteristicilor lor, probleme legate de inconvenientele produselor de marcare utilizate in mod curent
si anume: pierderea in timp a proprietatilor de culoare, detectia greoaie a produsului de marcare dupa
stocarea indelungata a produselor petroliere, manevrarea dificila a produselor de developare,
toxicitatea relativ ridicata, probleme de mediu legate de distrugerea probelor supuse analizei, trecerea
agentilor de marcare in faza apoasa, prezenta in cele mai multe cazuri, in rezervoarele in care se
depoziteaza produsele petroliere.
Bibliografie
1. 1. X. Wu, M. Tian, H. He, W. Sun, Bioorganic & Medicinal Chemistry Letters, 2009, 19, 2957–2959
2. N. Tsai, W. Chang, C. Shaw, Thrombosis Research, 2009, 124, 213–218.
3. G. Ntaios, A. Hatzitolios, C. Savopoulos, European Journal of Internal Medicine, 2008
4. W. E. Asher, R. H. Clarke, M. S. Farahat - US 5,958,780, 28.09.1999
5. M. J. Smith, B. Desal, J. J. Frederico - US 6,514,917 B1, 4.02.2003
Comunicare orala
21

NANOBIOMATERIALS OBTAINING BY INNOVATIVE BIOTECHNOLOGIES AND THEIR
THERAPEUTIC APPLICATION
Nicoleta Radu 1 , Cosmin Corobea 1 , Mariana Ferdes 2 , Oana Coman 3 , Isabel Ghita Cristescu 3 , Camelia
Ungueranu 2 , Ana Aurelia Chirvase 1
1 I.N.C.D.C.P. ICECHIM Bucharest, Biotechnology Department, Bucharest, Romania
2 University POLITEHNICA of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Materials Science, Department of
General Chemistry, Bucharest, Romania
3 University of Medicine and Pharmacy Carol Davila, Pharmacology Department, Bucharest, Romania
The pigments produced by Monascus is a mixture that includes azaphilone pigments. The biological activity of
the pigment extracts from Monascus purpureus included their antibiotic action not only against bacteria but also
against some species of yeasts and filamentous fungi. These activities depended on the presence of the orange
component (monascorubrin and rubropunctatin). The formation of these compounds was influenced by the
composition of the culture medium of the fungus; when amino acids, peptides or proteins were available during
cultivation, in case of solid-state cultivation on rice, wheat or pearl barley or submerged cultivation with an
organic nitrogen source, the bioactive compounds were converted into inactive complexes and into purple
pigments (monascorubramine and rubropunctamine) which retained some biological activity. In our
experiments, performed in two manner respectively in solid state and in submerged media, the best results are
obtained in solid state biosynthesis, when the great amount of pigments are obtained. Research performed
regarding the biological activity of pigments on different bacteria, and yeast, reveal a intense bacteriostatic
effect against the Bacillus subtilis, Pseudomonas aeruginosa, Streptomyces albus, Rhodotorula sp. Candida
utilis, Torulopsis utilis, Saccharomyces cerevisiae, Saccharomyces fibuligera. Additionally, the presence of
Monascus pigment in culture media (1% w/w) decrease the development of more fungal strains: Fusarium
oxysporum, Fusarium roseum, Penicilum roqueforti, Trichoderma viridae, Mucor pusillus, Aspergillus
ochraceus Wilhem, Aspergillus oryzae, Aspergillus usamii sakaguchi. Additionally, in the case of strains
Fusarium oxysporum, Trichoderma viridae, Mucor pusillus, Aspergillus usamii sakaguchi, Aspergillus
ochraceus the growth rate is reduced , and the spore production was partially inhibated.
3. Carels, M. Shepherd, D. (1977) The effect of different nitrogen sources on pigment production and
sporulation of Monascus species in submerged, shaken culture. Canadian Journal of Microbiology 23,
1360–1372
4. Nozaki, H., Date, S., Kondo, H., Kiyohara, H., Takaoda, D., Tada, T. Nakayama, M. (1991)
Ankalactone, a new α, β-unsaturated γ-lactone from Monascus anka. Agricultural and Biological
Chemistry 55, 899–900.
5. Ober, P. Kinz, B. (1989) Wirkung von Stoffwechselprodukten des Monascus purpureus auf Bakterien.
Fleischwirtschaft 69, 123–125.
Comunicare orala
22

DERIVATI DE AMONIU AI O-MONOALCHIL [ARIL]-O,O-DIALCHIL
[ARIL]ESTERFOSFATILOR-ACIZI, CU STRUCTURI MOLECULARE COMPLEXE, BIOCIZI
POLIVALENTI DE INALTA EFICIENTA FOLOSITI PENTRU PROTECTIA CURATIVA SI
PREVENTIVA IMPOTRIVA AGENTILOR BIOLOGICI DETERIORATORI AI MONUMENTELOR
ISTORICE ARHITECTURALE
N.Luta, Sanda Velea, Gh. Raceanu, Mariana Popescu
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM-Bucuresti,
Splaiul Independentei nr.202, sector 6, Bucuresti
Pe baza cercetării celor mai recente realizarii obtinute de specialisti pe plan international, s-a ajuns
la concluzia că avind la baza structurile moleculare ale O-monoalchil [aril]-O,O-dialchil [aril] fosfatilor
acizi, se pot obtine biocizi cu un spectru larg de actiune, cu ajutorul carora sa se asigure o protectie
integrata a monumentelor istorice arhitecturale impotriva agentilor biologici deterioratori. In final, pe
baza rezultatelor obtinute în cadrul testarii efectelor biocide a produselor cercetate şi realizate, s-au
selectionat o serie de O-monoalchil [aril]-O,O-dialchil [aril] fosfati acizi, ale caror functiuni acide libere
(-OH) au fost neutralizate în proportie de 70-75% cu diverse amine cu structuri alifatice şi aromatice,
exemple:
HO
HO
O
P
O
CH
2
O
CH
2
O
n
CH
2
CH O
2
CH O
2
( A )
( CH O
2
HO
HO
P O CH
2
( B )
( CH
2
CH )
O 2 n
CH O
2
O
O
+
HO
HO
P O CH
2
( CH
2
O CH )
2 n
CH
2
O P
OH
O
( C)
O
P OH+
CH )
2 n
CH
2
O
O
P
O H +
unde n =3...8
Dintre functiile acide (-OH) din structurilor moleculare ale produselor A,B şi C, s-au neutralizat , cu diverse amine, in proportie de 70-75%; exemple:
etanolamine, derivati de 8-hidroxichinolina etc.
Testarile efectuate în scopul determinarii efectelor biocide: bactericide, fungicide, algicide etc., au
demonstrat că produsele realizate se caracterizeaza printr-un spectru larg de activitate, ca sunt eficiente
la concentratii mici etc. Totodata, produsele realizate au o toxicitate redusa fata de mamifere, deci si in
cazul subiectilor umani, se incadrează in legislatiile nationale si internationale privind protectia
mediului, caracterul ecologic etc.
Comunicare orala
23

Dispersarea nanofibrilelor celulozice în alcool polivinilic
Adriana Nicoleta Frone, Denis Mihaela Panaitescu, Michaela Doina Iorga, Dan Donescu,
Raluca Munteanu, Marius Ghiurea, Dorel Florea
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti,
Spl. Independenţei 202, România
Preocupările din ce în ce mai intense privind protecţia mediului înconjurător precum şi legislaţia
tot mai aspră din domeniu, au condus la numeroase încercări de a dezvolta noi sisteme biodegradabile
cu proprietăţi performante. Producerea de nanocompozite polimerice prietenoase mediului, bazate pe
materiale naturale provenite din resurse regenerabile prezintă un interes sporit atât din partea
cercetătorilor precum şi a producătorilor din industrie.
Printre cele mai promiţătoare materiale biodegradabile care se pot utiliza ca nanoranforturi pentru
diverse matrici polimerice se numără şi nanofibrilele celulozice. Acestea prezintă o serie de proprietăti
avantajoase precum: densitate scazută, proprietăţi mecanice bune, preţ scăzut, regenerare anuală,
consum mic de energie pe unitatea de produs şi emisie redusă de bioxid de carbon. Prin încorporarea
nanofibrilelor celulozice în diverse matrici polimerice de tipul acidului polilactic, alcoolului polivinilic
sau amidonului se pot obţine nanocompozite cu proprietăţi mult îmbunătăţite şi cu multiple aplicaţii.
Alcoolul polivinilic este un polimer sintetic solubil în apă [1] obţinut prin hidroliza (sau alcooliza)
unui ester polivinilic. Alcoolul polivinilic este utilizat într-un număr mare de aplicaţii industriale dar şi
pentru obţinerea ambalajelor, fiind cel mai uşor biodegradabil dintre polimerii vinilici.
Prezenta lucrare descrie obţinerea şi caracterizarea unor nanocompozite polimerice pe bază alcool
polivinilic şi fibrile celulozice sub formă de nanoranforturi. Nanocompozitele polimerice au fost
obţinute sub formǎ de filme, variind tipul şi concentraţia de nanofibrile celulozice în vederea
optimizării procesului.
Nanocompozitele rezultate au fost caracterizate din punct de vedere al proprietăţilor mecanice
precum şi din punct de vedere morfologic.
Referinţe:
1. Ray, S.S; Bousmina, M. Biodegradable polymers and their layered silicate nanocomposites: In
greening the 21st century materials world; Prog. Mater Sci. 2005, 50, pag. 962-1079
Comunicare orala
24

CINETICA REACTIEI DE POLIADITIE A RASINILOR EPOXI CU GLICOLI IN CAMP
DE MICROUNDE
Magdalena Ladaniuc ,Raditoiu Valentin, Liviu Dumitrache, Raditoiu Alina
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM
Răşinile epoxidice sunt o clasa de polimeri cu multiple aplicatii de un înalt nivel tehnic si
anume: industria aerospaţială şi auto (colaj , structuri), sport (schi, snowboard ,cadru de biciclete ),
industria electrica si electronica . Aceste răşini se caracterizează printr-o rezistenţă excepţională la
produse chimice si apa , excelenta aderenta la toate tipurile de substrat (sticlă, carbon ,lemn etc) şi
foarte bune proprietăţi mecanice.
Scopul lucrǎrii este de a sintetiza raşini epoxidice cu masǎ molecularǎ medie si mare,
modificate cu polieteri ,cu flexibilitate înaltǎ, prin reacţia raşinilor epoxidice cu masǎ molecularǎ micǎ
cu polietileri glicoli de diferite mase moleculare, în câmp de microunde.
Reactia de poliaditie dintre cele douǎ substanţe, necesitǎ în mod convenţional un tratament termic la
temperaturi de aprox. 170°C, si prezenţa unor catalizatori specifici (in general amine terţiate sau sǎruri
ale metalelor alcaline). [1]
Iradierea în camp de microunde este o cale rapidǎ de a încǎlzi materialele atât in domeniul
casnic cât si în cel industrial si medical. Este o metodă studiată intens în ultimii ani pentru sinteza
compusilor organici ca metoda alternativǎ la procedeul clasic.[2]
Utilizarea microundele oferǎ o serie de avantaje comparativ cu activarea termicǎ conventionalǎ
cum ar fi: materialul nu este în contact cu suprafeţele calde si prin aceasta se vor evita supraîncalzirile
locale; transferul energetic este foarte intens datorit penetrǎrii radiaţiei în material, încǎlzirea are loc în
întreg volumul de material, se poate supraveghea startul si oprirea rapidǎ a încalzirii, încalzirea are
loc doar in interiorul masei de reactie. [3]
microunde.
Lucrarea îsi propune sǎ studieze cinetica reactiei dintre cele douǎ substante, în câmp de
Cinetica procesului de poliaditie se realizeaza prin determinarea conversiei grupelor epoxidice
prin metode spectrometrice si anume prin spectroscopie FT-IR.
Rezultatele obtinute vor servi la alegerea parametrilor de reactie necesari tehnicii de iradiere
cu microunde în cazul reacţiei de poliaditie dintre raşinile epoxidice şi compuşi hidroxilici de tip
glicoli.
Bibliografie
[1] Lee, H.; Neville, K., Handbook of Epoxy Resins, McGraw-Hill: New York, (1967).
[2] The rapid synthesis of organic compounds in microwave ovens
Richardn Gedye,, Frank E. Smith , Kennetchh Arlewse ,Stawacya.N . J . Chem. 66, 17 (1988)
[3]. Synthesis of high molecular weight epoxy resins under microwave irradiation
Jaroslaw Gorezyk, Darius Bogdal, , Jan Pielichowski , Piotr Penczek., Poland 2001
Comunicare orala
25

HIBRIDE POLIMERICE ANORGANIC – ORGANICE OBTINUTE PRIN
POLIMERIZARE RADICALICA
Anamaria Lungu1
, Anita-Laura Radu1 , Andrei Sarbu1 , Victor Fruth2 , Marius Ghiurea1 , Sorina
Garea 3 , Stefan-Ovidiu Dima 1 , Tanta-Verona Nicolescu 1 , Mircea Teodorescu 3
1. Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti
2. Institutul de Chimie Fizica “Ilie Murgulescu” al Academiei Romane,Bucuresti
3. Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta materialelor, Bucuresti
In ultimele doua decenii, procesarea ceramicii si a compozitelor ceramice care utilizeaza
precursori polimerici a castigat recunoastere multumita avantajelor pe care le ofera fata de procesarea
traditionala a ceramicii. Aceste avantaje includ temperaturi de procesare scazute, microstructuri si
compozitii usor de ajustat 1-4 . Aceasta lucrare trateaza o metoda noua „gelcasting” pentru producerea
materialelor ceramice dense si poroase pe baza de caolina. Metoda de gelcast este o metoda bazata pe
obtinerea intermediara a unor geluri initiate de polimerizarea “in situ” in pasta ceramica 5 . S-au facut
cercetari preliminare de obtinerere a gelurilor nanocompozite si analiza acestora, avand drept scop
identificarea conditiilor in care are loc polimerizarea monomerilor acrilici in suspensii anorganice
concentrate. O problema a constituit-o alegerea unui monomer vinilic adecvat. S-a optat pentru acidul
acrilic deoarece acidul acrilic (AA) este considerat slab toxic fata de acrilamida, monomer des utilizat
in procedeul de obtinere a spumelor ceramice prin metoda gelcasting. S-a folosit ca dispersant
poliacrilatul de amoniu, ca agent de reticulare s-a folosit N,N , -metilen bisacrilamida (MBAM). S-a
optat pentru polimerizarea radicalica, intrucat aceasta poate fi realizata in conditii experimentale mai
simple decat alte tipuri de polimerizare. Ca initiator de polimerizare, s-a ales persulfat de potasiu (PK)
si un al doilea metabisulfit de sodiu (MS), care sunt cunoscuti ca initiatorii ai polimerizarii acidului
acrilic, prin formarea unui sistem redox. Gelurile nanocompozite obtinute a fost analizate prin diverse
metode: FTIR, XRD, SEM, DSC,TGA.
Bibliografie:
1. Rice RW (1983) Cer Bull 62(8):889
2. Wynne KJ, Rice RW (1984) Ann Rev Mater Sci 14:297
3. Greil P (1995) J Am Cer Soc 78(4):835
4. Riedel R, Dressler W (1996) Cer Int 22:233
5. Dweck J., Fischer R., Fischer E. J. Therm. Anal. (1997), Vol. 49 1249-125
Comunicare orala
26

COMPARISON BETWEEN MOLECULARLY IMPRINTED POLYMERS PREPARATION
BY PHASE INVERSION AND RADICAL POLYMERISATION
Stefan-Ovidiu Dima1
, Andrei Sarbu1 , Tanase Dobre2 , Tanta-Verona Nicolescu1 , Marius
Ghiurea 1 , Anita-Laura Radu 1 , Anamaria Lungu 1
1 National Institute of Research and Development in Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, 202
Splaiul Independentei, 6 th District, C.P. 15-159, postal code 06002,1 Bucharest, Romania,
E-mail: phd.ovidiu.dima@gmail.com
2 Polytechnic University of Bucharest, 313 Splaiul Independentei, postal code 060042, Bucharest,
Romania
Since the beginning of polymer imprentation, in 1972 by Wulf and Sarhan 1 , this method has
gain interest in the high selective material domain preparation for separation purposes. A molecularly
imprinted polymer is a polymer that formed in the presence of a molecule that is extracted afterwards,
thus leaving complementary molecular cavities behind with specific electronic surroundings. The
affinity for the target molecule suggests that they can be used in applications of advanced separations,
biosensors, the mechanism being similar to antibodies and enzymes.
Whatever the final form of the polymer, particles, membranes 2 or gels, obtaining selective
materials 3 can be made using two methods: phase inversion and polymerisation by auto-assembly. The
functional mechanism of these MIP’s is similar to antibodies and enzymes. Phase inversion method
involves precipitation of the polymer in a suitable solution containing the template molecule. Auto-
assembly method consists in pre-mixing the template and the monomer to establish specific physical
bonding and then, by adding a hardening agent, the structure template-monomer is "frozen" by
polymerization.
References:
[1]. G. Wulff and A. Sarhan, Angew.Chem., 1972, 84, 364.
[2] Parkt, J.K., Seo, J.II, Characteristics of Phenylalanine Imprinted Membrane Prepared by the Wet Phase Inversion
Method, Korean J. Chem. Eng.,2002, 19(6),940-948.
[3] Silvestri, D., Coluccio, M.L. , Barbani, N., Ciardelli, G., Cristallini, C., Pegoraro, C., Giusti, P., Poly(ethylene-co-vinyl
alcohol) membranes with specific adsorption properties for potential clinical application, Desalination 199, 2006, 138–140.
Comunicare orala
27

Nanocompozite pe baza de polietilena si nanooxizi metalici
Denis Panaitescu, Adriana Frone, Michaela Iorga,
Constantin Radovici, Marius Ghiurea
Compozitele polimerice cu nanoumpluturi reprezinta in momentul de fata o alternativa
remarcabila la sistemele conventionale continand ranforturi micrometrice. Datorita dimensiunilor
reduse, nanoumpluturile prezinta un raport inalt suprafata/volum si energii inalte de suprafata care
determina o marire a interactiunilor dintre matricea de polimer si nanoumplutura. Dintre umpluturile
uzuale, TiO2 reprezinta solutia la indemana pentru imbunatatirea unui numar mare de proprietati
referitoare la aspect si culoare, proprietati mecanice si termice si, nu in ultimul rand, proprietati
electrice. Sunt putine informatiile de literatura care sa evidentieze influenta marimii si geometriei
nano- TiO2 asupra proprietatilor nanocompozitelor polimerice.
In aceasta lucrare sunt prezentate o parte din rezultatele cercetarilor intreprinse pe
nanocompozite obţinute din polietilena de joasa densitate si nano- TiO2 de doua tipuri: anatas 99.7%
cu diametrul mediu al particulelor de 15 nm si suprafata specifica de 210 m 2 /g si rutil 99.5% cu
diametrul xlungime 10 nm x 40 nm si suprafata specifica 160 m 2 /g. Sunt prezentate proprietatile
mecanice in relatie cu dispersia nanoumpluturilor si caracteristicile morfologice ale matricei
polimerice relevate prin microscopie electronica si difractie de raze X.
Poster
28

SISTEME DE STINGERE A INCENDIILOR REALIZATE PE BAZA DE PULBERI CU
EFECT SUPERIOR DE INTERVENTIE
Mihaela Grecu, Ioneta-Codrina Bujanca, Lorena Iancu, Sorin Gabriel Grecu, Nicolae Tanase,
Viorel Albulescu
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM, Splaiul
Independentei Nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania
Stingerea incediilor reprezinta o necesitate obligatorie pentru protectia si salvarea vietii si a
bunurilor materiale. In functie de tipul de incendiu, se utilizeaza diferite categorii de produse specifice:
spumanti si pulberi. Acestea sunt realizate de catre producatori specializati si aplicate cu aparatura
tehnico-tactica de catre echipe instruite si abilitate din domeniu.
Obiectivul lucrarii a fost obtinerea unor pulberi noi, de tip BC si tip ABC, ecologice,
superhidrofobizate, cu mobilitate superioara si care sa prezinte, totodata, compatibilitate cu spumanti
sintetici biodegradabili. Acest sistem mixt se bazeaza pe efectul combinat al pulberii si al spumantului,
fiind recomandabil in caz de dezastre, adica incendii insotite de explozii (de exemplu la instalatii
industriale chimice si petrochimice). Pana in prezent, pe plan national, acest tip de cercetare complexa
nu s-a efectuat si nu se fabrica, la nivel industrial, pulberi omologate pentru stingerea incendiilor,
acestea fiind importate pentru umplerea stingatoarelor de interventii.
Pulberile de tip BC si tip ABC s-au realizat in principal pe baza de materii prime naturale
anorganice, total sau partial insolubile in apa, substante de superhidrofobizare, aditivi specifici. O parte
din materiile prime reprezinta produse cu structura specializata, avand totodata efect de protectie a
mediului. S-au urmarit, la nivel de laborator, proprietatile fizico-chimice ale pulberilor obtinute,
caracterizarea lor efectuandu-se conform normativului SREN 615/1997, cu amendamentele din 2002 si
2006: densitatea aparenta, analiza granulometrica, compozitie chimica, rezistenta la aglutinare si
aglomerare, hidrofobie, continut de apa, mobilitate si alte teste specifice. De asemenea, s-a pus la
punct o metoda de laborator pentru evaluarea compatibilitatii intre pulberi si spume stingatoare.
Aceasta metoda originala a permis preselectia pulberilor optime hidrofobizate sau superhidrofobizate
pentru cazul utilizarii concomitente cu spumantii.
Lucrarile efectuate abordeaza un domeniu cu aplicabilitate practica reala, produsele obtinute
contribuind la cresterea gradului de securitate si protectie in cazul interventiilor la incendii insotite sau
nu de explozie.
Poster
29

APLICAREA TINCTORIALA A UNOR CROMOGENI NEIONICI PE AMESTECURI DE
FIBRE TEXTILE
Alina Raditoiu, Viorica Amariutei, V. Raditoiu, Luminita Wagner, Monica Raduly, Ana-
Alexandra Sorescu, Alexandrina Nuta Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si
Petrochimie –ICECHIM, Splaiul Independetei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania
In mod uzual amestecurile de fibre textile naturale si sintetice sunt colorate in doua etape, cu
utilizarea clasei tinctoriale de coloranti specifice fiecarui tip de fibra în parte. O vopsire economica a
acestor amestecuri presupune realizarea efectului de colorare dorit intr-un timp total de vopsire mai
mic decât cel necesar la aplicarea succesiva a colorantilor, procesele de vopsire rapide fiind de cel mai
mare interes. Vopsirea ambelor componente ale amestecului cu acelasi tip de colorant, deci intr-o
singura etapa, raspunde acestui deziderat, modificarea (functionalizarea) fibrelor naturale fiind o etapa
obligatorie in acest caz 1-3 .
Studiul prezentat a urmarit comportarea tinctoriala la aplicarea unor coloranti neionici pe
amestecuri de fibre textile, dupa functionalizarea fibrelor naturale cu unii compusi studiati anterior 4,5 ,
prin procedee clasice de aplicare a colorantilor pe suport textil, respectiv epuizare si impregnare.
Materialele textile functionalizate se vopsesc cu coloranti de dispersie în flote apoase, in prezenta unui
agent tensioactiv si accelerator, la temperatura de 100 0 C.
Suport Colorant
Rezistenta
la lumina
Rezistenta la spalare
Schimbarea Cedare pe
culorii lana
PES/BBC Rosu de Dispersie 60 (C.I.60756) 5 4-5 4-5 4-5
PES/Lana Rosu de Dispersie 60 (C.I.60756) 5 4 4-5 4-5
PES/Lana Galben de Dispersie 23 (C.I.26070) 5-6 4-5 3-4 4-5
PES/BBC Galben de Dispersie 23 (C.I.26070) 5-6 4 3-4 4-5
PES/Lana Albastru de Dispersie 56 (C.I.63285) 5-6 4 4-5 4-5
PES/BBC Albastru de Dispersie 56 (C.I.63285) 5-6 4-5 4-5 4-5
1. Kamel M., Kamel M.M., El-Skishtawy R.M., Journ. of Islamic Acad. of Sci., 4 (2), 1999, 99
2. Lewis D.M., Int. Journ. Cosmetic Sci.,18, 1996, 123
3. Lewis D.M., Rev. Prog. Coloration, 28, 1998, 12
Cedare pe
bumbac
4. Raditoiu V., Wagner L., Raditoiu A., Amariutei V., Tarabasanu - Mihaila C., Rev. Chim. (Bucuresti), 56(12), 2005,
1264
5. Raditoiu V., Wagner L., Raditoiu A., Amariutei V., Boscornea C.A., Rev.Chim. (Bucuresti), 57(4), 2006, 424
Poster
30

SISTEME CROMOGENE HIBRIDE ORGANIC-ANORGANICE APLICATE PE
MATERIALE TEXTILE PRIN PROCESE SOL-GEL
Alina Raditoiu, Viorica Amariutei, V. Raditoiu, Luminita Wagner, Monica Raduly, Ana-
Alexandra Sorescu, Alexandrina Nuta
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie –ICECHIM, Splaiul
Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania
Pe plan international exista numeroase studii cu privire la modificarea fibrelor textile utilizand
compusi organosilanici, multe dintre acestea axandu-se pe impactul acestora din urma, asupra
proprietatilor mecanice ale compozitelor obtinute, in principal astfel de tratamente implicand
condensarea grupelor silanolice cu functiunile de la suprafata fibrei. Procesele de reticulare termica ce
survin etapei de grefare chimica conduc la realizarea unei modificari chimice a suprafetei textilelor 1 .
Acoperirile obtinute prin functionalizarea materialelor textile sunt interesante deoarece pot fi usor
modificate chimic sau fizic ceea ce permite variatia proprietatilor rezultate intr-un domeniu foarte
larg 2 .
In lucrarea prezentata sunt ilustrate date experimentale referitoare la obtinerea unor compozitii
de aplicare prin procese sol-gel pe materiale textile prin selectia cromogenilor, a componentelor
auxiliare si a proportiilor acestora in solul pentru functionalizarea fibrelor textile, stabilirea conditiilor
optime de aplicare pe materialele textile naturale celulozice si proteice si evaluarea performantelor de
aplicare tinctoriala. Una dintre principalele concluzii ale studiului este ca modificarile chimice ale
matricei de silice influenteaza decisiv rezistentele la spalare si lumina ale acoperirilor obtinute.
Importanta obtinerii materialelor textile functionalizate prin procese sol-gel rezida si din
multiplele avantaje obtinute legate in principal de: imbunatatirea stabilitatii fibrelor la solicitari
mecanice, agenti chimici, degradare fotochimica si solicitare termica, schimbarea proprietatilor de
absorbtie sau emisie dinspre zona UV catre IR, imbunatatirea proprietatilor hidrofobe, oleofobe si a
rezistentei la murdarire, obtinerea de proprietati antistatice si de protectie impotriva radiatiilor
electromagnetice, etc..
Bibliografie
1. M. Abdelmouleh, S. Boufi, M.N. Belgacem, A.P. Duarte, A Ben Salah, A Gaudini, Intern. Journ. of Adhesion &
Adhesives, 2004, 245, 43-54
2. B. Mahltig, H. Haufe, H. Bottcher, Journ. of Mater. Chem., 2005, 15, 4385-4398
Poster
31

SINTEZA ŞI CARACTERIZAREA UNOR POLIMERI SEMICONDUCTORI CU
SOLUBILITATE ÎMBUNĂTĂŢITĂ
Margareta GRIGORESCU 1 , Cristian-Andi NICOLAE 1 , Raluca GABOR 1 ,
Iuliana DUMITRESCU 2 , Ana Maria MOCIOIU 2 , Mona MIHAILESCU 3
1 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti
2 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie – Bucureşti
3 "POLITEHNICA" University of Bucharest
Polianilina (PANI) este unul din cei mai importanţi şi larg studiaţi polimeri conductori datorită
proprietăţilor sale deosebite: conductivitate ridicată în stare dopată, reversibilitate redox ridicată,
transformare uşoară în filme colorate, proprietăţi electronice, optice, magnetice si mecanice deosebite.
Astfel, polianilina poate fi utilizată la realizarea de electrozi pentru baterii, dispozitive
electrocromice, celule fotovoltaice, diode emiţătoare de lumină, biosenzori, senzori electronici,
suspensii electroreologice, filme protectoare contra coroziunii, membrane separatoare de gaz,
catalizatori pentru reacţii organice, antistatizarea materialelor textile, ecranare electromagnetică.
Aplicabilitatea industrială a polianilinelor este încă redusă datorita unor dezavantaje precum:
solubilitatea mică în majoritatea solvenţilor, plasticitate scăzută; conductibilitatea redusă comparativ
cu conductorii metalici; instabilitate termica peste 160 °C sau la expunere prelungita la temperaturi
ridicate; (nu poate fi topita sub temperatura de descompunere); pierderea rapidă sau segregarea
dopanţilor în timpul procesului de fabricare (la temperatura, contactul cu apa sau solvenţi polari).
Lucrarea prezintă cercetările efectuate în vederea creşterii solubilitatii polianilinei, fără
scăderea conductivităţii electrice. Procesul constă în polimerizarea chimică a polianilinei în apă, în
prezenţa acidului dodecilbenzensulfonic (DBSA), a oxidantului (persulfat de amoniu) şi a agentului de
dispersie, polivinilpirolidonă (PVP). Doparea PANI cu DBSA în prezenţa PVP contribuie atât la
îmbunătăţirea solubilităţii polimerului cât şi la creşterea randamentului de obţinere a PANI. Asfel la un
raport molar, DBSA:PANI, mai mare de 3:1 se obţin soluţii stabile de PANI-DBSA.
Spectroscopia UV-VIZ şi FTIR evidenţiază formarea stucturii polianilinei conţinând lanţuri
lineare (cuplare 1,4).
PANI dopată cu DBSA prezintă o stabilitate termică acceptabilă, procesul de descompunere
începând în jurul valorii de 250 °C.
Poster
32

STUDII PRIVIND DEGRADAREA TERMICĂ A ACIDULUI POLILACTIC
Cristian-Andi NICOLAE, Raluca GABOR, Margareta GRIGORESCU
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti
Acidul polilactic (PLA) este un poliester termoplastic biodegradabil cu un domeniu larg de
aplicaţii cuprinzând medicina, agricultura şi industria ambalajelor.
Degradarea termică a PLA în topitură este descrisă în literatură mai mult ca proces statistic.
Sunt foarte puţine rezultatele publicate asupra cineticii pierderii de masă în timpul tratamentelor
termice ale PLA la temperaturi situate deasupra temperaturii de topire. S-a evidenţiat că degradarea
termică a PLA în aer implică procese termo-oxidative într-o singură etapă cu energii de activare de 22-
28 kcal/mol şi că lactida este aproape singurul produs al reacţiei de decompoziţie.
După cum este cunoscut mecanismul degradării termice a poliesterilor poate implica ruperea a
două legături: cea dintre atomul de carbon al grupării carbonil şi un atom de oxigen şi cea dintre
atomul de carbon al grupării carbonil şi un atom de carbon. Se presupune că în etapa iniţială a
degradării termice a PLA ruperea legăturii dintre atomul de carbon al grupării carbonilice şi atomul de
oxigen vecin este cea mai frecventă. Acest lucru conduce la reducerea numărului de grupări esterice şi
la creşterea numărului de grupări carbonil terminale.
Lucrarea prezintă studiul degradării termice a PLA în atmosferă inertă folosind două moduri de
încălzire: izoterm şi dinamic. Pentru prelucrarea datelor experimentale au fost utilizate două modele
cinetice diferite, unul pentru regimul de încălzire izoterm şi altul pentru regimul de încălzire dinamic.
A fost astfel evidenţiat faptul că degradarea termică a PLA în mediu inert în domeniul de
pierdere de masă cuprinsă între 0 şi 30% este un proces ce are loc într-o singură etapă şi care are o
energie de activare de 21 - 23 kj/mol.
Poster
33

