AUTOMATIZAREA PROCESELOR DIN CENTRALELE ELECTRICE

i2, i1 – entalpia aburului, respectiv a apei de alimentare [kcal/t]; noţiunea
de entalpie este utilizată în sensul căldurii specifice pe unitate de timp. Valoarea
ei pentru diferite temperaturi şi stări de agregare este dată în tabele;
Pci – puterea calorică a combustibilului [kcal/t];
caz - randamentul cazanului.
Din relaţia (3.3) se constată că între debitul de abur produs şi debitul de
combustibil există o dependenţă liniară:
F
ab
f
F
co
Fco
Pci
i i
2
1
caz
. (3.4)
Semnalele reglate în circuitul de reglare a combustibilului pot fi: presiunea
aburului în tambur şi la ieşire, debitul aburului, temperatura aburului la ieşire şi
sarcina termică a cazanului, Q.
Alimentarea cu combustibil şi aer de combustie trebuie să fie în strânsă
corelaţie cu debitul de abur consumat. Debitul teoretic de aer, necesar arderii
optime, poate fi determinat cu relaţia:
F
aer t
Pci
Fco
a
b
1000
92
(3.5)
unde a şi b sunt constante date în tabele, în funcţie de natura combustibilului ars.
aer r
Debitul real de aer prevede un exces de aer , astfel încât:
F F
(3.6)
aer t
Excesul de aer se determină prin măsurarea conţinutului de O2, CO2 şi
CO+H2 din gazele arse. Valorile optime ale lui depind de natura
combustibilului, de modul de ardere, de construcţia focarului şi de sarcina
termică (ex. pentru combustibili gazoşi, 1,
1).
Randamentul termic al
cazanului, în funcţie de coeficientul de exces de aer, prezintă un maxim
dependent de debitul de abur produs.
În regim dinamic, apar variaţii ale temperaturii tubulaturii prin care se
realizează transferul caloric, precum şi variaţii ale entalpiei apei, ecuaţia
diferenţială (aproximativă) care descrie aceste fenomene fiind:
Q Q Q Q
(3.7)
ab
M
apa
în care: Q este debitul caloric introdus [kcal/h];
Qab = Fab(i2-i1) – debitul caloric evacuat prin aburul viu [kcal/h];
QM = GMcMdTM/dt – variaţia debitului caloric acumulat în masa metalică
[kcal/h];