AUTOMATIZAREA PROCESELOR DIN CENTRALELE ELECTRICE

În funcţie de valoarea presiunii aburului la ieşirea din turbină, se disting
următoarele tipuri de turbine:
- turbine cu condensaţie, pentru generarea exclusivă de energie electrică;
- turbine cu termoficare, respectiv:
- cu condensaţie şi prize reglabile, la care presiunea aburului la
ieşirea din turbină este mai mică decât presiunea atmosferică (Fig.3.22a);
- cu contrapresiune, cu sau fără prize reglabile, la care destinderea
aburului se opreşte la valoarea de 1,2…5 bar, aburul evacuat fiind utilizat la un
consumator termic (Fig.3.22b).
a. b.
Fig.3.22. Simbolizarea turbinelor:
a. - cu condensaţie; b. – cu contrapresiune
Turbinele cu abur folosite în CTE sunt construite (de obicei) din mai
multe corpuri: de înaltă presiune IP, de medie presiune MP şi de joasă presiune
JP. Când aburul din corpul de IP are un volum prea mare este necesar ca acesta
să fie evacuat prin mai multe căi (fluxuri). Principiul turbinelor cu flux multiplu
constă în mărirea secţiunii de trecere a aburului în ultimele trepte, situaţie în care
puterea turbinei creşte proporţional cu numărul fluxurilor.
În figura 3.23 sunt prezentate schemele unor turbine cu dublu flux,
respectiv cu patru fluxuri. În cazul turbinei cu dublu flux, aburul se destinde în
corpul de IP apoi trece, printr-un supraîncălzitor intermediar, în corpurile de MP
şi JP şi iese pe la capetele corpului de JP. Astfel de turbine se folosesc pentru
puteri de (100…300) MW. În practică există şi turbine cu şase fluxuri, care se
folosesc la grupurile de (500…700) MW.
Pentru puteri mai mari decât cele menţionate se utilizează soluţii
constructive pe două linii de arbori cu turaţie egală, pe fiecare linie fiind montat
câte un generator.
a. b.
Fig.3.23. Turbine cu mai multe fluxuri: a.-cu dublu flux; b.-cu patru fluxuri
114