SENSIBILIZAREA MATERIALELOR FOTOTERMOPLASTICE CU COLORANŢI
FTALOCIANINICI
Robu Ştefan, Mitcov Dmitri, Dragalina Galina, Barbă Nicanor
Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică, Universitatea de Stat din Moldova,
str. A. Mateevici, 60, MD2009, Chişinău, Rep. Moldova
Datorită benzii de absorbţie înguste, stabilităţilor termice, chimice şi fotochimice excelente şi
datorită compatibilităţii cu laserele semiconductoare diodice ftalocianinele sunt aplicate cu succes la
elaborarea mediilor lasero-optici de înregistrare a informaţiei.
Unul dintre neajunsurile acestor coloranţi metaloftalocianinici, care limitează domeniul de
utilizare a lor, este capacitatea redusă de a se dizolva în solvenţi organici şi incompatibilitatea lor cu
materialele polimerice. Soluţionarea problemelor menţionate privitor la producerea materialelor
polimerice ar fi posibilă prin introducerea unor substituenţi alchilici în molecula de metaloftalocianină.
În lucrarea de faţă sunt cercetate căile de sinteză a 4-alcoxi-1,2-dicianobenzenilor, iar pe baza
lor, a coloranţilor ftalocianinici ai metalelor de tranziţie (Cu, Zn, Co). Ca punct de pornire serveşte 4-
nitro-1,2-dicianobenzenul, care a fost obţinut în urma unei succesiuni de transformări chimice ale
ftalimidei. Sinteza 4-alcoxi-1,2-dicianobenzenilor a fost realizată conform schemei:
O2N
CN
CN
1) NaNO 2, K 2 CO 3 / DMSO
2) HCl, 1M
HO
CN
CN
RBr, K 2CO3 / DMF
- KBr, -KHCO 3
I II III
Tetramerizarea compuşior III a fost realizată în dimetilformamidă (DMF) anhidră şi în prezenţa
sărurilor anhidre de Cu, Zn, Co, şi Ni la 170 o C timp de 12-20 ore:
RO
4
C
C
N
N
+ M ++
170°C
DMF
N
N
N
N
N
N
N
RO
RO OR
RO
Pentru cercetarea proprietăţilor optice au fost confecţionate straturi subţiri (1,0 - 2,0 μm) din
diferiţi polimeri şi copolimeri de carbazolici, sensibilizaţi cu 12% 2,4,7-trinitrofluorenonă (TNF) şi 1-
5% coloranţi ftalocianinici (MePc). Cercetarea filmelor pe baza acestor copolimeri a demonstrat
prezenţa fotosensibilităţii spectrale şi în diapazonul roşu al spectrului (λ~650-700 nm) datorită
efectului de fotosensibilizare a coloranţilor ftalocianinici.
Poster
34
M
N
OR
CN
CN

NOI APLICATII PE BAZA POLIMERIZARII PRIN METATEZA CU DESCHIDERE DE INEL,
IN MODIFICAREA COPOLIMERILOR PE BAZA DE OXIRANI
Bogdan Spurcaciu(1), Cristian-Andi Nicolae(1), Paul Ghioca (1),
Lorena Iancu(1), Valerian Dragutan(2), Ileana Dragutan(2).
(1) INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU CHIMIE SI
PETROCHIMIE - ICECHIM - BUCURESTI
(2) CENTRUL DE CHIMIE ORGANICA “C.D. NENITESCU” AL ACADEMIEI
ROMANE
BUCURESTI
Studiul a constat in sinteza copolimreilor ternari epiclorhidrina - porpenoxid - alilglicidileter,
in prezenta sistemelor catalitice ionic-coordinative pe baza de alchili de aluminiu, urmata de
modificarea acestora prin reactii de matateza cu deschidere de inel cu ciclooctena, norbornena si
ciclododecena in prezenta catalizatorilor Grubbs: bis-(trifenilfosfina) benziliden ruteniu diclorura.
Intr-o prima etapa, au fost sintetizati copolimeri ternari pe baza de oxirani cu diferite
compozitii, in prezenta sistemelor catalitice ionic coordinative pe baza de alchili de aluminiu :
Conditiii experimentale:
- Solvent: toluen;
- Concentratia de comonomeri: 100 g / 800 mL solvent;
- Compozitia substratului: ECH/PO/AGE = 60/30/10 (gravimetric)
- Concentratia de catalizator: 30 mmoli /100 g comonomeri;
- Copolimerizare la temperature de 50°C; pe parcursul a 8 ore.
Copolimerii pe baza de oxirani au fost ulterior modificati prin polimerizare de tip matateza cu
deschidere de inel la dubla legatura alilica cu ciclooctena, norbornena si ciclododecena in prezenta
catalizatorilor Grubbs: bis-(trifenilfosfina) benziliden ruteniu diclorura:
35

Reactiile de metateza cu deschidere de inel au fost realizate in solutie, intr-un amestec de
toluen si tetrahidrofuran (la un raport molar toluen/tetrahidrofuran = 5/1) in prezenta catalizatorilor
Grubbs.
Reactiile de polimerizare prin metateza cu deschidere de inel in prezenta catalizatorului bis-
(trifenilfosfina) benziliden ruteniu diclorura, au fost efectuate prin dizolvarea la fierbere a
copolimerului ternar pe baza de oxirani sintetizat anterior, urmata de adaugarea de ciclooctena,
norbornena sau ciclododecena. Reactiile de grefare s-au realizat pe parcursul a 22 ore la temperatura
de 60 o C
Bibliografie :
1. B. Spurcaciu, E. Buzdugan, C. Nicolae, V. Dragutan and I. Dragutan, in: “Metathesis
Chemistry: From Nanostructure Design to Synthesis of Advanced Materials”, Y. Imamoglu
and V. Dragutan, Eds., NATO Science Series II. Mathematics, Physics and Chemistry,
Vol. 243, Springer, Dordrecht, 2007, pp. 347-354.
2. C.P. Radano, O.A. Scherman, N. Stingelin-Stutzmann, C. Muller, D.W. Breiby, P. Smith, R.A.J.
Janssen and E.W. Meijer, J. Am. Chem. Soc., 127 (2005) 12502.
Poster
36

ASPECTE PRIVIND OBŢINEREA BIO-NANO-COMPOZITELOR POLIMERICE PE BAZĂ
DE RESURSE REGENERABILE
Ramona Marina Coşerea, Radovici Constantin, Cristian Grigoras, Simona Pop ,
Catalin Zaharia, Raluca Darie , Roxana Popescu, Doina Dimonie
Utilizarea amidonului în fabricaţia de ambalaje polimerice răspunde unei cerinţe acute a
societăţii contemporane şi anume aceea a folosirii intensive a resurselor regenerabile şi/sau alternative
cu realizarea unor materiale polimerice cu o performanţă cel puţin similară celor sintetice.
Compoundurile pe bază de amidon sunt importante pentru practică datorită biodegradabilităţii
amidonului [1-5].
Realizarea practică a amestecurilor pe bază de amidon şi silicaţi stratificaţi nu este o sarcină
uşoară. Performanţa acestor amestecuri este condiţionată de foarte mulţi parametri. S-a observat de ex.
că omogenitatea amestecurilor pe bază de amidon depinde, pe lângă tipul utilajului pe care se
realizează compoundarea şi prelucrarea în produs finit, şi de următorii parametri importanţi:
compoziţia amestecurilor, tipul tratamentelor individuale a anumitor componenţi din amestec,
condiţiile de prelucrare din topitură, secvenţa de prelucrare din topitură.
Considerând proprietăţile amidonului, s-a încercat să se găsească posibilităţile de creştere a gradului
de omogenitate a amestecurilor pe bază de amidon şi silicat stratificat în baza formulei de plastifiere, a
modului de tratare a silicatului astfel încât să se realizeze exfolierea silicatului (fig.1) şi a secvenţei de
omogenizare care precede prelucrarea din topitură.
a) a)
b) c) d)
Fig.1 Se prezintă importanţa formulei de plastifiere, a modului de tratare a silicatului şi a secvenţei de
precondiţionare asupra omogenităţii morfologice a unor amestecuri pe bază de amidon şi silicat
stratificat.
Bibliografie
1. D. Dimonie, c. Radivici, S. Serban, A. Taranu, G. Vasilievici, “Compozite biodegradabile din
resurse regenerabile pentru ambalaje”, Materiale Plastice, 44, Nr. 2, pg. 148-154, 2007.
2. D. Dimonie, C. Radovici, C. Zaharia, G. Vasilievici, A. Stoleriu, “Comportarea termica a
nanocompozitelor biodegradabile pe baza de alcool polivinilic si amidon”, Materiale Plastice,
43, Nr. 2, pg. 132-137, 2006.
3. D. Dimonie, D. Petre, G. Vasilievici, “Polyvinyl Alcohol Melt Processing”, Journal of
Elastomers and Plastics, 39, Doi: 10.1177/0095244306071978, 2007.
4. D. Dimonie, C. Radovici, G. Vasilievici, M.C. Popescu, S. Garea, “The Dependence of the
XRD Morphology of Some Bionanocomposites on the Silicate Treatment”, Journal of
Nanomaterials, doi: 10.1155/2008/538421, 2008.
5. D. Dimonie, C. Radovici, R.M. Coserea, S. Garea, M.Teodorescu, “The Polymer Molecular
Weight and Silicate Treatment Influence upon the Morphology of Nanocomposites for Food
Packaging”, Revue Roumaine de Chimie, 53(11), pg. 1017-1026, 2008.
Poster
37

ELECTRODEPUNEREA DE FILME SUBTIRI CuInSe2 PENTRU APLICATII IN
DOMENIUL FOTOVOLTAIC
Burada Marian 1 , Soare Vasile 1 , Radu Mircea 1 , Dumitru Mitrică 1 , Barloaga Ionela 1
Lungu Petrica Cristian 2 , Ghenescu Veta 3 , Antohe Stefan 4
1 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare, Pantelimon, Ilfov
2 Institutul National de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, Măgurele, Ilfov
3 Institutul de Ştiinţe Spaţiale, Măgurele, Ilfov
4 Universitatea Bucureşti - Facultatea de Fizică, Magurele, Ilfov
Compusul intermetalic CuInSe2 – CIS, este unul din cele mai promiţătoare materiale semiconductoare
absorbante pentru fabricarea celulelor fotovoltaice pe baza de filme subtiri. 1,2,3. Filmele subtiri de CIS
au fost obtinute prin electrodepunere din solutii apoase intr-o celula de electroliza cu trei electrozi cu
anod inert din platina si electrod de referinta de calomel saturat. Substratul utilizat drept catod a fost
constituit din folii de material plastic placate cu Ni prin metoda arcului termoionic in vid (grosimea
stratului de Ni=1,5 microni). Electrodepunerea a fost efectuata in regim potentiostatic dintr-un
electrolit continand CuSO4 * 5H2O, In2(SO4)3, SeO2 si agent de complexare acid gluconic. pH solutiei
de electrolit a fost ajustat la o valoare de 2,5 cu solutie diluata de H2SO4 sau NaOH. A fost studiata
influenta parametrilor procesului de electrodepunere asupra caracteristicilor filmelor subtiri CIS
obtinute.
= ( & )
8 0 0
6 0 0
4 0 0
2 0 0
0
1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 0 8 0
c o m m e n t ( d a t e )
f o l i e
f o l i e
f o l i e - d o s
f o l i e
p r o b a 1
Fig.1. Analiza SEM a filmului CIS depus Fig. 2. Analiza XRD a filmului CIS depus
Compoziţia chimică şi structurală a filmelor subţiri CIS obtinute permite utilizarea lor ca
material semiconductor absorbant pentru aplicatii in domeniul fotovoltaic.
[1] Green M. A., Emery, K., King, D. L. et.al., Solar Cell Efficiency Tables - short communication, Progress in
Photovoltaics: Research And Applications, 2007, 15, pp 35-40.
[2] Chopra K. L., Paulson P. D., Dutta V., Thin-Film Solar Cells: An Overview, Progress in Photovoltaics: Research And
Applications 2004, 12, pp. 69–92.
[3] Green M., Thin-film solar cells: review of materials, technologies and commercial status, Journal of Materials Science:
Materials in Electronics, volum 18, Supplement 1, October 2007, pp. 15-19.
Poster
38
h o l d e r

PROCES IN-SITU PENTRU SINTEZA COMPOZITELOR DIN
SISTEMUL Al-Si/SiCp
Mitrica Dumitru, Soare Vasile, Surcel Ioan, Gurgu Constantin, Burada Marian, Constantin
Ionut.
Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR
B-lvd Biruinţei, nr. 102, Pantelimon, Ilfov, Romania, 077145
Rezumat
Metoda in-situ de obtinere a materialelor compozite de tipul Al-Si12 / SiCparticule se realizeaza prin
barbotarea unui amestec de gaz metan si argon în topitura de aliaj, la temperaturi cuprinse între 1173 si
1373ºC [1] . In aceasta lucrare s-au stabilit reactiile posibile atat dintre componentele initiale cat şi cele
formate (disocierea gazului metan, formarea de carburi si compusi intermetalici). S-au determinat
marimile termodinamice principale (energia libera Gibbs, constanta de reactie, entalpia), in intervalul
de temperatura 600 ÷ 1.500 0 C, utilizand programele de calcul HSC Chemistry şi Thermo-calc. S-a
realizat o presentare a mecanismului procesului impreuna cu o discutie concludenta asupra etapei mai
lente caracteristice sistemului [2] . Studiul cinetic precum şi modelarea procesului de formare a SiC prin
insuflarea gazului metan in aliaj AlSi lichid, au fost efectuate luand in considerare rezultate
experimentale preliminare si utilizand programe de calcul specializate: Thermo-calc, Mathcad. Pentru
simularea numerica a procesului, prin utilizarea de formule specializate, s-a luat in considerare
conditiile prealabile, intre care: volumul topiturii de aliaj 100 cm 3 ; amestec de gaz introdus 90
%Ar/10%CH4; debitul de intrare al amestecului de gaze 0,1 - 0,3 L/min; temperatura procesului
1.173-1.373 K; timpul de barbotare de 2-8 ore. Din rezultatele obtinute se observa ca, la temperaturi de
proces relativ joase, debite mici si timpi lungi de barbotare randamentele de formare a SiC (numarul de
particule de carbon reactionate) au valori ridicate, limitate insa la cca. 70% , acesta exprimand gradul
de utilizare a CH4.
Variatia cantitatii de particule de ranforsare obtinuta functie de timpul de barbotare, pentru conditiile
de proces stabilite are o dependenta ascensionala cvasiliniara.
Bibliografie
1) Reddy, R. G. And Kumar, V., “Chemical in situ Synthesis of Aluminum Alloy Composites”, Materials Science Forum,
Vol. 561-565 (2007), pp. 701-704.
2) Banqiu, Wu And Ramana, G. Reddy, “In-Situ Formation of SiC-Reinforced Al-Si Alloy Composites Using Methane
Gas Mixtures”, Metallurgical and Materials Transactions B, Vol. 33B (2002), pp. 543-550.
Poster
39

CORELATII PERMEABILITATE LA GAZE, STRUCTURA, PROPRIETATI MECANICE,
ALE UNOR NANOCOMPOZITE PE BAZA DE PEJD PENTRU AMBALAJE
Vuluga Zina, Florea Dorel, Iorga Michaela, Radovici Constantin, Paven Horia
INCDCP - ICECHIM, Spl. Independentei 202, 060021, Bucuresti
Materialele polimerice sunt utilizate adeseori datorita proprietatilor de bariera fata de gaze si
vapori, precum si a rezistentei mecanice, in anumite domenii cum ar fi ambalajele pentru alimente,
ceai, bauturi, acoperiri de protectie, in agricultura, etc. 1, 2 Pentru evitarea degradarii alimentelor,
materialele plastice utilizate la ambalarea alimentelor trebuie sa prezinte proprietati inalte de bariera la
gaze si vapori de apa. Poliolefinele ofera o buna bariera pentru umiditate, insa pot fi permeate de gaze
precum azotul si oxigenul.
Nanocompozitele polimerice pe baza de silicati stratificati prezinta proprietati de bariera
excelente fata de gaze (O2, N2, CO2), apa si hidrocarburi. Proprietatile de bariera imbunatatite sunt
explicabile prin calea de difuzie impiedicata (in "zig-zag") prin nanocompozite. 3-6
In lucrarea de fata se prezinta proprietatile mecanice (modul de rigiditate Olsen, modul de
elasticitate aparent, rezistenta la tractiune, alungirea la rupere) si de bariera (la azot) ale unor
nanocompozite PEJD/ silicat stratificat modificat precum si corelatia acestora cu proprietatile
morfostructurale. Nanocompozitele s-au obtinut in conditii dinamice prin intercalarea din topitura a
polietilenei intre straturile unui silicat stratificat hidrofil/ organofil modificat cu diferite substante
bioactive (colagen, chitosan, amidon, celuloza, acizi si alcooli grasi si derivati ai acestora).
Proprietatile morfostructurale (distanta interlamelara, cristalinitate) s-au determinat prin difractie de
raze X. In functie de silicatul folosit si de substanta bioactiva utilizata la modificarea suprafetei s-au
obtinut nanocompozite intercalate cu structura lamelara dezordonata, intercalate/ partial exfoliate si
intercalate cu structura lamelara ordonata. Nanocompozitele intercalate cu structura lamelara ordonata/
partial dezorganizata prezinta proprietati mecanice si de bariera ridicate.
Bibliografie
1. Lu C., Mai Y. W., Compos. Sci. Technol., 2007, 67, 2895-2902.
2. Sasa Mrkic, Kata Galic, and Marica Ivankovic, Journal of Plastic Film & Sheeting, 2007, 23, 239-356
3. Z.Vuluga, H. Paven and D. Donescu, Mat.Plast., 2002, 39(1), 19-27;
4. Osman M. A., Rupp J. E. P. Suter U. W., J. Mater. Chem., 2005, 15, 1298-1304.
5. Zang Q. H., Yu A. B., Lu G. Q., Paul D. R., J. Nanosci. Nanotech., 2005, 5, 1574-1592.
6. Brody A. L., Food Technology, 2007, 80-83.
Poster
40

STUDIUL IMBATRINIRII NANOCOMPOZITELOR BIOACTIVE PENTRU AMBALAJE
ALIMENTARE SI EVALUAREA ACESTEIA
Stanulet Lucica*, Blajan Olimpiu*, Crucean Augustin *
Vuluga Zina**, Iorga Mihaela**
* SC Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice SA Medias – Str. Carpati nr.8
** INCDCP - ICECHIM, Spl. Independentei 202, 060021, Bucuresti
In prezent, ambalajele pe baza de poliolefine trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte
functionale printre care flexibilitate, claritate optica, pierdere scazuta de apa, durata de viata la raft
ridicata, permeabilitate scazuta la O2, CO2, stabilitate dimensionala si termica, rezistenta la flexiuni
repetate, prelucrabilitate usoara, biocompatibilitate, biodegradabilitate si pret scazut.
In lucrarea de fata s-a studiat imbatrinirea unor nanocompozite bioactive PEJD/ silicat
stratificat modificat obtinute sub forma de folii pentru ambalaje alimentare. Imbatranirea s-a realizat
prin expunerea controlata a foliilor la radiatii UV. S-au determinat factorii de echivalenta intre
iradierea artificiala si iradierea atmosferica studiind valorile radiatiilor UV pe o perioada de 1 an.
Evaluarea degradarii s-a facut prin determinarea proprietatilor fizico mecanice ale foliilor expuse la
radiatii UV la anumite intervale de timp.
alimentare.
Studiul efectuat are rolul estimarii duratei de viata a nanocompozitelor pentru acoperiri
Poster
41

SUBSTRATURI NANOSTRUCTURATE SI FUNCTIONALIZATE PENTRU
CELULE CU CRISTAL LICHID.
EVIDENTIEREA INTERACTIEI SUBSTRATURILOR CU CRISTALUL LICHID
T. Beica 1 , S. Frunza 1 , I. Zgura 1 , L.
Frunza1
, O. Rasoga1 , M. Baibarac1 , C. Cotarlan1 ,
C. Negrila 1 , A.M. Vlaicu 1 , A. Moldovan 2 , M. Dinescu 2 , C. N. Zaharia 3
1 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor,
2 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei si Radiatiei, 3 Institutul
de Virusologie Stefan S. Nicolau al Academiei Romane
Pe plan international, a fost deschisa o directie noua de evidentiere a complecsilor ligand-
receptor prin folosirea sensibilitatii orientarii cristalelor lichide la prezenta liganzilor pe stratul de
aliniere 1 . Metoda se bazeaza pe proprietatea de amplificare a semnalului optic aparut ca urmare a
interactiunii ligand – receptor specific.
Aceasta contributie prezinta rezultate privind obtinerea si caracterizarea unor substraturi
nanostructurate, precum si celulele cu cristal lichid realizate pe baza lor.
S-au realizat straturi nanostructurate (de polimeri, oxid de siliciu, aur) depuse prin metode
adecvate precum: centrifugare si frecare unidirectionala, depunere de dielectrici la unghi mic, depunere
de straturi metalice la unghi mic. Aceste straturi au fost folosite ca atare sau functionalizate cu diverse
grupari functionale de tip amina, hidroxil, carboxil sau autoasamblate cu tioli prin diferite reactii
chimice.
Pentru aceste depuneri de straturi, s-au folosit placute plan-paralele, de sticla silico-calco-
sodica de tip float sau borosilicatica (lame de microscop).
Proprietatile straturilor depuse au fost studiate prin metode complementare, cum ar fi:
microscopie de forta atomica (AFM), spectroscopie de fotoelectroni (XPS), difractia de raze X
(XRD) la unghi de incidenta mic, spectroelipsometrie, spectroscopie Raman, spectroscopie de
infrarosu (FTIR), masuratori de unghi de contact.
Cu aceste placute de sticla, purtatoare de diferite straturi, s-au realizat celule cu cristal lichid.
Alinierea moleculelor de cristal lichid a fost observata vizual si prin microscopie optica in lumina
polarizata. Interactia acestor molecule cu substratul a fost evidentiata astfel, indirect si sustinuta de
datele de caracterizare.
Multumiri se aduc pe aceasta cale, Ministerului Educatiei si Cercetarii pentru sustinerea
financiara (prin proiectul VIRNANO/2007).
Poster
42
1. W. J. Miller, N. L. Abbott, Langmuir 13, 7106-7114. (1997).

STUDIUL COMPLEX AL ARTEFACTELOR CERAMICE ROMANESTI
Irina Dumitriu 1, 2,3 , Radu-Claudiu Fierascu 1, 2,3 , Simona – Florentina Pop 1, 2 ,
Raluca Ioana Bunghez 1 , Rodica–Mariana Ion 1,2
1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti,
2 Universitatea Valahia, Targoviste,
3 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie,
e-mail: dumitriu.irina@yahoo.com
Rezumat
Din punctul de vedere al aplicatiilor in investigarea artefactelor si obiectelor de arta, este
adesea importanta folosirea atat a metodelor nedistructive (care pot fi in unele cazuri complet
neinvazive) cat si a metodelor moderne distructive microanalitice pentru analiza probelor foarte mici.
Se pot dovedi foarte valoroase in investigarea provenientei obiectelor si a originii materialelor folosite
si pentru a determina starea de degradare si pentru a monitoriza transformarile care apar in timpul
procesului de imbatranire. Metodele se pot dovedi valoroase pentru alegerea celor mai potrivite
metode de restaurare si conservare, tipul de materiale folosite pentru conservare si restaurare, precum
si in monitorizarea procesului de restaurare/conservare. Metodele analitice se pot folosi si pentru
datarea obiectelor si identificarea artefactelor falsificate.
O metoda de carcaterizare integrata a artefactelor ceramice include adesea descrierea
proprietatilor mineralogice, chimice si termice. Aceste date se pot obtine printr-o abordare
interdisciplinara, folosind o varietate de tehnici instrumentale.
In lucrarea de fata s-a studiat un set de fragmente ceramice Romanesti. Principalul obiectiv l-a
consituit caracterizarea artefactelor, folosinf Fluorescenta de raze X cu dispersie dupa energie
(EDXRF), studii termogravimetrice, spectrometria de emisie atomica cu plasma cuplata inductiv (ICP-
AES) si difractia de raze X. Continutul de Ca este diferit in cele doua porbe, iar prezenta sistematica a
Fe in conentratii marite poate caracteriza artefactele ceramice. Ti este intotdeauna prezent la
concentratii relativ ridicate, la fel ca si Zn, Cu si alte elemente, la nivel de urme. Resultatele obtinute
se pot aplica pentru conservarea si restaurarea pieselor originale din care probele au fost extrase.
Bibliografie:
[1] R.M. Ion, D. Boros, M.L. Ion, I. Dumitriu, R.C. Fierascu, C. Radovici, G. Florea, C. Bercu –
Metalurgia International, vol XIII (2008), nr. 5, pp 61-65;
[2] Radu-Claudiu Fierascu, Irina Dumitriu, Mihaela-Lucia Ion, Adrian Catangiu and Rodica–
Mariana Ion - European Journal of Science and Theology, Vol.5, No.1, 17-28;
[3] Irina Dumitriu, Radu – Claudiu Fierascu, Rodica-Mariana Ion and Mihaela – Lucia Ion -
www.eJournalNet.com, J.Int.Res.Pub., Issue Materials, Methods & Technologies, ISSN: 1313-
2539, 2009, pp. 108-116;
Poster
43

BIOSINTEZA NANOPARTICULELOR DE AUR
MEDIATA DE EXTRACTE DIN PLANTE
Radu Claudiu Fierascu 1,2,3 , Irina Dumitriu 1,2,3 , Sorin Marius Avramescu 3 , Rodica-Mariana Ion 1,2 ,
Marian Neata 4
1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti,
2 Universitatea Valahia, Targoviste,
3 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie,
4 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie, RENAR
e-mail: radu_claudiu_fierascu@yahoo.com
Rezumat
Nanoparticulele metalelor nobile, precum nanoparticulele de aur sau argint, absorb puternic in
domeniul vizibil si infrarosu apropiat cand frecventa unui camp electromagnetic devine rezonanta cu
oscilatia plasmonica electronica coerenta de suprafata din nanoparticule. Metalele nobile nu se
fotodegradeaza si pot fi detectate pana la concentatii de 10 -16 . Nanosferele de aur cu anumite diametre
au un maxim de absorbtie la aproximativ 520 nm, in timp ce aurul sub forma de nanorod poseda un
maximum de absorbtie tunabil, inclusiv in domeniu infrarosu apropiat (NIR), unde tesutul este mai
transparent.
In zilele noastre, nanoparticulele si-au gasit intrebuintari diverse in terapia fotodinamica (PDT)
pentru tratamentul cancerului in vivo. In tesuturile de adancime, se foloseste radiatia din domeniul
NIR, deoarece aceasta poseda o putere de penetratie maxima prin tesut, datorita imprastierii si
absorbtiei scazute a cromoforilor intrinseci in tesut. Agentii PDT folositi in prezent includ molecule
inglobabile prefrential in celulele tumorale. Radiatia ajunsa la locul tumorii, in zona rosie (600-700
nm) produce fotochimic oxigen singlet, daunator celulelor.
Sinteza biologica extracelulara a nanoparticulelor de aur s-a atins printr-o procedura biologica
simpla, folosind extracte de plante ca agent reducator. Ionii de aur in solutie apoasa expusi extractului
natural sunt redusi, rezultand biosinteza de nanoparticule de aur cu dimensiuni in domeniul 6.75–
57.91 nm. Nanoparticulele de aur au fost sintetizate prin spectroscopie UV-VIS, difractie de raze X,
fluorescenta de raze X, spectroscopie FTIR si microscopie de transmisie electronica (TEM). Aceasta
abordare „verde” pentru sinteza de nanoparticule este simpla, ameliorabila pentru sinteza pe scara
larga si aplicatii tehnice.
References:
[1] M. Brust, C. J. Kiely, Some recent advances in nanostructure preparation from gold and silver
particles: a short topical review, Colloids and Surfaces A: Physicochemical and Engineering
Aspects, 202, Issues 2-3, 9 April 2002, Pages 175-186
[2] G.B. Sergeev, Synthesis and Stabilization of Nanoparticles, Nanochemistry, 2006, Pages 7-36
[3] H. Huang, X. Yang, Chitosan mediated assembly of gold nanoparticles multilayer, Colloids and
Surfaces A: Physicochemical and Engineering Aspects, 226, Issues 1-3, 30 September 2003, Pages
77-86;
[4] M. Gericke, A. Pinches, Biological synthesis of metal nanoparticles, Hydrometallurgy, 83, Issues
1-4, September 2006, Pages 132-140;
[5] RM Ion, R.C. Fierascu, I. Dumitriu, Photonic metallic nanostructures in photodynamic therapy,
Proc. SPIE 7297, 729723 (2009)
[6] R.C. Fierascu, RM Ion, I. Dumitriu, Advanced new materials with various applications, Proc. SPIE
7297, 72970H (2009)
Poster
44

STUDIUL PRIVIND EFECTUL DE MEMORIE AL COPOLIMERILOR
POLI(L-LACTIDĂ-co-ε-CAPROLACTONĂ)
Raluca Augusta GABOR,
Cristian-Andi NICOLAE, Margareta GRIGORESCU
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti
Aliajele cu efect de memorie, ca de exemplu cele TiNi, sunt aplicate pe scară largă în domeniul
medical datorită rezistenţei, excelentei biocompatibilităţi şi mai ales datorită efectului special de
memorie a formei. Totuşi aceste materiale prezintă şi numeroase dezavantaje cum ar fi: costuri ridicate
de producţie, o recuperare limitată a deformării şi nu sunt biodegradabile. Pentru implanturile medicale
materialele trebuie să prezinte atât biodegradabilitate cât şi efect de memorie. Având o bună
biodegradabilitate nu vor rămâne în corp mai mult decât este necesar şi nici nu vor necesita o a doua
intevenţie chirurgicală pentru a fi îndepărtate. Datorită efectului de memorie implanturile vor avea o
formă convenabilă pentru a asigura o intervenţie cât mai puţin invazivă urmănd ca acestea să-şi
recupereze forma originală în interiorul corpului. În ultimii ani mai mulţi polimeri biodegradabili cu
efect de memorie au reuşit să atragă atenţia apărând destul de frecvent în lucrările de specialitate.
Polilactida (PLLA), poli(ε-caprolactona) (PCL) şi copolimerii poli(L-lactidă-co-ε-
caprolactonă) (PCLA) ocupă o importantă poziţie în familia polimerilor biodegradabili cu utilizări
largi în domeniul medical datorită excelentei lor biodegradabilităţi şi biocompatibilităţi.
În lucrarea de faţă sunt prezentate proprietăţile termice, structura cristalină şi efectul de
memorie a formei ale PLLA şi PCLA utilizând calorimetria cu scanare diferenţială (DSC), difracţia de
raze X şi analize mecanice în regim dinamic (DMA). Sunt prezentate efectele efortului de deformare
asupra ratei de recuperare a formei şi a deformării. Aceşti polimeri prezintă atât zone cristaline cât şi
zone amorfe care servesc ca faze fixe şi respectiv, faze reversibile. Rata de recuperare a formei şi
reversibilitatea deformării sunt influenţate semnificativ de compoziţie şi de forţa de deformare. La
copolimerii cu un procent ridicat de grupe ε-CL se observă o reducere a ratei de recuperare a formei
odată cu creşterea forţei de deformare. Forţa de revenire funcţie de efortul de deformare variază destul
de mult dar pentru toţi polimerii studiaţi a depăşit 3 MPa, valoare acceptabilă în cazul aplicţiilor
medicale
Poster
45

