AUTOMATIZAREA PROCESELOR DIN CENTRALELE ELECTRICE

vaporizarea apei, uscarea aburului şi supraîncălzirea acestuia se realizează de-a
lungul ţevilor fierbătoare;
- cazane cu circulaţie forţată unică cu recirculare, care au intercalate în
circuitul apă – abur butelii separatoare, datorită cărora vaporizarea are loc la un
punct fix, iar la pornire, apa poate circula din separator într-un expandor şi apoi
înapoi în rezervorul degazorului, soluţia fiind favorabilă funcţionării cu sarcini
parţiale.
Cel mai utilizat tip de cazan în centralele termoelectrice clasice este
cazanul cu circulaţie naturală (cu tambur), astfel că în acest material se vor face
referiri numai la acesta. Schema de principiu a unui cazan cu circulaţie naturală
este prezentată în figura 3.3.
Fig.3.3. Cazan cu circulaţie naturală
Combustibilul intră prin conducta 1, se amestecă cu aerul primar
preîncălzit şi este antrenat prin arzătorul 2 spre focarul 3, unde se aprinde.
Căldura produsă prin ardere se transmite prin radiaţie şi convecţie, la suprafeţele
de schimb de căldură ale focarului, căptuşit cu ţevile fierbătoare (ascendente) 4.
Apa necesară vaporizării este antrenată de pompa de alimentare 10,
trecută prin preîncălzitorul de apă 9 şi trimisă în tamburul 6 al cazanului. Din
tambur apa coboară liber printr-un sistem de ţevi (neîncălzite) descendente 5 în
colectoarele 14, plasate în exteriorul focarului, apoi intră în ţevile fierbătoare,
unde, datorită căldurii de radiaţie se vaporizează. Datorită diferenţei de greutate
specifică ( g h ), amestecul abur-apă se ridică în tambur, unde apa se separă
de aburul saturat, care este antrenat în supraîncălzitorul de radiaţie 7, apoi în cel
de convecţie 8, după care este dirijat spre magistrala de abur a centralei.
88