NANOCOMPOZITE POLIMERICE FOTOLUMINISCENTE DIN DERIVAŢI AI
CHALCONELOR AROMATICE
Ana Dragalina Popuşoi, Nicanor Barbă, Galina Dragalina, Elmira Cuculescu,
Mihai Caraman, Ştefan Robu
Universitatea de Stat din Moldova
Extinderea domeniului de utilizare a pigmenţilor luminofori în elaborarea lazerului color, a
tehnicii de fotografiere şi de fotocopiere, în crearea elementelor de memorie şi de înregistrare pentru
calculatoare, precum şi la marcarea proteinelor în vederea descifrării structurii celulare, au condus la
intensificarea cercetărilor în domeniul chalconeor luminiscente [1,2].
În lucrare se analizează căile de sinteză a unor compozite nanodimensionale pe bază de chalcone
aromatice cu polimeri organici şi proprietăţile fotoluminiscente ale lor. În calitate de chalcone
aromatice s-a utilizat N,N-dimetiltioureidochalcona (I) şi izotiocianatochalcona corespunzătoare (II),
care manifestă fluorescenţă:
H3C N
H C 3
C H
C H
O
N
H
S
N
CH 3
CH 3
H C 3
N
C
I II
Compusul I a fost obţinut prin încălzirea 4-aminoacetofenonei cu disulfura de tetrame- tiltiuram
în dimetilformamidă şi condensarea ulterioară a dimetilaminobenzaldehidei cu acetofenona formată.
La rîndul său, izotiocianatochalcona II a fost obţinută prin tratarea chalconei (I) cu diferiţi reagenţi cu
caracter acid. Eliminarea dimetilaminei din chalconă (I) se realizează cu succes la fierberea cu
anhidridă acetică în benzen.
Derivaţii chalconici sunt solubili în solvenţi organici nepolari şi sunt compatibili cu polimerii
organici de tipul polimetacrilaţilor, ceea ce permite a produce pe baza lor sisteme nanodimensionale.
Fotoluminiscenţa compuşilor I şi II, precum şi a sistemelor ”chalconă-polimer” s-a excitat cu
radiaţia lazerului de azot (λ=337,4 nm, densitatea fascicolului cca 300-1200 wt/cm 2 ). Aceste sisteme
posedă fotoluminiscenţă intensă într-un diapazon larg al spectrului. De menţionat, că chalcona II
deplasează spectrul de luminiscenţă în domeniul roşu (λ=600-630 nm) graţie prezenţei grupei
izotiocianat. Pentru interpretarea rezultatelor experimentale, odată cu fotoluminiscenţa s-a analizat
cinetica relaxării în benzile caracteristice.
1. C. Boscornea, St. Tomas, L. G. Hinescu, C. Tărăbăşanu ” Semiconducting Polymers based on Tetraizoindole”, vol.
Congr. AMPT-99. Dublin, 1999.
2. V. Verlan, S. Buzuriniuc, S. Robu, N. Barbă, M. Caraman. Some fluorescents properties of organic/organic compozite
on base of luminophor compound and polymer. ”3-rd, International conference on materials science and condensed
matter physics”, Abstracts MSCMP p.118, 2006.
Poster
46
H 3
C H
C H
O
NCS

MATERIALE NOI RETARDANTE DE FLACĂRĂ
E. Vilcea 1,2 , R.M.Ion 2,3
1 Ministerul Educatiei si Cercetarii, Bucuresti
2 Universitatea Valahia, Targoviste
3 ICECHIM, Bucuresti
Retardanţii de flacără sunt extrem de importanţi în multe domenii industriale, iar domeniul lor
de utilizare s-a extins foarte mult. Printre retardanţii de flacără cei mai răspândiţi sunt retardanţii
bromuraţi de flacără, datorită costului scăzut şi eficienţei lor ridicate. Retardanţii de flacără reactivi –
de obicei sunt încorporaţi în faza de polimerizare şi copolimerizare, împreună cu alţi monomeri, de
exemplu pentru poliesteri cei mai importanţi retardanţi sunt retardanţii bromuraţi cu 70% mai eficienţi
decât cei cloruraţi. Retardanţii de flacără aditivi pot fi anorganici (alumina, trioxid de antimoniu,
hidroxid de magneziu, fosforul), compuşi halogenaţi (compuşii cloruraţi şi compuşii bromuraţi).
Unele caracteristici generale ale compusilor chimici ignifuganti fac referire la modul cum
acestea interactioneaza cu polimerul in care sunt incorporate si la modul cum este impiedicata flacara
de substratul in care este utilizat.
In general, un ignifugant actioneaza intr-unul sau doua moduri: fie previne aprinderea, fie
previne imprastierea flacarii. Cei mai utilizati ignifuganti sunt pe baza de pulberi oxidice, de tipul
Mg(OH)2, fie argile de tipul montmorilonitului, fie de tip organic precum melaminele si in special
melaminele cianurate.
Materialele supuse analizei in aceasta lucrare sunt de tip polipropilenă cu diverse adausuri
Reogard 2000, iar tehnicile utilizate in analizarea acestora sunt: difractie de raze X; fluorescentă de
raze X; analiză termică.
Din analizele de difracţie de raze X s-a constatat că polipropilena nu este pură şi este de fapt o
polipropilenă şarjată cu CaCO3 (calcit) în proporţie de 5-10 %, cu un colorant verde stabil la
temperatura de prelucrare şi un compus organic de calciu care se descompune la temperatura de
prelucrare (160-190 o C) cu formare de oxid de calciu şi cu apariţia de goluri în material.
Totodată, conţinutul ridicat de calciu (59,5 %) determinat prin fluorescenţa de raze X este o
indicaţie prezentei unui compus cu Ca în compozitia polipropilenei pure.
Aceste observaţii sunt vizibile şi din analiza DSC, prin apariţia picului la 166,78 o C (pic
endoterm), characteristic unei faze polimerice suplimentare generate cel mai probabil prelucrarilor
mecanice (presare, forfecare).
Analizand Reogard 2000, s-a constatat că acesta este un amestec complex de fosfaţi de sodium,
magneziu, aluminiu şi aluminosilicaţi care la temperatura de prelucrare îşi modifică structura şi
probabil şi compoziţia.
In amestecurile polipropilenă - Reogard 2000 polipropilenă îşi modifică structura: d110 şi d130
cresc cu ~ 0,3 % şi respective 0,6 % şi apare maximul d021. Modificarea se datorează atat condiţiilor de
prelucrare (presiune, forfecare, regim termic) cat şi interacţiilor polimer-umplutura.
Poster
47

UTILIZAREA CELULELOR SOLARE
Nicolae Irina-Elena
Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti
Celulele solare constituie o sursa nepoluanta de energie electrica. Ele au o fiabilitate ridicata, putand functiona timp indelungat fara supraveghere.
Celulele solare sunt destinate atat utilizarilor spatiale (ca sursa de energie electrica pentru aparatura electronica a satelitilor, navelor si statiilor
cosmice), cat si celor terestre. Intre cele doua situatii, exista mari diferente cu privire la compozitia spectrala si la puterea incidenta a luminii solare, in
afara atmosferei terestre (AMO) si respectiv la sol (AM1). Datorita absorbtiei atmosferice puterea incidenta a luminii la nivelul solului este mai mica
decat in conditiile AMO. Ca urmare, utilizarea celulelor solare in exteriorul atmosferei necesita o rezistenta marita la actiunea radiatiilor cosmice si o
adaptare corespunzatoare spectrului solar AMO.
Folosirea lor la nivelul solului implica o buna adaptare la spectrul AM1 prin alegerea adancimii jonctiunii, astfel incat campul electric intern sa poata
prelua o parte cat mai mare din purtatorii fotogenerati in tot volumul dispozitivului. In aceste conditii, este necesara de asemenea, protejarea
structurilor semiconductoare fata de actiunea mediului inconjurator printr-o incapsulare adecvata.
Principalul impediment in utilizarea pe scara larga a celulelor solare pe baza de siliciu monocristalin este in prezent costul relativ ridicat al acestora.
O problema importanta legata de utilizarea celulelor solare este stocarea energiei electrice pentru a permite functionarea aparaturii alimentate si in
timpul noptii sau in perioadele innorate. In mod obisnuit, stocarea se face cu ajutorul unui acumulator electric, plasat intre sursa (celula, modul,
panou) si consumator.
BIBLIOGRAFIE
1. “Das Grosse Anwenderluch der Solartechnik” – Bo Hanus 1996, Franzis-Verlag GmbH, Feldkirchen
2. “Tehnische Physik”, Horst Herr, Ewald Bach, Ulrich Maier, Verlag Europa – Lehrnittel, Haan-Gruiten, 1997
Poster
48

NECESITATEA STRATURILOR ANTIREFLECTANTE
Nicolae Irina-Elena
Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti
Celula solara face parte din categoria fotoelementelor. Fotoelementele sunt dispozitive semiconductoare, caracterizate de aparitia unei tensiuni
electromotoare sub actiunea luminii.
Unul din factorii care influenteaza performantele celulelor solare este reflexia radiatiei incidente pe suprafata activa a celulei solare. Astfel, datorita
indicilor de refractie foarte mari ai principalelor materiale semiconductoare, pierderile datorate fenomenului de reflexie depasesc 30% din radiatia
incidenta, la lungimea de unda pentru care se obtine maximul efectului fotovoltaic. Astfel, numai 40% din fluxul incident de fotoni contribuie efectiv
la aparitia fenomenului fotovoltaic.
Aceste pierderi datorate fenomenului de reflexie pot fi reduse foarte mult prin depunerea pe suprafata activa a celulei solare a unor strate
antireflectante (AR), constituite din straturi dielectrice.
Principalele materiale utilizate ca straturi antireflectorizante sunt: bioxid si nitrura de siliciu, oxizi de aluminiu, titan si tantal, cu grosimea mai mica
de 1μm. Depunerea acestor straturi antireflectante determina reducerea reflexiilor la suprafata cu 6-10%.
Factorii generali care influenteaza performantele celulelor solare sunt:
- intensitatea si distributia spectrala a radiatiei incidente;
- reflexia radiatiei incidente la suprafata calueli solare;
- pierderile prin absorbtie a radiatiei incidente in straturile de protectie ale celulei solare;
- suprafata utila a celulei solare (influentata de grila de contact);
- coeficientul de absorbtie al radiatiei incidente.
BIBLIOGRAFIE
3. B.O. Seraphire. H.E. Bennett, Semiconductors and Semimetals, vol. 3, Academic Press, New York, 1987
4. Encyclopedia of Chemical Technology, vol. 18, Willey, New York, 1984
Poster
49

CELULA SOLARA
Nicolae Irina-Elena
Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti
Celula solara este un dispozitiv optoelectronic destinat conversiei directe a energiei luminii
solare in energie electrica cu un randament ridicat si cu costuri cat mai accesibile. De aceea, celula
solara suscita un interes deosebit in prezent.
Functionarea celulei solare se bazeaza pe efectul fotovoltaic produs pe o suprafata activa de
ordinul centimetrilor sau zecilor de centimetri patrati. Celulele solare pot fi construite din diverse
materiale semiconductoare, cel mai avantajos fiind considerat pana in prezent siliciul.
Grila metalica de contact de pe suprafata activa are rolul de a mari eficienta de colectare a
purtatorilor fotogenerati si de a micsora rezistenta serie a celulei (definita ca rezistenta electrica pe care
dispozitivul insusi o opune trecerii curentului electric). Datorita stratului antireflectant numai
aproximativ 10% din fluxul luminos incident este reflectat pe suprafata activa a celulelor; absenta
acestui strat ar face ca pierderea prin reflexie sa fie in jur de 35%.
Celulele solare sunt caracterizate de doi parametri optoelectrici importanti: tensiunea de circuit
deschis (UCD) si curentul de scurtcircuit (ISC). Parametrul principal care caracterizeaza calitatea unei
celule solare este randamentul de conversie (η). Acesta reprezinta raportul dintre puterea electrica
maxima furnizata de celula pe rezistenta de sarcina, Pmax, si puterea radianta incidenta pe suprafata
fotosensibila, Pinc.
Poster
50
BIBLIOGRAFIE
5. “De la efectul fotoelectric la celula solara” – Mircea Negreanu, ed. Albatros, 1981
6. “Fenomene fotoelectrice in semiconductori si aplicatii” – I. Dinu si I. Licea, ed. Academiei, 1980

COMPORTAREA ELECTROCHIMICA A NIOBIULUI. STUDII VOLTAMETRICE
Cristian George Vaszilcsin1
, Andrea Kellenberger2 , Adina-Elena Segneanu1 ,
Dan Cristian Rosu 1 , Doru Buzatu 1,2 , Marius Constantin Mirica 1 ,
Damian Daniel 1 , Ionel Balcu 1
1 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119, Fax. 0256-201382
2 Universitatea “Politehnica” Timisoara, 30006 Piata Victoriei 2, Timisoara, Romania
Pentru a reduce dependenta de combustibili fosili un mare interes a fost acordat surselor alternative de
energie, cum ar fi hidrogenul si pilele de combustie 1 . Una dintre cele mai importante reactii
electrochimice din industrie este bazata pe degajarea catodica a hidrogenului 2,3 .
Scopul acestui studiu este obtinerea de informatii asupra efectului electrocatalitic al niobiului in reactia
de degajare a hidrogenului si oxigenului din medii apoase. Studiile de voltametrie au fost efectuate in
medii acide, neutre si alcaline. De asemenea, parametrii cinetici ai reactiilor de electrod au fost
determinate folosind metoda pantei Tafel.
Bibliografie:
[1] J.O’M., Bockris, A primer on electrocatalysis, J. Serb. Chem. Soc. 70 (3) 475–487, 2005;
[2] B.J., Priesma, W.Greatbatch, Some aspects of electrocatalysis, Platinum Metals, 30,(3), 120-129, 1986;
[3] N.N., Greenwood, A. Earnshaw, Chemistry of elements, Butterworth-Heinemann, 1997.
Poster
51

CONTRIBUTII LA SINTEZA IN EMULSIE APOASA CONCENTRATA A
COPOLIMERILOR VINIL – ACRILICI
Autori: Gajdos Emeric * , Vuluga Zina ** , Blajan Olimpiu * , Nicolae Cristian Andi **
* S.C. Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice (ICPAO) S.A., Str. Carpati, nr.8, Medias,
jud. Sibiu, 551022, Romania
** Institutul National de Cercetare- Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie (ICECHIM), Splaiul
Independentei, nr.202 – Bucuresti, 060021, Romania
Dispersiile apoase concentrate (cu circa 45% substanta uscata) ale acetatului de vinil cu esteri
acrilici se pot utiliza cu success ca periculogen in domenii unde nu se cer rezistente deosebite la
conditii climaterice (umiditate, inghet, radiatii solare), cum ar fi obtinerea vopselelor pigmentate
pentru constructii si consolidarea, apretarea sau rigidizarea textilelor netesute pentru tapiterii. Sinteza
unor astfel de dispersii se realizeaza cel mai bine prin copolimerizarea cu grefare in emulsie a unui
amestec de monomeri pe baza de acetat de vinil si esteri (met)acrilici pe un copolimer samanta in
emulsie pe baza de ester acrilic si stiren.
Lucrarea de fata prezinta unele aspecte ale sintezei unui astfel de produs sub aspectul influentei
vascozitatii emulsiei samanta si a raportului copolimer grefa / copolimer samanta asupra proprietatilor
fizico-chimice ale produsului final atat sub forma de dispersie, cat si sub forma de pelicula. Datele
obtinute se pot valorifica cu success la elaborarea tehnologiei de sinteza a unor copolimeri vinil-acrilici
grefati in emulsie concentrata.
Poster
52

PRODUSE POLIMERICE PERFORMANTE UTILIZATE PENTRU MARIREA
DURABILITATII SI REZISTENTEI INFRASTRUCTURII CONSTRUCTIILOR LA
IMPACTUL FENOMENELOR DE INSTABILITATE
Mihaela Ion, Vasilica Vasile, Cornelia-Florentina Dobrescu
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Constructii si Economia Constructiilor – INCERC
Bucuresti, Sos.Pantelimon 266, Sector 2, Cod postal 021652
Pe plan mondial exista preocupari intense in domeniul reducerii efectelor provocate de
fenomenele de instabilitate asupra constructiilor 1 . Urmarile fenomenelor de alunecari de teren au atras
si atrag atentia specialistilor din intreaga lume mobilizandu-i in aprofundarea cunoasterii comportarii
pamanturilor si perfectionarea metodelor de cercetare, analiza si calcul al stabilitatii terenurilor, in
scopul adoptarii unor masuri eficiente de prevenire a acestor fenomene 2 .
Articolul prezinta pe de o parte, preocuparile existente pe plan national si international privind
zonarea hazardului produs de fenomenele de instabilitate, iar pe de alta parte contine consideratii
generale privind alunecarile de teren, manifestarea si implicatiile acestora precum si inventarierea
tipurilor de produse polimerice numite geosintetice, utilizate in stransa legatura cu pamanturile, in
domeniul constructiilor.
Se poate afirma cǎ masurile de prevenire si combatere a alunecarilor de teren urmaresc cauzele
care pot provoca sau deja au provocat instabilitatea masivelor de pamant. Ca urmare, alegerea si
dimensionarea judicioasa a mijloacelor de combatere a alunecarilor trebuie cunoscute si analizate cu
deosebita atentie.
Cercetate in cadrul proceselor de modelare naturala a reliefului, alunecarile si alte forme de
deplasari ale terenului au o larga raspandire in tara noastra, fiind in directa legatura cu substratul
litologic si regimul climatic.
Pe teritoriul Romaniei, zonele avand conditii potentiale de declansare a alunecarilor, au fost
delimitate tanand seama de litologic, panta combinata cu energia de relief si gradul de acoperire cu
paduri.
Zonele cele mai expuse pericolului alunecarilor de teren sunt zonele subcarpatice, cu
intensificari in sectorul de curbura Campia Transilvaniei, in special in partea centrala si sudica, Podisul
Tarnavelor, Platforma Someseana si Podisul Moldevei, cu intensificari in Campia Jijiei si Podisul
Barladului. Zonelor distribuite in suprafata pe teritoriul tarii li se adauga fasii inguste in lungul malului
Dunarii si a litoralului.
53

Din acest punct de vedere in figura de mai jos se prezinta o harta a zonelor cu alunecari de
teren in Romania, apreciindu-se ca terenurile stabilizate sau active ocupa o suprafata de cca. 900.000
ha:
Pe scara tot mai mare, in ultima perioada se opteaza pentru solutii constructive mixte, de tipul
transeelor realizate din produse polimerice si material granular, solutii care combina rolul drenant cu
cel de sprijinire.
Conlucrarea intre geosintetice 4 si pamanturi, imbunatatirea sau suplinirea unor proprietati ale
acesora din urma, implica o cunoastere profunda atat a proprietatilor celor doua tipuri de materiale
(geosintetice – pamanturi) cat si a mecanismelor de comportare sub solicitari: mecanice, chimice,
hidrice etc. Utilizarea geosinteticelor 3 la lucrarile de constructii prezinta numeroase avantaje, unele cu
caracter general, altele legate de aplicatia specifica pentru care sunt utilizate. Ca orice material fabricat
in mod controlat, prezinta avantajul omogenitatii proprietatilor pe toata suprafata si a disponibilitatii pe
orice amplasament. Geosinteticele cu functie de armare, prin capacitatea lor de a prelua fortele de
intindere, imbunatatesc proprietatile mecanice ale structurii 6 in care sunt inglobate, rezolvand probleme
care ar necesita masuri constructive deosebite ( inlocuiri de pamanturi, instalari de straturi aditionale
etc ). Produsele cu functie drenanta sau filtranta s-au impus prin usurinta cu care este realizat un sistem
de drenaj, fara a fi nevoie de aport de material granular sortat.
54

Geomembranele si geocompozitele bentonitice 5 au revolutionat modul de realizare a sistemelor
de etansare si nu numai, prin calitatile de impermeabilizare, prin reducerea drastica a timpului de
executie fata de solutia clasica cu argila, fiind in prezent impuse de toate legislatiile nationale si
internationale din domeniul mediului.
Aparitia noilor tehnologii de constructii pe baza de geotextile reprezinta un important progres,
in special prin faptul ca:
- inlocuiesc volume si mase de materiale clasice – filtre inverse minerale, pereuri din beton si
masti din asfalt – reduc gabaritele terasamentelor, in final conducand la o economie considerabila de
resurse materiale naturale, precum si de energie pentru extragere, prelucrare, transport si punere in
opera;
- nu reactioneaza chimic cu apa si pamantul, putand fi folosite chiar acolo unde exista surse de
agresivitate, care ar putea degrada materialele clasice;
- sunt omogene, izotrope atunci cand se cere aceasta caracteristica, au o masa redusa, se pot
realiza din fabrica la lungimi de pana la 100m si latimi de pana la cca 6m;
- au o elasticitate mare, proprietate extrem de importanta intrucat structurile de pamant pot
suferi in exploatare deformatii insemnate pe care, datorita acestei caracteristici, materialele gotextile le
pot prelua cu usurinta. Rezistenta la intindere se pastreaza chiar la alungiri insemnate.
Rezulta o larga paleta de utilizari a geotextilelor, cu posibilitatea de a le „proiecta”
caracteristicile si deci functiunile, o facilitate deosebita la punerea in opera, cu o productivitate mare si
cu un consum redus de energie la aplicare, lansand o adevarata provocare in competitia tehnica si
economica cu materiale clasice.
Bibliografie
1 Varnes, D.J., 1978, Slope movement types and processes, in Schuster, R.L., and Krizek, R.J., eds., Landslides Analysis
and control: National Research Council, Washington, D.C., Transportation Research Board, Special Report 176, p. 11–33.
2 Lacerdo, W.A., Ehrlich, M., Fontoura, S., 2004, Landslides. Evaluation & Stabilization, volume 1, p. 117-119.
3 Gazdaru, A., Manea, S., Feodorov, V., Batali, L., 1999, Geosinteticele in constructii – Proprietati, utilizari, elemente de
calcul, p. 87.
4 Koerner, R.M., Soong, T.Y., 1998, Analysis and design of veneer cover soils, Proceedings of the 6th International
Conference of Geosynthetics, Atlanta, p. 1- 26.
5 Koerner, R.M., Daniel, D. E., 1995, A suggested methodologz for assesing the technical equivalency of geosynthetic clay
liners to compacted clay liners. Proceedings of the International Symposium Geosynthetic Clay Liners, Nürnberg,
Germany, p. 73 – 100.
6 Koerner, R.M, Designing with geosynthetics. Third edition, Prentice Hall, SUA, 1994.
Poster
55

ELLYPSOMETRY ; APPLICATION FIELD
Marian Mocanu
Laboratory of Chemical Kinetics, ,,Ilie Murgulescu” Institut of Physical Chemistry,
202 Splaiul Independentei, 060021, P.O. Box 12-197, Bucharest, ROMANIA.
E-mail: mmocanu@icf.ro ; cuantic63ma@yahoo.com
It is well know that the ellipsometric method is non-destructive and non contact
technique, the most accurate optical way to study reflecting surface ( the measurement
of the optical constants of a material or thin layer parameters ).
Ellipsometry is an optical method that measures the change in the polarization state of light (Ψ, Δ),
reflected from the surface of a sample.
Ellipsometry enables us to obtain the amplitude reflectivity. Thus one can obtain the complex
refractive index by measuring the reflecivity. The optical response of the material, e.g.light
propagation described in the complex refractive index, originates from the polarization induced by the
incident light.
Ideal technique for materials research (thin films, surface and interface characterization ), process
development, quality control of thin films, and fabs.
Application fields: Semiconductor, Photovoltaic, Optoelectronic, Nano Biotechnology and Chemistry,
Display.
References:
1) Editors: Horst Czichos, Tetsuya Saito, Leslie Smith
,, Springer Handbook of Materials Measurement Methods”, 2007.
Poster
56

METAMATERIALS, AN EXCITING CATEGORY OF ORDERED NANOMATERIALS
Marian Mocanu
Laboratory of Chemical Kinetics, ,,Ilie Murgulescu” Institut of Physical Chemistry,
202 Splaiul Independentei, 060021, P.O. Box 12-197, Bucharest, ROMANIA.
E-mail: mmocanu@icf.ro ; cuantic63ma@yahoo.com
Metamaterials are artificial composite materials that, by virtue of their microstructure, exhibit
properties not exhibited by their component materials. Since their first practical demonstration the
interest in metamaterials has grown explosively and they are currently one of the most rapidly
advancing sector in electromagnetic research.
Much excitement has been generated by negatively refracting metamaterials–typically
consisting of coupled, metallic, subwavelength elements that simulate electric and magnetic dipolesbecause
of their unusual ability to manipulate visible light, infrared waves and microwaves [1,2]. In
1968, the Russian physicist Victor Veselago predicted the existence of material with negative
refractive index.This property should arise when the electric permittivity and magnetic permeability-of
a material, are both negative and results from the solution of Maxwell equations.These materials,
sometimes called ,,left handed “should refract light in the opposite direction to conventional
materials.In the case of right handed material, the light source appears closer to an observer white in
the case of left handed materials light seem to emanate from a source at the some side as the
observer.The ,,reversal” of the Snell law has interesting consequences: the Doppler shift of radiation
will be reversed and Cerenkov radiation i.e. light emitted when a loaded particle passes through a
medium will be emitted not in the forward but in the backward direction
In such a metamaterial, an electromagnetic wave propagates so that the direction of its energy flow is
opposed to its phase velocity, a condition captured by the real part of the refractive index being
negative.Negatively refracting metamaterials in the microwave and terahertz regimes are periodic
arrays of subwavelength elements comprising incomplete loops and straight wires [2,3]. In the nearinfrared
regime (wavelength λ~1.5 m), arrays of parallel pairs of metal rods in a dielectric matrix
material [4] and parallel pairs of dielectric rods in a metal matrix [4] have been used as those elements.
To extend further the frequency bands in which they can be applied, the dimensions of metamaterials
should become nanometric.
References:
1) D. R. Smith, J. B. Pendry, and M. C. K. Wiltshire, “Metamaterials and negative refractive index,” Science 305, 788-792
(2004).
2) V. M. Shalaev, “Optical negative-index metamaterials,” Nature Photon. 1, 41-48 (2007).
3) R. A. Shelby, D. R. Smith, and S. Schultz, “Experimental verification of a negative index of refraction ” Science 292,
77-79 (2001).
4) V. M. Shalaev, W. Cai, U. K. Chettiar, H.-K. Yuan, A. K. Sarychev, V. P. Drachev, and A. V. Kildishev,
“Negative index of refraction in optical metamaterials,” Opt. Lett. 30, 3356–3358 (2005).
5) J.B. Pendry ,,Introduction”, OPTICS EXPRESS - ,, Focus Issue: Negative refraction and Metamaterials”, 7 April,Vol.
11, No. 7,(2003).
Poster
57

PROTECTIA MEDIULUI PRIN CERCETARI AMS DE MONITORIZARE SI PREVENIRE A
POLUARII NUCLEARE
Catalin Stan-Sion, Marius Dogaru, Mihaela Enachescu, Olimpiu Constantinescu.
Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Fizica si Ingineri Nucleara „ Horia Hulubei”,
Bucuresti, Romania.
Spectrometria de Masa cu Ioni Accelerati (AMS) constituie cea mai sensibila metoda atomica
de analiza cunoscuta, reuşind la nivelul concentratiilor de 10 -15 ( raport izotop/element).. Un interes
special il au măsurările izotopului 129 I in zonele de activitate nucleara, in vederea prevenirii timpurii a
celor mai mici scurgeri de material radioactiv. 129 I este un produs de fisiune cu timpul de injumatatire
T1/2=15.7 Myr. Datorita acestui timp mare de injumatatire si datorita sensibilitatii exceptionale a
metodei de analiza AMS, acest izotop permite reconstituire actuala a poluarilor si incidentelor
nucleare petrecute in urma cu zeci de ani dar si prevenirea timpurie a unor incidente nucleare datorate
unor defecţiuni. Incepand cu anii 60 acest radioizotop a fost emis de catre diversele instalatii nucleare,
atat sub formă gazoasa cat si lichida, si a devenit principalul agent de poluare nucleara a mediului.
Singura metoda apta sa masoare concentratiile forate reduse de 129 I ( 129 I/ 127 I=10 -13 ) este AMS. Acesta
numara individual atomii din probele prelevate. Lucrarea de fata prezinta masurarile AMS ale 129 I,
aplicate pentru monitorizarea si investigarea poluarii nucleare a mediului inconjurator, pentru controlul
si estimarea nivelului de global de radioactivitate in mediu si in vecinatatea obiectivelor nucleare si
pentru reconstituirea istoriei incidentelor si contaminarilor radioactive din trecut. Urmarirea s-a realizat
in toate componentele ecosistemului: apa, aer, vegetatie, sol.
Tritiul a fost si el monitorizat prin AMS, folosind captatori plasati in vecinatatea rectorilor
nucleari bazaţi pe apa grea si in instalatiile nucleare de detritiere.
In sfarsit, AMS are si capacitatea de a distinge intre poluarea nucleara produsa de Reactoare
Nucleare energetice si cea produsa de catre Reactoarele Nucleare , destinate fabricarii de arme
nucleare. Astfel, 239Pu este produs in urma reactiei : 238U(n ) +2 = 239Pu. Depinzand de timpul de
ardere a combustibilului nuclear, este produs si izotopul 240 Pu. Pentru costructia de arme nucleare
concentratia de 240 Pu nu trebuie sa depaseasca 6% din continutul de 239 Pu, proportie atinsa dupa cca.
120 zile de functionare a reactorului. Deci, diferenta este evidentiata de valoarea raportului 240 Pu/ 239 Pu
, pe care AMS il masoara cu precizie.
Comunicare orala
58

IMPACTUL HALDELOR DE STERIL DIN ZONELE MINIERE ASUPRA
ECOSISTEMELOR DIN BORSA MARAMURES SI MOLDOVA VATRA DORNEI
Eleonora Ana Neagu, Lenuta Jana Enache, Petre Capota, Lucia Firescu
Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR – Bd Biruintei
nr. 102, Pantelimon, Ilfov
Studiul prezinta unele aspecte privind compozitia chimica a deseurilor rezultate in urma proceselor de
flotatie a minereurilor si a exploatarilor miniere dezafectate din ultimii 20 de ani.
Industria miniera exercita o vasta si complexa influenta asupra mediului. Considerabile suprafete de
teren sunt scoase din circuitul agricol de exploatarile miniere si de depozitele haldelor de steril. Alaturi
de ele se afla vechile goluri de mina extinse pe zeci de kilometri ce pot provoca instabilitatea fizica a
solului, alunecari de teren a materialelor depozitate care pun in pericol asezarile umane din
proximitate. Aceste depozite de steril, sub influenta factorilor atmosferici, duc la transportul metalelor
toxice in apele de suprafata cat si in solurile si apele de adancime din zonele invecinate.
Responsabilitatea pentru cresterea calitatii vietii reprezinta o cerinta a Normelor Europene de
securitate a sanatatii umane. Apele si solurile care contin metale grele sunt toxice si au impact asupra
vietii acvatice si asupra sanatatii umane.
S-au studiat 40 de mostre de soluri din bazinele miniere din Borsa Maramures , valea Izei si Moldova
Vatra Dornei .
Datele analitice s-au obtinut prin utilizarea tehnicilor spectrometrice, cu aparatura de inalta
performanta si de ultima generatie:
-spectrometrie de absorbtie atomica in flacara FAAS ( ANALYTIC JENA ZEEnit 700 )
- spectrometrie de emisie optica in plasma ICP-OES ( SPECTRA FLAME P )
S-au analizat elementele majore SiO2, Al2O3, TiO2, Fe2O3, P2O5, MnO prin ICP-OES elementele
alcaline si alcalino-pamantoase prin FAAS.
S-au efectuat masuratori de aciditate totala a solurilor studiate.
Restul elementelor Cu, Fe , Mn , Ni , Cr ,Cd , Zn , Pb au constituit un studiu comparativ prin cele doua
tehnici cu scopul validarii metodelor in cadrul laboratorului acreditat .
S-au studiat si soluri poluate din zona de influenta a platformei Neferal si Acumulatorul Bucuresti.
Bibliogafie:
C.H. Walker, S.P. Hopkin : Principles of Ecotoxicology, Taylor&Francis Ltd, 1996
Comunicare orala
59

FERTILIZANTI EXTRARADICULARI CU SUBSTANTE ORGANICE NATURALE
CHELATANTE – TESTARI AGROCHIMICE IN SOLAR
Autorii: Carmen Sirbu1
, T. Cioroianu1 , Dana Popoi2 , Daniela Mihalache1 , Adriana Grigorie1 ,
Ioana Oprica1 1 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului-
ICPA, Bucuresti, sect. 1, bd. Marasti, nr. 61
2 S.C. Chimro S.R.L. Craiova, Calea Severinului nr. 172 A, Craiova
Realizarea unor noi fertilizanti avand in structura si compusi naturali cu proprietati chelatante
si fitostimulatoare a repezentat una din directiile si prioritatile de cercetare in agricultura abordata de
majoritatea marilor operatori din domeniul ingrasamintelor chimice.
In cadrul acordului de grant nr. 141708/2008 a fost realizata o gama de fertilizanti ce contin
intr-o matrice complexa de tip NPK cu microelemente si substante organic de natura animala cu
proprietati chelatante si fitostimulatoare. Fertilizantii experimentali contin proteine, polipeptide si
aminoacizi alaturi de macro si microlelementele chimice intalnite frecvent in structura fertilizantilor cu
aplicare extraradiculara
Fertilizantii obtinuti experimental au fost testati comparativ, prin aplicare extraradiculara cu
martori nefertilizati si cu ingrasaminte certificate ecologic, in solar neincalzit, pe cultura de tomate,
ciclul scurt. Sunt prezentate comparativ rezultatele experimentale privind productia obtinuta,
continutul in zaharuri, continutul in vitamina C si aciditatea fructelor.
Comunicare orala
60

STABILIREA PARAMETRILOR OPTIMI DE OXIDARE IN MEDIU APOS A
CONCENTRATELOR SULFUROASE CU CONTINUT DE PLUMB
Velea Teodor1 , Taloi Dragos2
, Predica Vasile1 , Gherghe Liliana1 1. Institutul National de Cercetare –Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare, B-dul Biruintei
nr. 102 Com. Pantelimon Jud. Ilfov
2. Universitatea Politehnica Bucuresti – Facultatea Stiinta si Ingineria Materialelor , Splaiul
Rezumat
Independentei nr. 313 Bucuresti
In lucrare se prezinta un nou concept tehnologic privind prelucrarea
hidrometalurgica a concentratelor sulfuroase cu continut de plumb prin oxidarea
sulfurilor de metale in mediu apos, slab alcalin, urmata de separarea plumbului prin
solubilizare în solutii de hidroxid de sodiu 6M si extracţia prin depunere electrolitica
In cadrul fluxului tehnologic stabilit, faza de oxidare fiind un nou concept a
necesitat o aprofundare, motiv pentru care s-a apelat la un program de experimentare,
program activ ortogonal de ordinul 2 ( PO2)[1].
Cu ajutorul acestui program s-a stabilit un model matematic al fazei de oxidare
care a permis evidenţierea parametrilor optimi ai procesului
Bibliografie
1. Dragos Taloi. Optimizarea proceselor tehnologice –Aplicatii in metalurgie Edit. Academiei Republicii
Socialiste România Bucuresti 1987
Comunicare orala
61

DEZVOLTAREA SI VALIDAREA UNEI METODE GC-MS PENTRU
DETERMINAREA PCB-urilor DIN ULEIURI MINERALE
V. Badescu, M. Radu
Datorita stabilitatii chimice si termice si a proprietatilor dielectrice, PCB-urile in amestec cu
uleiurile minerale au fost utilizate pe scara larga ca uleiuri de transformator si de condensator.
Deoarece nu sunt biodegradabile, PCB–urile contribuie la poluarea ireversibila a mediului
inconjurator, iar prin ingerare, se acumuleaza in tesuturile adipoase, contribuind la perturbari
endocrine. Datorita acestor probleme, este necesara imbunatatirea selectivitatii si exactitatii
monitorizarii PCB–urilor.
In general, PCB–urile sunt analizate prin cromatografie de gaze cu detector cu captura de
electroni (GC–ECD), utilizand coloane clasice cu umplutura, sau coloane capilare. Aceste tehnici
analitice conventionale de determinare a PCB–urilor prezinta probleme de selectivitate, datorate
interferentelor care pot sa apara din cauza matricei. Datorita proprietatilor fizico–chimice foarte
asemanatoare, este dificila separarea PCB–urilor de compusii care intra in compozitia chimica a
uleiurilor minerale.
Din cauza acestor probleme de matrice, determinarea PCB–urilor din uleiuri minerale a fost
considerata o metoda analitica dificila. Utilizarea cromatografiei de gaze cuplata cu spectrometria de
masa (GC–MS) pentru determinarea PCB–urilor din uleiuri minerale necesita o prelucrare a probei
pentru analiza prin indepartarea matricei si diminuarea interferentelor.
Deoarece metodele clasice de extractie si purificare a probei, utilizate pentru metoda GC-ECD,
extractia in faza solida, spalarea cu acid sulfuric, etc. nu au dat rezultate satisfacatoare, s-a pus la punct
o metoda de extractie si purificare lichid-lichid in doua etape. In prima etapa, proba pregatita pentru
analiza este extrasa cu dimetilsulfoxid (DMSO), iar in etapa a doua, extractul obtinut se amesteca cu
un anumit volum de apa, care se extrage cu izooctan.
Utilizarea acestei metode de pregatire a probei pentru analiza a condus la punerea la punct a
unei metode analitice care realizeaza o separare si purificare corespunzatoare a PCB-urilor de matricea
de ulei si de unii interferenti extractibili, cu un grad de recuperare cuprins intre 72,2 % si 90,5 %.
Eliminarea interferentelor se mai realizeaza pentru ambele metode GC-ECD si GC-MS printr-o
separare cromatografica adecvata, pe o coloana capilara din silice topita cu faza stationara selectiva
pentru PCB-uri.
Metoda de detectie prin spectrometrie de masa, in varianta “Selected Ion Monitoring”
contribuie de asemenea la eliminarea unor interferente intre PCB-uri si unii compusi chimici din
matricea de ulei mineral, ramasi dupa etapa de separare si purificare si neseparati gaz-cromatografic.
Intrucat metoda a fost dezvoltata in laborator, a fost necesara validarea metodei prin studierea
urmatorilor parametrii de performanta: specificitatea, selectivitatea, repetabilitatea, precizia
intermediara, gradul de recuperare, limita de detectie, limita de cuantificare, robustetea si
incertitudinea de masurare.
Metoda GC-MS permite determinarea PCB–urilor in domeniul de concentratie 0,25 – 8 mg
PCB/kg in ulei (5 – 160 ppb in solutia de analizat).
Comunicare orala
62

ANALIZA TERMICA A HARTIEI VECHI DE CARTE DIN
SECOLUL XVIII-lea SI AL XIX-LEA
Sanda Maria Doncea, Rodica Mariana Ion, Simona Florentina Pop
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM, Bucuresti
Universitatea Valahia, Targoviste
e-mail:sandamariadoncea@yahoo.com
In general, analiza termica reprezinta o metoda reproductibla si convenabila, pentru caracterizarea
materialelor organice heterogene, asa cum este hartia.
In cazul hartiei, comportarea termica a principalilor componenti ai acesteia: celuloza, hemiceluloza,
lignina si compusii de umplutura, pot fi investigati foarte bine prin metodele DSC si TGA.
Calorimetria cu scanare diferentiala (DSC) permite o detectare si o masurare rapida a schimbarilor
fizico-chimice pe care le suporta fibra celulozica supusa incalzirii.
Analiza termogravimetrica (TGA) este o metoda care determina schimbarile de masa a polimerului ca
o functie de timp si temperatura, care reflecta reactiile ce apar la nivel molecular in hartie.
Deasemeni, prezenta aditivilor influenteza comportarea hartiei in timpul degradarii termice.
Metodele DSC si TGA au fost aplicate pentru caracterizarea hartiei istorice, dintr-o colectie privata, de
la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.
In acest fel se obtin informatii utile pentru restaurarea si conservarea hartiei.
Cuvinte cheie: hartie istorica, metode de analiza TGA si DSC
Comunicare orala
63

IDENTIFICAREA MICROORGANISMELOR CARE FORMEAZA BIOFILME UTILIZATE
IN RECONVERSIA APELOR REZIDUALE, CA MIJLOC DE PROTECTIE A MEDIULUI
Pasarin Diana, Popovici Stela, Raceanu Gheorghe, Albulescu Viorel
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie-ICECHIM,
Splaiul Independentei 202, 060021 Bucuresti, Romania
Studiul biofilmelor microbiene, initial a prezentat interes, pentru a combate efectul lor negativ.
Ulterior s-a constatat ca biofilmele microbiene pot fi utilizate in scopul depoluarii apelor reziduale,
datorita exprimarii unui factor σ care derepreseaza un numar mare de gene ce modifica fenotipic
celula 2 .
Studiile si experientele anterioare efectuate de noi arata ca, dintre microorganismele lipolitice,
cele care au aderat si au format biofilme pe suporturile de sticla, polimeri, otel inox si zeoliti, au fost
bacteriile din genul Pseudomonas, numite generic pseudomonade, pe baza proprietatilor genotipice
(filogenetice) 2 .
Lucrarea de fata a avut ca scop identificarea tulpinilor din genul Pseudomonas care intra in
componenta biofilmelor microbiene. Pentru stabilirea componentei si activitatii biofilmelor s-au
utilizat metode microbiologice, biochimice si tehnice de biologie moleculara care au permis
diferentierea genurilor si speciilor de microorganisme biofixate 1 .
Rezultatele obtinute utilizand tehnicile de: izolare, cultivare si caracterizare biochimica a
microorgansimelor (folosind kit-ul API 20NE) precum si izolarea, purificarea ADN genomic bacterian
si verificarea electroforetica in gel de agaroza 1%, amplificarea PCR a fragmentelor genei ARNr 16S
de la tulpinile dominante Pseudomonas au fost urmatoarele: incadrarea sistematica a tulpinilor
dominante I, II si III (izolate din coloniile obtinute prin insamantare din dilutia 10 -7 pe mediu 7329A
Acumedia Manufacturers). Tulpina II este asimilata speciei Pseudomonas putida, tulpina III speciei
Pseudomonas stutzeri iar rezultatele pentru tulpina I nu au fost complet edificatoare avand totusi
caracteristicile generale ale pseudomonadelor 1 .
Bibliografie
1. Pasarin D., Popovici S., Tutulan-Cunita A., Constantin N., Stoian V., 2009 – Studies on the composition of biofilms
used in the reconversion of oily greases from industrial wastewaters, Romanian Biotechnological Letters, vol 14, no 3,
pp. 4430-4437.
2. Popovici S., Stoian V., Pasarin D., 2007- Laboratory technologies regarding the obtain of some biofilms in different
working conditions, Romanian Biotechnological Letters, vol 12, no 3, pp.3249-3253.
Comunicare orala
64

ZEOLITII NATURALI, CATALIZATORI SI ADSORBANTI PENTRU PROCESE DE
DEPOLUARE
Irina Bajenaru, Valcu Alexandra, I. Minca, Liliana Badalau, Liliana Sarbu, Fanica Bacalum, T.
Bota
Caracteristicile structurale (structura, compozitia retelei, cationii extraretea, puritatea
zeolitului ) specifice proceselor de schimb ionic si de adsorbtie fac din zeoliti, materiale importante
destinate depoluarii fluxurilor gazoase sau lichide atat prin cataliza heterogena cat si prin tehnici de
purificare prin adsorbtie.
Abundenta si potentialul zacamintelor naturale de tuf zeolitic pe care Romania le detine a
determinat dezvoltarea unor cercetari destinate utilizarii lor atat ca material de plecare in obtinerea
catalizatorilor destinati reducerii, prin oxidare catalitica totala a continutului de VOC (toluen, acetat de
etil, hexan) din fluxuri gazoase industriale cat si ca adsorbanti pentru clase speciale de poluanti din ape
( metale grele cu factori de risc, produse petroliere, compusi fenolici, coloranti ).
Lucrarea prezinta rezultatele experimentale obtinute la aplicarea unor tehnici simple de
modelare a structurii zeolitilor naturali autohtoni cu continut ridicat de clinoptilolit in vederea obtinerii
de catalizatori de tipul Me-CLN (Me= Cu, Cu+La, Co,) si de structuri adsorbante [Mod]-CLN.
Caracteristicile structurale si texturale ale structurilor catalitice si adsorbante obtinute au fost
puse in evidenta prin difractie de raze X (DRX) , analiza termogravimetrica (TG), calorimetrie cu scanare
diferentiala(DSC), spectroscopie FTIR , spectroscopie de fotoemisie(XPS).
Verificarea potentialului de depoluarea a catalizatorilor Me-CLN si a structurilor adsorbante
[Mod]-CLN s-a realizat in procesul de oxidare totala a toluenului si a acetatului de etil existente in
fluxuri gazoase, respectiv in procesele de adsorbtie a compusilor fenolici existententi in ape poluate.
1.. N.Widiastuti Desalination, , 2008, 218,271-280
2.M.F. Ribeiro Appl. Catal. B: Environmental, (2007), 70, 384–392
3. Z .L i, , Water Res. 2006,40:3811-3819;
4.A Burt T, J. Environ. Eng., 2005 131:934-942
5.Y.E. Benkli, ,Water Research (2005), 39, 487–493
Comunicare orala
65

Thermo stability of extracellular metabolites with antifungal properties
Amalia Gheorghe1 , Luiza Jecu1 , Andreea Rosu1
, Iulia Raut1 ,
Anca Voicu2 , Anca Roseanu3 , Gelu Vasilescu1 1National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry, ICECHIM,
Spl. Independentei 202, Bucharest, Romania
2Institute of Biology of the Romanian Academy, Spl. Independentei 296, Bucharest, Romania
3Institute of Biochemistry of the Romanian Academy, Spl. Independentei 296, Bucharest, Romania
Plant diseases need to be controlled to maintain the quality and abundance of food, feed, and fiber
produced by growers around the world. A variety of biological controls are available or use, but further
development and effective adoption will require a greater understanding of the complex interactions among
plants, people, and the environment 1 . Control of pathogens by antagonistic microorganisms is now
considered a viable disease control technology.
Aspergillus niger 105 growth on
Sabouraud medium
Mycotoxins are secondary metabolites produced by
filamentous fungi, which can be produced in food as a result of
fungal growth. Mycotoxins ingestion by humans, can lead to
deterioration of liver or kidney function, other mycotoxins are
neurotoxics. The mycotoxigenic fungi involved with the
human food chain belong mainly to three genera: Aspergillus,
Fusarium, and Penicillium 2 . The filamentous fungus used in
experiments was Aspergillus niger 105.
The antifungal properties of some microorganisms were significantly reduced after boiling or
treatment with proteinase K 3 . Also, there are relationships involving nutrient sources and the growth
and efficacy of microorganisms as biocontrol agents 4 .
Extracellular metabolites of Bacillus subtilis and Trichoderma sp., used as biocontrol agents were
treated by sterilization at 110 o C for 30 min.
The results of this study confirmed that the antifungal properties for Bacillus subtilis depend on heat.
No significant difference in the percentage of growth inhibition for Trichoderma sp. experiments was
observed between heat treated and untreated.
References
1 Pal, K. K. and McSpadden Gardener, B., Biological Control of Plant Pathogens, 2006, The Plant
Health Instructor DOI: 10.1094/PHI–A-2006-1117-02.
2 Sweeney, M J., Dobson, A. D. W., Mycotoxin production by Aspergillus, Fusarium and Penicillium
species, 1998, International Journal of Food Microbiology, 43, 141-158.
3 Prapagdee, B., Kuekulvong, C., Mongkolsuk, S., Antifungal Potential of Extracellular Metabolites
produced by Streptomyces hygroscopicus against Phytopathogenic Fungi, 2008, International Journal
of Biological Sciences, 4, 330-337.
4 Engelkes, C. A., Nulo, R. L., Fravel, D. R., Effect of Carbon, Nitrogen and C:N Ratio on Growth,
Sporulation, and Biocontrol Efficacy of Talaromyces flavus, 1997, Phytopatology, 87(5), 500-505.
Acknowledgements. This study was supported by the project PNCDI II 61-045, financed by CNMP
Romania.
Comunicare orala
66

INVESTIGATIONS ON MICROBIAL DEGRADATION OF POLY
(VINYL ALCOHOL) BASED MATERIALS
Iulia Raut1
,Luiza Jecu1 , Amalia Gheorghe1 , Andreea Rosu1 , Marius Ghiurea1 , Elena Grosu2 ,
Anicuta Stoica3 , Marta Stroescu3 1 - National Research and Development Institute for Chemistry and Petrochemistry – ICECHIM, Spl.
Independentei 202, Bucharest, Romania; 004-021.316.30.63, jecu.luiza@icechim.ro
2 – SC INCERPLAST SA, 23 Street Ziduri Mosi, nr. 23, sector 2, Bucharest, Romania 004-
021.252.52.50
3 University Politehnica of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Material Science, Polizu
Street, nr. 1, 011061, Bucharest, Romania,004-021.402.38.70
Abstract
Polyvinyl alcohol (PVA), a water-soluble synthetic polymer, has been widely used for many
applications including fabric sizing, fiber coating, adhesives, films for packaging and agricultural uses.
Annual, huge quantities of PVA are released into the ecosystem after use, and thus, biodegradation of
PVA microorganisms or enzymes has attracted much attention 1, 2, 3 . Bacterial species such as
Pseudomonas, Alcaligenes, Bacillus and Flavobacterium sp. are capable of assimilating PVA as their
sole carbon source 4 . Also, PVA biodegradation by fungal species is of interest due to their versatility 5 .
The aim of this paper was to investigate the microbial degradation of several poly (vinyl alcohol)
based materials. The experiments were performed with PVA composites, containing PVA and natural
polymer, such as, starch, collagen, bacterial cellulose (biocellulose). The selected microorganism was
an Aspergillus strain isolated from natural habitat. The evaluation of microorganism’s ability to
degrade polymeric substrates was done by solid-media agar-plate tests. The fungal growth and
polymer surface changes were demonstrated by scanning electron microscopy.
a) Micrograph indicating the soft aspect of
polymeric film
b) Micrograph indicating the fungal growth on
polymeric surface after 10 days incubation
with microorganism
References
1 Flieger, M., Kantorová, M., Prell, A., Řezanka, T., Votrub, J., 2003, Folia Microbiol. 48, 27–44
2 Lesinsky, D., Fritz, J., Braun, R., 2005, Biores. Technol., 96, 197–201
3 Zheng, Y., Yanful, E., Bassi, A., 2005, Critical Rev. Biotechnol., 25, 243–250.
4 Qian, D., Du, G., Chen, J., 2004, World J. Microbiol. & Biotechnol., 20, 587–597
5 Kim, D. Y., Rhee, Y. H., 2003, Appl Microbiol Biotechnol, 61, 300–308
Acknowledgements. This study was supported by the project PNCDI II 32-115, financed by CNMP Romania.
Comunicare orala
67

REALIZAREA UNOR COMPOSITE INTELIGENTE ANTIFOULING, CU APLICARE IN
PROTECTIA STRUCTURILOR METALICE IMERSATE IN MEDIU MARIN SI TESTAREA
PRIVIND EFICIENTA ANTIVEGETATIVA IN CORELATIE CU IMPACTUL REDUS
ASUPRA ECOSISTEMULUI ACVATIC
Autori: Marin Laurentiu 1 , Marin Catalina 1 , Talpes Marilena 2 , Tenciu Magdalena 2 , Piescu Victoria 3
1 Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM-
Bucuresti, Splaiul Independentei Nr. 202, Sector 6, 060021
2 Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi,
Galaţi, strada Portului nr.54, jud Galati
3 Institutul National de Cercetare Dezvoltare Marina Grigore Antipa Constanta
Lucrarile de cercetare derulate se desfasoara atit pe planul cercetarii – dezvoltarii tehnologice –
cu rezultat elaborarea de tehnologii si obtinere de produse precum si pe planul studierii influentei ce o
au produsele rezultate in urma activitatii de cercetare asupra mediului. Aspectele de mediu sunt
hotaritoare in elaborarea tehnologiilor finale. Coordonarea activitatilor stiintifice din domenile diferite
- chimic si biologic ce alcatuiesc sfera de preocupare a activitatii de cercetare derulate este de
asemenea un proces complex ce Noutatea consta in obtinerea de composite polimerice cu proprietati
antifouling in matrice elastomerica reticulabila prin inductie peroxidica prin intermediul unui proces
chimic original, in opera (la locul de montaj), in timp, fara aport temperatura si presiune.
Aceasta procedura de reticulare este total diferita de procedura clasica, cu sulf, la presiune si la
temperatura, ce se aplica compozitelor elastomerice. Procedeul chimic de reticulare aplicat, este pe
baza de peroxizi si compusi organici ai sulfului , iar noutatea rezulta din modalitatea de creare a
puntilor de reticulare intre macromoleculele de elastomer.
Compusul organic cu sulf este agentul de reticulare si se transforma intr-o specie chimica
activa in urma unui proces de scindare radicalica homolitica a legaturii chimice R1 – S – R2. Aceasta
scindare este indusa de descompunerea peroxidului ( de fapt scindarea legaturii simple R2 – O – O –
R2 din molecula acestuia) ce se produce in conditiile mediului de lucru al izolatiei.
1 Suty-Heinze; Anne; (Langenfeld, DE) ; Hungenberg; Heike; (Langenfeld, DE) ; Thielert; Wolfgang;
(Odenthal, DE) ; Elbe; Hans-Ludwig; (Wuppertal, DE) Bayer CropScience AG, PCT/EP2006/003487,
May 6, 2008
2 Tomko; Revathi R.; (North Olmsted, OH) ; Papagianidis; Dino D.; (Hattiesburg, MS) ; Joecken;
John A.; (Palm Springs, CA) ; Reuter; James M.; (Cleveland Heights, OH), The Sherwin-Williams
Company, Cleveland, PCT/EP07/51478, March 26, 2008
Comunicare orala
68

METODA SPECTROFOTOMETRICA DE DETERMINARE A NITRATILOR REZIDUALI
DIN LEGUME BAZATA PE REDUCEREA LA NITRITI: ALTERNATIVA NEPOLUANTA
DE INLOCUIRE A CADMIULUI CA AGENT DE REDUCERE HETEROGENA
CU ZINC METALIC
Lidia Preda, George Raceanu, Luiza Capra, Georgeta Ivan, Florentina Milea,
Dorina Toader, Iulian Minca
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul
Independentei nr. 202, Bucuresti
Lucrarea prezinta o metoda alternativa de determinare a nitratilor in legume bazata pe reducerea
cantitativa a nitratului la nitrit cu zinc metalic, eliminand in acest fel utilizarea cadmiului (recomandat
de metoda standardizata ISO), metal cu toxicitate ridicata. Nitritul rezultat in urma reducerii este
determinat printr-o metoda spectrofotometrica, metoda mult mai sensibila si exacta fata de metodele
analitice de determinare a nitratului. Selectarea zincului ca agent de reducere in locul cadmiului, se
bazeaza pe proprietătile electrochimice comparabile ale acestor metale (electronegativitate, potentiale
red-ox).
Sensibilitatea si acuratetea metodei depinde de viteza relativa de reducere a nitratului la nitrit. Nitratii
sunt relativ usor de redus la nitriti in prezenta metalelor Zn şi Cd, dar o regasire cantitativa a NO3 - ca
NO2 - este dificil de realizat, in reactie fiind implicate mai multe variabile, unele dintre ele
interdependente.
Pentru stabilirea conditiilor optime de reducere a fost studiat efectul asupra absorbantei masurate (λ =
545 nm) a mai multor parametrii (cantitatea de zinc adaugata, timpul de agitare, pH-ul), care afecteaza
in mare masura viteza de reducere. Se obtine in acest fel un randament al reactiei de reducere
NO3 - /NO2 - de peste 93%, valoare confirmata de analiza prin ion cromatografie (IC) a celor doi ioni
aflati in coprezentă.
Cuantificarea nitritului rezultat prin reducere s-a facut prin determinarea spectrofotometrica a
colorantului azo format in urma reactiilor de diazotare/cuplare a NO2 - cu reactivul Griess –Ilosvays,
metoda sensibila si de larga utilizare.
Pentru punerea la punct a metodei, au fost efectuate studii preliminare pe probe de nitrat de sodiu
standard analitic, precum si pe un Material de Referintă IPE (International Plant-analytical Exchange
Program -WEPAL), cu valoare declarata pentru concentratia de NO3 - .
Rezultatele au fost comparabile cu cele obţinute prin metoda Ulsch şi ion cromatografie (IC).
Poster
69

ADITIVI ALIMENTARI PENTRU COLORAREA PRODUSELOR ALIMENTARE,
CONFORM NORMELOR EUROPENE
Ana - Alexandra Sorescu, Alexandrina Nuta, Alina Raditoiu, V. Raditoiu, P. Ardeleanu, Monica
Raduly, Luminita Wagner, Viorica Amariutei
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul
Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania
In prezent, aditivii naturali si sintetici sunt folositi pe scara larga in industria alimentara, uneori
chiar abuziv, nerespectandu-se dozele maxim admise sau domeniul de utilizare prevazut. De aceea, a
devenit necesar si obligatoriu ca producerea si utilizarea lor sa fie monitorizate si reevaluate prin
controlul legislativ al organismelor nationale si internationale 1 , ca o garantie a respectarii normelor
ingienice pentru alimente, in vederea asigurarii starii de sanatate a populatiei.
Aditivii alimentari sunt definiti ca fiind „orice substanta care in mod normal nu este consumată
ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracterisitic, avand sau nu valoare
nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul
procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor
asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi ori prin derivatii sai, direct sau
indirect, o componenta a acestor produse alimentare” 2 .
Obiectivul principal al lucrarii "Aditivi alimentari pentru colorarea produselor alimentare,
conform Normelor Europene" il constituie abordarea unor studii de sinteza si caracterizare fizico-
chimica a unor materiale colorante utilizate ca aditivi alimentari, existente in Anexa I la Directiva
94/36/CE, avand caracteristici fizico-chimice aliniate la criteriile de puritate incluse in anexa la
Directiva 95/45/CE 3 .
Sunt vizate structuri cunoscute de coloranti, in nuantele de rosu ( E124 – Ponceau 4R), galben
(E102 – Tartrazina) si albastru (E 132 - Indigo Carmin sau E 133 - Albastru stralucitor FCF) pentru
care vor fi efectuate studii experimentale de laborator in vederea elaborarii unor procedee de sinteza
noi, ecologice, care sa asigure in egala masura protectia personalului si a mediului inconjurator.
[1] Banu C. – Principii de Drept Alimentar, Editura Agir, Bucuresti,2003
[2] Gerd Löbbert, BASF Enciclopedia Ullman, Food Dyes, 1997
[3] Specifications for identity and purity of some food colors – FAO/WHO – Geneve, 1976
Poster
70

METODE ANALITICE COMPARATIVE PENTRU CARACTERIZAREA CHIMICA A
ZGURILOR DIN INDUSTRIA METALURGICA
Lenuţa Enache, Eleonora Neagu, Petre Capota, Victoria Purcaru, Victoria Soare,
Cornel Simu, Viorel Bădiliţa, Estera Constantinescu
INCDMNR-IMNR – B-dul Biruitei Nr.102, Oras Pantelimon, jud. Ilfov
Deseurile , mai ales cele industriale constituie surse de risc pentru sanatate si mediu datorita
continutului lor in substante toxice precum metale grele ( plumb, cadmiu, crom, fier, mangan, arsen).
Impactul negativ determinat de depozitele de deseuri industriale din industria metalurgica se
poate cuantifica asupra factorilor de mediu, aer, sol, apa de suprafata si subterana. Pentru a reduce
impactul cauzat de deseuri asupra mediului, este necesara caracterizarea fizico- chimica a acestora si
apoi clasificarea lor ca deseuri periculoase , nepericuloase si inerte chimic.
Scopul lucrarii este de a efectua un studiu comparativ privind metodele analitice folosite pentru
caracterizarea chimica a acestor zguri si valorificarea lor in industrie.
Se vor analiza zguri provenite din metalurgia aluminiului si a plumbului prin urmatoarele
tehnici analitice: Spectrometrie optica cu plasma cuplata inductiv ( ICP - OES), Spectrometrie optica
cu plasma de curent continuu (DCP), Spectrometrie de absorbtie atomica in flacara
( FAAS) , Analiza de gaze, Difracţie de raze X, Analiza termică, metode chimice clasice (volumetrie si
gravimetrie), Spectrometrie de absorbtie moleculara. Se vor determina concentratiile metalelor grele
toxice, anionii ( NO3 - , NH4 + , SO4 2- , Cl - ) si se vor compara rezultatele obtinute prin tehnicile analitice
enumerate.
Referinte
Treatise on Analytical Chemistry – I.M. Kolthoff and Philip J.Elwing
Standard Methods oh Chemical Analysis – Frank J. Welcher
Anghel Mihail Demetrescu; Anton Tutoveanu ; Mircea Ionescu; - Analiza tehnica a minereurilor
Editura Tehnica 1966
Poster
71

Noi compusi calixarenici pentru eliminarea poluantilor din procesarea chimica textila
C. Ţolescu, M. Mateescu, E. Ioniţă, M. Deaconu, L. Oproiu, A. Athanasiu, M. Ruse, C. Filipescu.
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM
Bucuresti, Splaiul Independentei, nr 202, Bucuresti, www.icechim.ro, email: tzoly2@yahoo.com
REZUMAT
S-au sintetizat si utilizat compusi macrociclici de tip p-tert-butilcalix[8]arena ca sechestranti
de cationi metalici si complexanti ai colorantilor din procesarea chimica textila. In scopul utilizarii
compusilor macrociclici calixarenici cu proprietati de nano-filtrare ca membrane organice s-a avut in
vedere controlul sintezei prin cromatografie in strat subtire, spectrometrie UV-Vis, punct de topire al
produsului finit. Verificarea capacitatii de complexare s-a verificat prin metoda spectrofotometrica.
Tehnica de epurare se bazează pe propritatile acestor compusi de a forma complecsi de incluziune cu
cationi metalici sau molecule organice neutre mici si a condus la rezultate foarte bune. Fazele de lucru
sunt simple, iar separarea compusului calixarenic din ape se poate realiza prin operatii de filtrare
Para-tert-butilcalix[8]arena s-a obtinut prin condensarea in cataliza bazica a para-tert-
butilfenolului (PTBF) cu paraformaldehida, utilizandu-se ca solvent xilenul, condensarea s-a realizat in
atmosfera inerta si cu indepartarea continua a apei rezultate din reactie.
Poster
72
Formula structurala a produsului astfel obtinut este
(CH 3) 3C
(CH 3) 3C OH
35
(CH 3 ) 3 C
38
32
41
29
51
50
52
44
OH
OH
26
C(CH 3) 3
47
46 48
45
49
OH
OH
53
23
1 2
C(CH 3) 3
HO
HO
20
3
56
HO
54
p-tert-butilcalix[8]arena
4
7
55
5
8
14
17
6
C(CH 3) 3
11
C(CH 3) 3
C(CH 3) 3
sau 5,11,17,23,29,35,41,47-octa-tertbutil-49,50,51,52,53,54,55,56-octahidroxi-calix[8]arena

MILITARY CHEMICALS AND THEIR INFLUENCE ON THE ENVIRONMENT
Teodora Zecheru1
, Tudor Cherecheş2 1 NBC Defense and Ecology Scientific Research Center, 225 Sos. Oltenitei, 041309 Bucharest
2 Military Technical Academy, 81-83 Bd. George Cosbuc, 050141 Bucharest
The military industry involves highly poisonous chemicals. It does not necessarily include the
use of weapons as such against a military target. Many toxic chemicals used in the chemical industry,
if used as weapons on unprotected civilians, may be as devastating as the use of chemical weapons
(CW) designed to inflict damage and casualties on protected groups.
This is the case of pesticides: insecticides, such as parathion, and TEPP (which is one of the
most toxic commercially available insecticides) or herbicides, such as TCDD (dioxin).
There are four categories of CW substances affecting humans:
Blistering agents,
which are substances intended to cause incapacitation rather than death, such
as Lewisite or mustard gas;
Choking agents,
substances intended to cause death and offering the terrorists the advantage of
being easy to obtain, such as Phosgene (CG);
Blood agents,
such as cyanide base compounds;
Nerve agents,
which are hundreds to thousands of times more lethal than precedent agents,
such as: tabun (GA); sarin (GB); soman (GD); VX; Novichok 1 .
The effective dissemination or delivery of CB agents by terrorists or during military activities 2 ,
which involves an important influence on the environment, includes:
Food or liquids contamination. In this regard, 43% of the past incidents of CB terrorism have
been blamed to contaminated food and drink, 13% on contaminated consumable products and
12% on water supplies;
Dispersion as vapour or aerosols (9% of the past incidents);
Contaminated clothing or direct human contact, as in the case of the ricin-tipped umbrellas
used in various assassination attempts (4% of the past incidents);
Explosive dispersal, with a significant loss of agents (3 %);
War itself.
References:
[1] David Zurick, International Conference on Grassroots Environmental Movements in Japan and the
United States, April 25-26, 2003, University of Kentucky, Lexington, KY;
[2] www.opcw.org.
Poster
73

SISTEME CROMOGENE CU STRUCTURA CONTROLATA (TIP ECO) PENTRU
ASIGURAREA UNUI IMPACT MINIM ASUPRA MEDIULUI
Mircea Ruse, Alexandrina Nuta, Anca Athanasiu, Constantin Alifanti, Marian Deaconu, Loti Oproiu,
Elena Ionita, Catalin Filipescu.
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul
Independentei, nr. 202, sector 6, Bucuresti, www.icechim.ro e-mail: mircearuse2126@yahoo.com
Lucrarea prezinta cercetarile efectuate de catre colectivul nostru privind realizarea in tara a
unor noi structuri de coloranti azoici reactivi eco-performanti, obtinuti cu consumuri specifice minime,
avand nuante de rosu, violet si albastru. Acesti coloranti sunt destinati vopsirii si imprimarii fibrelor
celulozice.
S-au elaborat tehnologiile de laborator privind sinteza, caracterizarea structurala si fizico-
chimica, conditionarea ecologica (sub forma de solutii concentrate stabile) si vopsirea bumbacului.
S-au studiat un numar de 7 structuri de coloranti azoici reactivi mono-si bifunctionali
monoclortriazinici, nemetalizati si metalizati in substanta, care au fost analizate din punctul de vedere
al performantelor fizico-chimice (puritate, absorbtie in domeniul UV-VIS, concentratie chimica) si
coloristice (nuanta, concentratie de vopsire, rezistenta la lumina, rezistenta la apa, frecare umeda si
uscata, rezistenta la transpiratie acida, solubilitate, grad de epuizare al flotei). In urma testarilor s-a
dovedit ca numai colorantii nemetalizati prezinta performantele fizico-chimice si coloristice la nivelul
marcilor straine de renume (BASF, Höechst, DyStar, TFL). S-au selectionat 5 coloranti azoici reactivi
monofunctionali cu sistem reactiv monoclortriazinic in nuntele: rosu-galbui, rosu-albastrui, rubiniu,
violet, albastru-verzui si 1 colorant disazoic reactiv homo-bifunctional cu sistem reactiv
monoclortriazinic in nuanta albastru-roscat, a caror pret de cost este mai mic, comparativ cu pretul de
cost al colorantilor reactivi hetero-bifunctionali cu sistem reactiv monoclortriazinic-vinilsulfonic.
Tehnologiile utilizate la obtinerea si aplicarea acestora sunt ecologice (nu s-a lucrat cu compusi
organici volatili) si economice, iar conform informatiilor ecologice existente in prezent, atat materiile
prime (intermediarii aromatici specifici ieftini) cat si produsii finali, prezinta risc eco-toxicologic
redus.
Cercetarile abordate au condus la efectuarea de experimentari la scara micropilot a
tehnologiilor de laborator elaborate, demonstrandu-se functionalitatea si utilitatea solutiilor propuse.
Poster
74
Bibliografia: 1. Pol.PL 163.041 (Cl CO9B 45/16) 28 feb.1994 ;
2. Pol.PL 163.333 (Cl CO9B 62/00) 31 MAR.1994.
3. Pol.PL 162.611 (Cl CO9B 62/095)31 dec.1993;
4. Jpn.JP 08.209.201 (Cl CO9B 67/22) 13 aug.1996.
5. Pol.PL 173.542 (Cl CO9B 29/24) 31 mar.1998;
6. Eur.Pat.EP 1.045.008 (Cl CO9B 67/22)18 oct.2000
7. Eur.Pat.EP 1.046.677 (Cl CO9B 62/513) 25 oct. 2000.

PRECIPITATIILE – VECTOR DE POLUARE A MEDIULUI INCONJURATOR
Nicolae Irina-Elena
Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti
Regimul elementelor climatice este influentat, in mod determinant, pe langa factorii zonali si
regionali, si de altitudinea si morfologia reliefului.
Deoarece precipitatiile sunt deosebit de eficiente in spalarea atmosferei, parametrii lor de
calitate constituie indicatori pretiosi pentru evaluarea surselor de poluare a mediului inconjurator, dar
si pentru aprecierea contributiei surselor de emisie a poluantilor gazosi la poluarea solului si a panzei
freatice.
De aceea, Inspectoratul de Protectie a Mediului Piatra Neamt monitorizeaza calitatea
precipitatiilor din zona Savinesti, prin indicatorii: pH, conductivitate, ionii de amoniu, ionii azotat,
ionii sulfat. Statia de monitorizare este amplasata la aproximativ 400 m sud-vest fata de platforma
chimica Savinesti. Analiza precipitatiilor s-a realizat dupa metodologia recomandata de Organizatia
Meteorologica Mondiala si adaptata de Institutul de Cercetari pentru Ingineria Mediului Bucuresti.
In zona de influenta a platformei chimice s-au inregistrat ploi cu caracter slab acid, iar in
perioada cand s-au semnalat cresteri ale concentratiilor la emisie pentru poluantii gazosi, caracteristici
evacuarilor de noxe de pe platforma chimica (amoniac, oxizi de azotat, sulfati) s-a determinat in apele
din precipitatii un continut ridicat al ionilor corespunzatori (amoniu, nitrati, sulfati).
Precipitatiile au antrenat in sol si panza freatica importante cantitati de poluanti, sporind
continutul in azot si sulf.
BIBLIOGRAFIE
1. Feldman D. – The tehnology of macromolecular compounds, ed. Tehnica, Bucharest, 1994
2. Statistic year-book, ICIM – Bucharest, Methodological guide for rainfall quality supervision, Bucharest, 1995
Poster
75

INFLUENTA ELECTRICITATII ATMOSFERICE
ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR
Nicolae Irina-Elena
Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti
Pamantul poate fi privit ca o sfera electrizata al carei potential variaza in mod semnificativ
odata cu altitudinea, mergand pentru un singur metru de denivelare – pana la minim 100V.
Zonele cu potential ridicat sunt regiuni in care intensitatea campului electric este foarte ridicata.
Aceste zone sunt “statiuni cu aer pur”, localizate in platourile mari, cum ar fi coastele Marii Nordului
sau ale Atlanticului, unde vegetatia nu este luxurianta, foioasele lipsesc si coniferele (mai ales pinii) se
simt in largul lor.
In zonele cu potential mediu, gradientul de potential electric variaza intre 30 si 100V/m.
acestea sunt locuri mai adapostite, aflate in apropierea grohotisurilor sau in vai, pe langa paduri, in
campiile joase, luncile raurilor, in care vantul nu razbate foarte usor. Vegetatia este mult mai
abundenta decat in zonele cu potential ridicat, fara a fi luxurianta. Exista multi copaci de foioase, iar
plopii lipsesc.
In zonele cu potential cvasinul, gradientul de potential coboara sub 30V/m. In aceasta
categorie, intra vaile foarte adanci si unele paduri, precum si malul raurilor. Vegetatia este extrem de
luxurianta, bogata in plante agatatoare, ferigi, ierburi care cresc si in apropierea zidurilor.
Zonele cu potential zero sunt create chiar de om, sunt zonele cladirilor, in care potentialul
electric este foarte apropiat de zero.
Poster
76
BIBLIOGRAFIE
1. Leontie, Liviu (2002), “Introducere in fizica atmosferei” (partea I), ed. Gh. Asachi, Iasi
2. Gaju, Stela (1984), “Electricitatea atmosferei”, ed. Academiei RSR, Bucuresti

CARACTERIZAREA PESTICIDELOR ORGANOCLORURATE PRIN METODE DE
ANALIZA FIZICO-CHIMICE
Adina-Elena Segneanu, Corina Macarie, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Ionel Balcu,
Raluca Pop, Cristian Vaszilcsin
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Este cunoscut faptul ca utilizarea unora dintre substantele chimice sintetice a rezultat din necesitatea
rezolvarii problemelor umanitatii, insa fara a cunoaste consecintele sau pretul care va trebui platit
ulterior pentru degradarea mediului sau a sanatatii populatiei. Din acest motiv, directivele europene
stabilesc obligatiile si conditiile privind productia, depozitarea si manipularea pesticidelor. 1,2,3
Lucrarea nostra prezinta un studiu cu privire la caracterizarea pesticidelor organoclorurate existente in
fructe si legume de larg consum; prin metoda de spectroscopie de absorbtie atomica respectiv prin
metode de analiza fizico-chimica: AOX, spectroscopie de UV-VIS, GC-MS.
Probele au fost extrase in trei tipuri de solventi si a fost comparata deasemenea eficienta extragerii
pesticidelor in acesti solventi. Rezultatele obtinute au fost comparate cu limitele maxime admise
impuse de legislatia UE.
BIBLIOGRAFIE
1. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, DIRECTIVA 2008/84/CE;
2. Monitorul Oficial, Partea I nr. 722 din 03/10/2002 - Ordin nr. 438/2002;
3. Food Additives & Contaminants: Part A Chemistry, Analysis, Control, Exposure & Risk Assessment, Taylor
&Francis, 2007
Poster
77

Holographic method for real-time gradient concentration monitoring
Mona Mihailescu 1 , Raluca Augusta Gabor 2 ,Cristian-Andi Nicolae 2
1 Physics Department, University “Politehnica” of Bucharest, Romania
2 National Research-Development Institute for Chemistry and Petrochemistry - ICECHIM Bucharest,
Polymer Department;
mona_m@physics.pub.ro
The holographic interferometry is an advanced optical tool, non-destructive and non-intrusive
laser-based technique to measure the temporal and spatial distribution of the refractive index in the
transparent liquid solutions with concentration gradient. The experimental setup is based on the
classical Mach-Zehnder interferometer with the sample in one arm. Both the reference and object
beams interfere and the pattern is recorded on a video camera (2048x2048 pixels, 7.4μm pitch). The
acquired images are then processed using dedicated code written in MATLAB based on Fourier
transform. From the fringe displacements we deduced the values for phase shift introduced by the
sample, linked with refractive index in the investigated region. The correspondence between refractive
index and concentration was done using refractometry with an accuracy of 0.001. Starting with these
measurements, we simulated the diffusion process in MATLAB using Fick's law to find the diffusion
coefficient of potassium dihydrogen phosphate in water.
Potassium dihydrogen phosphate (PDP) is a highly water-soluble salt included in the pesticide
class of fungicide type, and is easily carried by the rain in the surface waters. Its diffusion coefficient
in water is important for research and in many applications: chemical engineering, biology, pollution
control. It isn't a toxic substance in small concentration, but its secondary effect is the increase of the
plants growth rate in surface waters, even under the euphotic zone. This process and its consequences
are known with the name of eutrophication. The decomposition of the plants depletes the supply of
oxygen which leads to the death of fish and other sub-aquatic animals. Eutrophication leads to daily
variations in both oxygen concentration and the water PH. Another places where the diffusion
coefficient of fertilizer is important, are the constructed wetlands. We must know the lengths where
exists phosphate with significant concentration. The information about nutrients distribution give a
better prediction of the treatment efficiency and lead to a better optimization of the size and the
geometry of the wetlands.
Poster
78

CERCETARI IN SCOPUL REALIZARII UNUI AGENT REDUCATOR DE Cr 6+ , PENTRU
Autori:Dr ing. Moanta Adriana – CEPROCIM
Dr. Ing. Dumitrescu Cristina - CEPROCIM
Ing. Baleanu Georgeta – ICECHIM
Ing. Faraon Victor – ICECHIM
Ing. Tolescu Ciprian- ICECHIM
Ing. Ivan Georgeta- ICECHIM
CIMENTUL PORTLAND
Prezenţa cromului hexavalent – Cr 6+ în cimentul portland, element nociv pentru sănătatea celor
ce vin în contact cu produsele care îl conţin, preocupă din ce în ce mai mult organul legislativ al
Uniunii Europene. S-a constatat că printre operatorii care manevrează sau pun în operă manual
cimentul apar cazuri de dermatită alergică la nivelul mâinilor provocată de Cr 6+ prezent în ciment.
Limitarea conţinutului în Cr 6+ în ciment s-a legiferat la nivel CE prin Directiva 2003/53/CE,
aceasta limita fiind de max. 2 ppm.
În concordantă cu cerinţele impuse de Directiva 2003/53/CE a Parlamentului European si a
Consiliului din 18 iunie 2003 nu se permite utilizarea cimentului sau a preparatelor pe bază de ciment
care conţin peste 2 ppm Cr 6+ raportat la cantitatea totală de ciment uscat. Drept urmare, Guvernul
României a adoptat Hotărârea 932/10 iunie 2004 pentru modificarea si completarea HG 347/2003,
privind restricţionarea introducerii pe piaţă si a utilizării anumitor substanţe si preparate chimice
periculoase, printre care si cimentul, cu punerea în aplicare din 17 ianuarie 2005.
La nivel european s-au cercetat diferite căi de reducere a Cr 6+ din ciment, implementându-se,
totodată, norme naţionale de limitare a Cr 6+ din ciment.
Cea mai utilizată cale de reducere a Cr 6+ din ciment, este cea de utilizare a sulfatului feros.
Totusi, utilizatorii, prin datele publicate în literatura de specialitate, semnalează o serie de probleme
neelucidate până în prezent si inconveniente aduse prin utilizarea sulfatului feros.
Preocuparile noastre s-au canalizat spre:
Elaborare reţete pentru produs/agent de reducere a Cr 6+
Testare agent reducător. Stabilire si realizare reţetă optimă.
S-au realizat mai multi agenti reducatori, rezultate optime rezultand in urma testelor facute
pentru agentii reducatori Z3 si Z4, avand la baza un zeolit natural si o sare anorganica. Literatura de
specialitate propune si utilizarea agentilor antioxidanti la tratarea cimenturilor cu agenti reducatori.
Pentru aceasta s-au utilizat ca agenti antioxidanti, sare EDTA si acid ascorbic. Prezenta acidului
ascorbic in reteta agentului reducator determina o comportare mai buna a acestuia. Rezultate foarte
bune s-au observat si la utilizarea altor agenti reducatori pe baza de clorhidrat de hidroxilamina,
clorura de staniu si sulfat de mangan, urmand a se face recomandarea de utilizare si in functie de
preturile de achizitie a sarurilor respective.
Poster
79

VALORIFICAREA BIORESURSELOR REGENERABILE
- PREZENT SI PERSPECTIVE -
Autor: Sanda Velea
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie Bucuresti, Spaliul
Independentei nr. 202, sector 6
Lucrarea prezinta directiile principale de cercetare in domeniul valorificarii bioresurselor
regenerabile indigene, abordate in cadrul Institutului in ultimii 10 ani, si anume:
- Obtinerea biodieselului din uleiuri vegetale si valorificarea subproduselor (glicerol, srot) de la
fabricarea acestuia prin utilizarea lor ca materii prime pentru furaje, amelioratori de sol, mulci, bio-
fumiganti de sol
- Obtinerea solventului ecologic din uleiuri vegetale indigene, folosit ca inlocuitor al solventilor
clasici pe baza de petrol, cu diverse aplicatii (spalari industriale, solvent pentru cerneluri
tipografice, lacuri si vopsele, agent de racire)
- Obtinerea sarurilor metalice (de calciu, cupru, sodiu, potasiu) ale acizilor grasi din uleiuri
vegetale si grasimi animale, utilzate ca aditivi furajeri pentru rumegatoare si insecto-fungicide
ecologice pentru stropiri foliare in pomicultura si viticultura
- Extracte vegetale pentru utilizare ca suplimente alimentare cu actiune like-hormonala si in
industria cosmetica
- Biopesticide cu aplicatii in protectia plantelor ca fungicide, insecticide, repelenti
- Captarea CO2 din emisiile de la centralele termoelectrice pe baza de combustibili fosili, si
sechestrarea lui durabila in procesul de fotosinteza accelerata a microalgelor, cu producere de
biomasa si valorificarea acesteia prin obtinerea de biopolimeri (proteine, carbohidrati, lipide),
suplimente alimentare (antioxidanti), furaje
- Formulari de microorganisme (bacterii, drojdii) aplicate ca tratamente in vegetatie si samanta la
porumb, pentru reducerea riscului de contaminare cu aflatoxine si ca amelioratori de sol cu eticheta
ecologica
Dezvoltarea actuala a domeniului prin proiectul BIORES are in vedere dotarea cu echipamente de
inalta performanta a 4 laboratoare: laboratorul de extractii, laboratorul de biocombustibili, laboratorul
de bioproduse si laboratorul de teste si incercari.
Continuarea şi dezvoltarea cercetărilor privind valorificarea bioresurselor regenerabile se aliniaza
cerintelor Comisiei Europene pentru dezvoltarea tehnologiilor energetice cu emisii scazute de carbon,
prin conversia biochimica a produselor si deseurilor agricole si industriale in bioenergie
(biocombustibili) si bioproduse cu valoare adaugata.
Poster
80

Producerea concomitenta de biocombustibili si biopreparate - exemplu de utilizare a tulpinilor
microbiene multifunctionale pentru valorificarea complexa a bioresurselor
Florin Oancea 1 , Sanda Velea 2 , Liliana Aurora Stefan 1 , Liliana Anton 2 , Carmen Lupu 1
1 Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti
2 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie, Bucureşti
In lucrare se propune o variantă a tehnologiei de măcinare uscată a porumbului, destinată să
asigure valorificarea non-alimentară totală a porumbului contaminat cu aflatoxine în timpul vegetaţiei.
Soluţia tehnică nouă propusă implică folosirea unor drojdii antagoniste, cu recuperarea co-produselor
de distilerie (conţinând biomasă cu activitate antagonistă faţă de fitopatogeni) şi condiţionarea acestor
co-produse de distilerie ca biopreparate de uz agricol.
Pentru realizarea şi verificarea biotehnologiei de valorificare non-alimentară totală s-au
realizat experimente referitoare la: (i) antagonismul unor drojdii fată de Aspergillus flavus şi/sau faţă
de alte microorganisme fitopatogene (potenţial toxigene); (ii) capacitatea drojdiilor antagoniste de a
fermenta siropul de glucoză; (iii) influenţa aflatoxinelor asupra hidrolizei enzimatice a amidonului; (iv)
fermentaţia alcoolică a siropului de glucoză contaminat cu aflatoxine de către drojdiile antagoniste; (v)
producerea de bioetanol din porumb contaminat cu aflatoxine prin utilizarea de drojdii antagoniste; (vi)
producerea biopreparatelor pe bază de drojdii antagoniste prin condiţionarea co-produselor rezultate la
fermentarea zaharurilor formate din porumb contaminat cu aflatoxine; (vii) utilizarea bio-etanolului în
amestec cu motorina (E-diesel).
Tulpina multifuncţională de drojdie L30, care prezintă concomitent înaltă capacitate de
fermentare a plămezii de porumb (inclusiv a celei provenite din boabe contaminate cu micotoxine) şi
activitate antagonistă faţă de o serie de agenţi fitopatogeni, a fost înregistrată la NCAIM Budapesta,
autoritate de depozit internaţional, sub numărul Y001350, şi a fost depusă pentru brevetare la OSIM.
In finalul lucrării este discutată posibilitatea utilizării şi unor alte tulpini multifuncţionale de
microorganisme pentru valorificarea complexă a resurselor regenerabile.
Comunicare orala
81

SE-SPIRULINA –SUPLIMENT ALIMENTAR ADAPTOGEN – PRODUS FITOTERAPEUTIC
CU CALITATI IMBUNATATITE ANTIOXIDANTE SI DE PROTECTIE A ORGANISMULUI
EXPUS IMPACTULUI CHIMIC
Autori: Manea Stefan, Viorica Tamas, V Radanta, Gabriela Rizea, Florin Ionescu, Dune A
Rezumat:
Lucrarea prezenta se inscrie in efortul de contracarare a stresului chimic la care este supus
omul contemporan in conditiile unei suprasolicitari complexe.
Continutul redus de Se in solul si vegetatia din zona noastra geografica, precum si rolul esential
al acestui oligoelement in sistemele enzimatice de baza (glutation peroxidaza) ne-au determinat sa
suplimentam nivelul natural din compozitia Spirulinei (circa 0,4 μg/g Spirulina)-pentru a asigura doza
zilnica recomandata de Se.
Este prezentata compozitia complexa a produsului realizat precum si determinarea efectului
antioxidant total.
Sunt mentionate de asemenea mecanismele de interventie ale Se in sistemele enzimatice ale
organismului si necesitatea asigurarii necesarului acesta in organismul uman.
Se-Spirulina capata astfel calitati antioxidante superioare (peste 50 %) in comparatie cu
spirulina conform testelor de evaluare efectuate.
Comunicare orala
82

CERCETARI PENTRU INLOCUIREA
CONCENTRATELOR FURAJERE MINERALE DE SINTEZA,
CU UNELE NATURALE PENTRU
AMELIORAREA HRANEI SUINELOR
Autori: Stefan Manea, Viorica Tamas, D. Belala, Florin Ionescu, A. Dune, M. Neagu
S.C. HOFIGAL Export-Import SA
Lucrarea prezinta studiile efectuate pentru inlocuirea concentratelor furajere minerale de
sinteza cu biodisponibilitate redusa si costuri mari,cu produse naturale vegetale, superioare ca
proprietati.
Plecand de la constatarea ca la administrarea in hrana porcinelor a unor concentrate furajere de
sinteza cu compozitie si continut echilibrat in saruri minerale de macro- si micro-elemente acestea se
regasesc in scurt timp si in proportie mare in fecalele animalelor, s-a impus necesitatea gasirii unor
alternative mai bune pentru eficienta lor fiziologica.Ca urmare, s-au studiat cateva plante cunoscute ca
fiind bogate in minerale, incercand in acelasi timp sa folosim subproduse de la prelucrarea lor
industriala si/sau organe de plante mai putin valorificate.
Dupa analiza in laborator a peste zece produse vegetale s-au selectat patru, care satisfac atat
cerintele de calitate, cat si cele economice (frunze de catina, turte presate de orz, turte presate de
tuberculi de topinambur si amarant -parte aeriana).
Cu acest material vegetal bine caracterizat chimic ca si compozitie, s-au realizat 2-3
concentrate furajere pentru adaosuri in hrana suinelor.
Aceste fitoconcentrate realizate de catre autori prezinta evidente avantaje fata de concentratele furajere
de sinteza.Datorita compozitiei lor complexe (aminoacizi, proteine, aminoacizi cu sulf, minerale,
vitamine, zaharuri complexe, structuri polifenolice , enzime etc) mineralele sunt fixate sub forma de
complecsi chimici, asigurandu-le remanenta si intrarea in circuitul fiziologic normal (Ex: Selenilu este
favorizat de aminoacizii cu sulf, Borul este favorizat de fructooligozaharide etc). Ca urmare
randamentul absorbtiei intestinale este esential imbunatatit. Continutul in metale toxice este sub limita
admisa, iar fibrele vegetale din concentratele furajere naturale regleaza evacuarea intestinala si
favorizeaza eliminarea toxinelor.
Prezenta compusilor naturali mentionati ( multi fiind dintre cei esentiali ) alaturi de minerale,
au pe langa rolul de cofactor de asimilare a mineralelor si valoare importanta de nutrienti de baza.De
83

asemenea, sunt prezenti compusi organici cu puternic efect antioxidant (SOD, CAT, alaturi de
caroteni, polifenoli, vitamina C si E etc) care combat stresul oxidativ, favorizand un metabolism
echilibrat, inclusiv pentru minerale.
BIBLIOGRAFIE
1. Dinu I, 2002- Tratat de creştere a suinelor, Ed Coral-Sanivet, Bucureşti, p.490-505
2. Ghergariu S, 1980- Oligominerale şi oligomineraloze, Ed. Academiei RSR, Bucureşti,
3. Grecu I, Neamţu M, Enescu L, 1982 -Implicaţii biomedicale ale chimiei anorganice, Ed. Junimea, Iaşi, p.55
4. Istudor V, 1998- Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie, vol I, Ed. Medicală, Buc, p. 145-179
5. Manea St., Belală D, şi colab, 2008- Superoxiddismutaze vegetale-antioxidanţi naturali disponibili în suplimentele
alimentare, Compendiul lucrărilor Conferinţei Internaţionale “Terapii complementare şi alternative”, Arad, p. 687-690
6. Mărgineanu O., Miu N. 1984- Oligoelementele în biologie şi patologie, Ed Dacia, Cluj Napoca, p12
7. Mencinicopschi G., Scorei R. 2004- Borul-microelement esenţial pentru plante şi animale , Planta Romanica, Bucureşti
nr.4, p.10
8. Palamaru MN şi col. 1998- Chimie bioanorganică generală, Ed. Univ. Al Ioan Cuza-Iaşi, p. 25-29
9. Roman L, Bârzu O. 1979 - Implicaţii biomedicale ale combinaţiilor complexe, Ed. Dacia, Cluj Napoca, p 19
10. Tămaş V, Şerban M., Cotruţ M, 1981 - Biochimie medicală veterinară, Ed Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.580
11.Institutul Cantacuzino: Agenda Medicala 2005, SOD Natural, Ed. Medicala, p. 609.
Comunicare orala
84

TEHNOLOGII DE OBTINERE A BIOPRODUSELOR DE ORIGINE ALGALĂ CU
CONŢINUT ÎNALT DE CROM BAZATE PE UTILIZAREA UNOR COMPUŞI
COORDONATIVI AI CR(III)
Bulimaga Valentina, Rudic Valeriu*, Zosim Liliana, Efermova Nadejda,
Chiriac Tatiana, Ciumac Daniela*, Gulea Aurelian
Universitatea de Stat din Moldova – USM, str. A. Mateevici 60, MD 2009, Chisinau, Republica
Moldova
*Instititutul de Microbiologie şi Biotehnologie AŞM, str. Academiei 1, MD 2028, Chisinau,
Republica Moldova
În ultimele decenii compuşii coordinativi ai metalelor de tranziţie se aplică pe larg nu doar
în sfera cercetărilror chimice, dar şi în astfel de domenii ca medicina, biotehnologia şi
ficobiotehnologia. Utilizarea compuşilor coordinativi ai Fe(III) şi Zn(II) la cutlivarea
cianobacteriei Spirulina platensis a demonstrat capacitatea ei înaltă de bioacumulare a acestor
microelemente.
Prezintă interes şi studiul influenţei unor compuşi coordinativi ai Cr(III) asupra acumulării
acestui element în biomasa de spirulină, în vederea elaborării ulterioare a unor biopreparate de
origine algală pentru utilizarea lor în profilaxia şi tratamentul diabetului zaharat de tip (II). Scopul
cercetărilor a constituit elaborarea tehnologiilor de obtinere a bioproduselor de origine algală cu
conţinut înalt de crom bazate, pe utilizarea unor compuşi coordonativi ai Cr(III). În calitate de
reglatori ai conţinutului de crom în biomasa de spirulină au fost selectaţi 2 compuşi ai cromului:
K2[Cr(NTA)(C2O4)(H2O)]•2H2O şi [Cr(Gly)3] în concentraţie de 30 şi 40mg/l, respectiv.
Tehnologiile elaborate includ etapele: prepararea mediului nutritiv SP1, inocularea spirulinei,
suplimentarea compuşilor coordinativi, cultivarea timp de 7-10 zile, separarea biomasei,
demineralizarea şi liofilizarea ei. Conţinutul de crom în biomasă constituie 0,51 şi 1,01% din BAU în
cazul utilizării K2[Cr(NTA)(C2O4)(H2O)]•2H2O şi [Cr(Gly)3], respectiv.
Tehnologiile propuse permit obtinerea biomasei cu un conţinut majorat de crom legat
organic şi alte substanţe bioactive - sursă de produse antidiabetice.
Comunicare orala
85

DEVELOPMENT OF HIGH ADDED VALUE PRODUCTS BY ALGAL BIOMASS
VALORIZATION
Sanda Velea, Lucia Ilie, Sever Serban, Danielea Stilpeanu, Angelea Dinu
The biotechnology of microalgae has gained a considerable importance in recent decades.
Applications range from simple biomass production for food and feed to valuable products for
ecological applications. For most of these applications, the market is still developing and the
biotechnological use of microalgae will extend into new areas.
Considering the enormous biodiversity of microalgae, this group of organisms represents one
of the most promising sources for new products and applications. With the development of
sophisticated culture and screening techniques, microalgal biotechnology can already meet the high
demands of both colors and food-coloring products and pharmaceutical industries.
Our paper aims to provide a selection of microalgae species that are able to convert a
significant fraction of carbon dioxide output from power plants into controlled composition biomass
by accelerated microalgae photosynthesis, and by processing of algal biomass we propose to develop
new high value added bioproducts as follows:
Comunicare orala
86
- pigments such as phycobiliproteins, i.e phycocyanin, phycoerythrin and allophycocyanin
developed for applications in cosmetics, nutrition and pharmacy.
- Carotenoids, such as β-Carotene developed in health food as a vitamin A precursor;
Astaxanthin used in aquaculture for coloring muscles in fish; Lutein, zeaxantin and
canthaxantin for chicken skin coloration, or for pharmaceutical purposes

ULEIURILE ESENTIALE - POSIBILA ALTERNATIVA NATURALA PENTRU
PREVENIREA ALTERARII OXIDATIVE A ALIMENTELOR
Liliana Anton, Ana-Maria Popilian, Elena Dobre, Camelia Rovinaru, Maria Pana
I.N.C.D.C.P. ICECHIM Bucuresti, Splaiul Independentei 202, sector 6
Una dintre principalele cauze ale alterarii alimentelor este oxidarea grasimilor si a uleiurilor. In
contact cu oxigenul din aer se produc spontan reactii de oxidare (rancezire) care modifica proprietatile
organoleptice ale alimentelor si deterioreaza calitatea acestora prin distrugerea vitaminelor si pierderea
valorii nutritive.
Pentru a preveni sau incetini deteriorarea oxidativa a alimentelor, in industria alimentara se
utilizeaza antioxidanti ca aditivi. Antioxidantii sunt substante chimice care in concentratii mici intarzie
atacul oxidativ prin diverse mecanisme : indepartarea si/sau inactivarea pro-oxidantilor, stabilizarea
radicalilor liberi si intreruperea lantului oxidativ. Cei mai cunoscuti antioxidanti sunt tocoferolii, acidul
ascorbic si compusii fenolici sintetici, BHA si BHT. In prezent, utilizarea antioxidantilor sintetici este
restrictionata datorita efectelor nedorite asupra sanatatii omului. Identificarea de noi antioxidanti
competitivi din resurse naturale regenerabile este o procupare recenta, alimentele cu continut de aditivi
naturali prezentand inters atat pentru consumatori, cat si pentru procesatorii preocupati sa obtina
produse cu eticheta „verde”, imbunatatind valoarea si competitivitatea produselor alimentare.
Antioxidantii naturali sunt derivati de flavonoide, cumarine, tocoferoli, acizi hidroxicinamici si
carotenoide. In prezent, cei mai comuni antioxidanti naturali sunt extractele din plante. Un interes
practic pentru utilizarea in scopul protejarii alimentelor impotriva degradarii oxidative prezinta
plantele aromatice din familia Lamiaceae: salvia (Salvia officinalis L.), rozmarinul (Rosmarinus
officinalis L.) 1 , cimbrul salbatic (Thymus vulgaris L.), busuiocul (Ocimum basilicum L.) etc., precum si
musetelul (Matricaria chamomilla) din familia Asteraceae. Principalii compusi responsabili pentru
efectul puternic antioxidant al extractelor din plantele lamiaceae sunt : acid carnosic, carnosol,
rosmanol, acid rosmarinic, carvacrol, thymol 2 .
Pentru izolarea uleiurilor esentiale se folosesc metode clasice si moderne. Metodele clasice de
extractie sunt distilarea, extractia cu solventi, presarea la rece, extractia cu grasimi, iar cele moderne
extractia cu gaze comprimate si extractia asistata ultrasonic 3 .
Bibliografie
1 Sonia Socaci, Preliminary study on rosemary essential oil, Journal of Agroalimentary Processes and Technologies, 14,
pag. 128-132, 2008
2 Clifford A. Hall III and Susan L. Cuppett, Structure-Activities of Natural Antioxidants, Antioxidant Methodology, pag,
141-172, 1997
3 Mircea Vinatoru – Ultrasonically assisted extraction of bioactive principles from plants and their constituents, Advances
in Sonochemistry, vol.5, pag. 209-247, 1999
Comunicare orala
87

BIOCARBURANŢI DIESEL ŞI EMULGATORI, DIN MATERII GRASE
Emil Stepan 1 , Sanda Velea 1 , Sever Şerban 1 , Constantin Tãnase 2 , Adrian Radu 1 , Cristina
Enãşcuţã 1 , Elena-Emilia Oprescu 1
1 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie ICECHIM, Bucureşti,
Splaiul Independenţei 202, sector 6
2 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică, Bucureşti, str. Vitan nr. 112,
sector 3
Contextul în care a apărut nevoia de biocombustibili se poate rezuma la enumerarea a trei
factori favorizanţi:
- necesitatea înlocuirii materiilor provenite din surse neregenerabile (ex. ţiţei, gaze
naturale), în curs de epuizare, cu materii din surse regenerabile, inepuizabile în timp (ex. uleiuri
vegetale)
- din raţiuni economice, ca soluţii alternative pentru combustibilii pe bază de ţiţei, cu
preţuri în continuă creştere
- protejarea mediului ambiant, de gazele rezultate prin arderea combustibililor (ex. gazele
care genereaza “efect de sera”)
Biocarburantul cel mai utilizat in lume, cunoscut şi sub denumirea de “biodiesel” are la bazã
esteri metilici ai acizilor graşi, obţinuţi prin metanoliza trigliceridelor din uleiurile vegetale. Preţul de
cost al biodieselului este însã superior preţului motorinei. Pentru micşorarea acestuia, se recomandă
valorificarea glicerinei brute rezultate ca produs secundar şi obţinerea în paralel a unor produse cu
valoare adaugată.
In acest context, s-a elaborat un procedeu flexibil de obţinere a biodieselului şi a unor
emulgatori cu structurã de monogliceride ale acizilor graşi. S-a urmãrit înlãturarea unor dezavantaje
ale procedeelor clasice de obţinere a biodieselului cu catalizatori alcalini, în care metanoliza se
desfãşoarã la concurenţã cu saponificarea, iar concentraţia de monogliceride e mai micã de 1%. S-a
utilizat un nou sistem de catalizatori, format din baze organice împreunã cu un cocatalizator. Din
amestecul de reacţie, s-a separat întâi o fracţie lipidicã, formatã din esteri metilici şi mono-/digliceride,
de glicerina brutã. Apoi s-au separat şi purificat esterii metilici de monogliceride. Esterii metilici
obţinuţi, îndeplinesc condiţiile de utilizare ca biodiesel, cu caracteristici în conformitate cu standardul
EN 14214, iar monogliceridele ca emulgatori performanţi.
Comunicare orala
88

SISTEM DE IMUNOANALIZA IN FLUX PENTRU DETERMINAREA
AFLATOXINEI B1 DIN BERE
Alexandru Chivulescu, Emilia Ocnaru, Mihaela-Carmen Cheregi, Mihaela Badea
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM,
Departamentul Biotehnologie, Spl. Independentei nr. 202, sector 6, Bucuresti
Pentru determinarea aflatoxinei B1 din bere a fost dezvoltata o metoda FI-IA (imunoanaliza in
flux) cu detectie prin chemiluminescenta (CL), bazata pe utilizarea conjugatului HRP-AFB1
(peroxidaza din hrean – aflatoxina B1).
Intr-o prima etapa a fost realizat un sistem FIA cu detectie prin chemiluminescenta pentru
determinarea a conjugatului HRP-AFB1. In acest scop a fost realizat un montaj FIA (fig. 1). Parametrii
sistemului, precum pH-ul mediului in care are loc reactia CL, compozitia fluxului purtator,
concentratiile de luminol si apa oxigenata, debitul total sau volumul de proba injectata au fost initial
optimizati pentru determinarea HRP. Pentru imbunatatirea limitei de detectie si a preciziei metodei, a
fost testat efectul unor sensibilizatori de chemiluminescenta, cum ar fi surfactantul Tween 20, p-
iodofenolul, etc. sau activarea enzimei cu clorura de magneziu.
Dupa stabilirea parametrilor optimi pentru determinarea HRP, o etapa de reoptimizare a fost
necesara pentru determinarea sensibila a conjugatului de interes.
Mediu
luminol
H O
2 2
Fig. 1. Montaj de analiza pentru determinarea conjugatului HRP-OCH; P - pompa peristaltica; PMT – tub
fotomultiplicator; C – Celula de chemiluminescenta in flux; W – rezidii.
In a doua etapa, metoda a fost aplicata in analiza aflatoxinei B1 din bere, prin dezvoltarea unei
metode de imunoanaliza in flux cu detectie CL bazata pe competitia dintre HRP-AFB1 si AFB1 din
bere pentru anticorpul anti-AFB1.
P
Proba
W
C
PMT
Comunicare orala
89

THE INTELLIGENT CONTROL MODELING OF THE BIOTECHNOLOGIES FOR THE
HUMAN BIOTHERAPEUTICS PREPARATION
Camelia Ungureanu 1 , Ana Aurelia Chirvase 1 , Mihai Caramihai 2 , Nicoleta Radu 1
1 National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, 202,
Splaiul Independentei, sector 6, CP 060021, Bucharest, Romania
2 Politehnica University of Bucharest, 1, Polizu Street, sector 1, CP 011061, Bucharest, Romania
The ability the optimally control the biotechnologies and especially the productive
bioprocesses is now a days of a considerable interest in the case of obtaining the therapeutic
bioproducts of human use, generally expensive molecules, which must have high quality and
efficiently contribute to the modern, targeted treatments of diseases 1 . The optimal control fulfills the
task to reduce the manufacturing costs, to increase the bioconversion yields, to assure the
reproducibility of preparation conditions and to determine the stability of work procedures with major
influence on the bioproduct quality 2 .
This paper presents the study of the influence the bioprocesses parameters on the cellular
activity, will participate to the elaborations of optimal models, by using the specific methodology of
biochemical engineering. The bioprocesses analyses and quantification will be done with soft:
SPSS/Table Curve 2D or Table Curve 3D and Sigma Plot 3 .
Key words: bio pharmaceutics preparation, intelligent control
References:
1. Guez, A., Ellbert, J. L., Kam, M.; IEEE Contr. Sys. Mag., 27, p.22, 2007
2. Gupta, V. K.; J. Res., 29(2), p.219, 2007
3. Hu, D. Z., Yuan, Y. J.; Chem. Eng. Sci., 50, p.3297, 2008
Comunicare orala
90

STUDII DE IMUNOAFINITATE FOLOSIND TEHNICA
REZONANTEI PLASMONULUI DE SUPRAFATA (SPR)
Mihaela Badea 1 , Petru Epure 2 , Emilia Ocnaru 1
1 INCDCP-ICECHIM, Departament Biotehnologie,Spl.Independeintei, nr.202, Bucuresti
2 Epi-Sistem, Sacele, Jud. Brasov
Tehnica SPR (Surface Plasmon Resonance) este o tehnica recent dezvoltata pentru studiul
interactiilor la nivel molecular, avand aplicatii deosebite in studiul reactiilor de imunoafinitate 1-3 .
Instrumentul Autolab Esprit (Ecochemie, Olanda) a fost utilizat pentru dezvoltarea de
imunosenzori pentru determinarea Aflatoxinei B1 (AFB1) pe baza reactiei specifice cu anticorpul anti-
AFB1. In acest scop a fost propus un format bazat pe competitie directa.
In prima etapa au fost realizate studii privind imobilizarea conjugatului AFB1 – peroxidaza
(AFB1-HRP) pe discuri de aur modificat cu acid 11-mercaptoundecanoic (11-MUA), precum si pe
discuri pe care au fost electrodepuse filme conductoare ce prezinta grupari carboxil libere.
Imunosenzorii obtinuti prin imobilizarea AFB1-HRP au fost caracterizati si optimizati prin realizarea
curbei de dilutie a anticorpului pentru selectarea concentratiei anti-AFB1 optime pentru asigurarea
competitiei; stabilirea influentei timpului de incubare si a pH-ului, de asociere, etc.
Imunosenzorii dezvoltati permit determinarea AFB1 in intervalul de concentratii: 0,2 – 20 ppb,
cu o limita de detectie de 0,1 ppb.
1. Cedric Ayela, Francoise Roquet, Lionel Valera, Claude Granier, Liviu Nicu, Martine Pugnière Biosensors and
Bioelectronics, 22(12), 2007, 3113-3119
2. Hua Dong, Xiaodong Cao, Chang Ming Li, Weihua Hu, Biosensors and Bioelectronics, 23(7), 2008, 1055-1062
3. Marek Piliarik, Lucie Párová, Jiří Homola, Biosensors and Bioelectronics, 24(5), 2009, 1399-1404
Comunicare orala
91

ANALIZA SITUATIEI ACTUALE SI PROGNOZA PRODUSELOR
PETROCHIMICE IN ROMANIA
Piscureanu Aurelia, Varasteanu Dana, Chican Irina
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Spl.
Independentei 202,sector 6, Bucuresti, Romania
Industria de prelucrare a titeiului (rafinare si petrochimie) constituie un sector important al
economiei nationale si un suport al dezvoltarii pentru numeroase sectoare ale industriei si economiei
romanesti si de aceea necesitatea modernizarii si restructurarii industriei petroliere constituie un factor
principal in procesul dezvoltarii economice durabile a tarii.
Sectorul industriei petrochimice in Romania s-a dezvoltat in mod coerent in complexe integrate
rafinarie-petrochimie incepand din 1960 pana in 1989.
In prezenta lucrare se prezinta pe scurt dezvoltarea industriei petrochimice din Romania pana
in 1989 precum si situatia actuala a sectorului petrochimic, luandu-se in considerare acele produse
petrochimice care au mai ramas in portofoliul de fabricatie al sectorului petrochimic din Romania.
Pe baza datelor de productie, consumului intern, exportul si importul de produse petrochimice
se poate estima evolutia pietei de produse petrochimice, tinand cont si de punctele tari si punctele slabe
ale sectorului, pentru a scoate in evidenta problemele prezente si viitoare cu care se confrunta sectorul
petrochimic din Romania. De asemenea se tine seama in studiu de efectul pe care criza economica
mondiala il are asupra acestui sector.
Comunicare orala
92

ASPECTE PRIVIND SINTEZA SI PROPRIETATILE DE SUPRAFATA A UNOR
SURFACTANTI PE BAZA DE GLICINA
Varasteanu Dana, Piscureanu Aurelia, Chican Irina, Corobea Mihai Cosmin
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Spl.
Independentei 202,sector 6, Bucuresti, Romania
Tendinta inregistrata in ceea ce priveste surfactantii este trecerea spre materii prime
regenerabile de origine vegetala sau animala, in defavoarea produselor petrochimice.
De aceea cercetarile se indreapta spre dezvoltarea unor noi surfactanti biodegradabili si
biocompatibili: surfactanti pe baza de carbohidrati sau pe baza de proteine. Surfactantii pe baza de
proteine se definesc ca molecule amfifile care contin un rest de aminoacid, oligopeptide sau proteine
hidrolizate ca grupa hidrofila si un lant lung hidrocarbonat. Diversitatea structurii aminoacizilor, cat si
a componentului hidrofob cu lant hidrocarbonat lung, conduce la obtinerea unei multitudini de derivati
N α - acilati, O α - amidici, O α - esterici, N- alchilici sau bolaamfifilici 1-4 .
Datorita lipsei de toxicitate, actiunii blande asupra pielii, activitatii superficiale bune si gradului
mare de biodegradabilitate, surfactantii pe baza de proteine au aplicatii in industria farmaceutica si industria
cosmetica. In plus, in domeniul medical se utilizeaza substante amfifile obtinute din peptide sintetice,
obtinute prin metoda standard de sinteza a peptidelor in faza solida.
In lucrare de fata se prezinta sinteza N-lauroilglicinei si N-lauroilglicilglicinei prin reactia
Schotten-Baumann. Au fost investigate proprietatile de suprafata ale solutiilor apoase ale sarurilor de
potasiu sau trietanolamina ale produsilor sintetizati: tensiune superficiala, concentratie critica micelara.
De asemenea au fost stabilite conditiile de aparitie a fenomenului de auto-asamblare ale surfactantilor
pe baza de peptide. Dimensiunea agregatelor obtinute a fost masurata prin tehnica DLS. Fenomenul
de auto-asamblare observat poate conduce la utilizarea acestor tipuri de surfactanti in nanotehnologii,
de exemplu hibrizi anorganic-organic.
Bibliografie
1. MaRosa Infante, A. Pinazo, J. Seguer, Colloids and Surfaces, A: Physicochemical and Engineering Aspects, 123-124,
(1997) p. 49-70
2. Krister Holmberg, Novel Surfactants - Preparation, Applications, and Biodegradability, Marcel Dekker (2001)
3.Jiding Xia, Protein-Based Surfactants-Synthesis, Physicochemical Properties and Applications, Marcel Dekker (2003)
4. MC Moran et al, Green amino acid-based surfactants, Green Chem, (2004), 6, p.233-240
Comunicare orala
93

STUDII PRIVIND PREPARAREA SI CARACTERIZAREA UNOR VECTORI
MEDICAMENTOSI DE GENERATIE II
Cristina Dinu Pirvu1
, Cristina Hlevca2 , Alina Ortan3 , Elena Patrut2 , Luigi Silvestro4 1 Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila - Facultatea de Farmacie – Chimie fizica,
coloidala si Biofarmacie, str. Traian Vuia, nr.6, S2– Bucuresti
2 Institutul National de Cercetari Chimico Farmaceutice – ICCF- Bucuresti
3 Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara – Facultatea de Biotehnologii –
Bucuresti
4 SC Pharma Serv SRL - Bucuresti
In ultimii ani veziculele au devenit vectorii medicamentosi preferati pentru cedarea controlata a
substantelor medicamentoase datorita avantajelor pe care le prezinta: sunt netoxice si biodegradabile,
pot incorpora atat medicamente hidrofile cat si lipofile, pot mari timpul de circulatie prin incapsularea
medicamentului in lipozomi, putand fi atinse organele sau tesuturile tinta, micsoreaza toxicitatea
substantei active si maresc biodisponibilitatea ei 1 .
In aceasta lucrare am urmarit stabilirea unor formulari optime, care sa asigure o buna
incorporare si o stabilitate corespunzatoare a substantei active (hormoni steroidieni) in etozomi si
transferozomi, vectori medicamentosi din generatia a II a .
Transferozomii au fost preparati folosind metoda hidratarii filmului lipidic, iar etozomii prin
amestecarea unor cantitati cunoscute de apa si solutie lipidica in etanol 2,3 . S-au investigat efectele
diferitelor formulari asupra caracteristicilor veziculelor (gradul de incorporare si distributia dupa
dimensiuni a populatiei obtinute).
Concluzii: incorporarea hormonilor steroidieni in formularile propuse pentru transferozomi are
loc in proportie mare; marirea concentratiei de colat de sodiu duce la o marire a gradului de
incorporare; stabilitatea transferozomilor experimentali este influentata semnificativ de conditiile de
conservare, in mod deosebit de temperatura (la o tempratura de 37 0 C ei pierd cam 25% din substanta
incorporata in cca. 1 luna). In cazul etozomilor gradul de incorporare este intr-o relatie de inversa
proportionalitate cu concentratia etanolului din formulare; stabilitatea etozomilor experimentali este
mai buna comparativ cu a transferozomilor ce contin aceeasi substanta activa.
1. Barry B., Transdermal Drug Delivery, in Pharmaceutics: The Science of Dosage Form Design, ed. Aulton E. M.,
Churchill Livingstone, 2002, 499 – 528
2. Honeywell-Nguyen P. L., Bouwstra J. A. ,Vesicles as a Tool for Transdermal and Dermal Delivery, Drug
discovery Today: Technologies, 2(2005),67-74
3. Godin B. and Touitou E., Ethosomes: New prospects in transdermal delivery ,Therapeutic Drug Carriers
Systems,20(2003), 63-102
Poster
94

STUDII ASUPRA CINETICII DE CEDARE/DIZOLVARE A SUBSTANTEI ACTIVE DIN
VEZICULE ELASTICE
Razvan Prisada 1 , Cristina Dinu Pirvu 1 , Mihaela Ghica 1 , Cristina Hlevca 2 , Alina Ortan 3 , Elena Patrut 2
1 Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila - Facultatea de Farmacie – Chimie fizica,
coloidala si Biofarmacie, str. Traian Vuia, nr.6, S2– Bucuresti
2 Institutul National de Cercetari Chimico Farmaceutice – ICCF- Bucuresti
3 Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara – Facultatea de Biotehnologii –
Bucuresti
In contextul actual al cercetarii si realizarii unor noi sisteme medicamentoase si al elaborarii unor
formulari farmaceutice optime, se urmareste utilizarea unei cantitati minime de substanta activa care sa
asigure un efect terapeutic maxim pe durata dorita, cu efecte secundare minime si fara inconveniente
pentru bolnav 1 . In aceasta directie se evidentiaza preocuparea pentru realizarea vectorilor capabili sa
asigure o dirijare selectiva si o cedare controlata a substantei medicamentoase la organul sau celula
vizata (drug targeting) 2 . In ultimii ani veziculele au devenit vectorii medicamentosi preferati pentru
cedarea controlata a substantelor medicamentaoase intr-o serie de formulari datorita avantajelor pe
care le prezinta 3 .
Pentru evaluarea cineticilor de cedare in vitro a substantei active din vezicule ultradeformabile
(transferozomi cu diferite compozitii) am folosit un dispozitiv tip celula de difuzie Franz adaptata, iar
ca membrana am folosit celofanul, a carui grosime (0,07mm)am determinat-o folosind un micrometru
Starret cu parghie.Am folosit ca mediu receptor un amestec tampon fosfat pH=7.4:alcool etilic in
raport volumic 4:1. Experimentele s-au derulat pe un interval cuprins intre 0 si 24 ore.
Datele experimentale au fost prelucrate pentru a verifica diferite modele cinetice. Am constatat ca,
pentru o perioada de 24 de ore, cedarea din transferozomi respecta ordinul 0, deci ei pot constitui
sisteme de cedare controlata sistemica a principiului activ. Viteza de cedare se afla intr-o relatie de
inversa proportionalitate cu procentul de colat de sodiu din formulare. Toate formularile analizate au
prezentat valori ale parametrilor cinetici mai mici decat in cazul unei solutii a aceleiasi substante,
analizate in aceleasi conditii experimentale.
1. Leucuţa S.E. – Biofarmacie şi farmacocinetică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
2. Cevc G., Transfersomes: Innovative Transdermal Drug Carriers, in Modified Release Drug Delivery Technology,
Rathbone J. M., Hadgraft J., Roberts M. S. (eds.), Marcel Dekker Inc., 2003, 533 – 547;
3. Cevc G., Lipid vesicles and other colloids as drug carriers on the skin, in Advanced Drug Delivery Reviews 56
(2004) 675– 711
Poster
95

FILME COMESTIBILE PE BAZA DE AGRO-POLIMERI, PENTRU AMBALAREA ACTIVA
A FRUCTELOR SI LEGUMELOR
Autori: Camelia Rovinaru, Maria Pana, Liliana Anton, Elena Dobre, Mariana Popescu
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie Bucuresti
Spaliul Independentei nr.202, sector 6
Conceptul folosirii filmelor comestibile pe baza de agro-polimeri (resurse regenerabile) s-a
dezvoltat pornind de la cerintele de calitate si siguranta alimentara, de reducere a ambalajelor sintetice
pe baza de petrol si a poluării mediului inconjurator.
Filmele comestibile sunt definite ca un strat subtire de material biopolimeric, comestibil, care
adera intim sau acopera suprafata fructelor si legumelor proaspete, diminuandu-le respiratia si
transpiratia, reducand fenomenele de imbatranire si depreciere.
Realizarea filmelor comestibile necesita folosirea unor componente cu suficienta putere de
coeziune pentru a forma o matrice structurala. Acestea pot fi polizaharide (celuloza, amidon, chitina,
chitosan, alginati, guma de caragenan), proteine (gelatina, zeina, gluten, proteine din soia), lipide
(ceruri, parafine, acetogliceride) si amestecurile lor (compozite). În afara de amidon si celuloza, care
au fost intens studiate, proteinele vegetale manifesta un mare potential ca biomateriale pentru
ambalaje, filme/invelisuri, adezivi.
Proprietatea glutenului de a forma filme este o consecinta directa a vascoelasticitatii lui, datorata
fractiilor proteice majore gliadina si glutenina. Obtinerea glutenului din grau consta in separarea
acestuia de amidon, prin formarea unui aluat, care se spala intens până ce apa devine transparentă.
Masa rămasă este glutenul. Filmele comestibile pe bază de gluten sunt puternice, elastice şi
permeabile, fiind favorabile respiratiei legumelor si eliberarii etilenei din fructele ambalate.
Zeina este un amestec de 4 tipuri distincte de proteine cu greutati moleculare si solubilitati
diferite. Unul dintre procedeele moderne de extractie, cu randament ridicat, a zeinei este extractia
multipla cu etanol apos 70%. Filmele comestibile pe baza de zeina sunt dure, lucioase, reduc migrarea
lipidelor si sunt rezistente la atacul agentilor patogeni.
Glicinina şi conglicinina sunt cele mai importante proteine din soia, cu o structura puternic
cutata, stabilizata prin legături disulfidice intramoleculare. Pentru obtinerea filmelor/invelisurilor se
impune încălzirea soluţiei de film pentru ruperea legăturilor disulfidice native şi evidenţierea
grupărilor sulfhidril hidrofobe, iar apoi formarea de noi legături disulfidice hidrofobe şi de hidrogen în
timpul uscării filmului. Filmul este flexibil si extensibil si pastreaza proprietatile texturale (duritate,
elasticitate, coezivitate) ale legumelor.
Poster
96

CRESTEREA AGRODISPONIBILITATII FERTILIZANTILOR MINERALI SI
DIMINUAREA REZIDUURILOR DIN LANTUL ALIMENTAR PRIN
MICROENCAPSULAREA LOR IN STRUCTURI POLIMERE
Constantin Neamtu, Ciprian Tolescu, George Raceanu, Daniela Stalpeanu, Mariana Popescu
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie-Petrochimie ICECHIM, Spl.
Independentei nr. 202, sector 6, Bucuresi
Lucrarile de cercetare au avut ca obiectiv elaborarea de fertilizanti minerali microencapsulati in
structuri ureo-aldehidice avand eliberare controlata de substanta activa NPK (slow release), in scopul
diminuarii reziduurilor si contaminantilor din plantele de cultura si protectia mediului, aceste
formulari fertilizante avand un grad superior de utilizare de catre plante si doze de utilizare reduse in
raport cu fertilizantii granulati clasici.
Microencapsularea s-a realizat prin policondensarea interfaciala in faza de microemulsie a unui
amestec de uree si concentrat ureo-formaldehidic UFC 80. S-a studiat influenta raportului molar uree/
formaldehida si a pH-ului in faza de condensare asupra indicelui de activitate IA a produsului final de
policondensare, indice de acctivitate definit de expresia urmatoare:
Unde:
IAR − IAC
IA = * 100
/1/
IAR
IAR = proportia de produs finit insolubil in apa rece (25° C)
IAC = proportia de produs finit insolubil in apa calda (100° C)
Au fost obtinute formulari avand un indice de activitate IA cuprins intre 55-75%, net superior limitei
de 40% impuse produselor din aceasta categorie.
Bibliografie selectiva:
1. Dorneanu A. : “Dirijarea fertilitatii solului”, Ed. Ceres, 1987.
2. M. E. Trenkel: Controlled-Release and Stabilized Fertilizers in Agriculture, (FAO) IFA, Paris 1997.
3. * * * „Fertilizers”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 5th Edition, 1987, Vol. A10
Poster
97

BAKER’S YEAST PRODUCTION IN BATCH BIOREACTOR
Camelia Ungureanu 1 , Gelu Vasilescu 1 , Răut Iuliana 1 , Andreea Roşu 1
1 National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, 202,
Splaiul Independentei, sector 6, CP 060021, Bucharest, Romania
From the economical point of view, baker's yeast as a source of enzymes is very popular because it
is very cheap and simple to use 1,2 . It can be grown on simple, defined media, without any
extraordinary requirements for the nutrients. Also baker's yeast is quite tolerant to changes of
environmental conditions, i.e. its permissive ranges for physical and chemical parameters are very
broad 3,4 .
Baker's yeast (Saccharomyces cerevisiae) was cultivated in batch bioreactor.
The bioreactor was equipped with standard control units for pH, temperature, aeration and stirrer
speed. Computer acquisition to collect and monitor DO (dissolved oxygen) data every 15 s was
established.
A biomass wet weight change was monitored on the spectrophotometer at the wavelength 600 nm
with a calibration curve.
The bioprocess is performed in 3.7 L Bioengineering bioreactor with 2 L cultivation medium
made of KH2PO4, MgSO4∙7H2O, (NH4)2SO4, glucose and yeast extract. The optimal bioprocess
parameters were determined: temperature - 28 0 C, agitation speed - 400 rpm, aeration rate – 150-
200L/h.
Key words: Saccharomyces cerevisiae, batch, baker's yeast
References:
Poster
98
1. Sonnleitner B. Dynamics of yeast metabolism and regulation. Bioprocess Eng 1991;6:187-93
2. Pertev C, Türker M, Berber R. Dynamic modelling sensitivity analysis and parameter estimation of industrial
yeast fermenters. Comput Chem Eng 1997;21:5739-44
3. Luedeking R, Piret EL. A kinetic study of the lactic acid fermentation. Batch process at controlled pH.
Biotechnol Bioeng 2000;67:633-44
4. Miron J, Gonzalez MP, Pastrana L, Murado MA. Diauxic production of glucose oxidase by Aspergillus niger
in submerged culture. Enzyme Microb Tech 2002;31:615-20

COPOLIESTERI BIODEGRADABILI DIN DESEURI DE PET
SI MATERIALE REGENERABILE
Stela Iancu a , Monica Duldner a , Emeric Bartha b , Dragos Gherase b ,
Florina Teodorescu b , Sorina Garea c
a Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM, Bucuresti,
Splaiul Independentei nr. 202, sector 6
b Centrul de Chimie Organica “C. D. Nenitescu”, Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 202 A, sector 6
c Universitatea POLITEHNICA Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta
Materialelor, Calea Victoriei nr. 149 , sector 1
Copoliesteri biodegradabili, dispersabili in apa, au fost preparati prin metode de policondensare in
topitura, folosind ca materii prime o componenta continand un acid dicarboxilic aromatic, furnizat de
produse de depolimerizare a deseurilor de PET, o componenta continand un acid dicarboxilic alifatic,
un compus continand o grupare sulfonica sub forma de sare de sodiu, dioli alifatici precum si izosorbit,
produs derivat din biomasa.
Biodegradabilitatea 1, , dispersabilitatea in apa precum si proprietatile termice 2 urmarite sunt determinate
de compozitia copoliesterilor (raportul intre monomeri, succesiunea unitatilor structurale) si masa
moleculara a acestora 3 .
In scopul maximizarii randamentului de incorporare a izosorbitului in polimer si numarului de legaturi
esterice acid aromatic-izosorbit (formand unitati structurale rigide), a fost experimentata o metoda de
sinteza care cuprinde ca etapa distincta glicoliza PET cu izosorbit.
Produsii rezultati au fost caracterizati prin determinarea intervalului de topire, indicelui de aciditate si
viscozitatii inerente, compozitia copoliesterilor a fost investigata prin spectroscopie 1 H-RMN, iar
proprietatile termice prin DSC. Copoliesterii au fost analizati comparativ cu copoliesteri cu structura
chimica similara, obtinuti prin metode cunoscute in literatura.
Lucrarile au fost finantate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Central National de Management al
Programelor, prin proiectul BIOCOPET, contract no. 31-044/2007.
1. Yiwang Chen; Licheng Tan; Lie Chen; et al. „Study on biodegradable aromatic/aliphatic copolyesters” Braz. J. Chem.
Eng. vol.25 no.2 São Paulo, 2008
2. Reinhard Storbeck, et. al., "Synthesis and Thermal Analysis of Copolyesters Deriving From 1,4:3,6-Dianhydrosorbitol,
Ethylene Glycol, and Terephthalic Acid, "J. of Appl. Polym. Sci., vol. 59, pp. 1199-1202 1996
3. Bart A. J. Noordover, et al. „ Co- and Terpolyesters Based on Isosorbide and Succinic Acid for Coating Applications:
Synthesis and Characterization” Biomacromolecules, 7 (12), pp 3406–3416, 2006
Poster
99

NANOMATERIALE CU APLICATII in vitro LA ANEVRISME CEREBRALE
Rodica-Mariana ION a,b , Daniel MUNTEANU b , George-Costel COCINA c
a ICECHIM, Bucuresti, Romania;
b Universitatea Valahia University, Targoviste, Romania.
c Facultatea de Biologie – Centrul de Cercetari BCUM-NFM,
Universitatea din Bucuresti, Romania
Aplicatiile nanotehnologiei pentru tratamentul, diagnosticarea, monitorizarea si controlul
sistemelor biologice este adesea cu referiri clare la nanomedicina. O scurtă enumerare implică aplicaţiile
în dermatologie – pentru refacerea tesutului cutanat, indepartarea celulelor moarte, curatarea in
profunzime a pielii, în imunologie – prin nanoroboti capabili sa identifice si sa distruga bacterii si
virusuri, în oncologie – prin distrugerea unor procese tumorale, concomitent cu oferirea unor
informatii referitoare la volumul tumorei, cantitatea ramasa, cantitatea distrusa, naturale, şi în
farmacologie – prin transportul unor substante medicamentoase in anumite regiuni ale corpului, bine
definite (antibiotice, citostatice, etc).
Terapia fotodinamica (PDT) este o metoda terapeutica relativ noua si moderna ce implica
implica actiunea concertata a unui medicament-fotosensibilizator cu radiatie laser şi în prezenţa
oxigenului, ce va conduce la generarea în sistem a oxigenului singlet ce va initia procedura de necroza
tumorala. Posibilitatea regenerarii neuronale ar putea imbunatati prognosticul pacientilor cu
traumatisme neuronale. Se cunoaste faptul ca neuronii traumatizati în urma anevrismelor cerebrale nu
se refac datorita vitezei mici de regenerare, dar si datorita mediului inhibitor creat de celulele gliale.
Ele se pot uni prin intermediul unei grefei din nanotuburi între cele doua capete despartite de catre
leziune. Aceasta tehnologie a fost testata prin culturi din neuroni de sobolan ce au fost implantate
constatandu-se ca fibrele nervoase au crescut 4 milimetri in ambele directii. Astfel, s-a demonstrat
eficacitatea acestei metode. Utilizand si terapia fotodinamica, s-a constatat ca prin iradiere cu radiatie
laser, apar insule neuronale, initiindu-se formarea de axoni si dendrite.
References:
Poster
100
1. R.M.Ion, Porphyrins and photodynamic therapy of cancer, FMR Ed., Bucharest, 2003
2. R.M.Ion, GC Cocina, TPPS4 Nanotubes Architecture for Nanorobots with Application in Cerebral Aneurysm, AIP
Conference Proceedings, Volume 1117, BICS 2008: Proceedings of the 1st International Conference on Bio-
Inspired Computational Methods Used for Difficult Problems Solving: Development of Intelligent and Complex
Systems, pp. 201-208, 2009.

METALOCOMPLEXE IN MODELAREA PROCESULUI DE BIOSINTEZA A
ERGOSTEROLULUI SI CARBOHIDRATILOR LA DROJDII
Usatii Agafia, Molodoi Elena, Chiselita Oleg
Institutul de Microbiologie si Biotehnologie al Academiei de Stiinte a Moldovei,
Chisinau, str. Academiei, 1,
Anterior am relatat ca compusii coordinativi a unor 3-d elemente se implica in mecanismul
biosintetic al drojdiilor pigmentate din genul Rhodotorula, ceea ce a dat posibilitate de a orienta in
directia necesara biosinteza principiilor bioactive oleogene, obţinand astfel lipide, fosfolipide, acizi
grasi polinesaturati, pigmenti carotenoidici, in special β-caroten, produse necesare pentru obtinerea
preparatelor cu diversa destinatie.
Scopul cercetarilor ulterioare a constituit elucidarea efectului compusilor coordinativi ai Mn
(II), Zn (II), Cr (III) ca potentiali inductori ai biosintezei sterolilor si carbohidratilor la drojdiile
genului Saccharomyces.
Au fost cercetati 4 compusi coordinativi: [Mn(Gly)2Cl2], [Zn(L-ala)2], [Cr(Met)], [Cr(Gly)], in
concentratii de 1, 5, 10, 15, 20 mg/L, sintetizati de colaboratorii Institutului de Chimie al A.S.M. Ca
liganzi servesc aminoacizii glicina, metionina si L-alanina prezenta in forma sa levogira (L).
In procesul de evaluare a acţiunii compusilor coordinativi s-a constatat, ca mai eficienti sunt
compusii zincului şi manganului. L-alaninatul de zinc, fiind utilizat in concentratie de 15 mg/L,
stimuleaza productivitatea drojdiei de bere Saccharomyces carlsbergensis CNMN-Y-15 cu 55% fata de
martor. In cazul aplicarii concentratiilor mici de glicinat de mangan, in biomasa drojdiei creste
continutul de ergosterol cu 16,8 -18,6% fata de proba martor. In ordinea diminuarii relative a efectului
de sporire a continutului de steroli, urmeaza compusii coordinativi ai cromului [Cr(Gly)] si [Cr(Met)]
cu valori situate in limitele martorului.
Studierea efectului metalocomplexelor asupra biosintezei carbohidratilor la drojdiile de vin
Saccharomyces cerevisiae CNMN -Y-20 si Saccharomyces cerevisiae CNMN -Y-20 a evidentiat ca
compusul coordinativ al [Mn(Gly)2Cl2], în concentratie de 10 mg/L, sporeste conţinutul acestora cu 10-
18% fata de martor.
Astfel, prin intermediul metalocomplexelor pot fi dirijate procesele de biosinteza a sterolilor si
carbohidratilor la drojdii. Aceste rezultate au o mare importanta pentru elaborarea procedeelor de
sinteza orientata si tehnologiilor de obtinere a produselor bioactive din drojdii.
Poster
101

MODEL EXPERIMENTAL AL INTERACTIEI ENZIMA-MICELE INVERSE
Melania Arsene, Mihaela Badea, Alexandru Chivulescu, Amalia Gheorghe, Luiza Jecu
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM - Bucureşti ,
Splaiul Independenţei 202, Sector 6- 060021
Una dintre solutiile propuse pentru rezolvarea dificultatilor legate de utilizarea sistemului
bifazic predominant apolar in biocataliza/bioconversie este reprezentata de agregatele formate prin
auto-organizarea surfactantilor in solventi organici apolari, agregate cunoscute sub numele de
micele inverse si care contin cantitati reduse de apa (maxim 5%). Realizarea intr-un mediu
heterogen a unei interfete apa/solvent apolar, distribuita la nivelul acestor nano-entitati dinamice,
determina aparitia unei macrofaze pseudo-omogena, optic transparente.
In cazul biocatalizei, aceasta structura a RM rezolva la scara moleculara problemele
heterogenitatii mediului de reactie legate de diferentele de solubilitate sau de separarea spatiala a
enzimei de substrat. Totodata, micelele inverse ofera solutii pentru ajustarea polaritatii din
vecinatatea moleculelor de enzima solubilizate, concretizate in marirea concentratiilor locale ale
reactantilor si eficienta crescuta a biocatalizei.
S-a studiat efectul mediului de reactie de tipul micelelor inverse AOT – izooctan asupra
structurii oligomere a alcooloxidazei (EC 1.1.3.13) din Hansenula polymorpha si, implicit, a
capacitãtii catalitice a enzimei .
Efectele individuale ale surfactantului anionic AOT si ale solventului organic apolar,
izooctanul, precum si efectul lor comun asupra enzimei în solutie apoasã s-au studiat în prezentã de
metanol ca substrat.
Studiile releva impactul compozitiei interfetei micelare, ale carei polaritati si rigiditate poate fi
manipulata prin intermediului gradului de hidratare, tipului si a concentratiei de
surfactant/cosurfactant, precum si a naturii solventului.
Bibliografie selectiva
1) Elena A. Ermakova ∗, Natalia L. Zakhartchenko, Yuri F. Zuev, Colloids and Surfaces A:
Physicochem. Eng. Aspects 317 (2008) 297–302
2) AdamW.Perriman,DuncanJ.McGillivray,Jhih-MinLin Nuclear Instruments and Methods in Physics
Research A 600 (2009) 263–265
Poster
102

EVALUAREA COMPORTARII TIXOTROPE A UNOR GELURI DE COLAGEN
Ghica Mihaela Violeta 1 , Popa Lacramioara 1 , Albu Madalina Georgiana 2 , Leca Minodora 2 ,
Constantin Elena 1 , Diaconu Mihaela Cristina 1
1 Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Str. Traian Vuia,
nr. 6, cod 020956, Bucuresti, Romania, 2 Departamentul de Colagen, Institutul de Cercetare Pielarie si
Incaltaminte, Str. Ion Minulescu, nr. 93, cod 031215, Bucuresti, Romania, 3 Facultatea de Chimie,
Universitatea Bucuresti, Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, cod 030018, Romania
Colagenul este unul dintre cele mai utilizate biomateriale datorita biocompatibilitatii, lipsei de
toxicitate, biodegradabilitatii sale si a posibilitatii de a fi procesat in baze apoase. 1 Datorita acestor
beneficii in prezenta lucrare au fost proiectate hidrogeluri de colagen cu hiclat de doxiciclina,
nereticulate sau reticulate cu glutaraldehida, destinate pentru prevenirea si/sau tratamentul infectiilor
cutanate. Sistemele medicamentoase au fost caracterizate sub aspectul proprietatilor tixotrope care
furnizeaza informatii referitoare la parametri reologici ce pot determina atat cinetica de cedare a unei
substante active din gel cat si comportarea la locul de aplicare. 2 Determinarile reologice au fost
efectuate la 23 o C (temperatura de conditionare a hidrogelurilor) si 37 o C (temperatura de derulare a
experimentelor cinetice de cedare a doxiciclinei din hidrogeluri), utilizandu-se un vascozimetru
rotational. Cuantificarea caracterului tixotrop s-a realizat prin aria de tixotropie si indicele de
tixotropie. 3 Toate sistemele proiectate au prezentat o comportare tixotropa la ambele temperaturi.
Valorile descriptorilor de tixotropie sunt modulate de cantitatea variabila de colagen si agent de
reticulare. Analiza tixotropa completeaza problematica complexa a studiului cedării medicamentelor
din forme farmaceutice topice, fiind importantă sub aspectul trecerii unui produs iniţial vâscos într-un
material subţire, uşor de etalat în urma aplicării pe piele, disponibil pentru absorbţia cutanată.
Bibliografie
1. W. Friess, Eur. J. Pharm. Biopharm., 1998, 45, 113-136.
2. C.H. Lee, V. Moturi, Y. Lee, J. Control Release, 2009, 136, 88-98.
3. F. Lardy, B.Vennat, M.P. Pouget, A. Pourrat, Drug. Dev .Ind. Pharm., 2000, 26, 715-721.
Poster
103

Abstract
ISOLATION AND ANALYSIS OF LIGNIN FROM CORN RESIDUALS
FOR BIOMASS BIO-DIGESTIBILITY STUDIES
Carmen Mateescu, Ioana Ion, Magdalena Lungu
National Institute for Research and Development in Electrical Engineering ICPE-CA,
Splaiul Unirii no. 313, Bucharest-030138, Romania
Lignin negatively affects the anaerobic bio-digestibility of agricultural residues in biogas units
as lignin is a phenolic polymer having a very complex structure which forms a protective coating
around cellulose and hemicelluloses, reducing the surface area available to enzymatic penetration and
activity of fermentative microorganisms [2] .
To achieve a high rate conversion of organic compounds to biogas, a pretreatment process is
necessary for lignocellulosic materials in order to increase the solubilization of lignin and
consequently the hydrolysis of carbohydrates. Since corn stover is an agricultural residue which can be
used successfully as feedstock for biogas systems, the improving of its biodegradation represents an
important goal for many research studies.
This paper presents some experiments in isolation and quantification by UV-VIS spectroscopy
of lignin contained in corn stover. Lignin was extracted and isolated from acidic solution using methyl
isobutyl ketone extraction [1] . After solvent removing, the fraction was dried and the extracted lignin
was dissolved in water to produce a set of lignin concentration standard and to obtain the lignin
standard curve. The concentration of soluble lignin extracted from corn stover was measured by UV-
VIS spectroscopy at a maximum wavelength of 320 nm.
These extraction and isolation experiments have been performed as a first step in a complex
research aimed on assessment the soluble lignin degradation before and after applying some physical,
chemical or physicochemical pretreatment methods in scope of enhance the bio-digestibility of corn
residuals for biogas production [2] .
BIBLIOGRAPHY
[1] Technical Report NREL/TP-510-42617 “Determination of Acid Soluble Lignin Concentration Curve by UV-VIS
Spectroscopy”, January 2008
[2] M.Taherzadeh et al. “Pretreatment of Lignocellulosic Wastes to Improve Ethanol and Biogas Production”,
International Journal of Molecular Sciences, ISSN 1422-0067, 2008, Vol. 9, pp. 1621-1651
Poster
104

BIOMATERIALE PE BAZA DE HIDROXIAPATITA CA SUBSTITUT DE
GREFE OSOASE
Aurora Anca Poinescu1
,2 , Nicoleta Popescu2 , Radu Claudiu Fierascu1,2 , Irina Dumitriu1,2 , Inna
Trandafir1 , Rodica-Mariana Ion1,2 1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti,
2 Universitatea Valahia, Targoviste,
e-mail: poinescua@yahoo.com
Rezumat
In aceasta lucrare, sunt prezentate proprietatile fizico-chimice ale unui compozit biodegradabil compus
din nano-hidroxiapatita (n-HA), un polimer natural carboximetil celuloza (CMC), si o pulbere de otel
inoxidabil (316L), notat n-HA/CMC/316L.
Proprietatile fizico-chimice ale compozitului n-HA/CMC/316L au fost testate prin spectroscopie in
infrarosu cu transformata Fourier (FTIR), microscopie electronica cu baleiaj (SEM), fluorescenta de
raze X cu dispersie dupa energie (EDXRF) si spectroscopie de absorbtie atomica cu plasma cuplata
inductiv (ICP-AES).
Rezultatele au demonstrat ca acest compozit prezinta o reticulare ionica intre CMC si n-HA, ambele
fiind incorporate ulterior in matricea metalica fara aglomerare, iar reteaua finala manifestand o
rezistenta la rupere mare si o buna stabilitate structurala precum si la degradare. Analizele
termogravimetrice au aratat ca faza minerala reprezinta 23.7% din masa totala a nanocompozitului.
Microgramele SEM inregistrate au aratat ca n-HA se prezinta sub forma de pulbere pura si aglomerata
in particule micrometrice, aceste din urma fiind constituite din nanoparticule.
Figura 1. Micrograma SEM pentru hidroxiapatita
Poster
105

SYNTHESIS BY CRYOGENIC METHOD OF MAGNETITE NANOPARTICLES FOR
BIOMEDICAL APPLICATIONS
Sergiu Sora 1,2 , Rodica-Mariana Ion 1,2
1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti,
2 Universitatea Valahia, Targoviste,
e-mail: sergiusora@yahoo.com
In recent years, substantial progress has been made in developing technologies in the field of
magnetic nanoparticles. The synthesis of magnetic nanoparticles at low temperature with dimension
under 20nm can be obtain by cryogenic method. The low temperature, promotes the formation of
nanoscale particles with a narrow size distribution. The low temperature of the reactive suspension
prevents the formation of aggregations of precritical nuclei and their recrystallization yielding large
fault-structured particles. Also, in order to analyse the possibility to trap hexavalent chromium, one of
the most toxic heavy metal by magnetite, some aspects about the complex chromium – magnetite is
analyzed in this paper. Atomic force microscopy (AFM) have been used. The major cause of its acute
toxicity is its rapid diffusivity through the skin which enables it to react with biological systems and
damage various organs. The inhaled chromium accumulates in lung and can be detected long time after
exposure has cessed.
Atomic force microscopy (AFM) investigations from this paper were carried out with an
Agilent 5500 SPM system, described by PicoSPM controlled by a MAC Mode module and interfaced
with a PicoScan controller from Agilent Technologies, Tempe, AZ, USA (formally Molecular
Imaging). All AFM measurements (256 samples/line × 256 lines and 512 samples/line × 512 lines)
were done by scanning the surface at a rate of 0.8-1.2 lines per second and were done at room
temperature in tapping mode. The images were processed by first order flattening in order to remove
the background slope and the contrast and brightness were adjusted. The original images for the
samples, the 3D topographical images and section analysis over the magnetite particles were
performed using Acoustic AC Mode- Acoustic AC Mode (AAC mode) which is an oscillating
technique more gently and less destructive than contact mode. AAC mode excites the cantilever by
vibrating the piezo where the cantilever holder is attached. The AAC mode option includes an AAC
mode controller and an AAC mode scanner module. The piezo causes the probe tip to oscillate,
typically at or near one of its resonance frequencies, such that it taps gently on the surface.
Poster
106
AFM for magnetite with Cr(VI) AFM for magnetite

AGENTI ANTIMICROBIENI PE BAZA DE EXTRACTE DIN PLANTE AROMATICE
PENTRU AMBALAREA ACTIVA A PRODUSELOR ALIMENTARE
Autori: Anton Liliana, Rovinaru Camelia, Dobre Elena, Pana Maria, Popilian Ana Maria
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM Bucuresti,
Splaiul Independentei, nr. 202, Sector 6
In cadrul metabolismului, plantele sintetizeaza si stocheaza un numar variabil de compusi
chimici, multi dintre ei inca necercetati din punct de vedere al valorii lor pentru om. Unele dintre
substantele chimice sintetizate ca metaboliti principali sau secundari reprezinta principii active si dau
importanta medicinala si terapeutica plantelor care ii contin. In functie de structura chimica, principiile
active sunt grupate in: glucide, poliuronide, antracenozide, produse cu glicorezine, heterozide
cardiotonice, saponozide, taninuri, flavonozide, antocianozide, uleiuri volatile, substante rezinoase,
lipide, alcaloizi, substante amare.
Uleiurile esentiale (volatile, eterice) continute in plante, prin compusii lor activi, sunt
ingrediente importante pentru multe medicamente, alimente si produse cosmetice. Unele uleiuri
esentiale/compusii lor activi manifesta diverse activitati biologice, inclusiv antibacteriene,
antimicrobiene, antifungice, etc. S-a evidentiat activitatea antimicrobiana fata de microorganisme,
inclusiv patogene, a uleiurilor esentiale de rozmarin, cimbru, salvie, busuioc, menta, coriandru, roinita,
chimen, fenicul fata de bacterii si fungi.
Termenul de ulei esential (volatil, eteric) se refera la substante extrem de volatile, mirositoare,
specifice regnului vegetal, secretate de celule specializate, izolate din plante aromatice printr-un
procedeu fizic, prin metode clasice si moderne. Metodele clasice de extractie sunt distilarea cu apa sau
cu abur, extractia cu solventi, presarea la rece, extractia cu grasimi, iar cele moderne extractia cu gaze
comprimate si extractia asistata ultrasonic.
Uleiurile esentiale sunt lichide concentrate, hidrofobe, cu miros agreabil, specific sursei
vegetale din care provin, in general, neuleioase (mai mult cu aspect de apa decat de ulei) si mai usoare
decat apa, insolubile in apa (dar au si componente solubile care imprima apei mirosul lor), solubile in
alcool, eter, uleiuri vegetale, solventi organici.
Constituentii chimici ai uleiurilor sunt in principal monoterpene si sesquiterpene si compusi
oxigenati derivati din aceste hidrocarburi. Se estimeaza ca exista peste 1000 de monoterpene si 3000
de structuri sesquiterpenice. In unele plante, predomina un singur constituent principal, iar in altele
exista un echilibru intre diversii componenti.
Prezenta lucrare evidentiaza activitatea antimicrobiana a uleiurilor volatile ca baza pentru
conservarea alimentelor procesate prin ambalare activa cu folii ce inglobeaza in matricea lor
polimerica uleiuri esentiale. Ambalarea antimicrobiana, un concept inovativ, este o versiune a
ambalarii active, in care ambalajul, produsul si mediul interactioneaza in scopul prelungirii
fazei lag si/sau reducerii ratei de crestere a microorganismelor, influentand caracteristicile produsului
ambalat. De aceea, atat amabalajul cat si produsul trebuie privite in ansamblu, ca un tot unitar.
Poster
107

HIDROGENOLIZA GLICERINEI IN CATALIZA HETEROGENA
D. Bombos 1 , I. Bolocan 1 , Mihaela Bombos 2 , G. Vasilievici 2 , Cristina Dusescu 1 ,
Maria Dumitrescu (Nicolae) 3 , M. Ghiurea 2
1 Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti, Calea Bucuresti, nr. 39, 100520, Ploiesti, Romania
2 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM-Bucuresti,
Splaiul Independetei, nr. 202, 060021, Bucuresti, Romania
3 SC IPIP SA, str. Diligentei, nr. 16, 100575, Ploiesti, Romania
Utilizarea metalelor nobile la prepararea catalizatorilor de hidrogenoliza este de data recenta. O
varianta de interes aplicativ de valorificare a acestor catalizatori consta in hidrogenoliza unor
bioresurse precum glicerina la derivatii cu o cerere mare pe piata precum propilenglicolul sau alcoolul
izopropilic 1-9 . Procesul de hidrogenoliza a glicerinei poate decurge printr-un mecanism bifunctional,
catalizatorii utilizati continand de regula doua tipuri de centrii activi, respectiv centrii de tip metalic si
centrii de tip acid sau bazici. Centrii de tip acido-bazic catalizeaza reactiile de deshidratare/hidratare
iar cei de tip metalic catalizeaza reactiile de hidrogenare/dehidrogenare a legaturilor olefinice sau
carbonilice.
In lucrare au fost studiate diverse retete de preparare-activare a unor catalizatori pe baza de
metale nobile si/sau nenobile. Distributia centrilor metalici activi pe suprafata catalizatorilor testati a
fost determinata prin microscopie electronica de baleiaj (SEM) pe un aparat FEI Quanta 200 (filament
wolfram), pulberile fiind depuse pe o banda de carbon dublu adeziva. In vederea optimizarii etapei de
activare a catalizatorilor a fost evaluat consumul de hidrogen al unor catalizatori testati in procesul de
hidrogenoliza a glicerinei in functie de temperatura, pe un domeniu de temperaturi cuprins intre
temperatura ambianta si 850 0 C. Determinarile au fost realizate pe un aparat tip ChemBET PULSAR
TPR/TPD. Caracteristicile texturale ale catalizatorilor preparati au fost determinate pe un Autosorb 1
Quantacrome. Datele texturale s-au obtinut prin inregistrarea si prelucrarea automata a izotermelor de
adsorbtie-desorbtie a azotului.
Testarea catalizatorilor preparati in procesul de hidrogenoliza catalitica a glicerinei a fost
realizata in sistem continuu si echicurent pe o instalatie micropilot in strat fix catalitic, cu circulatie
descendenta a reactantilor la presiuni de pana la 40 bar si temperaturi de pana la 250 O C. Compozitia
efluentilor a fost determinata gaz-cromatografic. Performantele catalizatorilor pe baza de Ru în
procesul de hidrogenoliză a glicerinei a fost ridicata.
Bibliografie
Poster
108
1. Maris E. P, Ketchie W. C., Murayama M., Davis R.J., Journal of Catalysis, 251, 2007, 281–294;
2. Wang K., Hawley M. C., DeAthos S. J., Ind. Eng. Chem. Res, 4, 2003, 2913-2923;
3. Maris E. P, Davis R. J., Journal of Catalysis, 249, 2007,328–337;
4. Kusunoki Y, Miyazawa T, Keinimori K, Tomisigl K, Catalyst Communications, 6, 2005, 645 – 649
5. Miyazawa T, Kusunoki Y, Kunimori K, Tomishige K, “,Journal of Catalysis, 240, 2006, 213 – 221;
6. Lahr D. G., Shanks B. H., Journal of Catalysis, 232, 2005, 386–394;
7. Dasari M.A., Kiatsimkul P., Sutterlin W.R., Suppes G.J, Aplied Catalysis a Generad, 281, 2005, 225-231.
8. Seraphin Papanikolaoau, s.a., Biomass and Bioenergy, www.elsevier.com;
9. GenLin Zhang s.a., Biochemical Engineering Journal 37, 2007, 256-260.

VALORIFICAREA GLICERINEI REZULTATE LA FABRICAREA BIODIESELULUI IN
DIRECTIA PREPARARII DE EMULSII COMBUSTIBILE
Dorin Bombos 1 , Ion Bolocan 1 , Mihaela Bombos 2 , Gabriel Vasilievici 2 , Sever Serban 2
1 Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti, Calea Bucuresti, Nr. 39, 100520, Ploiesti, Romania;
2 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie ICECHIM-Bucuresti,
Splaiul Independetei, Nr. 202, 060021, Bucuresti, Romania;
Tehnologia de obtinere a biodieselui implica un proces de transeterifcare a gliceridelor cu
alcool metilic in urma caruia se obtine ca produs secundar glicerina. Cantitatea de glicerina rezultata la
fabricarea biodieselului depaseste cu aproximativ 100% consumul de glicerina din unitatile industriale
existente. O varianta de interes aplicativ privind valorificarea glicerinei rezultate la fabricarea
biodieselului consta in utilizarea acesteia la prepararea de combustibili de focare, produse cu cerere
mare pe piata, avand in vedere ca prezenta componentilor oxigenati asigura o ardere curata a acestora.
Solubilitatea reciproca scazuta a combustibililor de focare si glicerinei reprezinta principalul
impediment la prepararea de combustibili lichizi ce contin glicerina. Omogenizarea celor doi
componenti se poate realiza prin emulsionare 1-5 . Prepararea emulsiilor combustibile pe baza de
glicerina s-a realizat prin amestecare cu ajutorul unui agitator de tip ancora. Emulgatorii utilizati
pentru prepararea de emulsii combustibile pe baza de glicerina au fost fie de uz industrial, fie preparati
in acest scop.
Caracterizarea emulsiilor preparate a avut in vedere in prima etapa determinarea stabilitatii
emulsiilor preparate cu ajutorul unui Turbiscan, iar apoi determinarea principalelor caracteristici
specifice combustibililor (putere calorica, temperatura de inflamabilitate, vascozitate, punct de
congelare). Majoritatea emulsiilor combustibile pe baza de glicerina preparate au fost stabile pe durate
mai mari de 60 de zile.
Bibliografie
1. Kirk-Othmer, Encyclopedia of Chemical Technology, 1996, (23), 4th Edition;
2. Journal of Colloid and Interface Science, 2000, (230), p.213-215, www.ideallibrary.com.on;
3. Gonglum, Ch., Tao, D., Fuel Processing Technology, 2005, (86), p. 499-508;
4. Groeneweg, F., Fvan Dieren, Agterof, W.G.M., Colloids and Surfaces, 1994, (91), p.207-214;
5. Gonglun Chen, Daniel Tao, Fuel Processing Technology, 2005, (86), p. 499– 508.
Poster
109

Valeria
VARIETATILOR DE Camellia sinensis
Nandina Vlatanescu,
Cristian Vaszilcsin, Corina Amalia Macarie,
Adina-Elena Segneanu, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Ionel Balcu, Raluca Pop
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Cafeina este o compus natural, care se regaseste in frunzele, semintele sau fructele a peste 63 specii de
plante din lumea intreaga si face parte dintr-un grup de compusi denumiti metilxantine. Cafeina este un
alcaloid cu efect de stimulare moderata al sistemului nervos central. 1,2
Scopul acestei lucrari este determinarea continutului cafeinei din diferite tipuri de ceaiuri (alb, negru,
verde si rosu) extrase in diverse medii: apos, acid, alcoolic.
Identificarea cafeinei din ceaiuri s-a realizat prin HPLC, spectrofotometrie UV-VIS si FT-IR.
Bibliografie:
1. Barone, J.J., Roberts, H.R. “Caffeine Consumption“, Food Chemistry and Toxicology, McGraw-Hill, N-Y, 34, 119,
1996;
2. Arnaud, M.J, The Pharmacology of Caffeine, Prog Drug, 31,273, 1987.
Poster
110

Valeria
CAPACITATILE ANTIOXIDANTE A EXTRACTELOR DE DIFERITE
VARIETATI DE Camellia sinensis
Nandina Vlatanescu,
Adina-Elena Segneanu, Ionel Balcu, Corina Amalia Macarie,
Cristian Vaszilcsin, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Raluca Pop
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Prin ceai se intelege produsul agricol provenit din frunzele, mugurii si internodurile plantei Camellia
sinensis, preparate si uscate prin diferite metode. Termenul de “ceai” se mai refera si la bautura
aromata obtinuta prin infuzie de frunze uscate, precum si la denumirea populara a plantei Camellia
sinensis.
Ceaiul ramane cea mai consumata bautura din lume, dupa apa, cu mult inainte de cafea, bere, vin si
bauturi racoritoare carbogazoase. Studiile au demonstrat ca ceaiul verde si negru are efecte benefice
asupra sanatatii consumatorilor.
O ipoteza stiintifica explica aceste efecte prin referire la nivelul ridicat de flavonoide din ceai care
protejeaza celulele si tesuturile de degradarea oxidativa prin inlaturarea radicalilor liberi din organism.
Scopul acestui studiu a fost determinarea caracterului antioxidant al diferitelor varietati de Camellia
sinensis (ceai verde, negru si alb) extrase in mediu alcoolic. Comportarea electrochimica a ceaiurilor a
fost investigata prin voltametrie ciclica pe electrod de carbon vitros.
Bibliografie
1. Lakenbrink, C., Lapczynski, S., Maiwald, B. & Engelhardt, U. H. Flavonoids and other polyphenols in consumer
brews of tea and other caffeinated beverages, J. Agric. Food Chem. 48:2848-2852, 2000;
2. Cabrera, C., Gimenez, R., & Lopez, M. C., Determination of tea components with antioxidant activity, Journal of
Agriculture and Food Chemistry, 51, 4427–4435, 2003.
Poster
111

STUDIUL COMPARATIV ASUPRA DETERMINARII CONTINUTULUI DE
CAFEINA DIN VARIETATI DE Camellia sinensis SI Aspalathus linearis (ROOIBOS)
Valeria
Nandina Vlatanescu,
Cristian Vaszilcsin, Firuta Fitigau, Claudia Popescu,
Adina-Elena Segneanu, Ionel Balcu, Corina Amalia Macarie, Daniel Damian
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Camellia sinensis este o planta perena care face parte din familia Theaceae. Este cultivata in regiunile
tropicale si subtropicale.
Aspalathus linearios sau rooibos este des utilizat, in special in Africa pentru prepararea ceaiului.
Continutul de cafeina difera mult in cele doua specii de plante. 1,2
Scopul acestei lucrari este determinarea continutului de cafeina din varietati Camellia sinensis si din
Aspalathus linearios prin metode electrochimice (voltametrie ciclica).
Bibliografie:
1. Joubert E, Gelderblom WC, Louw A et al,”South African herbal teas: Aspalathus linearis, Cyclopia spp., Athrixia
phylicoides - a review. J.Ethnopharmacol. 119: 376-412, 2008;
2. Barone, J. J., Roberts, H.R. “Caffeine Consumption“, Food Chemistry and Toxicology, McGraw-Hill, Newyork, 34, 119,
1996.
Poster
112

DETERMINAREA VANILIEI, VANILINEI SI ETIL VANILINEI DIN
COMPUSI ALIMENTARI
Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Adina-Elena Segneanu, Raluca Martagiu, Ionel Balcu, Raluca
Pop, Cristian Vaszilcsin, Corina Amalia Macarie
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119, Fax. 0256-201382
Vanilina (4-hidroxi-3metoxibenzaldehida) este componentul principal care se regaseste in vanilia
naturala, unul dintre cele mai importante si utilizate produse de aroma din intreaga lume. Alaturi de
componentul principal regasit in pastai se mai regasesc compusi fenolici cum ar fi p-
hidroxibenzaldehida (PHB) si acidul vanilic, acestia dau caracteristici speciale pastailor de vanilie.
Acesti compusi sunt utilizati in intreaga lume ca si aromatizanti alimentari. Deasemenea acesti
compusi imbunatatesc mirosul alimentelor, ei fiind inlocuiti de compusi cu arome sintetice si aditivi
alimentari. 1,2
In lucrarea de fata s-a urmarit identificarea si determinarea caracterului antioxidant al vanilinei,
etilvanilinei si vaniliei prin metode electrochimice, analiza prin HPLC si spectroscopie de UV-VIS.
BIBLIOGRAFIE
1. Claudia Valdez-Flores, M.P. Canizares-Macias, On-line dilution and detection of vanillin in vanilla extracts obtained
by ultrasound, Food Chemistry, 105, 1201–1208, 2007;
2. Yongnian Ni, Guowen Zhang, Serge Kokot, Simultaneous spectrophotometric determination of maltol, ethyl maltol,
vanillin and ethyl vanillin in foods by multivariate calibration and artificial neural networks, Food Chemistry, 89 ,
465–473, 2005.
Poster
113

CARACTERIZAREA UNOR DERIVATI PETROLIERI
PRIN GC-MS SI SPECTROSCOPIE DE FT-IR
Ionel Balcu, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Adina-Elena Segneanu, Raluca Pop, Cristian
Vaszilcsin, Corina Amalia Macarie, Marius Constantin Mirica
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Combustibilii conventionali pentru motoarele cu aprindere prin compresie sunt motorinele sau
combustibilii Diesel. Motorinele sunt fractiuni petroliere formate din amestecuri de hidrocarburi cu
12…20 atomi de carbon in molecula obtinute din distilarea primara a petrolului in domeniul de
temperatura de 220 – 360°C. Combustibili conventionali sunt sursa primara de compusi cu sulf
eliberati in atmosfera. Diminuarea emisiilor de sulf din benzine si motorine a fost impusa de catre
Uniunea Europeana. 1,2
In lucrare s-a studiat caracterizarea chimica a unor motorine provenite de la rafinarii diferite. In acest
scop, s-a realizat atat conform standardelor in vigoare pentru produsele petroliere de acest tip
(determinarea densitatii, vascozitatii, cifrei cetanice, rezidului fix, punctului de inflamabilitate, cifra
cetanica, indice cetanic calculat, separare prin distilare, determinarea condensului la 250°C si 350°C)
cat si o caracterizare prin GC-MS si spectroscopie de FT-IR.
BIBLIOGRAFIE
Poster
114
4. Directive 98/70/EC of the European Parliament and of the Council, Official J Eur Communities
L 350:58–68, 1998;
5. Modern High-Speed Oil Engines Volume II de C. W. Chapman, The Caxton Publishing Co. Ltd., 1949.

DETERMINAREA METALELOR GRELE DIN COAJA CITRICELOR PRIN
SPECTROSCOPIE DE ABSORBTIE ATOMICA SI CROMATOGRAFIE
Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Corina Amalia Macarie, Adina-Elena Segneanu,
Ionel Balcu, Raluca Pop, Cristian Vaszilcsin, Zoltan Urmosi
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
La ora actuala, se cunoaste faptul ca metalele grele existente in coaja fructelor, in cantitati mai mari
decat limitele impuse prin normativele in vigoare, dauneaza sanatatii populatiei. Legislatia care
transpune directivele europene stabileste obligatiile si limitele in care acestea se vor regasi in coaja
citricelor. 1,2,3
Scopul acestei lucrari este de a identifica metalele grele din coaja unor citrice (clementina, lamaie,
minola, portocala, grapefruit) prin spectroscopie de absorbtie atomica, precum si caracterizarea fizico-
chimica prin spectroscopie de UV-VIS. Concentratiile metalelor grele determinate au fost comparate
cu limitele impuse de legislatia UE.
BIBLIOGRAFIE
6. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, DIRECTIVA 2008/84/CE;
7. Monitorul Oficial, Partea I nr. 722 din 03/10/2002 - Ordin nr. 438/2002;
8. Food Additives & Contaminants: Part A Chemistry, Analysis, Control, Exposure & Risk Assessment, Taylor
&Francis, 2007
Poster
115

IDENTIFICAREA COMPUSILOR ADSORBITI PE FILTRELE
CU CARBUNELE ACTIV
Ionel Balcu, Adina-Elena Segneanu, Corina Macarie, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Raluca
Pop, Paula Sfarloaga
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Este cunoscut faptul ca, carbunele activ este adsorbantul cu cea mai larga utilizare in retinerea
compusilor organici nebiodegradabili, datorita suprafetei specifice mari, rezultata ca urmare a retelei
de pori interiori cu diametrul de 20-100 Å, suprafetele specifice fiind de ordinul a 500-1500 m 2 /g, cu
porozitate de pana la 80%. 1,2
In studiul nostru a fost ales pentru analiza carbunele activ sub forma de granule, utilizat la tratarea si
analizarea derivatilor petrolieri. Acesta a fost supus unor analize de GC-MS, microscopie electronica
de baleaj (EDAX) si unei analize de spectroscopie de FT-IR.
BIBLIOGRAFIE
Poster
116
1. M. Macoveanu, T. Carmen, Gh. Duca. Epurarea avansata a apelor uzate continand compusi organici
nebiodegradabili, 192 p., Ed. Gh. Asachi, Iasi, 1997;
2. Surprenant, N., T. Nunno, M. Kravett, and M. Breton, Technical Resource Document: Treatment Technologies for
Halogenated-Organic-Containing Wastes, Vol. I. EPA/600/2- 87/098, 1988.

ANALIZA PRIN GC-MS A UNOR COMPUSI BIOACTIVI DIN ULEIURI VOLATILE
Corina Amalia Macarie, Adina-Elena Segneanu, Fitigau Firuta, Nandina Vlatanescu, Raluca
Martagiu, Ionel Balcu, Claudia Popescu, Cristian Vaszilcsin
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119, Fax. 0256-201382
Uleiurile volatile au numeroase aplicatii: tratamente, aromoterapie, alimentatie, parfumerie şi produse
cosmetice. La scara industrial, uleiurile volatile sunt obţinute, prin antrenare cu vapori de apă. 1,2
Identificarea compuşilor organici din plante este importantă deoarece separarea şi cunoasterea
structurii lor chimice constituie pasul esenţial în explicarea acţiunii lor terapeutice caracteristice. Se
cunoaste faptul ca in compozitia chimica a unui ulei volatil exista mai mulţi compuşi principali, insa
aroma uleiului fiind data doar de un singur compus, compusul de bază.
Scopul lucrarii a fost analiza prin cromatografie de gaz cuplata cu spectrometrie de masa a unor tipuri
diferite de uleiuri volatile in vederea identificarii compusilor bioactivi.
Bibliografie
1. Adams, LP, Identification of essential oil components by gas chromatography/mass spectrometry, Illinois: Allured
publishing Corporation Carol Stream, 2001;
2. Mastelic J, Jerkovic I, Mesic M., Volatile constituents from flowers, leaves, bark and Prunus mahaleb L. Fav.Fragr.
J.21:306-313, 2006.
Poster
117

DETERMINARI SPECTROSCOPICE SI CROMATOGRAFICE PRIVIND
IDENTIFICAREA VITAMINEI C DIN Rosa canina
Raluca Martagiu, Valeria-Nandina Vlatanescu, Adina-Elena Segneanu, Daniel Damian, Ionel
Balcu, Claudia Popescu, Firuta Fitigau, Corina Amalia Macarie
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,
str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382
Acidul ascorbic sau vitamina C este cunoscut ca si antioxidant, intervenind in numeroase functii
biochimice si fiziologice ale metabolismului plantelor si animalelor. Activitatea biologica marita a
acidului ascorbic este legata de mentinerea potentialului de oxido-reducere in organism. In afara de
proprietatile antioxidante, acesta actioneaza asupra inactivarii radicalilor liberi, co-factorului
enzimatic, participa la sinteza colagenului - proteina necesara dezvoltarii si intretinerii oaselor,
cartilagiilor, dintilor, gingiilor, pielii si vaselor de sange, carnitinei, tirozinei si reactioneaza dependent
de citocromul P450, intervenind in metabolismul fierului si histamine, depigmentarea pielii si reactii
imunologice. 1,2 Este un puternic agent reducator, intalnit in fructe si legume, in special legume verzi,
citrice, rosii, guave, pepeni si fructe de padure. 3
Scopul acestei lucrari este identificarea vitaminei C (acid ascorbic) din Rosa canina prin metode
spectroscopice UV-VIS si metode cromatografice HPLC.
BIBLIOGRAFIE
Poster
118
1. Adriana M. Maia, Andre Rolim Baby,Wilson J. Yasaka, Eunice Suenaga, Telma M. Kaneko, Maria Valeria R.
Velasco, Validation of HPLC stability-indicating method for Vitamin C in semisolid pharmaceutical/cosmetic
preparations with glutathione and sodium metabisulfite, as antioxidants, Talanta 71, 639–643, 2007;
2. Yurena Hernandez, M. Gloria Lobo, Monica Gonzalez, Determination of vitamin C in tropical fruits: A
comparative evaluation of methods, Analytical, Nutritional and Clinical Methods, Food Chemistry 96, 654–664,
2006;
3. S. Chevion, M. A. Roberts, M. Chevion, The Use of Cyclic Voltammetry for the Evaluation of Antioxidant
Capacity, Free Radical Bio. & Medicine, 28, 860-870, 2000.

SOLUTIE ECOLOGICA DE TRATAMENT CURATIV AL BIODETERIORARII
PATRIMONIULUI CULTURAL ARHITECTURAL
Autori: Mariana Popescu, Sanda Velea, Elena Dobre, Lucia Ilie
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM
Splaiul Independentei 202, Bucuresti
Lucrarea prezinta noi compozitii biocide ecologice si tehnici neinvazive de aplicare a acestora
pentru protectia patrimoniului cultural arhitectural impotriva actiunii distructive a factorilor biologici
(alge, ciuperci, muschi, licheni, etc.) care paraziteaza suprafetele exterioare de piatra si zidarie veche.
In literatura internationala de specialitate sunt prezentate metode fizice, biologice si biochimice, dar
cele mai utilizate in practica sunt metodele chimice. In România, preocuparea pentru restaurarea si
conservarea obiectivelor culturale arhitecturale de patrimoniu este prea puţin evidentă. Dupa aderarea
la Uniunea Europeana, specialistii din domeniu trebuie sa respecte conditiile tot mai severe impuse
prin reglementarile legislatiei europene privind protectia mediului. Produsele chimice utilizate pina in
prezent in interventiile operative de restaurare si conservare pot contine ingrediente active toxice,
interzise deja sau in perspectiva de a fi scoase in urmatorii ani de pe piata biocidelor prin decizii ale
Comisiei Parlamentului European. Prin urmare, s-a studiat posibilitatea utilizarii unor ingrediente
active, selectate dintre subtantele chimice si naturale incluse în Anexele Directivei 98/8/EC a
Parlamentului European privind plasarea pe piata a produselor biocide, in compozitii biocide formulate
ecologic. Pe baza rezultatelor preliminare ale screening-ului biologic la nivel de laborator si in situ, s-
au selectat compozitiile care au evidentiat efecte biocide sinergice si spectru larg de actiune. S-a
demonstrat capacitatea unor uleiuri esentiale din plante aromatice indigene de a spori eficacitatea
biocidă a compozitiilor, concomitent cu posibilitatea de reducere a concentratiei de substanta activa
chimica, in scopul diminuarii impactului cu componentele ecosistemului si eliminarea pericolului de
contaminare a acestuia. Produsele inovative si tehnologiile de aplicare a acestora reprezinta solutii
originale eficiente si prietenoase fata de mediu, pentru tratamentul curativ al biodeteriorarii fatadelor
neadapostite ale cladirilor, monumentelor istorice si a altor obiective arhitecturale de patrimoniu
construite din piatra sau caramida.
Comunicare orala
119

EVALUAREA EFECTELOR ALGICIDE ALE UNOR SOLUTII BIOCIDE COMPLEXE PRIN
TESTUL SELENASTRUM
Bica Adriana, 1 Druga, B., 1 Coman, C., 1 Nicoara, A., 1 1, 2
Dragos, N.
1 Institutul de Cercetari Biologice Cluj-Napoca
2 Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca
Microorganismele fotosintetizante (cianobacteriile si algele eucariote) reprezinta o componenta
importanta a biodermei de pe suprafetele monumentelor arhitecturale cu valoare de patrimoniu,
datorita functiei lor de colonizatori primari. Aceste microorganisme manifesta exigente reduse pentru
multiplicarea lor, o mare rezistentă la factorii de mediu si reprezinta o sursa importanta de substrat
organic regenerabil pentru dezvoltarea bacteriilor si fungilor. In consecintă, orice compozitie biocida
formulata în scopul combaterii biodermei de pe suprafetele monumentelor arhitecturale, trebuie să
manifeste un pronuntat efect algicid.
Scopul acestei lucrari a fost testarea activitatii algicide a 4 solutii biocide complexe
(BIOGREEN C1-C4) formulate pentru combaterea organismelor responsabile de biodeteriorarea
monumentelor de patrimoniu cultural national arhitectural.
Rezultatele obtinute au fost fundamentate pe doua strategii de testare: a. testarea standard a
compozitiilor biocide pe baza testului cu alga verde Selenastrum capricornutum adoptat de Standardul
Roman pentru Calitatea Apei si b. testarea efectului algicid pe baza lizei celulare evidentiată pe plăci
de agar cu Selenastrum capricornutum.
Primul test este unul necesar si raspunde exigentelor standardelor romanesti si europene. Acest
test se efectuează in solutii nutritive lichide. El indica un potential algicid/biocid al unui compus sau al
unei mixturi biocide. Un test suplimentar este necesar pentru a verifica efectele algicide/biocide in
conditii mai apropiate de conditiile combaterii in situ a procesului de biodegradare.
Compozitiile BIOGREEN C1 şi BIOGREEN C2 au inhibat complet cresterea algei S.
capricornutum la concentratii minime de 0,125%. Aceste compozitii produc liza in masa a celulelor
algale (plaje de liza) dezvoltate pe placi de agar, la concentratii de aprox. 0,250 %. Compoziţiile
BIOGREEN C3 şi BIOGREEN C4 au inhibat cresterea cu 100% a algei verzi S. capricornutum la
concentratii minime de 0,005%, respectiv 0,008% dar nu au fost capabile de dezvoltarea unor plaje de
liza celulara clara in toata seria de concentratii dovedite experimental ca inhibitoare. Rezultatele
obtinute au indicat faptul ca nu este recomandata utilizarea compozitiilor biocide C3 si C4 in solutii
apoase, la concentratii mai mici de 0,35%, respectiv 0,52%.
Comunicare orala
120

STUDII PRIVIND COMPOZIŢIA CHIMICĂ A UNOR ULEIURI VOLATILE OBŢINUTE
DIN FLORA SPONTANA
Georgescu Cecilia1
, Mironescu Monica2 , Bucsa Livia3 1,2 3 Facultatea de Stiinte Agricole, Industrie Alimentara si Protectia Mediului, Facultatea de Istorie,
Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Romania
In aceasta cercetare sunt extrase si analizate un numar de 4 uleiuri volatile provenite de la
plante din flora spontana din Romania (ienupar, pin, brad, cimbrisor). Plantele supuse extractiei au fost
recoltate din imprejurimile Sibiului, in perioada cand acestea erau inflorite sau aveau fructificatie. De
la ienupar (Juniperus communis) s-au utilizat fructele, pin (Pinus sylvestris) acele, brad (Abies alba)
acele, cimbrisor (Tymus serpyllum) herba.
Extractia uleiurilor volatile s-a facut prin antrenare cu vapori de apa, timp de 5 ore (metodă după
FR X) cu ajutorul aparatului neo Clevenger modificat de Moritz si analizate prin GC-MS. Pentru
analizele GC-MS s-a utilizat un gaz cromatograf Hewlett Packard 5890 II echipat cu detector de masa
MS 5972. Coloana cromatografica utilizata a fost o coloană capilară HP5-MS confecţionata din cuart
avand o faza stationară nepolara 95% metil şi 5% fenil polisiloxan. S-a utilizat heliu ca si gaz purtător
(1:1 ml/min), temperatura de injectie fiind de 60°C, programata sa creasca cu 3°C/min pana la 240°C.
Componetele separate au fost identificate prin compararea spectrelor de masa cu cele ale
compusilor existenti in biblioteca de date a aparatului (Library Wiley 275). Compusii separati fac parte
din clasa monoterpenelor, sesquiterpenelor, alcoolilor, aldehidelor, etc (tabelul 1).
Tabelul 1. Caracterizarea uleiurilor volatile extrase
Nr.
crt
Denumire
planta
Organul vegetal
din care s-a extras
uleiul
Conţinutul
de ulei
volatil
ml/100g
1. Ienupar fructe 0,8-1,5
2. Pin ace (frunze) 0,3-0,6
3. Brad ace (frunze) 0,5-0,8
4. Cimbrisor herba 0,5-1,2
Aspect ulei volatil
extras
culoare galbuie,
miros caracteristic,
putin aromat
culoare galbuie,
miros caracteristic,
putin aromat
culoare galbuie,
miros caracteristic,
putin aromat
culoare albgalbuie,
miros
caracteristic, putin
aromat
Componetele principale
ale uleiului volatil extras
α-pinen, camfen, cadinen,
1,4-terpineol, β-pinen,
mircen, iuniperina, etc.
α-pinen, β-pinen, βfelandren,
limonen, Δ 3 -
caren, acetat de bornil, etc.
α-pinen, limonen, acetat de
bornil, aldehida laurica,
sesquiterpene, etc.
linalool, nerolidol,
limonen, mircen, geraniol,
germacrene, α-cadinol, etc.
1. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Ismană R.-C., Bucşa L., Action of some volatile oils on fungi isolated from
stone, Acta Oecologica Cibiniensis, 2008, .1, p.57-64.
2. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Comparative sporicidal effects of volatile oils, Journal of agroalimentary
processes and technologies, 2009, vol. XV, no. 3, ISSN 1453-1399, in curs de aparitie.
Comunicare orala
121

COLONIZAREA LICHENILOR PE ZIDURILE FORTIFICATIILOR
DIN TRANSILVANIA
Bucsa Livia1
, Mironescu Monica2 , Georgescu Cecilia3 1 Facultatea de Istorie, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, 2,3 Facultatea de Stiinte Agricole,
Industrie Alimentara si Protectia Mediului, Sibiu, Romania
Sistemul de fortificatii medievale din Transilvania, la inceputul sec. XVIII este inlocuit cu
sistemul de fortificatii de tip Vauban. Cele mai bine pastrate cetati de acest tip sunt la Alba Iulia,
Oradea si Sibiu.
Zidurile de incinta la aceste fortificatii au fost confectionate in proportie de peste 80% din zidarie
de caramida avand partile bazale, muchiile si ornamentele din piatra. Ambele suporturi expuse
intemperiilor de-a lungul secolelor au fost intens colonizate de o vegetatie, in care lichenii joaca un rol
predominat.
In ultimii 10 ani am avut prilejul sa efectuam investigatii la aceste cetati, cu prilejul intocmirii
unor proiecte de restaurare.
In lucrare prezentam, comparativ, colonizarea acestor monumente cu licheni, oportunitatea si
problematica indepartarii acestora.
Rezultatele partiale ale efectelor unor combinatii biocide, testate pe zidurile de fortificatii din
Sibiu sunt de asemenea puse in discutie.
Comunicare orala
122

STUDIUL ACTIUNII UNOR BIOCIDE ASUPRA MUCEGAIURILOR IZOLATE DE PE
MONUMENTE DIN PIATRA SI CARAMIDA
Mironescu Monica1
, Georgescu Cecilia2 , Bucsa Livia3 1,2 3 Facultatea de Stiinte Agricole, Industrie Alimentara si Protectia Mediului, Facultatea de Istorie,
Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Romania
In aceasta cercetare este investigata actiunea antifungica a zece uleiuri volatile (ienupar,
cimbru, pin, menta, brad, eucalipt, fenicul, tarhon, chimen si cimbrisor) si a patru formulari biocide
preparate de ICECHIM Bucuresti asupra unor mucegaiuri apartinand speciilor Penicillium, Alternaria
si ureobasidium izolate de pe monumente din piatra (Biserica Evanghelica) si caramida (Bastionul
Soldisch) din Sibiu, România.
La studiul actiunii uleiurilor volatile, s-au folosit metode culturale. Rezultatele arata ca actiunea
acestora este diferita, functie de uleiul folosit si de tipul de mucegai. Uleiurile de cimbru, cimbrisor si
fenicul au efect antifungic puternic, urmate de tarhon si chimen. Pinul are actiune diferita, functie de
mucegai. Menta, ienuparul si bradul poseda actiune inhibitoare foarte slaba sau actiunea lor este
inexistenta 1,2 .
Pentru studiul actiunii formularilor biocide, s-au urmarit modificarile de microstructura ale
mucegaiurilor si s-a determinat CMI (Concentratia Minima Inhibitorie) asupra germinarii si dezvoltarii
fungilor. Rezultatele arata ca biocidele manifestă dubla actiune, de inhibare a germinarii si de
modificare a miceliilor. La nivel microstructural, sub actiunea biocidelor fie se reduc lanturile de
fialospori, fie se modifica forma hifelor vegetative (care devin ca niste chisturi) si se produc metaboliti
cu actiune de protectie contra chimicalelor (Figura 1). CMI este 1% din concentratia initiala in
majoritatea cazurilor.
Martor Tratament cu C1 Tratament cu C2 Tratament cu C3
Figura 1. Influenţa biocidelor asupra miceliului de mucegai SE3
Se poate face o ordonare a actiunii medii a biocidelor C1 – C4 astfel: C3 100% >> C2 100% > C3
15% = C2 6% > C1 100% > C1 6% = C4 100% > C1 1% = C4 15% > C2 1% > C4 5% > C3 5%.
1. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Ismană R.-C., Bucşa L., Action of some volatile oils
on fungi isolated from stone, Acta Oecologica Cibiniensis, 2008, .1, p.57-64
2. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Comparative sporicidal effects of volatile oils,
Journal of agroalimentary processes and technologies, 2009, vol. XV, no. 3, ISSN 1453-1399,
in curs de aparitie
Comunicare orala
123

NOI COMPOZITII ECOLOGICE CU POTENTIALA ACTIUNE DE COMBATERE A
ORGANISMELOR RESPONSABILE CU BIODETERIORAREA PATRIMONIULUI
CULTURAL ARHITECTURAL
F. Oancea 1 , Sanda Velea 2 , Elena Hera 1 , Alexandra Pasareanu 1 , Carmen Mincea 1 ,
Mariana Popescu 2 , Elena Dobre 2
1 Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Plantelor – Bucuresti
2 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM
In lucrare sunt prezentate rezultatele cu privire la evaluarea actiunii biologice asupra muschilor
si lichenilor la un numar de 13 fractii extractibile, realizate in laboratoarele ICECHIM. In urma
cercetarilor experimentale efectuate, s-au selectat probele cu actiune biologica buna si foarte buna, in
vederea dezvoltarii unor compozitii originale, pe baza de extracte naturale si/sau compusi chimici, cu
potentiala actiune biocida, destinate combaterii organismelor responsabile cu biodeteriorarea
patrimoniului cultural imobil. Probele selectate in vederea continuarii studiilor, si actiunea acestora in
combaterea muschilor crescuti pe substrat de piatra si caramida, precum si a lichenilor dezvoltati pe
tigle, sunt prezentate in tabel.
Nr.
crt.
1.
Cod proba
(substanta activa)
DL4(glutaraldehida, bromura de
hexadeciltrimetilamoniu, dietilenglicol)
2. DL6 (acid 2-etilhexanoic)
3.
4.
DL1 (clorura de benzalconiu, clorura
de didecildimetilamoniu, glutaraldehida
si bicarbonat de sodium)
DL3(clorura de benzalconiu, clorura de
didecildimetilamoniu,imbentinU/070 si
acid citric)
Concentratia
experimentata
(%)
p.c. s.a.
muschi
(piatra)
% inhibitie dupa :
20 zile 25 zile
muschi
(caramida)
licheni
(tigla)
10 1,5 95 95 80
15 2,25 100 100 90
10 5,0 100 100 75
15 7,5 100 100 90
15 2,25 100 100 85
15 2,25 100 100 90
5. DI (irgasan) 15 0,3 90 85 90
6. DPN (extract natural din hrean) 15 0,75 85 85 85
Comunicare orala
124

http://hanrotelecom.ro e-mail: office@hanro.ro; service@hanro.ro
Prezenţa continuă a firmei noastre timp de 16 ani pe piaţa românească de IT - domeniu dinamic
şi în permanentă schimbare - ne-a adus un binemeritat prestigiu.
Orientată cu precadere spre domeniul telecomunicaţiilor, firma noastră pune la dispoziţia clientilor, în
principal următoarele grupe de produse :
1. TERMINALE TELEFONICE pentru reţelele de telefonie fixă: cu fir sau fără fir (wirless ) cu
unul sau mai multe receptoare înregistrate la bază permiţînd astfel convorbiri interne fără plata
adiţionalelor
2. TELEFAXURI,
3. IMPRIMANTE,
4. COPIATOARE,
5. STAŢII DE EMISIE - RECEPŢIE RADIO (PMR ), cu raza de acţiune de la 5 Km până la
10 Km
6. DISPOZITIVE ELECTRONICE MEDICALE: tensiometre digitale de braţ şi de
încheietură, termometre
7. UMIDIFICATOARE DE INTERIOR – care permit realizarea unui mediu ambiant în birou
sau cameră
8. CÂNTARE ELECTRONICE monovolum sau cu braţ,
9. DISPOZITIVE DE MĂSURAREATEMPERATURII ŞI UMIDITĂŢII MEDIULUI DIN
INTERIOR ŞI/SAU EXTERIOR
10. Servicii de garanţie şi postgaranţie: Oferim asistenţă tehnică prin telefon sau email, de
asemenea GRATUITĂ
11. Servicii de proiectare şi instalare terminale telefonice
12. Servicii de consultanţă de specialitate Puteţi solicita ajutorul echipei noastre pentru
extinderea sau optimizarea sistemului de telecomunicaţii deja existent în cadrul firmei
dumneavoastră, prin apelarea la serviciile de consultanţă. Consultanţa în domeniu oferită de noi
vă va ajuta să realizaţi investiţii eficiente cu costuri mnime.
13. Consumabile şi produse auxiliare
Cele peste 500.000 de terminale telefonice şi peste 2000000 de dispozitive electronice
distribuite de firma HANRO TELECOM în cei peste16 ani de existenţă, au confirmat atenţia deosebită
acordată fiabilităţii şi design-ului,atuuri importante ale produselor noastre.
HANRO este partener oficial OLIVETTI, MOTOROLA , TOPCOM, în România şi are relaţii
strânse de afaceri cu alte firme de prestigiu din Belgia, Germania, Italia, Taiwan sau Hong Kong.
HANRO TELECOM este distribuitor în Romania pentru firmele SCAIME şi RAVAS Olanda.
Politica firmei noastre se poate sintetiza astfel : furnizarea de produse de calitate superioară şi uşor de
utilizat în codiţiile unui raport calitate/preţ de excepţie.
Certificarea SR EN ISO 9001:2001, obţinută în anul 2007, atestă existenţa unor proceduri
permanent îmbunatăţite de control al activităţii pe întregul proces, de la aprovizionarea şi verificarea
produselor, până la livrarea către client inclusiv serviciul de garaţie şi postgaraţie.
125